D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.97a/2020 privind controlul constituţionalităţii

prevederilor articolelor 59 alin.(5) şi 73 alin.(7) din Legea privind societăţile

pe acţiuni nr.1134 din 2 aprilie 1997, precum şi interpretarea

articolelor 20, 26 şi 53 alin.(1) din Constituţie

(anularea hotărârilor adunării generale a

acţionarilor la cererea angajatului-membru

al organului de conducere)

 

nr. 105  din  24.09.2020

 

Monitorul Oficial nr.272-277/153 din 23.10.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 16 iunie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 24 septembrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolelor 59 alin.(5) şi 73 alin.(7) din Legea privind societăţile pe acţiuni nr.1134 din 2 aprilie 1997, precum şi interpretarea articolelor 20, 26 şi 53 alin.(1) din Constituţie, depusă de către dl Chiril Moţpan, deputat în Parlament.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 16 iunie 2020, în baza articolului 135 alin.(1) litera a) din Constituţie.

 

Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]”.

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

[…]”.

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

[…]”.

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

4. Prevederile relevante ale Legii nr.1134 din 2 aprilie 2004 privind societăţile pe acţiuni sunt următoarele:

Articolul 59

Modul de desfăşurare a adunării

generale a acţionarilor

„(1) Modul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor se stabileşte de prezenta lege, de statutul societăţii şi de regulamentul adunării generale a acţionarilor, dacă acesta este prevăzut de statutul societăţii.

[…]

(5) Hotărârea luată de adunarea generală a acţionarilor contrar cerinţelor prezentei legi, ale altor acte legislative sau ale statutului societăţii poate fi atacată în justiţie de oricare dintre acţionari sau de o altă persoană împuternicită dacă:

a) acţionarul nu a fost înştiinţat, în modul stabilit de prezenta lege, despre data, ora şi locul ţinerii adunării generale; sau

b) acţionarul nu a fost admis la adunarea generală fără temei legal; sau

c) adunarea generală s-a ţinut fără cvorumul necesar; sau

d) hotărârea a fost luată asupra unei chestiuni care nu figura în ordinea de zi a adunării generale sau cu încălcarea cotelor de voturi; sau

e) acţionarul a votat contra luării hotărârii ce îi lezează drepturile şi interesele legitime; sau

f) drepturile şi interesele legitime ale acţionarului au fost grav încălcate în alt mod.

(5¹) Acţionarul este în drept să atace în justiţie doar hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor desfăşurate ulterior efectuării în conturile şi registrele Depozitarului central a înscrierilor aferente achiziţionării acţiunilor de către acesta.

(6) Adunarea generală a acţionarilor se desfăşoară, de regulă, doar la data convocării. În cazul în care chestiunile din ordinea de zi ale adunării generale a acţionarilor se transferă de aceasta pentru examinare la o dată ulterioară, este obligatorie respectarea prevederilor prezentei legi privind modul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor.

(7) Adunarea generală a acţionarilor poate avea loc şi fără respectarea procedurilor de convocare numai în cazul în care acţionarii ce reprezintă întreg capitalul social decid unanim ţinerea acesteia.

[…]”.

Articolul 73

Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii

„(1) Persoane cu funcţii de răspundere ale societăţii sunt consideraţi membrii consiliului societăţii, organului executiv, comisiei de cenzori, comisiei de lichidare ale societăţii, precum şi alte persoane care exercită atribuţii de dispoziţie în conducerea societăţii.

(2) Drepturile şi obligaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere sunt stabilite de prezenta lege, de alte acte legislative, de statutul şi regulamentele societăţii, precum şi de acordurile încheiate de aceste persoane cu societatea.

[…]

(7) Asupra relaţiilor dintre persoanele cu funcţii de răspundere şi societate legislaţia muncii se extinde în măsura în care nu este în contradicţie cu prezenta lege.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

5. În argumentarea sesizării, autorul susţine, în special, că angajaţii-membri ai organelor de conducere ale societăţilor pe acţiuni (membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori, membrii organului executiv) aleşi sau desemnaţi în funcţie de către adunarea generală a acţionarilor nu sunt în drept să conteste hotărârile adunării generale a acţionarilor de revocare (eliberare) din funcţia deţinută chiar dacă acestea sunt ilegale.

6. Autorul sesizării afirmă că dispoziţiile contestate discriminează angajatul-membru al organului de conducere al unei societăţi pe acţiuni în raport cu acţionarul acestei societăţi, deoarece acestuia din urmă i se oferă dreptul de a contesta hotărârile adunării generale a acţionarilor pe care le consideră ilegale (articolul 59 alin.(5) din Legea privind societăţile pe acţiuni), pe când angajatul-membru al organului de conducere a societăţii pe acţiuni nu are un asemenea drept. Astfel, hotărârea adunării generale a acţionarilor de revocare din funcţia deţinută până la expirarea termenului pentru care a fost ales sau desemnat nu poate fi contestată în instanţă de angajatul-membru al organului de conducere al societăţii pe acţiuni şi prin aceasta se afectează dreptul la muncă, la salarizare, la protecţie socială şi la carieră profesională.

7. De asemenea, autorul sesizării a invocat eventuale contradicţii între dispoziţiile Legii cu privire la societăţile pe acţiuni şi cele ale Codului muncii care permit încălcarea şi ignorarea drepturilor angajaţilor-membri ai organelor de conducere ale societăţii pe acţiuni.

8. Potrivit autorului sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 7, 15, 16, 20, 26, 43, 52, 53 şi 54 din Constituţie.

9. Totodată, autorul sesizării a solicitat interpretarea articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 26 [dreptul la apărare], 53 [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică] din Constituţie.

a) Din interpretarea articolului 20, autorul solicită răspuns la întrebările: ce înseamnă acces liber la justiţie? pot fi invocate în instanţă inclusiv viciile de formă de către reclamant? în sensul articolului 20, persoana este în drept să se adreseze în instanţa de judecată şi să obţină anularea actului şi repunerea în drepturi dacă legea organică îi interzice?

b) Din interpretarea articolului 26, autorul solicită răspuns la întrebarea: dacă dreptul la apărare poate fi exercitat efectiv în instanţa de judecată şi dacă, prin îngrădirea dreptului la justiţie, se îngrădeşte şi dreptul la apărare?

c) Din interpretarea articolului 53 alin.(1), autorul solicită răspuns la întrebarea: dacă persoana fizică care ocupă funcţii de conducere într-o societate comercială poate să conteste în instanţa de judecată hotărârea adunării generale a acţionarilor prin care i s-a încălcat dreptul la muncă şi protecţia muncii, la carieră profesională şi să obţină anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor, precum şi repunerea în drepturi?

 

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă deputatului în Parlament dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii privind societăţile pe acţiuni, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, una din atribuţiile Curţii Constituţionale, potrivit dispoziţiilor articolului 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, este interpretarea Constituţiei.

13. Cu privire la primul capăt al sesizării, Curtea reţine că i se solicită să examineze prevederile articolelor 59 alin.(5) şi 73 alin.(7) din Legea privind societăţile pe acţiuni, care nu au constituit anterior obiect de control al constituţionalităţii.

14. Autorul sesizării susţine că norma contestată ar veni în contradicţie cu articolele 7 [Constituţia, Legea Supremă], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 26 [dreptul la apărare], 43 [dreptul la muncă şi protecţia muncii], 52 [dreptul la petiţionare], 53 [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

15. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 7, 15 şi 54 din Constituţie, Curtea subliniază că aceste norme comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova şi nu pot constitui repere separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu un drept fundamental incident (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, §16; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, §22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, §18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, §23; DCC nr.62 din 11 iunie 2020, §27).

16. De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 7, 15, 20, 52, 53 şi 54 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării nu a adus argumente privind critica de neconstituţionalitate. Sub acest aspect, Curtea reţine că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. În aceste condiţii, având în vedere enumerarea prevederilor constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §17-18).

17. Curtea nu poate reţine argumentele cu referire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie. Curtea reiterează că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte a persoanei. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, §34; HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, §19; HCC nr.6 din 10 martie 2020, §29-30; HCC nr.16 din 9 iunie 2020, §32). Aşadar, o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor.

18. Curtea reiterează că principiul egalităţii nu presupune uniformitate. Acest principiu presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. În această cauză, nu există o situaţie de egalitate între persoana care are calitatea de acţionar al societăţii pe acţiuni şi persoana care are calitatea de angajat al societăţii pe acţiuni, chiar dacă deţine concomitent şi calitatea de membru al unuia din organele de conducere ale aceleiaşi societăţi. Raporturile dintre acţionar şi societatea pe acţiuni îşi au originea în dispoziţiile Codului civil şi ale Legii privind societăţile pe acţiuni şi diferă substanţial de raporturile dintre salariat şi angajator (societate pe acţiuni) reglementate de Codul muncii. Acţionarul are dreptul de a participa la conducerea şi activitatea societăţii pe acţiuni (articolul 254 alin.(1) din Codul civil), de a participa la adunarea generală a acţionarilor (articolul 25 alin.(1) din Legea privind societăţile pe acţiuni) şi de a-şi exprima votul pentru sau contra hotărârilor adoptate în funcţie de numărul şi tipurile de acţiuni deţinute (articolul 61 din Legea privind societăţile pe acţiuni). Pe când angajatul nu are nici unul din drepturile menţionate supra, chiar dacă ar putea, cu acordul său expres, fi desemnat de către adunarea generală a acţionarilor în calitate de membru al unuia dintre organele de conducere ale societăţii. Odată ce statutul acţionarului este diferit de statutul angajatului, iar această diferenţă presupune şi un tratament juridic diferit, Curtea nu reţine incidenţa articolului 16 din Constituţie.

19. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor contestate raportată la articolul 26 din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Având în vedere faptul că articolul 73 alin.(7) din Legea privind societăţile pe acţiuni extind legislaţia muncii asupra relaţiilor dintre persoanele cu funcţii de răspundere şi societatea pe acţiuni, această extindere nu duce la confuzia raporturilor de muncă cu raporturile corporative. Mai mult, sub aspectul problemei ridicate de către autorul sesizării, prevederile legale din Codul muncii permit contestarea în instanţa de judecată a actelor ce vizează litigii individuale de muncă dintre salariat şi angajator.

20. În acest sens, o pretinsă incompatibilitate, invocată de autorul sesizării, între mai multe norme legale cuprinse în acte normative distincte nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §25; DCC nr.24 din 2 martie 2020, §24).

21. Cu privire la cel de-al doilea capăt al sesizării, Curtea notează că, potrivit dispoziţiilor articolului 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, una din atribuţiile Curţii Constituţionale este interpretarea Constituţiei.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi perceperea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic. Interpretarea oficială este imperativă în cazurile în care incertitudinea nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională (DCC nr.69 din 27 iunie 2017, §22; DCC nr.125 din 15 decembrie 2017, §19; DCC nr.96 din 6 august 2020, §8).

23. Curtea reiterează că, având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională a cărei interpretare se solicită este incertă, ambiguă sau incompletă şi în cazul în care Curtea nu s-a pronunţat anterior (DCC nr.69 din 27 iunie 2017, §23; DCC nr.125 din 15 decembrie 2017, §20; DCC nr.96 din 6 august 2020, §8).

24. Curtea constată că obiectul interpretării îl constituie prevederile cuprinse la articolele 20, 26 şi 53 alin.(1) din Constituţie.

25. Curtea nu a evidenţiat în sesizare argumente suficiente privind necesitatea interpretării articolelor 20, 26 şi 53 alin.(1) din Constituţie şi a reţinut că prin întrebările formulate (§10 din prezentă Decizie) autorul sesizării se adresează la Curte nu pentru că textul Constituţiei ar fi neclar, ci mai curând pentru a obţine o consiliere juridică.

26. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolelor 59 alin.(5) şi 73 alin.(7) din Legea privind societăţile pe acţiuni nr.1134 din 2 aprilie 1997, precum şi interpretarea articolelor 20, 26 şi 53 alin.(1) din Constituţie, depusă de către dl Chiril Moţpan, deputat în Parlament.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.