A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea

Constituţiei Republicii Moldova (sistemul judecătoresc)

(Sesizarea nr.41c/2016)

 

nr. 6  din  19.04.2016

 

Monitorul Oficial nr.128-133/39 din 13.05.2016

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 aprilie 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în camera de consiliu,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Adoptă următorul aviz:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 12 aprilie 2016 de către Guvern, în temeiul prevederilor articolelor 135 alin.(1) lit.c) şi 141 alin.(1) lit.c) din Constituţia Republicii Moldova, articolului 4 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolelor 4 alin.(1) lit.c), 38 alin.(2) şi 63 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, prin care se solicită avizarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova.

2. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Constituţiei este expus în următoarea redacţie:

„Articol unic. – Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.78, art.140), se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 116:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Magistraturii.”;

alineatul (4) se abrogă;

alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii. Promovarea şi transferul judecătorilor se fac numai cu acordul acestora.”;

se completează cu alineatul (5¹) cu următorul cuprins:

„(5¹) Judecătorii au doar imunitate funcţională în condiţiile legii.”

2. Articolul 121 se completează cu alineatele (1¹) şi (1²) cu următorul cuprins:

„(1¹) Consultarea Consiliului Superior al Magistraturii este obligatorie în procesul elaborării, examinării, aprobării şi modificării bugetului de stat în partea ce ţine de alocarea mijloacelor financiare pentru instanţele judecătoreşti.

(1²) Consiliul Superior al Magistraturii este în drept să prezinte Parlamentului propuneri privind mijloacele financiare necesare pentru buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti.”

3. Secţiunea a 2-a din capitolul IX se completează cu articolul 121¹ cu următorul cuprins:

„Articolul 121¹

Rolul

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.”

4. Articolul 122 va avea următorul cuprins:

„Articolul 122

Componenţa

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din judecători, aleşi de Adunarea Generală a Judecătorilor, reprezentând toate nivelurile instanţelor judecătoreşti, şi reprezentanţi ai societăţii civile cu experienţă în domeniul dreptului. Ministrul justiţiei este membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) O parte importantă a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie judecători. Modul şi procedura de alegere sau numire a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii se stabilesc prin lege.

(3) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleşi sau numiţi pentru un mandat de 6 ani, fără posibilitatea de a deţine două mandate consecutiv. ”

5. La articolul 123, alineatul (1) se completează cu următoarea propoziţie: „Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile în mod direct sau prin intermediul organelor sale specializate.”

3. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.430 din 11 aprilie 2016.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

4. Prevederile relevante ale Constituţiei (Republicată în M.O., 2016, nr.78, 140) sunt următoarele:

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 72

Categorii de legi

„(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

[...]”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii.

(3) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de 4 ani.

(4) Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.

(5) Promovarea şi transferarea judecătorilor se fac numai cu acordul acestora.

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.”

Articolul 121

Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti,

indemnizaţia şi alte drepturi

„(1) Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sunt aprobate de Parlament şi sunt incluse în bugetul de stat.

(2) Indemnizaţiile şi alte drepturi ale judecătorilor sunt stabilite prin lege.

(3) Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.”

Articolul 122

Componenţa [Consiliului Superior al Magistraturii]

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani.

(2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.”

Articolul 123

Atribuţiile [Consiliului Superior al Magistraturii]

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.

(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică.”

Articolul 135

Atribuţiile [Curţii Constituţionale]

„(1) Curtea Constituţională:

[...]

c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

[...]”

Articolul 141

Iniţiativa revizuirii

„(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:

[...]

c) Guvern.

(2) Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători.”

Articolul 142

Limitele revizuirii

„(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război.”

Articolul 143

Legea privind modificarea Constituţiei

„(1) Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.

(2) Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei, Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă.”

 

ÎN DREPT

5. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă revizuirea Constituţiei în partea ce ţine de: 1) statutul, modul de numire şi imunitatea judecătorului, 2) finanţarea sistemului judecătoresc, precum şi 3) rolul, componenţa şi competenţele Consiliului Superior al Magistraturii.

6. Competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona prezenta cauză este prevăzută de dispoziţiile art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.

 

I. CU PRIVIRE LA PROPUNEREA LEGISLATIVĂ DE MODIFICARE A CONSTITUŢIEI

1. Prevederile şi scopul proiectului

7. Prin proiectul de lege înaintat se propune operarea unor serii de amendamente constituţionale referitoare la sistemul judecătoresc.

8. Astfel, cu referire la statutul judecătorului, potrivit proiectului, judecătorul urmează a fi numit în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, prin excluderea termenului iniţial de 5 ani.

9. De asemenea, judecătorii Curţii Supreme de Justiţie urmează a fi numiţi în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, similar judecătorilor din cadrul judecătoriilor şi Curţilor de Apel.

10. În acelaşi timp, se propune reglementarea expresă în Constituţie doar a imunităţii funcţionale a judecătorilor.

11. În partea ce ţine de finanţarea sistemului judecătoresc, se propun mai multe completări la articolul 121 din Constituţie referitoare la consultarea obligatorie a Consiliului Superior al Magistraturii în procesul de elaborare şi modificare a bugetului de stat, în partea ce ţine de mijloacele financiare alocate sistemului judecătoresc, precum şi dreptul Consiliului Superior al Magistraturii de a prezenta Parlamentului propuneri privind mijloacele financiare necesare sistemului judecătoresc.

12. Cu modificări se intervine şi la articolele care reglementează activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. În esenţă, aceste amendamente vizează modificarea componenţei structurale a CSM, prin excluderea Procurorului General şi a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie din componenţa acestuia şi stabilirea mandatului membrilor pe un termen de 6 ani, care nu poate fi reînnoit.

13. Potrivit Guvernului, proiectul de lege constituţională a fost elaborat în scopul realizării acţiunii nr.3 de la art.4 din Planul naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de asociere RM-UE în perioada 2014-2016. De asemenea, proiectul vizează şi executarea măsurilor de ordin legislativ, prevăzute de Pilonul I „Sistemul judecătoresc” din Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011-2016, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.6 din 16 februarie 2012.

 

2. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei

14. Potrivit articolului 141 din Constituţie:

„Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:

a) un număr de cel puţin 200000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot [...];

b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;

c) Guvern.”

15. În prezenta cauză, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei este înaintată spre avizare Curţii Constituţionale de Guvern, fiind aprobată prin Hotărârea nr.430 din 11 aprilie 2016. Prin urmare, dreptul de iniţiativă legislativă privind revizuirea Constituţiei a fost exercitat cu respectarea prevederilor art.141 alin.(1) lit.c) din Constituţie.

 

3. Limitele revizuirii Constituţiei

16. În ceea ce priveşte limitele revizuirii, articolul 142 din Constituţie prevede următoarele:

„(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război.”

17. Textul citat reglementează condiţii de constituţionalitate intrinsecă a iniţiativei de revizuire [alin.(1) şi (2) ale art.142] şi de constituţionalitate extrinsecă a acesteia [alin.(3) al art.142].

a) Constituţionalitatea extrinsecă (limitele temporale)

18. Sub aspectul constituţionalităţii extrinseci, cu privire la împrejurările revizuirii Constituţiei, textul articolului 142 alin.(3) din Legea fundamentală, care interzice revizuirea Constituţiei pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război, coroborează cu cel al articolului 63 alin.(3) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul nu poate revizui Constituţia în perioada în care mandatul se prelungeşte până la întrunirea legală a noii componenţe.

19. De asemenea, limitele temporale includ termenul de adoptare a iniţiativei de revizuire a Constituţiei.

20. În conformitate cu articolul 143 din Constituţie, care reglementează modificarea Constituţiei, o lege cu privire la modificarea Constituţiei poate fi adoptată după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare.

21. Curtea constată că, în momentul iniţierii revizuirii Constituţiei în prezenta cauză, nu subzistă niciuna dintre situaţiile la care fac referire textele constituţionale menţionate, fiind întrunite condiţiile de constituţionalitate extrinsecă a iniţiativei de revizuire.

b) Constituţionalitatea intrinsecă (limitele materiale)

1.1. Consideraţii generale

22. Pronunţarea cu privire la constituţionalitatea intrinsecă (limitele materiale) impune analiza modificărilor propuse prin raportare la dispoziţiile art.142 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie, pentru a determina dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, precum şi dacă modificările propuse au ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

23. De asemenea, Curtea va examina dacă modificările constituţionale propuse nu contravin altor prevederi constituţionale şi dacă vor asigura aplicabilitatea în ansamblu a acestora fără a se exclude reciproc.

24. În acest sens, în Hotărârea nr.7 din 4 martie 2016 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova, Curtea a menţionat că prevederile constituţionale referitoare la revizuirea Constituţiei sunt determinate de noţiunea, natura şi scopul Constituţiei înseşi. În acest sens, orice revizuire poate fi operată doar cu respectarea principiilor supremaţiei Constituţiei, stabilităţii acesteia, unităţii materiei şi echilibrului valorilor consacrate prin Legea Supremă, precum şi a atribuţiei Curţii Constituţionale de a se pronunţa în privinţa iniţiativelor de revizuire a Constituţiei în cadrul competenţei partajate a Parlamentului şi a Curţii în procesul de modificare a Constituţiei. Nu poate fi adoptată nici o modificare a Constituţiei care ar afecta armonia prevederilor Constituţiei sau armonia valorilor consacrate prin acestea. Or, natura Constituţiei de act cu forţă juridică supremă şi ideea de constituţionalitate implică faptul că nu există şi nici nu pot exista lacune sau contradicţii interne ale Constituţiei.

1.2. Cu referire la numirea judecătorilor

25. Dispoziţiile articolelor 114 şi 116 alin.(1) din Constituţie consacră principiul independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate vorbi de o activitate autentică de înfăptuire a justiţiei. Realizarea principiului independenţei judecătorului, pus la baza autonomiei puterii judecătoreşti, se asigură prin procedura de înfăptuire a justiţiei, precum şi prin modul de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie a judecătorului.

26. Independenţa justiţiei este o cerinţă de bază a statului de drept, care derivă din principiul separaţiei puterilor în stat. Această cerinţă impune atât independenţa structurală a sistemului de justiţie, cât şi independenţa individuală a judecătorilor.

27. Examinând proiectul de lege, Curtea constată că prin excluderea termenului iniţial de 5 ani de numire a judecătorilor de la alin.(2) al articolului 116 din Constituţie se urmăreşte asigurarea stabilităţii mandatului judecătorilor până la vârsta obligatorie de pensionare.

28. Curtea menţionează că, potrivit standardelor internaţionale, judecătorilor trebuie să li se garanteze perioada de exercitare a funcţiei până la vârsta obligatorie de pensionare sau, dacă sunt numiţi pe o perioadă determinată, până la finalul mandatului.

29. Judecătorii numiţi cu titlu permanent nu pot fi revocaţi fără un just motiv atât timp cât nu au atins vârsta pensionării obligatorii, aceste motive trebuie să fie definite în mod precis de lege.

30. Măsurile de asigurare eficientă a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor sunt stipulate în Principiile de bază ale independenţei justiţiei (act adoptat la cel de-al 7-lea Congres al Naţiunilor Unite referitor la prevenirea infracţiunilor şi la tratamentul infractorilor, care a avut loc la Milano, la 26 august – 6 septembrie 1985, aprobat prin rezoluţiile Adunării Generale 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi 40/146 din 13 decembrie 1985). Astfel, potrivit p.12: „judecătorii, indiferent că sunt numiţi sau aleşi, trebuie să aibă mandatul garantat până la o vârsta obligatorie de pensionare sau până la expirarea mandatului lor, în cazul în care există o astfel de durată”.

31. Potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului Miniştrilor către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile (adoptată la 17 noiembrie 2010):

„49. Siguranţa mandatului şi inamovibilitatea sunt elemente cheie ale independenţei judecătorilor. În consecinţă, judecătorii ar trebui să aibă garantat mandatul până la o vârstă obligatorie de pensionare, unde aceasta există.”

32. De asemenea, Comisia de la Veneţia recomandă ca judecătorii ordinari să fie numiţi cu titlul permanent până la pensionare. Instituirea unor perioade de probă pentru judecătorii în funcţie ar ridica probleme din punct de vedere al independenţei (Raport privind independenţa sistemului judiciar, partea I: independenţa judecătorilor (CDL-AD(2010)004), aprobat în cadrul celei de-a 82-a sesiuni plenare din 12-13 martie 2010).

33. În contextul celor menţionate, Curtea reţine că siguranţa mandatului reprezintă un element fundamental al independenţei judecătorilor, iar numirea judecătorului până la o vârsta obligatorie de pensionare reprezintă garanţia mandatului acestora.

34. În acelaşi timp, Curtea reţine că proiectul de lege propune ca judecătorii Curţii Supreme de Justiţie să fie numiţi în funcţie similar judecătorilor din curţile de apel şi judecătorii, de către Preşedintele Republicii Moldova la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu de către Parlament, ca în prezent.

35. Curtea constată că, în opinia autorului proiectului de lege, numirea tuturor judecătorilor de către Preşedintele Republicii Moldova la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii va reduce influenţa factorilor politici asupra procedurii de numire a judecătorilor, precum şi va uniformiza procedura de numire a judecătorilor în toate instanţele judecătoreşti din ţară.

36. De asemenea, cu referire la propunerea privind dreptul Preşedintelui de a respinge doar o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Magistraturii, în prezent această normă se regăseşte în Legea cu privire la statutul judecătorului. Curtea menţionează că reglementarea constituţională a acestui aspect va constitui una din garanţiile autorităţii judecătoreşti şi va exclude interferenţa unei alte puteri în procesul decizional de numire a judecătorilor.

1.3. Cu referire la imunitatea judecătorilor

37. Curtea menţionează că Legea Supremă, în art.116 alin.(1), nu prevede expres „imunitatea judecătorului”, statuând că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili potrivit legii. Noţiunea de „imunitate judecătorească” face parte din conceptul de independenţă judecătorească.

38. Curtea constată că legiuitorul constituant, statuând că „judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii”, a consacrat independenţa judecătorului pentru a asigura excluderea oricărei influenţe din partea altor autorităţi. Această garanţie nu poate fi însă interpretată ca fiind de natură să determine lipsa responsabilităţii judecătorului. Legea fundamentală, potrivit art.116 alin.(1), nu conferă numai prerogative, ce stau la baza conceptului de „independenţă”, ci stabileşte şi anumite limite, care se circumscriu sintagmei „potrivit legii”.

39. Curtea menţionează că, deoarece într-o societate democratică judecătorul nu poate fi la adăpostul unei imunităţi absolute, se reliefează problema condiţiilor şi modalităţilor de angajare a răspunderii judecătorului.

40. În acest sens, Curtea constată că prin proiectul de lege se instituie o normă distinctă privind imunitatea judecătorului (art.116 alin.(5/1) din proiect). Potrivit normei propuse, judecătorii urmează să dispună doar de imunitate funcţională în condiţiile legii.

41. În Hotărârea nr.22 din 5 septembrie 2013 Curtea a menţionat:

„84. […] imunitatea nu trebuie să obstrucţioneze principalele funcţii şi atribuţii ale justiţiei şi nici să împiedice funcţionarea principiilor democratice într-un stat de drept.

[…]

87. […] imunitatea judecătorului nu este o garanţie absolută, iar legiuitorul, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.72 alin.(3) lit.e) din Constituţie, adoptă legi privind organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti.

[…]

89. […] principiul constituţional al independenţei judecătorilor implică principiul responsabilităţii. Independenţa judecătorului nu constituie şi nu poate fi interpretată ca o putere discreţionară a acestuia sau o piedică în calea angajării răspunderii sale penale, contravenţionale sau disciplinare în condiţiile legii.”

42. De asemenea, referitor la imunitatea judecătorilor, Comisia de la Veneţia în Opinia amicus curiae nr.698/2012 din 11 martie 2013 susţine că:

„19. […] judecătorii trebuie să beneficieze doar de imunitate funcţională, şi anume imunitate în caz de urmărire penală numai pentru actele legale efectuate în exercitarea funcţiilor lor. […]

53. [...] standardele internaţionale susţin principiul, potrivit căruia „atunci când nu sunt în exercitarea funcţiei, judecătorii sunt responsabili în temeiul dreptului civil, penal şi administrativ în acelaşi mod ca orice alt cetăţean “(CM / Rec (2010)12, alin.71). Într-adevăr, inviolabilitatea penală judecătorească nu există în majoritatea statelor europene, toate, însă, conferă o valoare mare independenţei sistemului judiciar.”

54. În timp ce garanţiile funcţionale sunt necesare pentru a garanta independenţa judecătorească împotriva influenţei externe nejustificate, imunitatea nu este largă. Independenţa justiţiei nu depinde de imunitatea largă şi judecătorii ar trebui să răspundă pentru orice presupuse crime, având în vedere că procedurile efective de apărare, de atac şi alte elemente ale statului de drept sunt la dispoziţia lor deplină.”

43. Curtea subliniază că imunitatea funcţională a judecătorilor nu este un scop în sine, ci serveşte independenţei acestuia, care ar trebui să fie în măsură să examineze cazurile, fără să se teamă de răspundere civilă sau penală pentru examinarea cu bună-credinţă a cauzei.

1.4. Cu referire la finanţarea sistemului judecătoresc

44. Curtea menţionează că, potrivit art.121 alin.(1) din Constituţie, resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sunt aprobate de Parlament şi sunt incluse în bugetul de stat.

45. Prin proiectul de lege se propune completarea articolului menţionat cu două alineate noi, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii urmează a fi consultat în mod obligatoriu în procesul elaborării, examinării, aprobării şi modificării bugetului de stat în partea ce ţine de alocarea mijloacelor financiare pentru instanţele judecătoreşti. De asemenea, acesta va fi în drept să prezinte Parlamentului propuneri privind mijloacele financiare necesare pentru buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti.

46. Curtea subliniază că finanţarea instanţelor se află în strânsă legătură cu independenţa judecătorilor, prin aceea că determină condiţiile în care instanţele îşi îndeplinesc atribuţiile.

47. Potrivit Avizului nr.2 din 23 noiembrie 2001, adoptat de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, chiar dacă finanţarea instanţelor face parte din bugetul de stat, susţinut în faţa parlamentului de către ministerul de finanţe, aceasta nu trebuie să fie supusă fluctuaţiilor politice. Deşi stabilirea nivelului de finanţare a instanţelor pe care o ţară şi-l poate permite constituie o decizie politică, trebuie să se aibă grijă întotdeauna ca nici puterea executivă şi nici cea legislativă să nu poată exercita presiuni asupra autorităţii judecătoreşti în momentul stabilirii bugetului. Deciziile privind alocarea fondurilor pentru instanţe trebuie să se ia cu respectarea strictă a independenţei judecătoreşti.

48. Prin urmare, este important ca în procesul elaborării, examinării, aprobării şi modificării bugetului de stat în partea ce ţine de alocarea mijloacelor financiare pentru instanţele judecătoreşti de către Parlament să se consulte obligatoriu Consiliul Superior al Magistraturii, autoritate responsabilă de administrarea sistemului judiciar.

49. În acest sens, şi Comisia de la Veneţia în Raportul privind standardele europene referitoare la independenţa sistemului judiciar, decembrie 2010, partea I, CDL-AD(2010)040, susţine:

„55. Deciziile privind alocarea fondurilor bugetare către instanţe trebuie luate cu respectarea cea mai strictă a principiului independenţei judiciare, iar puterea judecătorească ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere privind bugetul propus parlamentului, eventual prin intermediul consiliului judiciar.”.

1.5. Cu referire la Consiliul Superior al Magistraturii

50. Consiliul Superior al Magistraturii – autoritate de autoadministrare judecătorească este garantul independenţei judecătoreşti. Consiliul Superior al Magistraturii vizează garantarea în acelaşi timp a independenţei sistemului judiciar şi independenţei fiecărui judecător. În cadrul statului de drept existenţa unei puteri judiciare independente şi imparţiale este o cerinţă structurală a statului.

51. Curtea menţionează că, potrivit art.122 din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o perioadă de 4 ani. În componenţa CSM din oficiu fac parte: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul general.

52. Curtea observă că prin proiectul de lege se propune modificarea componenţei structurale a Consiliului Superior al Magistraturii, şi anume, Procurorul General şi Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie nu vor mai fi membri din oficiu. Membru din oficiu rămâne doar ministrul justiţiei, având în vedere faptul că Ministerul Justiţiei promovează politicile în domeniul sistemului judecătoresc, precum şi exercită unele competenţe ce ţin de activitatea organizatorică a instanţelor judecătoreşti.

53. De asemenea, se propune asigurarea reprezentativităţii judecătorilor instanţelor de toate nivelele în Consiliul Superior al Magistraturii. Judecătorii vor fi aleşi de Adunarea Generală a Judecătorilor şi vor constitui „o parte importantă” a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

54. Curtea menţionează că în prezent norma constituţională nu cuprinde nici o garanţie referitoare la cota de reprezentare a judecătorilor, aceasta regăsindu-se în cadrul legal infraconstituţional.

55. Astfel, potrivit art.3 din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, din cei 12 membri ai CSM, 6 membri sunt din rândul judecătorilor aleşi de Adunarea Generală a Judecătorilor. Respectiv, Curtea constată că, împreună cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, judecătorii constituie mai mult de jumătate din membrii CSM.

56. Curtea reţine că, potrivit standardelor internaţionale în domeniu, de principiu se acceptă şi un număr mai mic, doar cu condiţia ca acesta să nu poată fi diminuat în totalitate.

57. În acest sens, Comisia de la Veneţia (CDL-AD(2007)028) susţine:

„50. O parte substanţială sau o majoritate a membrilor Consiliului Judiciar trebuie să fie aleasă de înşişi judecătorii. Pentru a asigura o legitimitate democratică Consiliului Judiciar, ceilalţi membri ar trebui aleşi de Parlament, dintre persoanele care au competenţe juridice adecvate.”

58. De asemenea, cu referire la componenţa organului de autoadministrare a sistemului judecătoresc, în Avizul nr.10 al CCJE privind Consiliul Justiţiei în serviciul societăţii se menţionează:

„16. Consiliul Justiţiei poate fi compus doar din judecători sau poate avea o compoziţie mixtă, judecători şi nejudecători. În ambele cazuri, percepţia de apărare a propriilor interese, de autoprotecţie sau de corporatism trebuie evitate.

19. O componenţă mixtă poate prezenta avantaje, pe de o parte, de a evita corporatismul, pe de altă parte, de a reflecta diferitele puncte de vedere din cadrul societăţii, furnizând astfel puterii judecătoreşti o sursă suplimentară de legitimitate. Totuşi, chiar şi în cadrul componenţei mixte, funcţionarea Consiliului Justiţiei nu trebuie să permită nici o concesie jocurilor majorităţilor parlamentare sau presiunilor executivului, şi să fie în afara oricărei subordonări faţă de consideraţiile partidelor politice, pentru a fi în măsură să apere valorile şi principiile fundamentale ale justiţiei”.

59. Curtea menţionează că îndeplinirea rolului constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independenţei autorităţii judecătoreşti, precum şi a principalelor atribuţii care privesc cariera şi răspunderea disciplinară a magistraţilor, presupune ca judecătorii să aibă o pondere corespunzătoare imperativului constituţional.

60. Astfel, în virtutea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, componenţa acestui organism trebuie să reflecte specificitatea acestei activităţi, calitatea de magistraţi a membrilor – aşa cum o impune însăşi titulatura acestui organism suprem de reprezentare, care cunosc în mod direct implicaţiile activităţii desfăşurate de această categorie profesională, fiind definitorie pentru hotărârile pe care le adoptă Consiliul.

61. Concluzionând, Curtea reţine că proiectul de lege constituţională examinat nu încalcă limitele revizuirii prevăzute de articolul 142 alin.(2) din Constituţie.

62. În acelaşi timp, Curtea menţionează că, în sensul articolului 135 alin.(1) lit.c) coroborat cu prevederile articolului 141 alin.(2) din Constituţie, după pronunţarea avizului de către Curtea Constituţională, nu se admit intervenţii în textul proiectului legii de revizuire a Constituţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.135 alin.(1) lit.c), art.141 alin.(2) din Constituţie, art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 alin.(1) şi art.63 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională adoptă următorul

AVIZ:

1. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova, provenind de la Guvern, este prezentată de subiectul autorizat şi, în acest sens, este conformă prevederilor articolului 141 alin.(1) lit.c) din Constituţie.

2. Proiectul de lege constituţională pentru modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova nu depăşeşte limitele de revizuire impuse de dispoziţiile articolului 142 alin.(2) din Constituţie şi poate fi înaintat spre examinare Parlamentului.

3. Proiectul de lege constituţională pentru modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova poate fi adoptat după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei de modificare a Constituţiei.

4. Prezentul aviz este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.