D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.50g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolelor 190 alin.(1) şi 196 alin.(1) din Codul penal

(imprevizibilitatea textului „înşelăciune

sau abuz de încredere”)

 

nr. 59  din  22.04.2021

 

Monitorul Oficial nr.142-145/95 din 11.06.2021

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 4 martie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 aprilie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „înşelăciune sau abuz de încredere” din articolele 190 alin.(1) [în redactarea de până la intrarea în vigoare pe 17 august 2018 a Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative] şi 196 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Eugen Rusu, în interesele dnei Ecaterina Vutcariova şi dlui Isidor Luca, părţi în dosarul nr.1ra-654/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie format din dnii Vladimir Timofti şi Anatolie Ţurcan şi dna Elena Cobzac, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o sentinţă a Judecătoriei Ungheni din 10 iunie 2013, dna Ecaterina Vutcariova a fost recunoscută vinovată de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 361 alin.(2) lit.b) [confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false, comisă de două sau mai multe persoane] din Codul penal, fiind condamnată la trei ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de trei ani şi cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de conducere şi de administrator al valorilor materiale pe un termen de trei ani.

4. Prin aceeaşi sentinţă, dl Isidor Luca a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 196 alin.(4) [cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însuşire] şi 361 alin.(2) lit.b) din Codul penal, fiind condamnat la patru ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de trei ani şi cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de conducere şi de administrator al valorilor materiale pe un termen de un an.

5. Printr-o decizie din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Bălţi a casat parţial sentinţa primei instanţe şi a constatat vinovăţia dnei Ecaterina Vutcariova şi a dlui Isidor Luca de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 190 alin.(5) [escrocheria comisă în proporţii deosebit de mari] din Codul penal [în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative], aplicându-le pedeapsa închisorii pe un termen de opt ani cu executare într-un penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a practica activitate economică pe un termen de trei ani. În acelaşi timp, instanţa de apel a încetat procesul penal de învinuire a dnei Ecaterina Vutcariova şi a dlui Isidor Luca de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 361 alin.(2) lit.b) din Codul penal, pentru că a expirat termenul de prescripţie pentru tragere la răspundere penală.

6. Decizia instanţei de apel a fost contestată cu recurs în faţa Curţii Supreme de Justiţie de reprezentantul părţii vătămate, de inculpaţi şi de către avocatul acestora.

7. Totodată, dl avocat Eugen Rusu a ridicat, în numele inculpaţilor Ecaterina Vutcariova şi Isidor Luca, excepţia de neconstituţionalitate a textului „înşelăciune sau abuz de încredere” din articolele 190 alin.(1) [în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative] şi 196 alin.(1) din Codul penal.

8. Printr-o încheiere din 10 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

10. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 196

Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere

„(1) Cauzarea de daune materiale în proporţii mari proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însuşire, se pedepseşte cu amendă în mărime până la 550 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

[...].”

11. Prevederile relevante ale Codului penal, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.179 din 26 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 190

Escrocheria

„(1) Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

[…].”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că textul „înşelăciune sau abuz de încredere” din articolele 190 alin.(1) [în redactarea de până la intrarea în vigoare pe 17 august 2018 a Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative] şi 196 alin.(1) din Codul penal nu este clar şi previzibil, fapt care conduce la interpretări extensive defavorabile. În particular, textul criticat ar avea o formulare prea generală şi o rigiditate excesivă, făcând imposibilă cunoaşterea conduitei care ar trebui adoptată de către destinatarul normei, chiar şi cu o consiliere adecvată.

13. În opinia sa, textul contestat contravine articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul părţilor din proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „înşelăciune sau abuz de încredere” din articolele 190 alin.(1) [în redactarea de până la intrarea în vigoare pe 17 august 2018 a Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative] şi 196 alin.(1) din Codul penal. Aceste articole stabilesc răspunderea penală pentru escrocherie şi, respectiv, pentru cauzarea de daune materiale în proporţii mari proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însuşire.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care Curtea Supremă de Justiţie trebuie să examineze cererile de recurs formulate împotriva unei decizii a instanţei de apel, prin care două persoane au fost condamnate pentru comiterea infracţiunii de escrocherie în proporţii deosebit de mari (a se vedea supra §§5-6). Totodată, Curtea observă că prin sentinţa primei instanţe s-a apreciat că fapta persoanelor ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de cauzare de daune materiale în proporţii deosebit de mari proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere (a se vedea supra §§3-4). Prima instanţă a reîncadrat fapta din articolul 190 în articolul 196 din Codul penal.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, pornind de la natura excepţiei de neconstituţionalitate, ea poate fi ridicată şi asupra actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă în soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §73; DCC nr.132 din 19 noiembrie 2020, §16).

20. Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate ale articolului 190 alin.(1) din Codul penal, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.179 din 26 iulie 2018, precum şi ale articolului 196 alin.(1) din Codul penal pot fi avute în vedere la examinarea cauzei penale (în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate) de către instanţa de recurs.

21. Curtea observă că articolul 190 alin.(1) [în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative] a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.54 din 16 aprilie 2019, prin care a declarat inadmisibilă sesizarea nr.71g/2019, deoarece norma în discuţie era inaplicabilă la soluţionarea litigiului principal.

22. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, §27 şi jurisprudenţa citată acolo).

23. Autorul sesizării invocă faptul că textul contestat încalcă articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [neretroactivitatea legii] şi 23 alin.(2) [calitatea legii] din Constituţie. Principalul său argument constă în pretinsa imprevizibilitate a textului „înşelăciune sau abuz de încredere” din articolele 190 alin.(1) [în redactarea de până la intrarea în vigoare pe 17 august 2018 a Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative] şi 196 alin.(1) din Codul penal.

24. Curtea reiterează că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi fără pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea DCC nr.67 din 15 iunie 2020, §17 şi jurisprudenţa citată acolo).

25. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul 7 din Convenţie trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării şi a sancţionării arbitrare a persoanei (Parmak şi Bakir v. Turcia, 3 decembrie 2019, §57; Jidic v. România, 18 februarie 2020, §76). Această afirmaţie este valabilă şi în contextul articolului 22 din Constituţie (a se vedea DCC nr.67 din 15 iunie 2020, §18).

26. Astfel, legea penală trebuie să prevadă în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile. Această condiţie este impusă de articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie.

27. Condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când persoana poate – în caz de necesitate, cu o asistenţă juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele pe care le poate avea o anumită conduită (Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, §40).

28. Din această perspectivă, Curtea constată că semnificaţia textului contestat poate fi dedusă nu doar cu ajutorul consultanţei juridice de specialitate, ci şi din sensul obişnuit al acestuia (a se vedea Berardi and Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, §54). Aşadar, instanţele de judecată pot stabili caracteristicile esenţiale ale actului interzis doar în baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică.

29. Totodată, instanţele de judecată nu sunt îndreptăţite să recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale sau la o aplicare prin analogie. O asemenea abordare este interzisă de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană (a se vedea HCC nr.12 din 14 mai 2018, §62; Pantalon v. Croaţia, 19 noiembrie 2020, §46).

30. În aceste condiţii, Curtea constată că textul contestat nu afectează articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie.

31. Totodată, Curtea reţine că argumentele invocate de autorul sesizării referitoare la neclaritatea textului contestat vizează interpretarea şi aplicarea legii şi nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, §25; DCC nr.24 din 16 februarie 2021, §27). Dimpotrivă, astfel de competenţe le revin, prin definiţie, instanţelor de judecată.

32. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „înşelăciune sau abuz de încredere” din articolele 190 alin.(1) [în redactarea de până la intrarea în vigoare pe 17 august 2018 a Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative] şi 196 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Eugen Rusu, în interesele dnei Ecaterina Vutcariova şi dlui Isidor Luca, părţi în dosarul nr.1ra-654/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.