D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.182a/2020 privind controlul constituţionalităţii

subpunctului 5) punctul 71 din Statutul disciplinar al funcţionarului public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017

(obligaţiile funcţionarului public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

audiat în cadrul anchetei de serviciu)

nr. 36  din  30.03.2021

Monitorul Oficial nr.108-110/65 din 30.04.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 19 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 30 martie 2021 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii subpunctului 5) punctul 71 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, depusă de către dl deputat Adrian Lebedinschi.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 19 noiembrie 2020, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

A. Motivele sesizării

3. Motivele sesizării, aşa cum au fost expuse de către autorii acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Punctul 71 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, stabileşte obligaţiile funcţionarului care urmează a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu. Astfel, subpunctul 5) din punctul 71 al Statutului menţionat obligă funcţionarul public să informeze imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanţe ce ar crea impedimente bunei-desfăşurări a anchetei (hotărâri adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei; concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale; existenţa altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu), cu prezentarea actelor confirmative.

5. În argumentarea sesizării, autorul susţine că dispoziţiile contestate ale subpunctul 5) din punctul 71 al Statutului menţionat sunt imprevizibile, deoarece nu stabilesc clar circumstanţele ce ar crea impedimente bunei-desfăşurări a anchetei. În opinia autorului sesizării, obligaţia de a prezenta acte care confirmă existenţa unor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu trebuie să revină persoanei care efectuează ancheta de serviciu.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege. ”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]”

7. Prevederile relevante ale Statutului disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, sunt următoarele:

„71. Funcţionarul care urmează a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu este obligat:

[...]

5) să informeze imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanţe ce ar crea impedimente bunei desfăşurări a anchetei (hotărâri adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei; concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale; existenţa altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu), cu prezentarea actelor confirmative.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

8. În argumentarea sesizării, autorul menţionează că prevederile subpunctului 5) din punctul 71 al Statutului disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu stabilesc clar circumstanţele ce ar crea impedimente bunei desfăşurări a anchetei, fapt contrar articolului 23 din Constituţie. Totodată, autorul susţine că obligaţia de a prezenta acte care confirmă existenţa unor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu trebuie să revină persoanei care efectuează ancheta de serviciu.

9. Autorul sesizării consideră că funcţionarul public cu statut special este sancţionat în mod nejustificat pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute de dispoziţiile criticate, ceea ce îi încalcă dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie.

10. De asemenea, autorul sesizării susţine că obligarea funcţionarului public cu statut special de a prezenta în cadrul anchetei de serviciu circumstanţe ce ar crea impedimente bunei-desfăşurări a anchetei (hotărâri adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei, concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale) ar avea un caracter incriminator şi încalcă prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie.

11. Autorul sesizării menţionează că prevederile contestate sunt contrare articolelor 21, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

13. Curtea observă că, potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputatul posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

14. Curtea reţine că obiectul sesizării îl constituie subpunctul 5) punctul 71 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea reţine că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări.

17. Autorul sesizării susţine că dispoziţiile contestate sunt imprevizibile, fapt contrar articolului 23 alin.(2) [calitatea legii], şi încalcă articolele 21 [prezumţia nevinovăţiei], 26 [dreptul la apărare] şi 54 alin.(2) [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă aceste articole (HCC nr.15 din 28 mai 2020, §25; HCC nr.18 din 30 iunie 2020, §30; DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §28; DCC nr.28 din 12 martie 2020, §18). De asemenea, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.56 din 2 iunie 2020, §23; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, §37).

19. Cu privire la incidenţa articolelor 21 şi 26 din Constituţie, Curtea observă că informaţiile pe care trebuie să le comunice funcţionarul audiat în cadrul anchetei de serviciu, potrivit normei contestate, nu pot fi considerate incriminatoare, deoarece ele nu au legătură cu abaterea disciplinară imputată funcţionarului. Dimpotrivă, comunicarea informaţiilor referitoare la „hotărârile adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei” poate fi considerată favorabilă pentru interesele funcţionarului anchetat, deoarece, în anumite cazuri, ar putea preveni sancţionarea disciplinară repetată a funcţionarului pentru aceeaşi faptă. De asemenea, comunicarea informaţiilor referitoare la „concediile anuale de odihnă, de studii sau medicale” are scopul de a respecta prevederile legale care interzic sancţionarea funcţionarilor publici pe durata concediului. Cu privire la obligaţia de a comunica despre „existenţa altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu”, Curtea reţine că prin textul în discuţie Guvernul a admis existenţa altor situaţii care pot fi utilizate de către funcţionarul anchetat disciplinar pentru a solicita încetarea anchetei de serviciu începute în privinţa sa.

20. În acest context, Curtea reţine că obligaţia prezentării în cadrul anchetei de serviciu a informaţiilor menţionate, care există în mod obiectiv, independent de voinţa funcţionarului anchetat, nu intră în sfera de aplicare a dreptului la tăcere şi nu pot determina calificarea faptei în cadrul anchetei respective. Obligaţia de a informa imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanţe care ar crea impedimente bunei-desfăşurări a anchetei are ca scop stabilirea exactă a faptelor şi asigurarea dreptului la apărare al funcţionarului în cauză.

21. Cu privire la eventuala sancţionare a funcţionarului anchetat, Curtea observă că autorul sesizării nu prezintă argumente din care să rezulte că în cazul neprezentării informaţiei prevăzute de norma contestată funcţionarul în cauză riscă să fie sancţionat.

22. Aşadar, Curtea reţine că autorul sesizării nu a demonstrat incidenţa articolelor 21 şi 26 din Constituţie. Nefiind incident niciun drept fundamental invocat, Curtea respinge şi incidenţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie.

23. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii subpunctului 5) punctul 71 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, depusă de către dl deputat Adrian Lebedinschi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.