H O T Ă R Â R E

pentru interpretarea articolelor 1 alin.(3), 20 şi 116 alin.(1) şi (2) din Constituţie

şi controlul de constituţionalitate al articolului 11 alin.(1) din Legea

nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului

(numirea în funcţie a judecătorilor până

la atingerea plafonului de vârstă)

(sesizările nr.96a/2021 şi nr.124g/2021)

 

nr. 38  din  07.12.2021

 

Monitorul Oficial nr.325-333/231 din 31.12.2021

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 30 aprilie 2021 şi pe 27 mai 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 7 decembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 30 aprilie 2021 în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi b) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dl Sergiu Litvinenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova la data sesizării Curţii.

2. Autorul sesizării i-a solicitat Curţii Constituţionale interpretarea articolului 116 alin.(2) din Constituţie şi explicarea modului în care Consiliul Superior al Magistraturii poate refuza să-i propună Preşedintelui ţării un judecător pentru a fi numit în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. Mai mult, autorul sesizării a solicitat controlul constituţionalităţii articolului 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului.

3. Pe 27 mai 2021, Curtea Constituţională a fost sesizată în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului. Excepţia a fost ridicată de dl Nicolae Pasecinic, parte în dosarul nr.3-10/21, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Curţii de Apel Chişinău (doamnele Angela Bostan şi Veronica Negru şi domnul Grigore Daşchevici), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

4. În conformitate cu articolul 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, având în vedere identitatea de obiect, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-o singură procedură, atribuind cauzei numărul 96a/2021.

5. În procesul soluţionării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Guvernului, Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Consiliului Superior al Magistraturii, Centrului de Resurse Juridice din Moldova şi a Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice.

6. La şedinţa publică a Curţii au participat autorul sesizării nr.124g/2021, dl Nicolae Pasecinic, reprezentantul Parlamentului, dl Valeriu Kuciuk, şi reprezentantul Guvernului, dl Iulian Rusu.

 

A. Circumstanţele cauzei nr.3-10/21

7. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află acţiunea în contencios administrativ depusă de dl Nicolae Pasecinic împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.1/1 din 19 ianuarie 2021 privind respingerea cererii de înaintare repetată a propunerii de numire în funcţia de judecător până la atingerea plafonului de vârstă şi obligarea Consiliului de a emite o hotărâre privind înaintarea repetată Preşedintelui Republicii Moldova a judecătorului Nicolae Pasecinic, pentru a fi numit în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă.

8. În fundamentarea acţiunii sale, dl Nicolae Pasecinic a susţinut că a fost numit în funcţia de judecător la Judecătoria Buiucani, municipiul Chişinău, pe un termen de cinci ani prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1541-VII din 24 aprilie 2015. Prin Hotărârea nr.624/26 din 29 septembrie 2016 a Consiliului Superior al Magistraturii, dl Nicolae Pasecinic a fost transferat în funcţia de judecător al Judecătoriei Chişinău, începând cu 1 ianuarie 2017. Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.584/27 din 11 decembrie 2018 a fost decisă specializarea sa în vederea examinării cauzelor de insolvabilitate şi de lichidare, în cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul central, începând cu 1 ianuarie 2019.

9. Printr-o cerere adresată Consiliului Superior al Magistraturii, dl Nicolae Pasecinic a solicitat numirea sa în funcţia de judecător până la atingerea plafonului de vârstă. Prin Hotărârea Consiliului nr.406/31 din 10 decembrie 2019, dosarul său a fost trimis Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor, în vederea evaluării lui.

10. Prin Hotărârea nr.6/2 din 22 mai 2020 a Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor, dl judecător Nicolae Pasecinic a fost evaluat cu 81 de puncte, fiindu-i atribuit calificativul „foarte bine”. Prin Hotărârea Consiliului nr.157/13 din 2 iunie 2020 privind numirea în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă a unor judecători s-a decis, cu opt voturi la patru, înaintarea candidaturii dlui Nicolae Pasecinic pentru numirea în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova.

11. Pe 31 iulie 2020, prin Avizul nr.01-06-48, în baza articolelor 16 alin.(4) din Legea privind organizarea judecătorească şi 11 alin.(3) din Legea privind statutul judecătorului, Preşedintele Republicii Moldova a solicitat examinarea suplimentară a dlui Nicolae Pasecinic prin prisma integrităţii sale şi a respectării exigenţelor funcţiei de judecător. Avizul a fost trimis Inspecţiei Judiciare, autoritate învestită cu competenţa controlului circumstanţelor din aviz. Printr-o notă informativă din 24 august 2020, Inspecţia Judiciară a stabilit că nu au fost confirmate dubiile sugerate în Avizul Preşedintelui Republicii Moldova.

12. Pe 19 ianuarie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a examinat cererea de propunere repetată a dlui Nicolae Pasecinic de numire în funcţia de judecător. Voturile membrilor Consiliului prezenţi în şedinţă au fost distribuite în modul următor: şapte voturi pentru şi patru voturi împotriva admiterii cererii.

13. Deşi şapte membri ai Consiliului prezenţi în şedinţă au votat pentru admiterea cererii, acest număr de voturi nu a fost suficient. Articolul 19 alin.(4) din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii pretinde votul calificat a două treimi din numărul membrilor Consiliului, atunci când este decisă propunerea repetată de numire în funcţie a judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă, în cazul înaintării repetate a propunerii de numire a judecătorului. Norma în discuţie prevede că, în cazul în care nu este întrunită o majoritate de două treimi de voturi, cererea se consideră respinsă. În fundamentarea soluţiei de respingere a cererii s-a menţionat, inter alia, că în privinţa dlui judecător Nicolae Pasecinic persistă dubii referitoare la integritatea, la profesionalismul şi la reputaţia sa.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii.

[...].”

Articolul 122

Componenţa (Consiliului Superior al Magistraturii)

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani.

(2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.”

Articolul 123

Atribuţiile (Consiliului Superior al Magistraturii)

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.

(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică.”

15. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 6

Condiţii pentru a candida la funcţia de judecător

„(1) La funcţia de judecător poate candida persoana cu o reputaţie ireproşabilă, care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară şi întruneşte următoarele condiţii:

a) are capacitate de exerciţiu;

b) are diplomă de studii superioare de licenţă şi diplomă de studii superioare de master în domeniul dreptului sau un alt act de studii în domeniul dreptului echivalent acestora, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor;

c) a absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are vechimea în muncă prevăzută la alin.(2);

d) nu are antecedente penale;

e) cunoaşte limba de stat;

f) corespunde cerinţelor de ordin medical pentru exercitarea funcţiei;

g) a fost supusă testării cu utilizarea detectorului comportamentului simulat (poligrafului).

[...]

(4) Se consideră că nu are reputaţie ireproşabilă, în sensul alin.(1), şi nu poate candida la funcţia de judecător persoana care:

a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de graţiere;

b) a fost concediată din organele de drept din motive compromiţătoare sau a fost eliberată, din aceleaşi motive, din funcţiile specificate la alin.(2);

c) are un comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor sau desfăşoară activitate incompatibilă cu normele acestui cod;

d) a fost sancţionată disciplinar pentru nerespectarea prevederilor art.7 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale;

e) are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.

[...].”

Articolul 10

Selectarea şi criteriile de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător

„(1) Procesul de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător se desfăşoară potrivit unor criterii obiective bazate pe merit, ţinând seama de pregătirea profesională, de integritatea, capacitatea şi eficienţa candidaţilor.

(2) Candidaţii la funcţia de judecător sunt selectaţi de colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr.154 din 5 iulie 2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi al regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii.”

Articolul 11

Numirea judecătorului în funcţie

„(1) Judecătorii judecătoriilor şi judecătorii curţilor de apel se numesc în funcţie, din numărul candidaţilor selectaţi prin concurs, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidaţii selectaţi, care întrunesc condiţiile specificate la art.6, se numesc în funcţia de judecător iniţial pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sunt numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.

[...]

(3) Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau până la atingerea plafonului de vârstă şi numai în cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de încălcare de către acesta a legislaţiei sau de încălcare a procedurilor legale de selectare şi promovare a lui.

(4) Refuzul de numire în funcţie sau de reconfirmare în funcţie trebuie să fie motivat şi se face în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii. În cazul apariţiei unor circumstanţe care necesită o examinare suplimentară, Preşedintele Republicii Moldova anunţă Consiliul Superior al Magistraturii despre prelungirea termenului indicat cu 15 zile.

(5) La propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele Republicii Moldova emite un decret privind numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau până la atingerea plafonului de vârstă în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii repetate.”

Articolul 13

Evaluarea performanţelor judecătorilor

„(1) Performanţele judecătorilor se evaluează în scopul aprecierii nivelului de calificare şi abilităţilor profesionale ale judecătorilor.

(2) Judecătorii în funcţie sunt supuşi evaluării periodice a performanţelor o dată la 3 ani.

(3) În condiţiile legii, judecătorii în funcţie sunt supuşi evaluării performanţelor şi în cazul:

a) numirii în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă;

[...]

(4) Judecătorii pot fi supuşi evaluării performanţelor şi în mod extraordinar în cazul în care hotărârile judecătoreşti adoptate de ei pun la îndoială nivelul de calificare şi abilităţile lor profesionale.

(5) Performanţele judecătorilor se evaluează de către colegiul de evaluare a performanţelor judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr.154 din 5 iulie 2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi al regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii.

[...]

(7) Procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor sunt stabilite în regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii.”

Articolul 25

Eliberarea judecătorului din funcţie

„(1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul:

[...]

b) obţinerii calificativului „insuficient” la două evaluări consecutive ale performanţelor;

[...].”

16. Prevederile relevante ale Legii nr.154 din 5 iulie 2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor sunt următoarele:

Articolul 1

Selecţia candidaţilor la funcţia de judecător şi cariera judecătorilor

„(1) Reglementarea procedurii de selecţie a candidaţilor la funcţia de judecător are drept scop asigurarea unui proces de selecţie obiectiv, imparţial şi transparent care să garanteze selectarea celor mai buni candidaţi pentru funcţia respectivă.

[...].”

Articolul 13

Formele evaluării performanţelor judecătorilor

„(1) Evaluarea performanţelor judecătorilor se desfăşoară în două forme:

a) evaluarea periodică;

b) evaluarea extraordinară.

(2) Judecătorul este supus evaluării periodice a performanţelor o dată la 3 ani. În cazul acordării calificativului „insuficient”, judecătorul este supus evaluării extraordinare în termenul stabilit de colegiul de evaluare. Acordarea calificativului „insuficient” la două evaluări consecutive constituie temei pentru iniţierea, din partea Consiliului Superior al Magistraturii, a procedurii de eliberare din funcţie a judecătorului.

(3) Judecătorul este supus evaluării performanţelor în mod extraordinar fie din propria iniţiativă a acestuia, fie în cazul obţinerii calificativului „insuficient” la evaluarea periodică.

(4) Judecătorul este supus evaluării performanţelor în mod extraordinar şi în cazul:

a) numirii în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă;

[...]

(6) Evaluarea performanţelor judecătorului se iniţiază:

a) de către preşedintele instanţei în care activează judecătorul care urmează să fie supus evaluării – în cazurile prevăzute la alin.(2);

b) fie de către judecătorul care solicită evaluarea performanţelor, fie de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, fie de către preşedintele instanţei judecătoreşti – în cazurile prevăzute la alin.(3);

c) de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii sau de către preşedintele instanţei de judecată în care activează judecătorul, cu indicarea motivelor pentru care este necesară evaluarea – în cazurile prevăzute la alin.(4).”

Articolul 14

Procedura de evaluare a performanţelor judecătorilor

„(1) În procesul de evaluare a performanţelor judecătorilor se urmăreşte analiza complexă a activităţii profesionale şi a calităţilor personale ale judecătorilor, îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale acestora, creşterea eficienţei activităţii instanţelor de judecată şi a încrederii publice în autoritatea judecătorească, menţinerea şi consolidarea calităţii sistemului judecătoresc.

(2) Procedura şi criteriile detaliate de evaluare a performanţelor judecătorilor se stabilesc prin regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a Consiliului.

(3) Procedura de evaluare a performanţelor judecătorilor trebuie să respecte principiul corectitudinii juridice, principiul aşteptărilor legitime şi alte principii fundamentale, să creeze condiţii pentru o evaluare obiectivă şi multidimensională a activităţii profesionale a judecătorilor. Actele normative privind evaluarea performanţelor judecătorilor vor prevedea în mod expres şi detaliat:

a) limitele extinderii procesului de evaluare a performanţelor judecătorilor;

b) metodologia, procedura şi durata evaluării performanţelor judecătorilor;

c) criteriile de evaluare şi indicatorii de performanţă a activităţii judecătorilor;

d) sursele de informare şi mijloacele de colectare a informaţiilor necesare evaluării performanţelor judecătorilor.”

17. Prevederile relevante ale Legii nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii sunt următoarele:

Articolul 19

Propunerea pentru numirea în funcţia de judecător, de

preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului referitor la numirea în funcţia de judecător a candidaţilor pentru aceste funcţii, precum şi la numirea în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti.

(2) Selectarea candidaţilor pentru funcţia de judecător, de preşedinţi sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti se face de către Consiliul Superior al Magistraturii în baza hotărârii colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii privind selectarea candidaţilor pentru funcţia de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti trebuie să fie motivată şi se adoptă prin votul deschis al membrilor Consiliului.

[...]

(4) În cazul în care Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentul respinge candidatura propusă, Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile art.11 din Legea cu privire la statutul judecătorului, art.16 din Legea privind organizarea judecătorească şi art.9 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, poate propune aceeaşi sau altă candidatură pentru funcţia vacantă cu votul a două treimi din membrii săi.”

 

SURSE DE SOFT LAW

18. În Opinia nr.1 (2001) a Consiliului consultativ al judecătorilor europeni este stabilit că „orice decizie referitoare la numirea sau la cariera judecătorului trebuie să se bazeze pe criterii obiective şi trebuie luată de o autoritate independentă sau trebuie însoţită de garanţii care să asigure că decizia nu va fi luată altfel decât în baza unor astfel de criterii” (§37). Opinia mai adaugă că „practica europeană este de a face numiri cu normă întreagă până la atingerea vârstei legale de pensionare. Aceasta este abordarea cea mai puţin problematică din perspectiva independenţei” (§48).

19. Consiliul consultativ al judecătorilor europeni le recomandă statelor membre ale Consiliului Europei ca „autorităţile responsabile cu numirea şi promovarea judecătorilor sau autorităţile abilitate să formuleze recomandări în această materie, să adopte, să publice şi să aplice criterii obiective, astfel încât selecţia şi cariera judecătorilor să fie întemeiată pe merit, având în vedere calificarea, integritatea, competenţa şi eficienţa judecătorilor. Odată stabilite criteriile, aceste organisme vor fi obligate să acţioneze în consecinţă, fapt care va face posibilă verificarea îndeplinirii criteriilor adoptate şi monitorizarea efectului lor practic” (§25, (CCJE(2001)OP N°1)).

20. Carta europeană a Consiliului Europei privind statutul judecătorilor, adoptată în data de 10 iulie 1998 (DAJ/DOC (98) 23), prevede că: „Orice decizie care vizează selecţia, numirea, cariera sau încetarea funcţiei unui judecător trebuie luată de un organ independent de puterile executivă şi legislativă, în care cel puţin jumătate din membrii ei să fie aleşi din rândul judecătorilor, prin metode care să garanteze cea mai largă reprezentare a acestora” (§1.3).

21. Declaraţia universală cu privire la independenţa justiţiei din 10 iunie 1983, adoptată la Montreal în cadrul Conferinţei mondiale privind independenţa justiţiei, prevede că „numirea judecătorilor pe un termen de probă este incompatibilă cu independenţa justiţiei. În ordinile juridice naţionale unde există astfel de numiri, acestea trebuie să fie eliminate treptat” (pct.2.20).

22. Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (în continuare „Comisia de la Veneţia”) a precizat în Avizul său nr.940/2018 din 17 decembrie 2018 (CDL-AD (2018)028) că legislaţiile statelor Consiliului Europei recunosc o mare varietate de modele privind numirea judecătorilor în funcţie. În ordinea juridică a statelor europene nu se atestă un model care ar putea asigura respectarea ideală a principiului separării puterilor şi independenţa deplină a justiţiei. Totuşi, standardele internaţionale în materie sunt în favoarea depolitizării procesului de numire a judecătorilor. Deciziile motivate politic nu ar trebui să prevaleze faţă de meritele obiective ale unui candidat. Articolul 6 §1 din Convenţia Europeană protejează nu doar independenţa judecătorilor în mod individual, ci impune şi un sistem de numiri judiciare care să excludă arbitrariul (§30).

23. În Avizul nr.949/2019 al Comisiei de la Veneţia privind selecţia şi numirea judecătorilor Curţii Supreme a Georgiei (Veneţia, 21-22 iunie 2019) (CDL-AD(2019)009) s-a reţinut că selecţia şi numirea judecătorilor trebuie să se bazeze pe principiul meritocraţiei, care implică, la rândul său, evaluarea aptitudinilor, a integrităţii, a competenţei, a eficienţei şi a experienţei candidatului, precum şi a calităţilor sale personale. Judecătorii trebuie să posede cunoştinţe juridice, competenţe şi vechimea în muncă necesară pentru a îndeplini această funcţie. Prin urmare, este esenţial ca numirea judecătorilor să nu aibă la bază motive politice sau subiective. Criteriile de selecţie ar trebui să fie suficient de largi pentru a permite o diversitate de candidaţi (§25).

24. Recomandarea CM/Rec(2010)12 privind judecătorii: independenţă, eficienţă şi responsabilităţi stabileşte că securitatea mandatului şi inamovibilitatea sunt elemente cheie ale independenţei judecătorilor. De asemenea, deciziile privind selecţia şi cariera judecătorilor trebuie să se bazeze pe criterii obiective prestabilite de lege sau de către autorităţile competente. Astfel de decizii trebuie să aibă în vedere calificările, abilităţile şi capacitatea necesară pentru a judeca şi a manifesta respect faţă de demnitatea umană (§44). Procedurile de numire trebuie să fie transparente, iar motivele care au stat la baza deciziilor să fie puse la dispoziţia candidaţilor care formulează o asemenea cerere. Candidatul care a fost respins trebuie să poată contesta decizia sau procedura prin care a fost luată decizia (§48).

25. Referitor la aprecierea meritelor unui candidat, Comisia de la Veneţia afirmă în Raportul său privind independenţa sistemului judiciar, Partea I: Independenţa judecătorilor, că „meritul nu este doar o chestiune de competenţe analitice, de cunoaştere a dreptului sau de excelenţă academică. Acesta trebuie să includă, de asemenea, personalitatea, judecata, priceperea, abilităţile de comunicare, precum şi eficienţa în luarea deciziilor etc. Mai mult, este esenţial ca judecătorii să aibă un simţ al dreptăţii şi un sentiment al corectitudinii. În practică, evaluarea acestor criterii poate fi dificilă” (§24 şi 25).

26. În Opinia comună nr.983/2020 privind modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova, Comisia de la Veneţia şi Directoratul General Drepturile Omului şi Statutul de Drept al Consiliului Europei au precizat că toate deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie bazate pe merit, cu aplicarea criteriilor obiective stabilite în cadrul normativ. Deşi aceste prevederi sunt destul de declarative, ele oferă linii directoare valoroase procedurilor de dezvoltare a carierei care urmează a fi specificate de lege şi sunt binevenite (Veneţia, 20 martie 2020, §33) (CDL-AD(2020)001).

 

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

27. Prin decizia sa din 1 iunie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

28. Curtea a constatat că sesizarea privind interpretarea Constituţiei a fost depusă de dl Sergiu Litvinenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, subiect învestit cu dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

29. Totodată, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului, ridicată de partea în proces din faţa instanţei de judecată, a fost depusă de subiectul căruia i s-a acordat acest drept.

30. Prima sesizare are ca obiect interpretarea articolului 116 alin.(2) din Constituţie, care stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de cinci ani. După expirarea termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiţii în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii.

31. În sesizarea sa, autorul solicită interpretarea articolului 116 alin.(2) din Constituţie şi oferirea unui răspuns la următoarea întrebare: care este modalitatea pe care articolul 116 alin.(2) din Constituţie o impune Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când refuză înaintarea către Preşedintele Republicii Moldova a candidaturii unui judecător pentru a fi numit în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă? Curtea a constatat că autorul ridică o problemă referitoare la exerciţiul competenţei Consiliului Superior al Magistraturii privind numirea în funcţia de judecător după împlinirea termenului iniţial de cinci ani. Autorul mai solicită controlul constituţionalităţii articolului 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului.

32. Curtea a reţinut existenţa unei legături între întrebarea la care i s-a cerut să răspundă şi articolul din Constituţie invocat. De altfel, pentru că este cerută elucidarea marjei discreţionare a Consiliului Superior al Magistraturii la numirea judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, sesizarea se referă la o situaţie în care este incident articolul 116 alin.(2) din Constituţie. În consecinţă, Curtea a stabilit că întrebarea ţine de domeniul de aplicare al articolului 116 alin.(2) din Constituţie.

33. Curtea a precizat că independenţa judecătorilor are o importanţă fundamentală pentru ordinea juridică constituţională. Ea are relevanţă în contextul principiului statului de drept, care face parte din valorile fundamentale, potrivit articolului 1 alin.(3) din Constituţie, precum şi în contextul articolului 20 din Constituţie, care garantează dreptul la un proces echitabil.

34. Articolul 20 din Constituţie îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 §1 din Convenţia Europeană, care garantează dreptul la un proces echitabil. Curtea Constituţională a precizat în jurisprudenţa sa că domeniul de aplicare şi conţinutul acestui articol trebuie să aibă parte de o interpretare care să asigure o protecţie nu mai redusă decât cea asigurată de standardele Curţii Europene (a se vedea HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, §28; DCC nr.28 din 12 martie 2020, §23; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, §22).

35. Fiind suverană în privinţa propriei proceduri şi a regulilor pe care trebuie să le respecte (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, §35; HCC nr.27 din 31 octombrie 2019, §26, şi HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, §36), Curtea a precizat că este competentă să reţină incidenţa altor articole constituţionale, importante fiind argumentele autorului sesizării. Aşadar, având în vedere problema ridicată în sesizare, Curtea va elucida întrebarea formulată în sesizare din perspectiva articolelor 1 alin.(3), 20 şi 116 alineatele (1) şi (2) din Constituţie.

36. În analiza sesizării privind interpretarea Constituţiei, Curtea va ţine cont de standardele impuse de articolele constituţionale reţinute supra, iar aprecierea sa va identifica un echilibru între statutul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii de organ abilitat cu autoadministrarea judecătorească şi exigenţele dreptului la un tribunal independent şi imparţial, instituit de lege.

37. În cadrul procedurii privind interpretarea Constituţiei trebuie să existe o legătură între problema pe care o ridică sesizarea şi dispoziţiile constituţionale a căror interpretare este necesară. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că scopul interpretării normelor constituţionale este să asigure unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi a sensului lor, precum şi să soluţioneze divergenţele juridice şi politice apărute în legătură cu perceperea şi aprecierea normelor constituţionale (a se vedea HCC nr.11 din 7 mai 2020, §13; DCC nr.51 din 6 iunie 2017, §27). În acest sens, de vreme ce problema ridicată în sesizare suscită dubii referitoare la exerciţiul nelimitat al competenţei de numire în funcţie a judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă de către Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea a precizat că sunt întrunite condiţiile necesare pentru declararea admisibilităţii sesizării şi examinarea ei în fond.

38. Cu privire la capătul de sesizare privind controlul constituţionalităţii articolului 11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului şi la excepţia de neconstituţionalitate ridicată cu acelaşi obiect, Curtea a menţionat următoarele. Având în vedere legătura existentă între întrebarea cu privire la care Curtea urmează să se pronunţe în acest caz şi cerinţa controlului constituţionalităţii în discuţie, Curtea a considerat oportun să examineze aceste chestiuni în mod concomitent (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.33 din 21 decembrie 2018, §21).

39. De altfel, Curtea a reţinut caracterul identic al criticilor invocate în excepţia de neconstituţionalitate, care ridică problema independenţei judecătorilor, şi în sesizarea privind interpretarea Constituţiei. Din acest motiv, de vreme ce aspectele în discuţie vor fi elucidate în interpretarea sa, Curtea a precizat că constituţionalitatea prevederilor atacate prin excepţie va fi decisă ţinând cont de considerentele sale referitoare la câmpul de aplicare al dispoziţiilor constituţionale reţinute supra (§35).

 

B. FONDUL CAUZEI

1. Argumentele autorului sesizării nr.96a/2021

40. Autorul sesizării privind interpretarea Constituţiei îi solicită Curţii Constituţionale să explice modul în care Consiliul Superior al Magistraturii poate refuza să-i propună Preşedintelui ţării un judecător pentru a fi numit în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. De asemenea, autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii articolului 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului, invocând lipsa unor criterii clare în textul normei în baza cărora este decisă confirmarea în funcţie a judecătorului. În acest sens, autorul pretinde că articolul 11 alin.(1) din Lege încalcă articolul 23 din Constituţie, care garantează dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle.

41. Totodată, autorul sesizării susţine că, în prezent, Consiliul Superior al Magistraturii se bucură de o putere de apreciere neîngrădită în materie de numire în funcţie a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, existând riscul comiterii unor abuzuri, apte să submineze încrederea în sistemul judecătoresc.

 

2. Argumentele autorului sesizării nr.124g/2021

42. Autorul excepţiei solicită controlul constituţionalităţii articolului 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului, invocând lipsa unor criterii şi a unei proceduri clare privind numirea în funcţie a judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă. În opinia sa, aceste deficienţe ale normei afectează independenţa judecătorilor care trebuie numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, precum şi principiul statului de drept.

 

3. Argumentele autorităţilor cărora le-a fost solicitată şi care şi-au prezentat opinia

43. Parlamentul a precizat că deţine competenţa reglementării prin lege a statutului judecătorilor, competenţă care include şi o marjă discreţionară privind oportunitatea adoptării unor norme, în funcţie de politica statului promovată în interesul general, într-un anumit timp. Parlamentul a precizat că ţine cont, în exerciţiul marjei sale discreţionare, de prevederile articolului 116 alin.(1) din Constituţie, care prevede că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili. Parlamentul susţine în opinia sa că independenţa judecătorilor este asigurată inclusiv prin normele care stabilesc procedura de numire a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, pentru că impune o evaluare a performanţelor judecătorilor din punctul de vedere al aprecierii nivelului de calificare şi al abilităţilor lor profesionale.

44. Din acest punct de vedere, Parlamentul subliniază că atât normele constituţionale privind numirea judecătorilor, cât şi cele infraconstituţionale privind evaluarea performanţelor sunt clare, previzibile şi oferă protecţie împotriva influenţelor din afară. De altfel, competenţa numirii judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă este atribuită Consiliului Superior al Magistraturii, care exercită autoadministrarea judecătorească, iar decizia privind numirea judecătorilor se adoptă în baza cerinţelor integrităţii şi profesionalismului. Întrucât numirea este precedată de aprecierea activităţii judecătorului, Parlamentul susţine că existenţa unei marje discreţionare a Consiliului în chestiunea numirii în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă nu poate fi negată în totalitate. Totuşi, este necesar ca decizia de respingere a propunerii de numire să confirme existenţa unor motive serioase, capabile să înlăture orice suspiciuni de arbitrariu. În opinia sa, Parlamentul consideră că exigenţele în discuţie sunt respectate.

45. În opinia prezentată Curţii, Preşedintele Republicii Moldova a precizat că independenţa justiţiei este un principiu fundamental şi un element esenţial al oricărui stat democratic bazat pe preeminenţa dreptului. El presupune că sistemul judecătoresc în ansamblu, precum şi judecătorii în particular, trebuie să-şi exercite atribuţiile fără a fi supuşi influenţelor din partea puterii executive sau legislative. Una dintre garanţiile independenţei este inamovibilitatea mandatului, care asigură protecţie împotriva revocării, transferării sau suspendării arbitrare a judecătorului. Articolul 116 alin.(2) din Constituţie stabileşte că Consiliul Superior al Magistraturii propune numirea în funcţie a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, în condiţiile legii. Condiţiile privind numirea judecătorilor sunt reglementate de Legea privind statutul judecătorului. Totuşi, nici Legea în discuţie, nici legislaţia naţională nu stabilesc care sunt criteriile de numire în funcţie a judecătorilor.

46. Mai mult, Preşedintele Republicii Moldova a subliniat că autonomia Consiliului Superior al Magistraturii nu trebuie înţeleasă ca oferindu-i acestei autorităţi puteri discreţionare nelimitate. Potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, deciziile privind selecţia şi cariera judecătorilor trebuie bazate pe criterii obiective prestabilite de lege sau de autorităţile competente. Aşadar, problema nu constă în existenţa în Constituţie a unei perioade de probă pentru judecători, ci în caracterul arbitrar al deciziilor referitoare la selecţia, desemnarea, cariera, evaluarea profesională şi demiterea judecătorilor.

47. În opinia sa prezentată Curţii, Guvernul a declarat că îi revine Curţii competenţa exclusivă de a decide cu privire la interpretarea articolului 116 alin.(2) din Constituţie. Guvernul a subliniat că nu deţine competenţa de a oferi interpretări normelor constituţionale. Astfel, Guvernul a precizat că lasă la discreţia Curţii Constituţionale explicarea câmpului de aplicare al articolului 116 alin.(2) din Constituţie, în sensul în care i-a fost solicitat prin sesizarea nr.96a/2021.

48. Cu privire la controlul constituţionalităţii articolului 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului, Guvernul a menţionat că criticile din sesizări se rezumă la faptul că norma contestată îi conferă Consiliului o marjă discreţionară largă atunci când decide numirea unui judecător până la atingerea plafonului de vârstă. Guvernul a subliniat că, în fundamentarea opiniei privind neconstituţionalitatea articolului 11 alin.(1) din Lege, autorii invocă opinii, avize şi recomandări ale organismelor internaţionale privind drepturile omului, statul de drept şi preeminenţa dreptului. Totuşi, opiniile formulate în actele organismelor internaţionale nu pot servi drept motiv pentru declararea neconstituţionalităţii unei legi. Ţine de marja de apreciere a statului de a accepta sau respinge aceste opinii. Ele nu reprezintă standarde obligatorii pentru autorităţile statului, ci bune practici în materia drepturilor omului.

49. Totuşi, Guvernul menţionează că de aceste opinii s-a ţinut cont la elaborarea proiectului Legii de modificare a Constituţiei, care urmăreşte să excludă termenul iniţial de cinci ani de numire în funcţie. După intrarea în vigoare a modificărilor la Constituţie, textul de lege contestat urmează a fi ajustat la noile realităţi constituţionale. Pe de altă parte, Guvernul susţine că articolul 11 alin.(1) din Lege nu trebuie analizat în mod izolat, ci în raport cu alte norme care reglementează domeniul în discuţie. În caz contrar, ar fi compromisă aplicarea corectă a articolului de lege contestat şi ar fi lipsite de efect normele care reglementează procedura de evaluare a judecătorului. Articolul 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului, interpretat prin prisma legislaţiei relevante, permite exerciţiul marjei discreţionare a Consiliului în limitele stabilite de Constituţie.

50. În opinia sa, Consiliul Superior al Magistraturii a menţionat că, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.947 din 19 iulie 1996, Consiliul este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, fiind garantul independenţei acestuia. Competenţele Consiliului sunt precizate la articolul 4 din Legea nr.947 din 19 iulie 1996. O competenţă a Consiliului prevăzută de lege este numirea în funcţie a judecătorilor. Consiliul Superior al Magistraturii a specificat că legislaţia naţională detaliază criteriile şi procedura în baza căreia Consiliul decide dacă numeşte sau nu un judecător în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani. Articolul 13 alin.(3) din Legea privind statutul judecătorului prevede că judecătorii sunt supuşi evaluării performanţelor în cazul numirii în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. Procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor sunt stabilite în regulamentele Consiliului şi în Legea privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor.

51. Consiliul menţionează că marja discreţionară care îi este recunoscută în baza articolului 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului de a accepta sau de a refuza numirea unui judecător până la atingerea plafonului de vârstă nu poate fi considerată ca fiind nelimitată, ci supusă prevederilor legislaţiei în vigoare. Între criteriile de evaluare a activităţii judecătorului se numără respectarea Codului de etică al judecătorului şi existenţa reputaţiei profesionale ireproşabilă, care se evaluează pe baza aprecierilor societăţii civile, precum şi din alte surse. Criteriul principal aplicat de Consiliu la evaluarea judecătorilor este dovada unei reputaţii ireproşabile.

52. Institutul de cercetări juridice, politice şi sociologice a menţionat că reglementările actuale privind numirea în funcţie a judecătorilor au fost criticate de experţi naţionali şi internaţionali, fiind catalogate drept defectuoase. Spre exemplu, în studiul realizat în anul 2012 de Comisia internaţională a juriştilor, intitulat „Reformarea sistemului judiciar din Republica Moldova: perspective şi provocări”, experţii internaţionali şi-au exprimat temerile privind procedura de evaluare şi de numire a judecătorilor în funcţie după expirarea termenului de probă de cinci ani.

53. Institutul a subliniat că selecţia judecătorilor trebuie să fie bazată pe criterii obiective, prestabilite de lege şi definite cu precizie. Orice decizie privind numirea sau promovarea judecătorilor trebuie să fie argumentată. Pornind de la faptul că confirmarea în funcţie a judecătorului îi afectează independenţa, procedura trebuie să facă obiectul unor reglementări detaliate. În prezent, nu este reglementată procedura de luare a deciziilor privind numirea până la atingerea plafonului de vârstă, precum şi circumstanţele în care Consiliul poate refuza numirea până la plafonul de vârstă. Aşadar, Institutul de cercetări juridice, politice şi sociologice conchide că articolul 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului este neconstituţional.

 

4. Aprecierea Curţii

I. INTERPRETAREA ARTICOLELOR 1 ALIN.(3), 20 ŞI 116 ALINEATELE (1) ŞI (2) DIN CONSTITUŢIE

(i) Principii generale privind independenţa judecătorilor şi privind statutul Consiliului Superior al Magistraturii

54. Articolul 116 alin.(2) din Constituţie stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de cinci ani. După expirarea termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii. În acelaşi timp, articolul 116 alin.(1) din Constituţie prevede că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

55. Curtea Constituţională reiterează că independenţa judecătorului nu reprezintă un scop în sine şi nici un privilegiu personal, ci urmăreşte să-i asigure judecătorului posibilitatea de a-şi exercita rolul de protector al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (§6 din Raportul Comisiei de la Veneţia privind independenţa sistemului judiciar Partea I: Independenţa judecătorilor) (a se vedea HCC nr.6 din 16 mai 2013, §39; HCC nr.13 din 27 aprilie 2021, §47). De asemenea, Curtea subliniază că protecţia recunoscută judecătorului constituie un bun al întregii societăţi (a se vedea HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, §96; HCC nr.24 din 2 octombrie 2018, §38). Curtea menţionează că, într-un stat guvernat de preeminenţa dreptului, principiul independenţei judecătoreşti este însoţit de mai multe garanţii, vitale pentru independenţa judiciară instituţională şi individuală şi fără de care ar fi imposibilă funcţionarea efectivă şi imparţială a instanţelor (a se vedea Opinia amicus curiae pentru Curtea Constituţională a Republicii Moldova privind dreptul de regres al statului împotriva judecătorilor, Veneţia, 10-11 iunie 2016, CDL-AD(2016)015, §47).

56. Potrivit articolului 123 din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători. Modul de organizare şi de funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică. În Hotărârea nr.23 din 27 iunie 2017, la §56, Curtea a reţinut că Consiliul Superior al Magistraturii are rolul de a garanta independenţa autorităţii judecătoreşti. Totodată, în Avizul nr.1 din 22 septembrie 2020, la §41 şi 42, Curtea a precizat că Consiliului Superior al Magistraturii îi revine rolul primar în procedurile privind numirea, promovarea, transferarea, demisia sau eliberarea din funcţia de judecător, iar orice abatere de la această regulă contravine articolului 123 alin.(1) din Constituţie.

57. Curtea subliniază că textele „în condiţiile legii”, „potrivit legii” şi „prin lege organică” din conţinutul articolelor 116 alineatele (1) şi (2) şi 123 alin.(2) trebuie interpretate în conformitate cu principiul preeminenţei dreptului, care este inerent tuturor articolelor din Constituţie. În Raportul privind preeminenţa dreptului, Comisia de la Veneţia a stabilit că legile trebuie să se aplice în mod egal tuturor, cu excepţia situaţiilor în care există deosebiri obiective care justifică diferenţierea (CDL-AD(2011)003rev, §65). Totodată, Comisia a subliniat că respectarea principiului preeminenţei dreptului nu se limitează doar la punerea în aplicare a prevederilor explicite şi formale ale legii şi ale Constituţiei, ci implică, totodată, un comportament şi practici constituţionale care să faciliteze conformarea cu normele formale de către toate organele constituţionale şi respectul reciproc între acestea (a se vedea Avizul nr.685/2012 din 17 decembrie 2012, CDL-AD(2012)026, §72).

58. Curtea reiterează că principiul preeminenţei dreptului este garantat în special de articolul 1 alin.(3) din Constituţie. Totodată, şi articolul 20 din Constituţie, care garantează dreptul de acces liber la justiţie, stabileşte că dreptul de acces liber la justiţie trebuie realizat în condiţiile legii, în vederea garantării respectării rigorilor unui tribunal instituit de lege. Orice abatere de la acest standard reprezintă o încălcare a articolului 20 din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, Gurov v. Moldova, 11 iulie 2006, §37-39; Guðmundur v. Islanda [MC], 1 decembrie 2020, §220).

59. În Hotărârea Guðmundur v. Islanda [MC], din 1 decembrie 2020, care reprezintă o hotărâre-cadru privind independenţa judecătorilor, Curtea Europeană a constatat existenţa unei încălcări manifeste a procedurilor stabilite în dreptul naţional pentru numirea judecătorilor, pentru că autorităţile angajate în procesul de numire a judecătorilor, în special executivul, au compromis integritatea procesului de numire. Viciile stabilite vizau afectarea procedurii de numire a judecătorilor, care urmărea să limiteze influenţa executivului (prin implicarea unui Comitet de evaluare) şi, prin urmare, să consolideze independenţa puterii judecătoreşti din Islanda. Astfel, având în vedere aceste elemente, Curtea Europeană a conchis că numirea judecătorilor s-a desfăşurat în detrimentul încrederii pe care sistemul judiciar trebuie să-l inspire publicului într-o societate democratică (§283 şi 289).

60. În aceeaşi cauză, cu referire la exigenţele impuse de standardul unui tribunal instituit de lege, Curtea Europeană a reţinut că tribunalul este caracterizat de funcţia sa judiciară, trebuind să îndeplinească şi o serie de exigenţe instituţionale cum ar fi independenţa, imparţialitatea şi securitatea mandatului membrilor săi (a se vedea Guðmundur v. Islanda [MC], 1 decembrie 2020, §219). Mai mult, ea a precizat că noţiunea de tribunal presupune ca acesta să fie compus din judecători selectaţi pe bază de merit printr-un proces riguros, care să asigure faptul că au fost numiţi cei mai calificaţi candidaţi – atât în termeni de competenţă tehnică, cât şi în termeni de integritate morală. Cu cât mai sus este situat un tribunal în ierarhia judecătorească, cu atât mai exigente trebuie să fie criteriile de selecţie (ibidem, §220 şi 222).

(ii) Autorităţile competente să numească judecătorii, în conformitate cu prevederile articolului 116 alin.(2) din Constituţie

61. Având în vedere că articolele constituţionale menţionate mai sus le recunosc atât Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova un rol în cadrul procedurii de numire în funcţia de judecător, Curtea trebuie să precizeze care sunt competenţele autorităţilor în discuţie şi modul în care interacţionează acestea. În acest sens, în jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că influenţa decisivă a unui consiliu judiciar independent asupra deciziilor privind numirea şi cariera judecătorilor reprezintă o metodă potrivită pentru garantarea independenţei sistemului judiciar. Curtea a mai menţionat că rolul Preşedintelui Republicii în procesul de numire a judecătorilor nu reprezintă un fapt neobişnuit. Reducerea la o singură dată a posibilităţii Preşedintelui Republicii de a respinge o candidatură constituie o expresie a echilibrului corect dintre Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedinte şi presupune influenţa decisivă a Consiliului (a se vedea Avizul nr.1 din 22 septembrie 2020, §43).

62. Totodată, într-o cauză privind independenţa judecătorilor din Franţa, Curtea Europeană a precizat că simpla numire în funcţie a judecătorilor de către un membru al executivului nu creează, în sine, o dependenţă, dacă, odată numiţi, aceşti judecători nu sunt supuşi presiunilor sau instrucţiunilor în exercitarea funcţiei lor judiciare. Mai mult, exerciţiul colegial al competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii din Franţa de a „propune” şi de a emite o „opinie” oferea o garanţie esenţială împotriva riscului presiunilor asupra judecătorilor din partea executivului (a se vedea Thiam v. Franţa, 18 octombrie 2018, §80-82).

63. Aşadar, stabilirea în Constituţie a procedurii de numire în funcţie a judecătorilor reprezintă o garanţie a independenţei judecătorilor şi a exercitării cu imparţialitate a atribuţiilor care le revin. Totuşi, potrivit articolului 116 alin.(2) din Constituţie, exerciţiul acestei competenţe face obiectul reglementării legislative, care trebuie să concilieze şi să asigure protecţia principiilor independenţei judiciare, preeminenţei dreptului şi statutului Consiliului de organ abilitat cu administrarea judecătorească. În acest sens, Curtea subliniază că, deşi îi revine legislativului să facă aprecierea iniţială, evaluarea finală rămâne supusă controlului Curţii Constituţionale.

64. Referitor la întinderea acestui control, Curtea subliniază că sarcina sa este să confirme existenţa unor cerinţe minime pe care trebuie să le respecte legile relevante. Aceste cerinţe se raportează atât la aspectele de ordin intern şi extern ale independenţei judecătorilor, cât şi la chestiunea imparţialităţii lor. Curtea precizează că elementele relevante în raport cu care trebuie evaluată garanţia independenţei judecătorilor au fost evidenţiate de Curtea Europeană în jurisprudenţa sa. Astfel, în lista de criterii în funcţie de care trebuie apreciată independenţa intră, inter alia, modul de desemnare a judecătorilor, durata mandatului acestora, existenţa protecţiei împotriva presiunilor externe şi existenţa unei aparenţe de independenţă a instanţei (a se vedea Fruni v. Slovacia, 21 iunie 2011, §141; Ramos Nunes de Carvalho e Sáv. Portugalia, 6 noiembrie 2018, §144). Între altele, atunci când analizează numirea judecătorilor în funcţie şi atunci când stabileşte dacă standardul „tribunalului instituit prin lege” a fost respectat, Curtea Europeană verifică dacă procedura urmată pentru a institui o instanţă este prevăzută de lege şi dacă este aplicată în vederea numirii candidaţilor în funcţii judiciare (a se vedea Guðmundur v. Islanda [MC], 1 decembrie 2020, §211-213).

(iii) Cadrul normativ privind numirea judecătorilor în funcţie

65. Cadrul normativ naţional privind numirea în funcţie a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă este constituit, în special, din dispoziţiile articolului 116 din Constituţie, din cele ale Legii privind statutul judecătorilor şi din cele ale Legii privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor. Curtea menţionează că legile infraconstituţionale menţionate dezvoltă prevederile constituţionale, concretizând criteriile de evaluare, precum şi procedura din faţa Consiliului Superior al Magistraturii la numirea în funcţia de judecător.

66. Curtea reţine că legile în discuţie instituie un colegiu specializat pentru evaluarea performanţelor judecătorilor. În esenţă, acest organism asigură autoadministrarea judecătorească, fiind alcătuit dintr-o majoritate calificată de membri judecători, aleşi prin metode care asigură cea mai largă reprezentare a acestora (articolul 15 din Legea nr.154 din 5 iulie 2012). Potrivit cadrului normativ relevant, colegiul de evaluare a judecătorilor exercită competenţa îndeplinirii de către judecători a condiţiilor funcţiei deţinute sau ale funcţiei la care pretind pe parcursul carierei lor.

67. Curtea reţine că evaluarea performanţelor judecătorilor se realizează în mod periodic sau extraordinar. Evaluarea periodică se face o dată la trei ani. În cazul în care judecătorul este evaluat cu calificativul „insuficient”, el este supus evaluării extraordinare în termenul stabilit de colegiul de evaluare. Calificativul „insuficient” obţinut la două evaluări consecutive constituie un motiv pentru demararea procedurii de eliberare din funcţie a judecătorului, indiferent dacă este numit pe un termen de cinci ani sau până la atingerea plafonului de vârstă. Totodată, judecătorul este supus evaluării extraordinare şi în cazul numirii în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. Articolul 14 din Lege reglementează limitele evaluării, metodologia, termenul, criteriile, indicatorii de performanţă a activităţii judecătorilor, sursele de informare, precum şi mijloacele de colectare a informaţiilor necesare evaluării performanţelor judecătorilor. Mai mult, alineatul (3) al aceluiaşi articol stabileşte că evaluarea performanţelor judecătorului trebuie să respecte principiul corectitudinii juridice şi al aşteptărilor legitime şi să asigure condiţii pentru o evaluare obiectivă şi multidimensională a activităţii profesionale a judecătorilor.

68. Privite la modul abstract şi extrase din orice context, aceste prevederi par să asigure independenţa judecătorilor şi să excludă orice aparenţe în măsură să afecteze încrederea publicului în independenţa puterii judecătoreşti. Astfel, atât timp cât numirea judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă implică reguli stricte, standardul independenţei este respectat (§18-26 supra). Prin stabilirea unor proceduri transparente şi obiective de accedere în funcţia de judecător, normele în discuţie urmăresc să asigure protecţie încrederii publicului în independenţa sistemului judecătoresc (a se vedea, a pari, HCC nr.18 din 9 iulie 2021, §52).

(iv) Marja discreţionară a Consiliului Superior al Magistraturii în cadrul procedurii numirii judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă

69. În acest context, având în vedere cadrul normativ analizat, Curtea reţine că Constituţia nu prevede expres o competenţă a Consiliului de a numi în mod discreţionar judecătorii în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. Totuşi, această competenţă poate fi dedusă pe baza principiului autoadministrării judecătoreşti, precum şi pe baza textului „se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii” din articolul 116 alin.(2) din Constituţie.

70. Curtea reţine că competenţa în discuţie presupune că Consiliul este autoritatea finală care decide, în mod definitiv, numirea judecătorului în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. Prin urmare, având în vedere că o asemenea marjă discreţionară poate afecta neutralitatea procedurii de numire a judecătorilor, Curtea trebuie să constate dacă ea este justificată şi dacă este însoţită de garanţii adecvate, care exclud arbitrariul. Aşadar, chestiunea conţinutului şi întinderii marjei discreţionare a Consiliului presupune o punere în balanţă a principiilor concurente. În acest caz, Curtea constată că principiile concurente sunt reprezentate, pe de o parte, de principiul independenţei justiţiei şi preeminenţei dreptului şi, de cealaltă parte, de principiul autoadministrării judecătoreşti.

(v) Ponderarea principiilor independenţei justiţiei şi preeminenţei dreptului cu principiul autoadministrării judecătoreşti

71. Curtea reţine că formularea utilizată de articolul 116 alin.(2) din Constituţie sugerează că Consiliul este autoritatea care propune numirea în funcţie a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă. Totuşi, articolul în discuţie nu instituie o competenţă necondiţionată şi absolută a Consiliului în acest domeniu. Dimpotrivă, textul „în condiţiile legii” limitează de o manieră substanţială competenţa Consiliului de a numi judecătorii în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. În primul rând, competenţa face obiectul reglementării legislative, iar în al doilea rând, limitarea în discuţie impune o obligaţie a Consiliului de a se conforma cu condiţiile stabilite în lege. Aşadar, o primă condiţie impusă Consiliului în exerciţiul competenţei de numire a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă este reprezentată de principiul preeminenţei dreptului (a se vedea, referitor la conţinutul acestui principiu, §57 supra).

72. Curtea reţine şi limitări implicite, deduse din câmpul de aplicare al articolelor 20 şi 116 alin.(1) din Constituţie, care impun exigenţe stricte pe care trebuie să le respecte o instanţă de judecată, prin raportare la standardul unui „tribunal instituit de lege”.

73. Pe de altă parte, referitor la principiul autoadministrării judecătoreşti, Curtea constată că acesta nu urmăreşte doar recunoaşterea, de o manieră formală, a unei autonomii a Consiliului, ci reprezintă, în esenţă, un mijloc de garantare a protecţiei independenţei justiţiei, prin autoadministrarea acesteia. Curtea reţine că, prin reglementarea sa în Constituţie, constituanta a considerat că acest mod de administrare a justiţiei se apropie cel mai bine de un sistem judecătoresc ideal. Din acest motiv, articolul constituţional în discuţie trebuie interpretat în acord cu valoarea independenţei justiţiei.

74. Ţinând cont de impactul semnificativ al recunoaşterii unei marje discreţionare a Consiliului asupra percepţiei publicului privind puterea judecătorească, este esenţial ca justificarea ei să se bazeze pe motive reale şi obiective. Protecţia puterii judecătoreşti ar putea să constituie, în principiu, un motiv legitim pentru a-i recunoaşte Consiliului o marjă discreţionară concepută să atenueze acest risc. Totuşi, o asemenea măsură prezintă riscuri la adresa independenţei puterii judecătoreşti. Curtea reţine că riscurile care ar rezulta ca urmare a recunoaşterii unei marje discreţionare a Consiliului ar face ca justiţia să fie supusă influenţelor. Curtea subliniază că o justiţie supusă influenţelor vine în contradicţie cu valoarea preeminenţei dreptului. De altfel, influenţele exercitate asupra puterii judecătoreşti îi pot submina capacitatea de a decide cazurile în conformitate cu dreptul, punând la îndoială independenţa întregului corp de judecători de a-şi exercita rolul de protectori ai drepturilor şi ai libertăţilor fundamentale.

75. În primul rând, Curtea reţine că, într-un asemenea caz, este plauzibilă afectarea independenţei prin subordonarea faţă de Consiliu a judecătorilor numiţi în funcţie pentru perioada iniţială de cinci ani. Faptul că judecătorii sunt numiţi iniţial pentru un termen de cinci ani, urmând să fie numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, face plauzibilă temerea ca aceştia să-şi ghideze acţiunile pentru a câştiga indulgenţa Consiliului, uneori în detrimentul justiţiei. Acest risc este intensificat de faptul că un judecător ar putea să eşueze nu doar din cauza neîntrunirii condiţiilor prevăzute de Lege, ci şi pentru că Consiliul îl poate respinge în mod discreţionar, în pofida faptului că a fost evaluat pozitiv de Colegiul de evaluare. Astfel, factori ca ameninţarea cu eliberarea din funcţie sau dorinţa de a fi confirmat până la atingerea plafonului de vârstă pot determina apariţia unei atitudini „deferente” faţă de Consiliu.

76. În al doilea rând, Curtea reţine că, deşi Consiliul este autoritatea care decide numirea în funcţie a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, competenţa în discuţie trebuie realizată astfel încât să nu fie compromisă independenţa judecătorilor. Curtea precizează că Consiliul nu-şi poate folosi competenţa cu care a fost învestit prin Constituţie contrar scopului protecţiei independenţei judecătorilor. Deturnarea scopului ar fi contrară activităţii în serviciul căreia a fost creat şi la realizarea căreia Consiliul trebuie să contribuie (a se vedea §73 supra). Totodată, un grad ridicat de influenţă în privinţa carierei judecătorilor poate să compromită structura întregului sistem judecătoresc.

77. În al treilea rând, argumentele privind utilizarea abuzivă a marjei discreţionare prezintă probleme şi sub aspectul asigurării eficienţei şi calităţii sistemului judiciar. În acest context, Curtea reţine că este evident că măsura în discuţie este susceptibilă, independent de garanţiile ipotetice care pot fi identificate în legislaţie (i.e acţiunea în contencios administrativ), să conducă la exercitarea de presiuni asupra persoanelor care trebuie să parcurgă procedura de numire în funcţie. Aşadar, existenţa acestei marje discreţionare nu este rezonabilă atunci când face obiectul unei aprecieri de ansamblu. De altfel, riscul deturnării scopului protecţiei şi susceptibilitatea la influenţe externe care ar rezulta din aceste împrejurări face plauzibilă subminarea încrederii publicului în instanţe. Din aceste motive, având în vedere prejudiciile grave care ar putea rezulta, Curtea reţine că independenţa justiţiei prevalează în raport cu competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a mai evalua judecătorii în legătură cu numirea lor în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă.

78. Referitor la ponderea principiului independenţei justiţiei, Curtea a precizat în jurisprudenţa sa că, în lipsa unei autorităţi libere şi independente, abilitate cu competenţa controlului şi echilibrării exerciţiului de putere al autorităţilor publice, nu poate fi imaginată o societate cu adevărat democratică. Justiţia independentă reprezintă condiţia indispensabilă pentru supravieţuirea democraţiei şi garantării principiilor ei de guvernare (a se vedea HCC nr.13 din 27 aprilie 2021, §34 şi 35).

79. Aşadar, în pofida legitimităţii teoretice a obiectivului de protecţie, Curtea constată că competenţa Consiliului de a decide discreţionar numirea judecătorilor în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă nu-şi găseşte o justificare reală, astfel încât să fie garantat echilibrul corect între principiul autoadministrării judecătoreşti şi încrederea în sistemul judiciar. De altfel, Curtea reţine că, atunci când sunt analizate toate aceste elemente, imaginea care se conturează nu este cea a unei protecţii sporite a judecătorilor. Ceea ce se evidenţiază este o structură care ar putea să protejeze, dar care ar putea, de asemenea, să controleze şi, prin urmare, să influenţeze.

80. Astfel, prin esenţa preeminenţei dreptului şi rolul justiţiei într-o societate democratică, Curtea trebuie să garanteze, în cadrul competenţelor care-i revin, protecţia independenţei judecătorilor şi să asigure efectul ei deplin. Curtea precizează că o concluzie inversă ar submina încrederea în sistemul judecătoresc şi ar pava calea pentru folosirea articolului 116 alin.(2) din Constituţie ca subterfugiu pentru eludarea articolelor 1 alin.(3), 20 şi 116 alin.(1) din Constituţie. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a precizat că statele părţi contractante la Convenţie nu se bucură de nicio imunitate constituţională (a se vedea Anchugov şi Gladkov v. Rusia, 4 iulie 2013, §108-110).

81. Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea subliniază că articolul 116 alin.(2) din Constituţie trebuie interpretat în sensul în care, după expirarea termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă fără o evaluare suplimentară din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Totuşi, în cazul existenţei unor suspiciuni rezonabile privind integritatea judecătorului sau de încălcare de către acesta a legislaţiei, Consiliul Superior al Magistraturii poate sesiza Inspecţia Judiciară în vederea desfăşurării unui control suplimentar al candidatului. În cazul în care suspiciunile nu vor fi confirmate, Consiliul Superior al Magistraturii va asigura numirea judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă.

 

II. CU PRIVIRE LA CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII ARTICOLULUI 11 ALIN.(1) DIN LEGEA PRIVIND STATUTUL JUDECĂTORULUI

82. Potrivit celei de-a doua teze din articolul 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului, candidaţii selectaţi care întrunesc condiţiile specificate la articolul 6 se numesc în funcţia de judecător iniţial pe un termen de cinci ani. După expirarea termenului de cinci ani, judecătorii sunt numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.

83. Deşi prevederea nu stabileşte criteriile pe baza cărora este decisă numirea judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, Curtea reţine că acestea se regăsesc în Legea privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor. În analiza sa referitoare la procedura de numire în funcţie a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, Curtea a stabilit că, deşi numirea judecătorilor este condiţionată de evaluarea şi de obţinerea unui calificativ pozitiv în faţa unui Colegiu specializat al Consiliului Superior al Magistraturii, această competenţă este atribuită unui organ din cadrul Consiliului, fiind respectate astfel exigenţele impuse de articolul 123 alin.(1) din Constituţie. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că criteriile aplicate în vederea evaluării unui candidat sunt prevăzute de lege.

84. Curtea subliniază că independenţa justiţiei implică un statut special al judecătorilor, potrivit căruia ei trebuie protejaţi împotriva influenţelor care le-ar putea afecta imparţialitatea. Din acest motiv, legislatorul a stabilit o procedură riguroasă de evaluare a performanţelor judecătorului, rolul determinant fiindu-i atribuit Consiliului Superior al Magistraturii, prin organele sale specializate, în calitate de garant al independenţei justiţiei. Totuşi, Consiliul este obligat să asigure transparenţa în procedurile sale de selecţie şi de numire a judecătorilor, astfel încât judecătorii şi societatea să poată verifica dacă numirea se bazează în exclusivitate pe baza meritelor candidaţilor, apreciaţi potrivit integrităţii, imparţialităţii, independenţei şi eficienţei.

85. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a precizat că o dispoziţie nu poate fi extrasă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea HCC nr.24 din 10 august 2021, §43 şi jurisprudenţa citată acolo). Astfel, articolul 11 alin.(1) din Legea privind statutul judecătorului permite, citit prin prisma legislaţiei relevante referitoare la evaluarea performanţelor judecătorului, să fie aplicat în conformitate cu interpretările Curţii reţinute supra. Din aceste motive, Curtea reţine că controlul de constituţionalitate a celei de-a doua teze din alineatul (1) al articolului 11 din Legea privind statutul judecătorului nu prezintă nicio carenţă de constituţionalitate. Viciile invocate în sesizări sunt înlăturate dacă numirea judecătorului este analizată în lumina condiţiilor prevăzute de cadrul normativ relevant privind evaluarea performanţelor judecătorului.

86. Aşadar, având în vedere considerentele din acest caz, Curtea trebuie să analizeze observaţiile Consiliului depuse la sesizare, în care acesta a susţinut că articolul 2 alin.(1¹) din Legea privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor îi recunoaşte o marjă discreţionară în materie de numire a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă. Câmpul de aplicare al acestei prevederi vizează, în esenţă, procedura de selecţie a judecătorilor. Textele „candidaţii la funcţia de judecător” şi „media de concurs” din conţinutul normei analizate scot în evidenţă sfera de incidenţă restrânsă a normei şi faptul că ea operează în împrejurări diferite de cele privind numirea în funcţia de judecător până la atingerea plafonului de vârstă. Curtea face trimitere, în acest sens, la prevederile articolelor 1 alin.(1) şi 5 alin.(2) din Lege, care reglementează procedura de selecţie a judecătorilor şi nota obţinută de candidaţi, care le permite să participe la concursul pentru funcţia de judecător.

87. Prin urmare, Curtea reiterează că numirea judecătorilor în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă poate fi realizată în conformitate cu rigorile legale în vigoare. Aşa vor fi respectate garanţiile pe care le impun articolele 1 alin.(3), 20 şi 116 alineatele (1) şi (2) din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a), b) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a), b) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit parţial sesizările depuse de domnul Sergiu Litvinenco, deputat în Parlament, şi de domnul Nicolae Pasecinic, parte în dosarul nr.3-10/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. În sensul articolelor 1 alin.(3), 20, 116 alineatele (1) şi (2) din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii nu dispune de o marjă discreţionară în ceea ce priveşte numirea judecătorilor în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. În exerciţiul competenţei de numire în funcţia de judecător până la atingerea plafonului de vârstă, Consiliul Superior al Magistraturii va întreprinde măsurile legale pentru numirea judecătorului în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, fără nicio evaluare suplimentară din partea sa. Totuşi, în cazul existenţei unor suspiciuni rezonabile care pun la îndoială integritatea judecătorului sau de încălcare de către acesta a legislaţiei, Consiliul Superior al Magistraturii poate sesiza Inspecţia Judiciară în vederea desfăşurării unui control suplimentar al candidatului. În cazul în care suspiciunile nu sunt confirmate, Consiliul Superior al Magistraturii va asigura numirea în funcţie a judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă.

3. Se recunoaşte constituţional articolul 11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului, în măsura în care, după expirarea termenului de 5 ani, judecătorul care întruneşte condiţiile prevăzute de lege şi care a fost evaluat pozitiv de Colegiul de Evaluare este numit în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi articolului 67 din

Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995

 

1. Pe 7 decembrie 2021, Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea nr.38, prin care a admis sesizările depuse de domnul Sergiu Litvinenco, deputat în Parlament la data depunerii sesizării (sesizarea nr.96a/2021), şi de domnul Nicolae Pasecinic, parte în dosarul nr.3-10/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău (sesizarea nr.124g/2021).

2. Prin această Hotărâre, Curtea a interpretat articolele 1 alin.(3), 20, 116 alineatele (1) şi (2) din Constituţie, menţionând că Consiliul Superior al Magistraturii nu dispune de o marjă discreţionară în ceea ce priveşte numirea judecătorilor în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă. În exerciţiul competenţei de numire în funcţia de judecător până la atingerea plafonului de vârstă, Consiliul Superior al Magistraturii va întreprinde măsurile necesare pentru numirea judecătorului în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, fără nicio evaluare suplimentară din partea sa. Totuşi, în cazul existenţei unor suspiciuni rezonabile care pun la îndoială integritatea judecătorului sau de încălcare de către acesta a legislaţiei, Consiliul Superior al Magistraturii poate sesiza Inspecţia Judiciară în vederea desfăşurării unui control suplimentar al candidatului. În cazul în care suspiciunile nu sunt confirmate, Consiliul Superior al Magistraturii va asigura numirea în funcţie a judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă.

3. De asemenea, Curtea a recunoscut constituţional articolul 11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului, în măsura în care judecătorul care întruneşte condiţiile legislaţiei privind exercitarea funcţiei de judecător şi care a fost evaluat pozitiv este numit în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă.

4. Nu susţinem această soluţie din următoarele considerente.

 

I. Referitor la solicitarea interpretării articolului 116 alin.(2) din Constituţie

5. Cu titlu preliminar menţionăm faptul că, potrivit prevederilor articolului 116 alin.(2) din Constituţie, judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii. De asemenea reţinem că, conform articolului 123 alin.(1) din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători. În acelaşi timp, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.e) din Constituţie, Parlamentul prin lege organică reglementează organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ.

6. Scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este să asigure unitatea şi perceperea corectă a conţinutului şi sensului lor. Interpretarea oficială este obligatorie în cazurile în care incertitudinea nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările din această categorie cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională a cărei interpretare se solicită este incertă, ambiguă sau incompletă şi în cazul în care Curtea nu s-a pronunţat anterior (a se vedea DCC nr.96 din 6 august 2020, §8; DCC nr.105 din 24 septembrie 2020, §23).

7. Prin Hotărârea nr.38 din 7 decembrie 2021, Curtea a interpretat articolul 116 alin.(2) din Constituţie şi a statuat că „Consiliul Superior al Magistraturii nu dispune de o marjă discreţionară în ceea ce priveşte numirea judecătorilor în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă” şi că după expirarea termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiţi „în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă fără nicio evaluare suplimentară” din partea Consiliului Superior al Magistraturii (punctul 2 din Dispozitiv).

8. Chiar dacă norma constituţională interpretată a fost supusă anterior unor critici, iar pe 1 aprilie 2022 aceasta îşi încetează acţiunea, prevederile articolului 116 alin.(2) din Constituţie sunt suficient de clare şi previzibile. Numirea în funcţie a judecătorilor instanţelor judecătoreşti, fie prima dată, fie până la atingerea plafonului de vârstă, se face prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.

9. Rolul Consiliului Superior al Magistraturii în procedura de numire a judecătorilor a fost şi rămâne a fi unul determinant, iar prerogativa constituţională de a reglementa organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii aparţine Parlamentului (articolul 72 alin.(3) lit.e) din Constituţie).

10. Interpretările care au natura de a diminua rolul Consiliului Superior al Magistraturii în calitate de organ constituţional, transformându-l într-o instituţie formală, nu vor putea contribui la consolidarea puterii judecătoreşti. O autoritate constituţională care „nu dispune de o marjă discreţionară” şi care este obligată să numească judecătorii în mod automat (fără o evaluare suplimentară) nu-şi va putea îndeplini eficient funcţia de garant al independenţei justiţiei.

11. Mai mult, o astfel de interpretare nu este în concordanţă cu constatările anterioare ale Curţii Constituţionale prin care s-a fundamentat rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii. În acest sens, s-a stabilit că expresia cea mai consecventă a independenţei judecătoreşti o constituie dispoziţiile articolului 123 din Constituţie, potrivit cărora se stabileşte în mod expres că asigurarea numirii în funcţie, deplasărilor, promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători poate fi dispusă numai de Consiliul Superior al Magistraturii – autoritate de autoadministrare judecătorească, care este garantul independenţei judecătoreşti (HCC nr.10 din 4 martie 1997). Consiliul Superior al Magistraturii, în baza atribuţiilor constituţionale, exercită două funcţii ce izvorăsc din necesitatea protejării independenţei judecătorilor: funcţia de a asigura numirea judecătorilor şi funcţia de a veghea la respectarea principiului inamovibilităţii judecătorilor (HCC nr.9 din 27 mai 2003, §5). Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea de autoadministrare judecătorească şi garantul independenţei judecătoreşti. Calitatea de garant se referă în acelaşi timp la independenţa sistemului judiciar şi independenţa fiecărui judecător. În cadrul statului de drept existenţa unei puteri judiciare independente şi imparţiale este o cerinţă structurală a statului (ACC nr.6 din 19 aprilie 2016, §50; ACC nr.4 din 5 decembrie 2017, §52).

12. De asemenea, Curtea a reţinut că Constituţia determină principiile constituirii sistemului judecătoresc şi subiecţii care participă la acest proces. Astfel, în virtutea normelor constituţionale, la numirea judecătorilor în funcţie participă: Consiliul Superior al Magistraturii, care asigură (pregăteşte în mod sigur, durabil, garantat) numirea judecătorilor în funcţie, validează prin vot propunerile de numire în funcţia de judecător şi face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova şi Parlamentului în vederea desemnării judecătorilor, Preşedintele Republicii Moldova şi Parlamentul, care, în baza atribuţiilor ce le revin, procedează la numirea judecătorilor propuşi de către Consiliul Superior al Magistraturii. Prin mecanismul de selectare şi promovare a judecătorilor, de înaintare a propunerilor de numire sau de eliberare din funcţie a judecătorilor (în cazul examinării candidaturilor propuse pentru a fi numite în funcţia de judecător până la atingerea plafonului de vârstă) Consiliul Superior al Magistraturii participă direct la asigurarea principiului independenţei autorităţii judecătoreşti. Or, actul de numire sau de eliberare din funcţie este emis numai la propunerea organului autoadministrării judecătoreşti(HCC nr.9 din 27 mai 2003, §5).

13. Având în vedere cele menţionate supra, am ajuns la concluzia că norma constituţională a cărei interpretare a fost solicitată este suficient de clară. Constituţia prevede expres autorităţile competente să numească judecătorul până la atingerea plafonului de vârstă (i.e. Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele Republicii Moldova) şi stabileşte că numirea judecătorului se face în condiţiile legii [articolul 116 alin.(2)]. Prin urmare, reglementarea procedurii de numire a judecătorului în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă ţine de marja de discreţie a Parlamentului [articolele 72 alin.(3) lit.e) şi 116 alin.(2) din Constituţie].

14. Respectiv, criteriile şi procedura în baza cărora Consiliul Superior al Magistraturii decide dacă numeşte sau nu un judecător până la atingerea plafonului de vârstă sunt reglementate de actele normative. În baza articolului 13 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în cazul numirii până la atingerea plafonului de vârstă, judecătorii sunt supuşi în mod obligatoriu evaluării performanţelor. Procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor sunt stabilite în Legea nr.154 din 5 iulie 2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi în regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul hotărăşte în baza evaluărilor efectuate de Colegiul de evaluare a performanţelor judecătorilor şi orice hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii privind numirea sau refuzul numirii judecătorilor trebuie să fie motivată (articolul 24 alin.(3) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii).

15. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Guðmundur Andri Ástráðsson v. Islanda [MC],1 decembrie 2020, a stabilit un test privind evaluarea deficienţelor dintr-o procedură concretă de numire în funcţia de judecător. Cu referire la exigenţele impuse de standardul unui tribunal instituit de lege, Curtea Europeană a reţinut că tribunalul este caracterizat de funcţia sa judiciară, trebuind să îndeplinească şi o serie de exigenţe instituţionale cum ar fi independenţa şi imparţialitatea membrilor săi. Noţiunea de tribunal presupune ca acesta să fie compus din judecători selectaţi pe bază de merit printr-un proces riguros, care să asigure faptul că au fost numiţi cei mai calificaţi candidaţi– atât în termeni de competenţă tehnică, cât şi în termeni de integritate morală. În opinia Curţii Europene, o astfel de selecţie bazată pe merit nu asigură doar capacitatea tehnică a unui organ judiciar de a face justiţie ca „tribunal”, dar este, de asemenea, esenţială în ceea ce priveşte asigurarea încrederii publicului în sistemul judiciar şi serveşte ca o garanţie suplimentară a independenţei personale a judecătorilor (a se vedea §219-222 din Hotărârea citată).

16. Reţinem faptul că desemnarea judecătorilor pe bază de merit, inclusiv până la atingerea plafonului de vârstă, constituie responsabilitatea constituţională a Consiliului Superior al Magistraturii. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a precizat că Consiliului Superior al Magistraturii îi revine rolul primar în procedurile privind numirea, promovarea, transferarea, demisia sau eliberarea din funcţia de judecător, iar orice abatere de la această regulă contravine articolului 123 alin.(1) din Constituţie (a se vedea HCC nr.11 din 27 aprilie 2010, §5; HCC nr.21 din 25 iulie 2013, §78; ACC nr.1 din 22 septembrie 2020, §42; ACC nr.2 din 3 decembrie 2020, §36). În acest context, subliniem faptul că Colegiul pentru evaluarea performanţelor judecătorilor nu poate substitui Consiliul Superior al Magistraturii şi nu poate eluda rolul constituţional al Consiliului (a se vedea per contrario HCC nr.38 din 7 decembrie 2021, §66, 83).

17. Revenind la testul privind evaluarea deficienţelor dintr-o procedură concretă de numire în funcţia de judecător instituit de Curtea Europeană în cauza Guðmundur Andri Ástráðsson v. Islanda, reţinem că a treia etapă a testului constă în verificarea existenţei unui control efectiv efectuat de instanţele judecătoreşti naţionale. Acolo unde controlul naţional este conform cu Convenţia şi sunt formulate concluziile necesare, Curţii Europene i-ar trebui motive puternice pentru a-şi substitui analiza cu cea a tribunalelor naţionale (a se vedea §248-251 din Hotărârea citată).

18. Şi Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a notat că, atunci când se invocă o ingerinţă într-un drept fundamental, persoana interesată trebuie să aibă la dispoziţie suficiente garanţii procedurale şi trebuie să aibă posibilitatea unui acces efectiv la un tribunal, care să se pronunţe cu privire la pretinsele ingerinţe în dreptul său (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.8 din 5 aprilie 2019, §48; HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, §66).

19. În acest context, reţinem faptul că, conform prevederilor articolului 191 alineatele (3) şi (5) din Codul administrativ nr.116 din 19 iulie 2018, Curtea de Apel Chişinău soluţionează în primă instanţă acţiunile în contencios administrativ împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, iar Curtea Supremă de Justiţie soluţionează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor şi încheierilor curţii de apel.

20. În acelaşi timp, remarcăm faptul că jurisprudenţa instanţelor de drept comun referitoare la contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii privind numirea judecătorilor în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă este una uniformă (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 iulie 2021, Hotărârile Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2020 şi 3 decembrie 2020, puse în executare prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.192/20 din 7 septembrie 2021, sau Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 august 2021 şi Hotărârea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău nr.3-136/2020 din 4 februarie 2021, pusă în executare prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.203/21 din 14 septembrie 2021). Într-un asemenea context, nu putem susţine opinia Curţii că acestea ar fi „garanţii ipotetice” (a se vedea HCC nr.38 din 7 decembrie 2021, §77), dar dimpotrivă, constatăm că acestea constituie garanţii suficiente care asigură accesul efectiv la justiţie al judecătorului care pretinde să fie numit în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă.

21. Prin urmare, concluzionăm că dispoziţiile constituţionale care reglementează atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul numirii judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă sunt clare, nefiind necesară o interpretare suplimentară.

 

II. Referitor la controlul constituţionalităţii articolului 11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului

22. Autorii sesizărilor au solicitat controlul constituţionalităţii articolului 11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului în măsura în care norma contestată se interpretează ca acordând o discreţie nelimitată Consiliului Superior al Magistraturii în procesul de numire a judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă. În acest context, subliniem faptul că, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.24 din 16 februarie 2021, §27; DCC nr.59 din 22 aprilie 2021, §31; DCC nr.127 din 5 august 2021, §29; DCC nr.141 din 16 septembrie 2021, §28).

23. În plus, reţinem faptul că norma contestată practic are acelaşi conţinut ca şi articolul 116 alin.(2) din Constituţie. Considerăm că o normă legală care practic preia conţinutul unei norme din Constituţie nu poate fi supusă controlului constituţionalităţii şi, eventual, declarată ca fiind neconstituţională.

24. De asemenea, reiterăm faptul că procedura numirii judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă este clară, fiind asigurate garanţiile necesare protejării independenţei judecătorilor (a se vedea §13-20 supra).

25. În baza celor menţionate mai sus, considerăm că acest capăt al sesizărilor referitor la controlul constituţionalităţii articolului 11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului trebuia declarat inadmisibil.

 

III. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Nicolae Pasecinic

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că o condiţie obligatorie pentru ca sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate să fie acceptată pentru examinare în fond este că autorul trebuie să demonstreze incidenţa unui drept fundamental garantat de Constituţie (a se vedea HCC nr.36 din 23 noiembrie 2021, §20; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, §19; DCC nr.27 din 16 februarie 2021, §16; DCC nr.162 din 2 noiembrie 2021, §20).

27. Reţinem faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a demonstrat incidenţa unui drept fundamental nici în sesizarea depusă, nici în cadrul examinării sesizării în şedinţa publică a Curţii Constituţionale.

28. Remarcăm faptul că în situaţii similare Curtea a declarat sesizările ca fiind inadmisibile (a se vedea, spre exemplu, DCC nr.36 din 30 martie 2021, §22-23; DCC nr.49 din 8 aprilie 2021, §25).

29. Prin urmare, considerăm că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Nicolae Pasecinic trebuia declarată inadmisibilă.

 

Concluzie

În baza celor menţionate supra, considerăm că sesizările depuse de domnul Sergiu Litvinenco, deputat în Parlament la data depunerii sesizării (sesizarea nr.96a/2021), şi de domnul Nicolae Pasecinic, parte în dosarul nr.3-10/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău (sesizarea nr.124g/2021), trebuiau declarate inadmisibile.