D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.175g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a articolului 351 alin.(6) din Codul de procedură penală

(obligarea procurorului de a acorda inculpatului acces la

 materialele dosarului în şedinţa preliminară)

 

nr. 14  din  02.02.2021

 

Monitorul Oficial nr.74-76/37 din 12.03.2021

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 9 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarelor,

Deliberând pe 2 februarie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 351 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Oleg Gonţa, parte în dosarul nr.1-1737/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dnul judecător Aureliu Postică din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 24 iunie 2020, dl procuror Igor Demciucin l-a învinuit, printr-o ordonanţă, pe dl Oleg Gonţa de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 190 alin.(5) [escrocherie comisă în proporţii deosebit de mari] din Codul penal.

4. Procurorul a informat partea apărării despre finalizarea urmăririi penale, iar pe 29 iunie şi, respectiv, pe 6 iulie 2020, a fost stabilită acordarea accesului părţii apărării la materialele dosarului penal.

5. Pe 10 iulie 2020, cauza penală privind învinuirea dlui Oleg Gonţa a fost înregistrată la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, conform competenţei.

6. În cadrul şedinţei preliminare de judecată, în baza articolului 351 alin.(6) din Codul de procedură penală, instanţa de judecată a constatat că procurorul nu a dat învinuitului o copie de pe rechizitoriu şi l-a obligat să facă acest lucru în cadrul şedinţei de judecată.

7. Pe 20 octombrie 2020, dl Oleg Gonţa şi apărătorul său, dl avocat Gheorghe Malic, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 351 alin.(6) din Codul de procedură penală.

8. Printr-o încheiere din 23 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 293

Prezentarea materialelor de urmărire penală

„(1) După verificarea de către procuror a materialelor cauzei şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute în art.291, procurorul aduce la cunoştinţă învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor despre terminarea urmăririi penale, locul şi termenul în care ei pot lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale. Părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor li se prezintă pentru a lua cunoştinţă doar materialele referitoare la acţiunea civilă la care sunt parte.

[...]

(3) Pentru a se lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale, ele se prezintă cusute în dosar, numerotate şi înscrise în borderou. La cererea părţilor, vor fi prezentate şi corpurile delicte, vor fi reproduse înregistrările audio şi video, cu excepţia cazurilor prevăzute în art.110. Dacă dosarul penal are mai multe volume, acestea se prezintă concomitent pentru a se lua cunoştinţă de materialele respective ca persoana care ia cunoştinţă de ele să poată reveni la oricare din aceste volume de mai multe ori. Pentru a se lua cunoştinţă de dosarele voluminoase, procurorul, printr-o ordonanţă, poate întocmi un grafic, coordonat cu apărătorul, prin care stabileşte data şi numărul volumelor pentru studiere.

[...].”

Articolul 295

Soluţionarea cererilor în legătură cu terminarea urmăririi penale

„(1) Cererile înaintate după ce s-a luat cunoştinţă de materialele urmăririi penale se examinează de către procuror în termen de cel mult 15 zile, prin ordonanţă motivată se dispune admiterea sau respingerea lor şi, în termen de 24 de ore, se aduc la cunoştinţă persoanelor care le-au înaintat.

[...].”

Articolul 297

Trimiterea cauzei în judecată

„[…]

(2) În cazul în care învinuitul se abţine de a se prezenta pentru a lua cunoştinţă de materialele cauzei şi a primi rechizitoriul, procurorul trimite cauza în judecată fără efectuarea acestor acţiuni procesuale, dar cu anexarea la dosar a probelor care confirmă abţinerea învinuitului, iar în cazul sustragerii – şi a informaţiei despre măsurile luate pentru căutarea acestuia, dacă judecarea cauzei este posibilă în lipsa învinuitului.

(3) În situaţia prevăzută în alin.(2), copia de pe rechizitoriu se înmînează, în mod obligatoriu, apărătorului învinuitului şi reprezentantului lui legal, cărora li se prezintă şi materialele cauzei pentru a lua cunoştinţă de ele.

(4) Toate cererile, plângerile şi demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluţionează de către instanţa care judecă cauza.

[…].”

Articolul 351

Numirea cauzei spre judecare

„[...]

(6) În cazul în care cauza a fost trimisă în instanţa de judecată fără ca învinuitul să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi fără a primi copia de pe rechizitoriu, iar în şedinţa preliminară învinuitul s-a prezentat, instanţa dispune executarea acestor măsuri de către procuror.

[...].”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile contestate din Codul de procedură penală sunt imprevizibile şi nu conţin garanţii împotriva arbitrarului. În consecinţă, prevederile criticate ar afecta în mod grav un şir de drepturi fundamentale, garantate părţii apărării la etapa finalizării urmăririi penale de Codul de procedură penală şi de Legea cu privire la avocatură.

12. În opinia sa, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 351 alin.(6) din Codul de procedură penală, conform căruia „în cazul în care cauza a fost trimisă în instanţa de judecată fără ca învinuitul să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi fără a primi copia de pe rechizitoriu, iar în şedinţa preliminară învinuitul s-a prezentat, instanţa dispune executarea acestor măsuri de către procuror”.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care învinuitul nu a primit o copie de pe rechizitoriu după finalizarea urmăririi penale. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (a se vedea DCC nr.24 din 2 martie 2020, §18; DCC nr.63 din 11 iunie 2020, §19; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, §19).

20. Curtea constată că autorul afirmă că prevederile contestate încalcă articolele 4 [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 4, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, §21 şi jurisprudenţa citată acolo). Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie (ibidem).

22. Sub acest aspect, cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea notează că acest articol, care garantează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, §28). Dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituţie şi, respectiv, de articolul 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu (ibidem, §49). Caracterul echitabil trebuie apreciat având în vedere întreg procesul penal (ibidem, §50).

23. Curtea reţine că, în baza articolului 293 alin.(1) din Codul de procedură penală, procurorul aduce la cunoştinţa învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor informaţia referitoare la terminarea urmăririi penale, la locul şi la termenul în care pot lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale.

24. Totodată, conform articolului 296 alin.(5) din Codul de procedură penală, procurorul îi oferă învinuitului copia de pe rechizitoriu.

25. În ipoteza în care procurorul nu îndeplineşte aceste prescripţii normative şi trimite cauza în judecată, iar învinuitul se prezintă în şedinţa de judecată, atunci instanţa sesizată dispune, în baza articolului 351 alin.(6) din Codul de procedură penală, executarea măsurilor în discuţie de către procuror. În acest context, cererile, plângerile şi demersurile legate de urmărirea penală vor fi examinate de către instanţa care judecă cauza [a se vedea articolul 297 alin.(4) din Codul de procedură penală].

26. Astfel, prevederile contestate nu reclamă vreo problemă de constituţionalitate din perspectiva dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, prevederile contestate conţin o garanţie pentru partea apărării. În consecinţă, nu există ingerinţe în articolul 20 din Constituţie.

27. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa dreptului fundamental invocat de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 4, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

28. De asemenea, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate în partea în care autorul pretinde că dispoziţiile contestate ar fi în contradicţie cu mai multe prevederi din Codul de procedură penală şi din Legea cu privire la avocatură. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi furnizarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, §29; DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, §25; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, §52; DCC nr.122 din 22 octombrie 2020, §27). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, §25 şi jurisprudenţa citată acolo).

29. Mai mult, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea şi la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care au fost interpretate şi aplicate textele contestate într-o cauză penală concretă.

30. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie, §26 şi jurisprudenţa citată acolo). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

31. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 351 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Oleg Gonţa, parte în dosarul nr.1-1737/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.