D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.133g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 197 alin.(1) din Codul de procedură penală şi a articolului

38 alin.(1) lit.f) din Legea cu privire la administratorii autorizaţi

(suspendarea activităţii administratorului autorizat

pe parcursul procesului penal)

 

nr. 162  din  02.11.2021

 

Monitorul Oficial nr.302-306/215 din 10.12.2021

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 11 iunie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 2 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 197 alin.(1) din Codul de procedură penală şi a articolului 38 alin.(1) lit.f) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, ridicată de dl avocat Maxim Todorov, în interesele dlui Nicolai Cazmalî, în dosarul nr.1-107/2020, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Dumitru Bosîi de la Judecătoria Cahul, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Nicolai Cazmalî de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 326 alin.(1) [traficul de influenţă] şi 335 alin.(1) [abuzul de serviciu] din Codul penal.

4. În cadrul examinării cauzei, acuzatorul de stat a formulat un demers prin care a solicitat suspendarea provizorie a dlui Nicolai Cazmalî din funcţia de administrator autorizat.

5. Pe 29 martie 2021, dl avocat Maxim Todorov a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 197 alin.(1) din Codul de procedură penală şi a articolului 38 alin.(1) lit.f) din Legea cu privire la administratorii autorizaţi.

6. Printr-o încheiere din 18 mai 2021, Judecătoria Cahul, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

 

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 39

Dreptul la administrare

„(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…].”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]”

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

„(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.”

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 197

Alte măsuri procesuale de constrângere

„(1) În scopul asigurării ordinii stabilite de prezentul cod privind urmărirea penală, judecarea cauzei şi executarea sentinţei, organul de urmărire penală, procurorul, judecătorul de instrucţie sau instanţa, conform competenţei, sunt în drept să aplice faţă de bănuit, învinuit, inculpat alte măsuri procesuale de constrângere, cum ar fi:

[…]

3) suspendarea provizorie din funcţie;

[…].”

Articolul 200

Suspendarea provizorie din funcţie

„(1) Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

(2) Persoanei suspendate provizoriu din funcţie i se întrerupe remunerarea muncii, însă perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din funcţie în calitate de măsură procesuală de constrângere se ia în calcul în vechimea generală de muncă.

(3) Suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Hotărârea administraţiei instituţiei de suspendare din funcţie poate fi atacată la judecătorul de instrucţie.”

Articolul 297

Trimiterea cauzei în judecată

„[…]

(4) Toate cererile, plângerile şi demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluţionează de către instanţa care judecă cauza.

[…].”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi sunt următoarele:

Articolul 38

Suspendarea activităţii administratorului

„(1) Activitatea administratorului poate fi suspendată la decizia Comisiei de autorizare şi disciplină prin ordinul ministrului justiţiei în următoarele cazuri:

[…]

f) la demersul motivat al procurorului care conduce sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală a administratorului;

[…].”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei menţionează că, potrivit articolului 197 alin.(1) din Codul de procedură penală, măsurile procesuale de constrângere, inclusiv suspendarea provizorie din funcţie, se aplică de organul de urmărire penală, de procuror, de judecătorul de instrucţie sau de instanţa de judecată. Totodată, potrivit articolului 200 alin.(3) din acelaşi Cod, suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. În acest sens, autorul excepţiei afirmă că există o incertitudine cu privire la subiectul care este competent să aplice măsura de constrângere a suspendării provizorii din funcţie.

11. În cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, inculpatul este învinuit de comiterea unor infracţiuni în legătură cu exercitarea profesiei de administrator autorizat. Astfel, autorul excepţiei notează că, în conformitate cu articolul 38 alin.(1) lit.f) din Legea privind administratorii autorizaţi, activitatea administratorului poate fi suspendată la decizia Comisiei de autorizare şi disciplină prin ordinul ministrului justiţiei, la demersul motivat al procurorului care conduce sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală a administratorului. Autorul excepţiei susţine că din analiza acestei norme rezultă că suspendarea activităţii administratorului autorizat poate fi cerută doar la faza de urmărire penală de către procurorul care conduce sau care exercită urmărirea penală. De altfel, textul acestei norme nu operează cu noţiunea de procuror care prezintă învinuirea în instanţa de judecată.

12. Autorul excepţiei menţionează că prevederile Legii privind administratorii autorizaţi nu stabilesc o perioadă maximă pentru care poate fi suspendată activitatea administratorului autorizat. De asemenea, legea menţionată nu reglementează modul de gestionare a dosarelor pe care le avea pe rol un administrator autorizat suspendat din funcţie.

13. Din aceste motive, autorul excepţiei a invocat pretinsa încălcare a articolelor 4, 20, 23, 39, 43, 46, 47 şi 53 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală şi din Legea privind administratorii autorizaţi, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 197 alin.(1) din Codul de procedură penală şi articolul 38 alin.(1) lit.f) din Legea cu privire la administratorii autorizaţi. Din perspectiva argumentelor sesizării, prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea reţine că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016, DCC nr.18 din 9 februarie 2021, §22).

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală care se află la faza judecării în fond. Excepţia a fost ridicată ca urmare a formulării de către acuzatorul de stat a unui demers care avea ca obiect suspendarea inculpatului din funcţia de administrator autorizat. Aşadar, având vedere că articolul 197 alin.(1) din Codul de procedură penală prevede condiţiile generale de aplicare a măsurilor de constrângere, iar articolul 38 alin.(1) lit.f) din Legea cu privire la administratorii autorizaţi vizează instituţia suspendării activităţii administratorilor autorizaţi, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.27 din 16 februarie 2021, §16).

21. Autorul excepţiei a invocat încălcarea articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 39 [dreptul la administrare], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] şi 53 [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică] din Constituţie, susţinând că dispoziţiile contestate nu stabilesc, cu suficientă precizie, subiectul competent să aplice suspendarea din funcţie a administratorului autorizat, nu stabilesc perioada pentru care poate fi dispusă suspendarea din funcţie şi nu reglementează situaţia dosarelor pe care le avea în gestiune un administrator până la suspendarea sa din funcţie.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul ridică, de fapt, o problemă de interpretare şi aplicare a legii. Curtea reaminteşte că principiul preeminenţei dreptului reclamă ca legile să fie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante (a se vedea DCC nr.94 din 15 iunie 2021, §27).

23. În acest sens, Curtea menţionează că ţine de competenţa organelor de urmărire penală, a procurorilor şi a instanţelor de judecată să interpreteze în mod coroborat prevederile Codului de procedură penală şi ale altor acte normative şi să decidă în fiecare caz particular, în funcţie de faza procesuală la care se află dosarul, care este subiectul competent să decidă cu privire la suspendarea provizorie din funcţie a învinuitului/inculpatului.

24. Mai mut, având în vedere că, în raport cu problema subiectului competent să decidă cu privire la suspendarea provizorie din funcţie, autorul excepţiei a invocat o pretinsă contrarietate între prevederile articolului 38 alin.(1) lit.f) din Legea cu privire la administratorii autorizaţi şi articolele 197 şi 200 din Codul de procedură penală, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei care rezultă la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, §29; DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, §25). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, §25; DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, §29).

25. De asemenea, problema pe care o ridică autorul excepţiei în raport cu dosarele pe care le avea pe rol administratorul până la suspendarea sa poate fi clarificată printr-o interpretare sistemică a legilor. Spre exemplu, Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 reglementează, la articolul 71, procedura destituirii şi demisiei administratorului/lichidatorului care participă la procesul de insolvabilitate.

26. Cu privire la lipsa unei reglementări exacte a termenului pentru care poate fi dispusă suspendarea din funcţie a administratorului autorizat, Curtea subliniază că această măsură de constrângere nu poate să opereze decât până la pronunţarea unei hotărâri definitive în privinţa fondului cauzei. Odată cu pronunţarea hotărârii definitive, instanţa de judecată poate aplica pedeapsa penală a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate. În acest caz, pedeapsa penală va substitui măsura de constrângere a suspendării din funcţie aplicată anterior. De asemenea, instanţa de judecată poate să nu aplice pedeapsa penală în discuţie, iar în acest caz măsura de constrângere a suspendării din funcţie va fi revocată în mod implicit.

27. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 197 alin.(1) din Codul de procedură penală şi a articolului 38 alin.(1) lit.f) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, ridicată de dl avocat Maxim Todorov, în dosarul nr.1-107/2020, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.