L E G E
privind deşeurile*
nr. 209 din 29.07.2016
Republicat: Monitorul Oficial nr.260-263/373 din 20.06.2024
Monitorul Oficial nr.459-471/916 din 23.12.2016
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi domeniul de aplicare
Articolul 2. Noţiuni
Articolul 3. Ierarhia gestionării deşeurilor şi modalitatea aplicării acesteia
Articolul 31. Prevenirea generării deşeurilor
Articolul 4. Protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei
Articolul 5. Subproduse
Articolul 6. Încetarea statutului de deşeu
Articolul 7. Lista deşeurilor
Capitolul II
COMPETENŢA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI
PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE
Articolul 8. Competenţa Guvernului
Articolul 9. Atribuţiile Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului
Articolul 10. Atribuţiile autorităţilor administrative din subordinea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului în domeniul gestionării deşeurilor
Articolul 11. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Capitolul III
CERINŢE GENERALE PRIVIND GESTIONAREA
DEŞEURILOR
Articolul 12. Responsabilitatea extinsă a producătorilor
Articolul 121. Cerinţe pentru organizarea sistemului colectiv
Articolul 122. Colectarea deşeurilor
Articolul 123. Stocarea deşeurilor
Articolul 13. Valorificarea deşeurilor
Articolul 14. Reutilizarea şi reciclarea deşeurilor
Articolul 15. Eliminarea deşeurilor
Articolul 151. Tratarea deşeurilor
Articolul 152. Tratarea deşeurilor într-o instalaţie mică
Articolul 16. Depozitarea deşeurilor
Articolul 17. Incinerarea şi coincinerarea deşeurilor
Articolul 18. Obligaţii generale de gestionare a deşeurilor
Articolul 181. Obligaţiile producătorului de deşeuri
Articolul 182. Obligaţiile operatorului instalaţiei de gestionare a deşeurilor
Articolul 183. Condiţiile de încetare a activităţii de gestionare a deşeurilor
Articolul 184. Comerţul cu deşeuri
Articolul 185. Intermedierea gestionării deşeurilor
Articolul 19. Principiile autonomiei şi proximităţii
Articolul 20. Controlul deşeurilor periculoase
Articolul 21. Interdicţia de amestecare a deşeurilor periculoase
Articolul 22. Etichetarea deşeurilor periculoase
Articolul 23. Deşeurile periculoase provenite din gospodării private
Articolul 231. Organizarea şi asigurarea funcţionării sistemului de management integrat al deşeurilor municipale
Articolul 232. Contract pentru prestarea unui serviciu de gestionare a deşeurilor municipale
Articolul 233. Tariful pentru prestarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale
Capitolul IV
AUTORIZAREA, CONTROLUL, EVIDENŢA ŞI SISTEMUL INFORMAŢIONAL
ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢILOR DE GESTIONARE A DEŞEURILOR
Secţiunea 1
Autorizarea
Articolul 24. Autorizarea instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor
Articolul 25. Procedura de solicitare şi eliberare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor
Articolul 26. Obligaţiile de bază ale titularului de autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor
Articolul 27. Derogările de la obligaţia de autorizare
Articolul 28. Înregistrarea
Articolul 29. Aspectele pecuniare
Secţiunea a 2-a
Controlul
Articolul 30. Controalele
Articolul 31. Competenţele privind activităţile de control în domeniul gestionării deşeurilor
Secţiunea a 3-a
Evidenţa deşeurilor
Articolul 32. Evidenţa deşeurilor
Articolul 33. Sistemul informaţional automatizat „Managementul deşeurilor”
Capitolul V
PROGRAME
Articolul 34. Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor
Articolul 35. Implicarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în elaborarea programelor de gestionare a deşeurilor
Articolul 36. Programele de prevenire a generării deşeurilor
Articolul 37. Evaluarea, revizuirea şi aprobarea programelor
Articolul 38. Participarea publicului
Articolul 39. Cooperarea internaţională la elaborarea programelor
Articolul 40. Implementarea programelor
Articolul 41. Monitorizarea şi raportarea implementării programelor
Capitolul VI
OBLIGAŢII ÎN DOMENIUL GESTIONĂRII DEŞEURILOR
Articolul 42. Obligaţiile persoanelor juridice
Articolul 43. Planurile de intervenţie
Articolul 44. Transportul deşeurilor
Articolul 45. Obligaţiile privind transportul deşeurilor
Articolul 46. Obligaţiile privind valorificarea deşeurilor
Articolul 47. Obligaţiile privind eliminarea deşeurilor
Articolul 48. Obligaţiile persoanelor fizice
Capitolul VII
CERINŢE DE GESTIONARE A ANUMITOR
CATEGORII DE DEŞEURI
Articolul 49. Deşeurile de baterii şi acumulatori
Articolul 50. Deşeurile de echipamente electrice şi electronice
Articolul 51. Vehiculele scoase din uz
Articolul 52. Uleiurile uzate
Articolul 53. Stocurile şi deşeurile de poluanţi organici persistenţi
Articolul 54. Deşeurile de ambalaje
Articolul 541. Sistemul de depozit pentru ambalaje
Articolul 542. Obligaţiile comercianţilor de produse în ambalaje supuse sistemului de depozit
Articolul 543. Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje reutilizabile
Articolul 544. Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă
Articolul 55. Deşeurile rezultate din activitatea medicală
Articolul 56. Biodeşeurile
Articolul 57. Deşeurile generate de nave şi reziduurile de marfă
Articolul 58. Deşeurile de mercur
Articolul 59. Deşeurile de azbest
Articolul 60. Anvelopele uzate
Articolul 61. Deşeurile de metale feroase şi neferoase
Articolul 611. Abrogat.
Articolul 62. Centrul de gestionare a deşeurilor
Articolul 621. Subvenţionarea procesului de gestionare a deşeurilor de ambalaje
Capitolul VIII
IMPORTUL ŞI EXPORTUL DEŞEURILOR
Articolul 622. Cerinţe generale privind transferul de deşeuri
Articolul 63. Regimul importului de deşeuri
Articolul 64. Regimul exportului de deşeuri
Capitolul IX
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA
LEGISLAŢIEI PRIVIND DEŞEURILE
Articolul 65. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind deşeurile
Articolul 66. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat mediului şi sănătăţii populaţiei
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 67. Dispoziţii finale
Articolul 68. Dispoziţii tranzitorii
Anexa nr.1. Operaţiuni de eliminare
Anexa nr.2. Operaţiuni de valorificare
Anexa nr.3. Proprietăţile deşeurilor care fac ca acestea să fie periculoase
Anexa nr.31. Instalaţii şi/sau activităţi de gestionare a deşeurilor
Anexa nr.4. Măsuri de prevenire a generării deşeurilor, menţionate la articolul 36
Anexa nr.5. Categoriile de echipamente electrice şi electronice care fac obiectul art.50
Anexa nr.6. Lista substanţelor care fac obiectul prevederilor privind gestionarea stocurilor şi deşeurilor de poluanţi organici persistenţi
Anexa nr.61. Lista deşeurilor de metale feroase şi neferoase care fac obiectul reglementărilor conform art.61 alin.(5) şi (51)
Anexa nr.7. Categoriile deşeurilor permise pentru import în Republica Moldova
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege stabileşte bazele juridice, politica de stat şi măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora, menţinând sustenabilitatea socială şi acceptabilitatea economică pentru a permite tranziţia la o economie circulară.
(11) Prezenta lege încorporează reglementările relevante pentru domeniul de gestionare a deşeurilor şi stabileşte:
a) regulile pentru prevenirea generării deşeurilor şi gestionarea acestora;
b) drepturile şi obligaţiile persoanelor implicate în gestionarea deşeurilor;
c) competenţele organelor administraţiei publice în gestionarea deşeurilor.
(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică:
a) efluenţilor gazoşi emişi în atmosferă;
b) terenurilor (in situ), inclusiv solurilor contaminate neexcavate şi clădirilor legate permanent de sol;
c) solurilor necontaminate şi altor materiale naturale excavate în cadrul activităţilor de construcţie, în cazul în care aceste materiale vor fi utilizate în stare naturală pe terenul de unde au fost excavate;
d) deşeurilor radioactive;
e) explozibililor dezafectaţi;
f) materiilor fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin.(3) lit.b), paielor şi altor materii naturale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură şi care sunt folosite în agricultură sau silvicultură ori pentru producerea de energie din biomasă prin procese sau metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.
(3) În măsura în care sunt reglementate prin alte acte legislative, se exclud din domeniul de aplicare a prezentei legi următoarele:
a) apele uzate;
b) subprodusele de origine animală, inclusiv produsele transformate, cu excepţia produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului ori a compostului;
c) cadavrele animalelor care au murit în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv ale animalelor care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii, şi care sunt eliminate conform prevederilor legale sanitar-veterinare;
d) deşeurile care rezultă în urma activităţilor de prospectare, extracţie, tratare şi depozitare a resurselor minerale, precum şi cele rezultate din exploatarea carierelor.
(4) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de alte acte legislative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţă în scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor şi ale secetei sau ale asanării terenurilor nu intră sub incidenţa prezentei legi în cazul în care se dovedeşte că respectivele sedimente sunt nepericuloase.
(5) Gestionarea anumitor categorii de deşeuri va fi reglementată prin alte acte legislative şi prin actele normative aprobate de Guvern, elaborate în baza prezentei legi şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 2. Noţiuni
În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
1) autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor – act permisiv emis de Agenţia de Mediu din subordinea Ministerului Mediului, prin care se permite desfăşurarea activităţilor de gestionare a deşeurilor conform prezentei legi;
11) administrarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale – activităţile autorităţilor administraţiei publice locale realizate pentru stabilirea regulilor de prestare a serviciului de gestionare a deşeurilor municipale, pentru adoptarea reglementărilor de gestionare a deşeurilor municipale, precum şi pentru monitorizarea respectării acestor reguli de gestionare a deşeurilor municipale;
2) biodeşeuri – deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deşeuri alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering sau din magazine de vînzare cu amănuntul şi care sunt compatibile cu deşeurile provenite de la întreprinderile de prelucrare a produselor alimentare. Acestea nu includ deşeurile provenite din agricultură şi silvicultură, gunoiul de grajd, nămolul de epurare sau alte deşeuri biodegradabile, cum ar fi textile naturale, hârtie sau lemn prelucrat, şi subprodusele din industria alimentară care nu devin niciodată deşeuri;
3) broker – orice persoană fizică sau juridică care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
4) cele mai bune tehnici disponibile (BAT) – stadiul cel mai avansat şi mai eficient înregistrat în dezvoltarea activităţilor şi a metodelor de operare a acestora, care demonstrează posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie şi a altor condiţii de autorizare în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi impactul asupra mediului în ansamblul său:
a) tehnici – se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi la modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi, după caz, la remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în domeniul expertizei ecologice;
b) disponibile – se referă la acele tehnici care sunt dezvoltate la un nivel care permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv în condiţii economice şi tehnice viabile, luând-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, atât timp cât acestea sunt accesibile operatorului în condiţii acceptabile;
c) cele mai bune – se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea unui nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său.
5) colectare – strîngerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor, în vederea transportării la o instalaţie de tratare, cu condiţia ca stocarea deşeurilor într-o instalaţie de colectare a deşeurilor să nu depăşească o perioadă de 9 luni;
6) colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat, în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;
7) comerciant de deşeuri – orice persoană fizică sau juridică care acţionează în nume propriu pentru cumpărarea şi pentru vânzarea ulterioară a deşeurilor, inclusiv comerciantul care nu intră fizic în posesia deşeurilor, şi care acţionează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată de către Agenţia de Mediu conform art.25 alin.(9) pentru comercializarea deşeurilor;
8) depozit de deşeuri – amplasament de evacuare a deşeurilor pentru depozitarea lor pe sau în pământ (în subsol), care include:
– spaţii interne pentru evacuarea deşeurilor (un producător de deşeuri îşi construieşte propriul depozit pentru evacuarea deşeurilor la locul de producţie); şi
– amplasamente permanente (pentru o perioadă mai lungă de un an), care sunt utilizate pentru depozitarea temporară a deşeurilor.
Depozitul de deşeuri nu include:
a) locuri unde deşeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea acestora pentru transportul ulterior în scopul recuperării, tratării sau evacuării în altă parte;
b) locuri de depozitare a deşeurilor înainte de recuperare în scopul tratării, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în general, sau înainte de evacuare, pentru o perioadă de cel mult un an.
81) depozit de deşeuri existent – gunoişte amplasată pe un teren atribuit în acest scop printr-o decizie care stabileşte modul de folosinţă a terenului pentru depozitarea deşeurilor pe pământ, care este în operare începând cu 1 ianuarie 2024;
82) depozitare subterană – amplasament permanent pentru depozitarea deşeurilor, situat într-o cavitate geologică (mină de calcar, piatră etc.);
9) deşeu – orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă sau are intenţia ori obligaţia să îl arunce;
91) deşeuri biodegradabile – deşeuri care sunt supuse digestiei aerobe sau anaerobe, precum deşeurile alimentare şi cele provenite din grădini, hârtia şi cartonul;
10) deşeuri municipale – se referă la:
a) deşeuri amestecate şi deşeuri colectate separat care provin din gospodării, şi deşeuri similare ca natură sau compoziţie care provin din activităţi comerciale, industriale şi administrative, menţionate la categoria 20 din Lista deşeurilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.99/2018, inclusiv hârtie şi carton, sticlă, metale, materiale plastice, deşeuri biodegradabile, lemn, textile, ambalaje, echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori, precum şi deşeuri voluminoase, inclusiv saltele şi mobilă;
b) deşeuri amestecate şi deşeuri colectate separat din alte surse, în cazul în care deşeurile respective sunt similare ca natură şi compoziţie cu deşeurile menajere.
Deşeurile municipale nu includ deşeurile din producţie, cele rezultate din activitatea medicală, deşeurile din agricultură, silvicultură, pescuit, fose septice, ape uzate şi tratarea apelor uzate, inclusiv nămolurile de epurare, vehiculele scoase din uz şi deşeurile provenite din activităţi de construcţie şi demolări.
101) deşeuri nepericuloase – deşeuri care nu intră sub incidenţa punctului 11);
11) deşeuri periculoase – orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase specificate în anexa nr.3 şi care se încadrează în categoria deşeurilor periculoase din Lista deşeurilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.99/2018;
111) deşeuri provenite din activităţi de construcţie şi demolări – deşeuri generate de activităţi de construcţie şi demolări;
12) deţinător de deşeuri – producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică care se află în posesia acestora;
13) eliminare – orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie. Anexa nr.1 stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare;
14) evaluarea ciclului de viaţă – evaluarea, în legătură cu un produs, a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, precum şi utilizarea energiei şi materiilor prime şi a deşeurilor produse din oricare dintre activităţile menţionate;
15) gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;
151) instalaţie destinată operaţiunilor de gestionare a deşeurilor – unitate tehnică, un teren, o clădire sau o parte a unei clădiri de pe un amplasament, în care se desfăşoară activităţi de:
a) colectare, stocare, valorificare sau eliminare a deşeurilor, în baza autorizaţiei eliberate conform art.25 alin.(3);
b) tratare în instalaţii mici a deşeurilor specificate în anexa nr.31 tabelul 3, în baza autorizaţiei eliberate conform art.25 alin.(5);
c) valorificare a deşeurilor, în baza unei derogări conform art.27.
152) instalaţie mică – instalaţie de tratare a deşeurilor biodegradabile, care prelucrează asemenea deşeuri, pentru un singur depozit de deşeuri, în cantităţi care nu depăşesc 20 de tone (capacitatea instalaţiei), cu condiţia ca volumul total anual de deşeuri biodegradabile prelucrate să nu depăşească 100 de tone;
153) instalaţie mobilă – instalaţie destinată gestionării deşeurilor, care este capabilă să se deplaseze şi să funcţioneze în mod independent şi care nu îşi pierde operabilitatea atunci când este mutată;
154) intermedierea gestionării deşeurilor – organizarea valorificării sau a eliminării deşeurilor în numele unor terţi, inclusiv în cazurile în care persoana juridică sau persoana fizică care desfăşoară activităţi de intermediere a gestionării deşeurilor (brokerii) nu deţine fizic aceste deşeuri;
155) materie primă secundară – materiale care au, în special, caracteristicile subproduselor sau ale deşeurilor tratate care au încetat să mai fie deşeuri odată ce au îndeplinit condiţiile şi criteriile stabilite la art.5 şi 6, sau ale materialelor recuperate din produsele care fac obiectul recuperării în temeiul art.12 alin.(2), precum şi materiale din alte produse care pot fi utilizate pentru prelucrare ulterioară, inclusiv materiale de intrare neutilizate, materiale predate pentru reutilizare; materiile prime secundare sunt folosite în producţie şi pot înlocui materiile prime primare;
156) operator al unui sistem municipal de gestionare a deşeurilor – persoană juridică înfiinţată din una, mai multe sau toate autorităţile administraţiei publice locale incluse într-o regiune de gestionare a deşeurilor municipale, care, în numele localităţilor, îndeplineşte funcţiile de organizare a sistemului municipal de gestionare a deşeurilor şi/sau oferă servicii de gestionare a deşeurilor;
157) plastic – material constând dintr-un polimer, la care este posibil să fi fost adăugaţi aditivi sau alte substanţe şi care poate funcţiona ca o componentă structurală principală a produselor finale, cu excepţia polimerilor naturali ce nu au fost modificaţi chimic;
16) pregătirea pentru reutilizare – operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;
161) pretratarea deşeurilor – orice activitate care are ca rezultat modificarea proprietăţilor chimice, biologice sau fizice ale deşeurilor, inclusiv sortarea lor, pentru a le reduce volumul şi proprietăţile periculoase sau pentru a permite sau facilita transportul, valorificarea sau eliminarea acestora; după pretratare, deşeurile rămân deşeuri;
17) prevenire – măsuri luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:
a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea ciclului de viaţă a acestora;
b) efectele nocive ale deşeurilor asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau
c) conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor.
18) producător de deşeuri – orice persoană fizică sau juridică ale cărei activităţi generează deşeuri (producător iniţial de deşeuri) sau orice persoană juridică care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri, sau o localitate din momentul în care locuitorii acesteia elimină deşeuri, în conformitate cu art.231, într-o locaţie desemnată în acest scop;
181) produs din plastic de unică folosinţă – un produs care este fabricat în întregime sau parţial din plastic şi care nu este conceput, proiectat sau plasat pe piaţă pentru a realiza, în cadrul ciclului său de viaţă, mai multe cicluri sau rotaţii prin returnare la producător pentru a fi reumplut sau reutilizat în acelaşi scop în care a fost conceput;
182) rambleiere – metodă de valorificare a deşeurilor, în cadrul căreia se utilizează deşeuri nepericuloase în scopuri de refacere în zonele în care s-au efectuat excavări sau în scopuri de amenajare de arhitectură peisagistică. Deşeurile utilizate pentru rambleiere înlocuiesc materialele care nu sunt deşeuri; ele trebuie să fie adecvate pentru scopurile menţionate şi să se limiteze la cantitatea strict necesară pentru atingerea acestor scopuri;
19) reciclare – orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de rambleiere;
20) recuperare – orice operaţiune prin care se regenerează/se obţine din nou un material sau o substanţă care altfel s-ar pierde;
21) regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea;
211) regiune de management al deşeurilor municipale – zonă ce acoperă teritoriul mai multor localităţi, în care autorităţile administraţiei publice locale cooperează în vederea asigurării funcţionării eficiente a sistemului de management integrat al deşeurilor la nivel regional şi a furnizării de servicii de management al deşeurilor municipale de calitate şi accesibile tuturor deţinătorilor de deşeuri municipale din regiune;
22) reutilizare – orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
221) serviciu de gestionare a deşeurilor municipale – serviciu public care cuprinde colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor municipale, organizarea şi monitorizarea acestor activităţi şi întreţinerea ulterioară a depozitelor de deşeuri;
222) sistem de colectare a deşeurilor complementar sistemului de management integrat al deşeurilor municipale (în continuare – sistem complementar de colectare a deşeurilor) – sistem destinat gestionării deşeurilor generate de utilizarea produselor supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului (în particular, echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori, ambalaje) pentru asigurarea atingerii ţintelor de colectare a deşeurilor în conformitate cu reglementările specifice stabilite de Guvern;
223) sistem de management integrat al deşeurilor municipale – set de măsuri organizatorice, tehnice şi legale asociate de implementarea funcţiilor de management al deşeurilor municipale;
224) stocarea deşeurilor – plasarea deşeurilor într-o instalaţie, proiectată în acest scop, pentru o perioadă de maximum un an înainte de eliminarea acestora sau pentru o perioadă de maximum 3 ani înainte de valorificarea lor;
23) tratare – operaţiuni de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;
24) uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici, sau uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial;
25) valorificare – orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi sau în economie în general. Anexa nr.2 stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare a deşeurilor;
26) valorificarea energetică a deşeurilor – utilizarea deşeurilor, într-un mod similar cu combustibilul, pentru a-şi recupera conţinutul energetic sau, într-un mod diferit, pentru a produce energie;
27) valorificarea materială a deşeurilor – orice metodă de valorificare a deşeurilor, inclusiv pregătirea acestora pentru reutilizare, reciclare şi rambleiere, cu excepţia recuperării de energie şi a reprocesării în materii prime pentru a fi utilizate ca combustibil sau alte mijloace de producere a energiei.
Articolul 3. Ierarhia gestionării deşeurilor şi modalitatea aplicării acesteia
(1) Ierarhia gestionării deşeurilor, astfel cum este prezentată mai jos, se aplică în calitate de ordine a priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor:
a) prevenirea;
b) pregătirea pentru reutilizare;
c) reciclarea;
d) alte operaţiuni de valorificare, inclusiv valorificarea energetică;
e) eliminarea.
(11) Gestionarea deşeurilor se bazează pe ierarhia gestionării deşeurilor, conform căreia prioritară este prevenirea generării deşeurilor, şi, în cazul în care producerea deşeurilor nu poate fi prevenită, se respectă ordinea de priorităţi conform alin.(1).
(2) Aplicarea ierarhiei gestionării deşeurilor, astfel cum este prevăzută la alin.(1), şi respectarea acesteia sunt obligatorii pentru toţi subiecţii implicaţi în gestionarea deşeurilor, asigurând prevenirea generării deşeurilor şi gestionarea eficientă şi eficace a deşeurilor, inclusiv controlul acestor activităţi, astfel încât să se reducă efectele negative ale deşeurilor asupra mediului.
(3) În sensul prevederilor alin.(2), pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei gestionării deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.
(4) Ministerul Mediului asigură un proces transparent de elaborare a legislaţiei şi a politicilor în domeniul gestionării deşeurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr.239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul decizional.
(5) În aplicarea ierarhiei gestionării deşeurilor se iau în considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei, economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art.1 şi 4.
(6) Producătorii de deşeuri, indiferent de forma juridică de organizare (întreprindere, organizaţie, instituţie publică şi de menire socioculturală), care deţin mai mult de 10 angajaţi, pe lângă obligaţiile menţionate în prezenta lege, elaborează şi implementează acţiuni de prevenire a generării deşeurilor şi aplică ierarhia gestionării acestora, inclusiv acţiuni de colectare separată a deşeurilor generate de propria activitate. În cazul instituţiilor de asistenţă medicală, prevederile prezentului alineat se aplică indiferent de numărul de angajaţi.
Articolul 31. Prevenirea generării deşeurilor
(1) Persoanele fizice şi juridice asigură prevenirea generării deşeurilor în cadrul desfăşurării activităţii lor, de asemenea asigură reducerea volumului şi a proprietăţilor periculoase ale acestora.
(2) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi economice, care fabrică produse sunt obligate să asigure ca dezvoltarea şi fabricarea produselor să limiteze generarea deşeurilor, în special a deşeurilor periculoase, în cadrul proceselor legate de producţia industrială, extracţia mineralelor, activităţile de construcţie şi demolări, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile conform art.2 pct.4), şi, în cazul în care nu este posibil de a preveni generarea deşeurilor, persoanele respective sunt obligate să asigure cel mai înalt nivel posibil de valorificare a deşeurilor, în conformitate cu ierarhia gestionării deşeurilor.
(3) Persoanele fizice şi juridice fabrică şi plasează pe piaţă produse şi componente ale produselor care conţin materiale reciclate (în cazul în care este fezabil din punct de vedere tehnologic) sau recuperabile în alt mod la încheierea duratei ciclului de viaţă şi atunci când devin deşeuri, astfel încât să se reducă cantitatea de deşeuri, în special a deşeurilor care nu pot fi refolosite sau reciclate, precum şi riscurile pentru mediu şi sănătatea populaţiei.
(4) Producătorii de produse alimentare previn şi reduc generarea de deşeuri alimentare în cadrul producţiei primare, al prelucrării şi fabricării produselor, reduc pierderile alimentare în cadrul acestor etape ale lanţului alimentar, contribuind astfel la reducerea cu 50% a deşeurilor alimentare pe cap de locuitor, la nivel mondial, până în anul 2030.
(5) Persoanele fizice şi juridice care activează în cadrul comerţului angro, comerţului cu amănuntul, al altor tipuri de distribuţie, precum şi în sectorul de alimentaţie publică asigură reducerea pierderilor alimentare în cadrul acestor etape ale lanţului alimentar. Prioritare sunt măsurile de prevenire a pierderii şi a risipei de alimente, stabilite conform Legii nr.299/2022 privind prevenirea pierderii şi risipei de alimente.
(6) Persoanele fizice sau juridice, în mod prioritar, pot composta materialul biodegradabil produs prin activităţile lor, pentru a preveni producerea de deşeuri, în cazul în care compostul produs este utilizat în activităţile acestora, iar procesul de compostare nu pune în pericol mediul sau sănătatea populaţiei.
(7) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi economice gestionează procesul de compostare în aşa fel încât să asigure descompunerea microbiană aerobă a materiei organice fără formarea de mirosuri sau emisii de metan. Compostarea materialului biologic de origine animală poate fi efectuată numai într-o instalaţie autorizată conform art.25 din prezenta lege şi care îndeplineşte cerinţele de prelucrare a subproduselor de origine animală, prevăzute de Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman. Compostul care nu este utilizat în activităţile acestora se consideră deşeu de rând cu alte deşeuri rezultate din compostare.
(8) Producătorii, importatorii, deţinătorii de deşeuri şi operatorii instalaţiilor şi/sau activităţilor de gestionare a deşeurilor, în cadrul desfăşurării activităţilor lor, asigură respectarea măsurilor de prevenire a generării deşeurilor şi de gestionare a acestora, prevăzute în Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor, şi aplică în activităţile lor priorităţile de prevenire a generării deşeurilor şi de management al deşeurilor.
(9) Operatorii instalaţiilor şi/sau activităţilor de gestionare a deşeurilor asigură ca activităţile lor de gestionare a deşeurilor şi orice informaţii pe care le oferă publicului despre aceste activităţi să fie în corespundere cu ordinea de priorităţi privind prevenirea generării deşeurilor şi gestionarea acestora.
(10) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi economice dezvoltă şi sprijină campanii de informare în scopul sensibilizării opiniei publice cu privire la prevenirea generării deşeurilor şi la eliminarea acestora, conform art.3 alin.(6).
Articolul 4. Protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei
Gestionarea deşeurilor se realizează prin metode şi procedee ce nu poluează mediul şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei, iar autorităţile competente, conform prezentei legi, controlează activităţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor, urmărind ca acestea:
a) să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, floră şi faună;
b) să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;
c) să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.
Articolul 5. Subproduse
(1) Pentru ca o substanţă sau un obiect, care rezultă în urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este producerea acestuia, să nu fie considerat deşeu în sensul art.2 pct.9), dar să fie considerat subprodus, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a) utilizarea ulterioară a substanţei sau obiectului respectiv este sigură;
b) substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare decât cea prevăzută de practica industrială obişnuită;
c) substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie; şi
d) utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele pertinente privind producţia, protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.
(2) Deţinătorul subprodusului întocmeşte documentaţia de însoţire, care să ateste conformitatea cu condiţiile prevăzute la alin.(1), fiind obligat să predea subprodusul altei persoane cu documentaţia de însoţire.
(3) Conţinutul documentaţiei de însoţire, criteriile şi procedura de verificare a conformităţii substanţei sau a obiectului considerat subprodus în condiţiile prevăzute la alin.(1) sunt stabilite de Guvern.
(4) O substanţă sau un obiect este considerat deşeu dacă, în conformitate cu procedura menţionată la alin.(3) din prezentul articol, nu se consideră subprodus şi corespunde definiţiei prevăzute la art.2 pct.9).
Articolul 6. Încetarea statutului de deşeu
(1) Anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri în sensul art.2 pct.9) în momentul în care au trecut printr-o operaţiune de valorificare prevăzută în anexa nr.2 şi îndeplinesc următoarele condiţii:
a) substanţa sau obiectul rezultat se utilizează în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;
b) există o piaţă sau cerere pentru substanţa sau obiectul în cauză;
c) substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă normele aplicabile produselor; şi
d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.
(2) Criteriile specifice pentru încetarea statutului de deşeu se stabilesc în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare a anumitor categorii de deşeuri, precum agregatele, hârtia, sticla, metalele, anvelopele şi textilele, luându-se în considerare eventualele efecte negative asupra mediului ale substanţei sau produsului în cauză, inclusiv valoarea-limită pentru poluanţi.
(3) Deşeurile care încetează să mai fie considerate deşeuri în conformitate cu alin.(1) şi (2) din prezentul articol încetează de asemenea să mai fie considerate deşeuri, în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de actele normative aprobate de Guvern, în cazul în care îndeplinesc cerinţele privind valorificarea sau reciclarea anumitor categorii de deşeuri menţionate la art.49–51, 54, 60 şi 61.
(31) La stabilirea criteriilor specifice pentru încetarea statutului de deşeu pentru anumite fluxuri de deşeuri, menţionate la alin.(2), se ţine cont de acţiunile de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, precum şi de promovare a utilizării durabile şi raţionale a resurselor naturale. Aceste criterii trebuie să includă:
a) modalitatea de utilizare a deşeurilor, inclusiv cantitatea acestora, în cadrul activităţilor de valorificare a deşeurilor;
b) procese şi metode permise de valorificare a deşeurilor;
c) criteriile de calitate pentru substanţa sau obiectul rezultat care nu mai este considerat deşeu după operaţiunea de valorificare, în conformitate cu standardele de produs aplicabile, cerinţele de calitate pentru substanţa sau obiectul rezultat, inclusiv valorile-limită pentru poluanţi şi nivelul impurităţilor, după caz;
d) cerinţele pentru eliberarea, păstrarea şi deţinerea documentelor care atestă conformitatea substanţei sau a obiectului rezultat.
(32) Criteriile specifice pentru încetarea statutului de deşeu pentru anumite fluxuri de deşeuri se stabilesc în actele normative aprobate de Guvern. În cazul în care pentru anumite fluxuri de deşeuri nu au fost stabilite criterii specifice şi există solicitare din partea deţinătorului de deşeuri în vederea stabilirii acestora, Agenţia de Mediu analizează şi verifică împreună cu reprezentanţii Inspectoratului pentru Protecţia Mediului îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin.(1), în baza metodologiei aprobate prin ordinul ministrului mediului, şi propune criterii specifice pentru fluxurile respective.
(4) Deţinătorul de deşeuri prezintă autorităţii administrative cu funcţii de reglementare în domeniul gestionării deşeurilor, menţionată la art.10 alin.(1), solicitarea privind încetarea statutului de deşeu în conformitate cu prevederile alin.(1)–(3) din prezentul articol, în modul stabilit de Guvern.
(5) Solicitarea privind încetarea statutului de deşeu se depune odată cu cererea de obţinere a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform art.25. Operatorul instalaţiei de valorificare a deşeurilor prezintă suplimentar documentele care atestă conformitatea proceselor prin care deşeurile respective încetează să mai fie deşeuri, cu condiţia că acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(1) din prezentul articol.
(6) Agenţia de Mediu retrage sau reperfectează autorizaţia menţionată la alin.(5) dacă există o modificare a condiţiilor care sunt decisive pentru eliberarea autorizaţiei ori substanţa sau obiectul rezultat încetează să mai îndeplinească condiţiile prevăzute la alin.(1).
(7) Atunci când substanţa sau obiectul nu mai este considerat deşeu se respectă cerinţele de înregistrare a acestuia conform Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice. Persoanele fizice sau juridice care utilizează sau care produc o substanţă sau un articol ce nu mai sunt considerate deşeuri, fiind disponibile pe piaţă pentru prima dată, se asigură că substanţa sau articolul în cauză respectă cerinţele de înregistrare prevăzute în Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice.
Articolul 7. Lista deşeurilor
(1) Lista deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, se actualizează periodic de către Ministerul Mediului şi se aprobă de Guvern.
(11) Deşeurile sunt clasificate după categorii, subcategorii şi tipuri de deşeuri, fie ca deşeuri periculoase sau nepericuloase, fie ca alte deşeuri, aşa cum se definesc în Lista deşeurilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.99/2018.
(12) În contextul alin.(11), alte deşeuri sunt cele care nu sunt în corespundere cu definiţia prevăzută la art.2 pct.11). Deşeurile municipale amestecate sunt considerate alte deşeuri, chiar dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.2 pct.11).
(2) Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos.
(21) Deşeurile care se încadrează în categoria deşeurilor periculoase ori sunt amestecate sau contaminate cu deşeuri periculoase sau deşeuri periculoase tratate pot fi clasificate ca alte deşeuri numai dacă proprietăţile lor periculoase, evaluate ca proprietăţi periculoase ale deşeurilor în conformitate cu anexa nr.3, au fost eliminate din acestea.
(3) Includerea unei substanţe sau a unui obiect în Lista deşeurilor nu înseamnă că acestea se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare. O substanţă sau un obiect se consideră ca fiind deşeu numai în cazul în care corespunde noţiunii prevăzute la art.2 pct.9).
(4) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, indiferent de genul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, de sursa de finanţare, inclusiv autorităţile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în codurile din Lista deşeurilor conform actelor normative aprobate de Guvern.
(5) În cazul unui tip de deşeu care se încadrează, potrivit Listei deşeurilor, sub două coduri diferite, în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase (codurile marcate cu asterisc), încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, a testelor efectuate cu utilizarea metodelor de testare aplicabile descrise în Regulamentul privind stabilirea metodelor de testare, aprobat de Guvern, sau în alte metode de testare şi orientări recunoscute la nivel internaţional, a buletinelor de analiză şi a altor documente relevante.
(6) Laboratorul de referinţă, stabilit de către Agenţia de Mediu, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor.
(7) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi de eliminare a acestora.
(8) În baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri menţionaţi la alin.(4) şi (7) din prezentul articol, autoritatea administrativă menţionată la art.10 alin.(1) consideră că un deşeu este periculos, chiar dacă acesta nu figurează în Lista deşeurilor, atunci când acesta prezintă una sau mai multe din proprietăţile specificate în anexa nr.3.
(9) În cazul în care Agenţia de Mediu constată, în baza analizelor de laborator sau a studiilor de fezabilitate, că un deşeu care se clasifică în lista deşeurilor ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile specificate în anexa nr.3, acesta se consideră ca fiind nepericulos.
(10) Se interzice reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.
Capitolul II
COMPETENŢA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI
PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE
Articolul 8. Competenţa Guvernului
Guvernul:
a) realizează obiectivele şi stabileşte direcţiile prioritare în domeniul gestionării deşeurilor;
b) aprobă Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor;
c) aprobă actele normative în domeniul gestionării deşeurilor pentru asigurarea implementării prezentei legi, inclusiv metodologia de calculare a tarifelor în acest domeniu;
d) determină modalitatea de gestionare a unor categorii de deşeuri, inclusiv a celor periculoase, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale legislaţiei internaţionale;
e) în cazul în care autorităţile administraţiei publice locale nu-şi dau acordul în termen de 3 luni din momentul sesizării acestora, ia deciziile definitive pentru amplasarea obiectelor regionale de importanţă naţională privind valorificarea, tratarea, reciclarea, eliminarea, depozitarea sau înhumarea deşeurilor, cu condiţia respectării cerinţelor de mediu, conform Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488-XIV din 8 iulie 1999, şi a altor cerinţe de ordin social.
Articolul 9. Atribuţiile Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului
(1) Autoritatea competentă căreia îi revin atribuţii şi responsabilităţi în ceea ce priveşte regimul gestionării deşeurilor este Ministerul Mediului.
(2) Ministerul Mediului:
a) elaborează, pregăteşte spre aprobare şi coordonează realizarea documentelor de politici prevăzute la art.8 lit.b) şi implementarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) iniţiază şi asigură elaborarea, promovarea spre aprobare şi coordonarea realizării actelor legislative şi actelor normative ale Guvernului în domeniul gestionării deşeurilor;
c) dirijează metodologic organizarea evaluării impactului asupra mediului evaluării strategice de mediu şi a expertizei ecologice de stat;
d) asigură monitorizarea, prin intermediul autorităţilor administrative subordonate, a impactului asupra factorilor de mediu cauzat de deşeuri şi deduce indicatorii de gestionare a deşeurilor;
e) constituie, prin intermediul autorităţii administrative din subordine, punctul de legătură pentru comunicarea şi cooperarea cu Agenţia Europeană de Mediu în ceea ce priveşte legislaţia privind deşeurile şi indicatorii de gestionare a acestora;
f) constituie autoritate competentă, punct oficial de contact şi punct focal pentru tratatele internaţionale de mediu cu privire la gestionarea deşeurilor la care Republica Moldova este parte;
g) asigură coordonarea procesului de stabilire a instrumentelor economice pentru reducerea efectelor negative cauzate de deşeuri pentru mediu, inclusiv a procesului de elaborare, operare şi emitere a deciziei de eliberare a garanţiei financiare stabilite pentru acoperirea costurilor de finanţare a operaţiunilor de colectare, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor de produse supuse unui regim de responsabilitate extinsă a producătorului;
h) examinează şi aprobă planurile anuale de acţiuni ale autorităţilor administrative subordonate în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul gestionării deşeurilor, de asemenea monitorizează implementarea acestora;
i) prezintă şi asigură Guvernul cu informaţii privind implementarea documentelor de politici menţionate la lit.a) şi cu informaţii privind gestionarea deşeurilor şi starea mediului în raport cu gestionarea deşeurilor;
j) contribuie la colectarea şi diseminarea informaţiei privind generarea deşeurilor şi măsurile de gestionare a acestora, inclusiv în context transfrontalier, şi asigură accesul publicului la informaţie conform prevederilor art.38;
k) organizează, împreună cu alte autorităţi publice şi cu organizaţiile neguvernamentale, programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor;
l) asigură colaborarea administrativă şi schimbul de informaţii cu alte state şi organizaţii internaţionale în domeniul gestionării deşeurilor, precum şi raportarea în cadrul tratatelor internaţionale de mediu cu privire la gestionarea deşeurilor la care Republica Moldova este parte conform procedurilor de raportare şi comunicaţii stabilite în cadrul acestora;
m) constituie posesorul Sistemului informaţional automatizat „Managementul deşeurilor” (denumit în continuare – SIA MD), menţionat la art.33 şi asigură condiţiile juridice, organizatorice şi financiare pentru crearea acestuia.
Articolul 10. Atribuţiile autorităţilor administrative din subordinea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului în domeniul gestionării deşeurilor
(1) Agenţia de Mediu exercită următoarele atribuţii:
a) participă la promovarea politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor;
a1) implementează politica de stat în domeniul gestionării deşeurilor;
b) asigură implementarea sistemului integrat de gestionare a deşeurilor;
c) participă la elaborarea şi implementarea strategiilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor speciale de prevenire şi pronosticare a formării deşeurilor, precum şi de combatere şi lichidare a focarelor de stocuri de deşeuri periculoase;
d) participă la elaborarea şi avizarea proiectelor de acte normative privind gestionarea deşeurilor;
e) participă la implementarea tratatelor şi acordurilor internaţionale ce ţin de gestionarea deşeurilor şi transportarea peste frontieră a acestora;
f) colaborează, în limitele competenţei, pe probleme de gestionare a deşeurilor, cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu Academia de Ştiinţe a Moldovei cu instituţii de cercetări ştiinţifice, cu instituţiile de învăţământ şi asociaţiile obşteşti de profil, cu alte persoane juridice de drept public sau privat, precum şi cu persoane fizice;
g) organizează, în limitele competenţei, seminare, conferinţe la nivel naţional şi regional, instruirea cadrelor, agenţilor economici şi informarea publicului pe probleme ce ţin de gestionarea deşeurilor;
h) examinează documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului şi emite acordul de mediu pentru proiecte publice şi private, inclusiv pentru activităţile planificate ce ţin de gestionarea deşeurilor;
i) efectuează expertiza ecologică de stat a proiectelor de documente de politici, a actelor normative în domeniul gestionării deşeurilor şi documentaţiei de proiect şi planificare pentru construcţia sau reconstrucţia întreprinderilor şi altor obiecte generatoare de deşeuri, precum şi pentru obiectele ce ţin de infrastructura de gestionare a deşeurilor;
j) asigură eliberarea, suspendarea, prelungirea sau retragerea, conform art.25, a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, inclusiv pentru dotarea şi disponibilitatea permanentă a instalaţiilor portuare;
k) eliberează documentele de notificare la transportarea peste frontieră a deşeurilor, conform actelor normative aprobate de Guvern;
l) asigură stabilirea ţintelor de colectare separată şi reciclare pentru deşeurile de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, conform prezentei legi şi actelor normative aprobate de Guvern;
m) este deţinătorul SIA MD şi asigură ţinerea acestuia.
(2) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului exercită următoarele atribuţii:
a) exercită controlul şi supravegherea de stat a gestionării deşeurilor, inclusiv a deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, exercită controlul în domeniile de activitate economică asupra respectării prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative de către instituţii, organizaţii, agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, şi de către persoanele fizice, inclusiv străine;
b) exercită controlul de stat privind respectarea de către instituţii, organizaţii şi agenţii economici a ţintelor de colectare separată şi reciclare a diferitor fluxuri de deşeuri şi a deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului;
c) ţine evidenţa şi efectuează inventarieri la agenţi economici, instituţii şi organizaţii privind formarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, precum şi stocurile de deşeuri păstrate;
d) suspendă, total sau parţial, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, activitatea agenţilor economici în caz de depistare a încălcărilor foarte grave ale reglementărilor privind gestionarea deşeurilor, dacă acestea pot conduce la poluarea mediului;
e) constată şi examinează contravenţii şi aplică sancţiuni conform Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 şi înaintează acţiuni pentru recuperarea prejudiciului cauzat mediului ca urmare a încălcării prevederilor actelor legislative şi normative în cadrul desfăşurării activităţii.
Articolul 11. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
(1) În vederea implementării legislaţiei în domeniul gestionării deşeurilor, autorităţile administraţiei publice locale, în limita resurselor financiare aprobate în acest scop de către consiliul local pe anul bugetar respectiv, realizează următoarele activităţi:
a) crearea unui sistem eficient de colectare, de asigurare etapizată a condiţiilor pentru colectare separată, transport, valorificare şi eliminare finală a deşeurilor şi stabilirea modului de funcţionare a acestuia, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative;
b) alocarea terenurilor necesare pentru colectarea separată a deşeurilor municipale, cel puţin a deşeurilor periculoase, a hârtiei, a materialelor plastice, a sticlei, a metalelor, a biodeşeurilor, a uleiurilor şi a grăsimilor comestibile şi, de la 1 ianuarie 2025, a textilelor, inclusiv dotarea acestora cu containere specifice tipurilor de deşeuri, precum şi funcţionalitatea acestora;
b1) desemnarea locaţiilor, în bază de contract cu sistemele colective, pentru dezvoltarea sistemului complementar de colectare a deşeurilor generate de utilizarea produselor supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, precum echipamentele electrice şi electronice, bateriile şi acumulatorii, ambalajele;
b2) colectarea separată şi transportul la timp al întregii cantităţi de deşeuri municipale produse pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale;
c) – abrogată;
d) amenajarea unor spaţii speciale pentru depozitarea deşeurilor colectate separat, dimensionate corespunzător, pentru a asigura protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei;
e) depozitarea deşeurilor municipale doar în locurile special amenajate în corespundere cu documentaţia de urbanism;
f) – abrogată;
g) evidenţa datelor şi informaţiilor privind deşeurile şi gestionarea deşeurilor municipale colectate de la populaţie, de la unităţile comerciale şi instituţii, în bază de contract, raportînd anual aceste date, prin intermediul operatorilor de gestionare a deşeurilor municipale, Agenţia de Mediu în conformitate cu metodologia de ţinere a evidenţei şi de transmitere a informaţiei, aprobată de Guvern.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale contribuie, în limitele competenţelor prevăzute de prezenta lege, la stabilirea unui sistem de management integrat al deşeurilor la nivel regional şi asigură cooperarea regională în vederea constituirii asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară de management al deşeurilor, bazate pe abordarea regională şi divizarea teritorială a ţării în 8 regiuni de management al deşeurilor, după cum urmează:
a) Regiunea 1 – Cahul, Cantemir, Taraclia, Ceadâr-Lunga, Vulcăneşti şi Comrat;
b) Regiunea 2 – Leova, Cimişlia, Basarabeasca;
c) Regiunea 3 – Căuşeni, Ştefan Vodă;
d) Regiunea 4 – mun.Chişinău, Străşeni, Ialoveni, Hânceşti, Criuleni, Cocieri, Anenii Noi;
e) Regiunea 5 – Ungheni, Nisporeni, Călăraşi;
f) Regiunea 6 – Şoldăneşti, Rezina, Teleneşti, Orhei;
g) Regiunea 7 – mun.Bălţi, Drochia, Râşcani, Glodeni, Floreşti, Făleşti, Sângerei, Soroca;
h) Regiunea 8 – Briceni, Ocniţa, Edineţ, Donduşeni.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale pot împuternici, în condiţiile legii, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară să exercite, în numele şi pe seama autorităţilor respective, atribuţiile prevăzute la alin.(1) lit.a), d)–g) şi la alin.(2).
(4) Autorităţile administraţiei publice locale adoptă reglementări privind organizarea sistemului de management integrat al deşeurilor municipale, furnizarea serviciilor de gestionare a deşeurilor municipale, asigurând ca aceste servicii să respecte cerinţele de mediu, tehnico-economice şi de siguranţă a sănătăţii populaţiei, precum şi privind condiţiile de gestionare a deşeurilor municipale pentru implementarea programelor municipale şi regionale de prevenire a generării deşeurilor şi de management al deşeurilor.
(5) Autorităţile administraţiei publice locale dezvoltă, de comun acord cu sistemele colective prevăzute la art.12 alin.(8), servicii complementare serviciilor existente de gestionare a deşeurilor municipale. Condiţiile pentru introducerea unui sistem complementar de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, de baterii şi acumulatori, de ambalaje se convin prin încheierea de contracte între sistemele colective şi autorităţile administraţiei publice locale.
(6) Contract de organizare a gestionării deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului înseamnă un contract tripartit între autoritatea administraţiei publice locale (sau între o persoană juridică înfiinţată de către autoritatea administraţiei publice locale şi desemnată să administreze sistemul de management integrat al deşeurilor municipale conform art.231), sistemul colectiv şi operatorul serviciului de gestionare a deşeurilor municipale responsabil pentru colectarea separată, transportul, pregătirea pentru valorificare a deşeurilor de produse şi/sau de ambalaje generate în fluxul de deşeuri municipale.
(7) Contractul prevăzut la alin.(6) cuprinde:
a) procedura de încheiere a contractului, intrarea în vigoare şi încetarea acestuia;
b) termenele şi condiţiile dezvoltării infrastructurii şi ale utilizării sistemului de colectare a deşeurilor de produse şi/sau de ambalaje generate în fluxul de deşeuri municipale;
c) procedura şi condiţiile de prestare a serviciilor;
d) aranjamente de preţ;
e) modalităţi de plată;
f) drepturile, obligaţiile părţilor şi răspunderea în cazul neîndeplinirii obligaţiilor;
g) procedura de depunere a cererilor, examinarea acestora şi soluţionarea litigiilor;
h) termenul de valabilitate a contractului, condiţiile şi procedura de modificare sau rezoluţiune a acestuia.
Formularul-tip al contractului se aprobă prin ordinul ministrului mediului.
(8) În scopul stabilirii unui sistem de management integrat al deşeurilor municipale, autorităţile administraţiei publice locale asigură, suplimentar la prevederile alin.(1) din prezentul articol, alocarea terenurilor, dezvoltarea şi funcţionarea cel puţin a unui centru pentru 50000 de locuitori în vederea colectării şi a tratării următoarelor fluxuri de deşeuri:
a) deşeuri provenite din construcţii şi demolări, generate de activităţile persoanelor fizice care nu desfăşoară activităţi economice;
b) deşeuri voluminoase, inclusiv saltele şi mobilier;
c) produse scoase din uz, precum echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori, ambalaje, în cazul în care acestea se colectează ca parte a unui serviciu prestat producătorilor, în conformitate cu prevederile alin.(5) din prezentul articol şi ale art.12;
d) deşeuri biodegradabile provenite din întreţinerea spaţiilor verzi, a grădinilor şi a gospodăriilor, pentru prelucrare în compost în temeiul art.56;
e) deşeuri periculoase gestionate în conformitate cu cerinţele stabilite la art.20–23, pentru a preveni contaminarea altor deşeuri municipale cu cele periculoase.
(9) În cazul în care deşeurile sunt depuse, în cadrul sistemului de management integrat al deşeurilor municipale, în locul desemnat de către autoritatea administraţiei publice locale, această autoritate devine proprietarul deşeurilor, cu excepţia deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, conform art.12, şi gestionate în temeiul contractului menţionat la alin.(5) din prezentul articol.
(10) Producătorii de produse reglementate conform art.12 sunt proprietarii deşeurilor colectate, în temeiul alin.(5) din prezentul articol, prin sistemul complementar de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, de baterii şi acumulatori, de ambalaje.
(11) Autorităţile administraţiei publice locale, în limita competenţelor prevăzute de prezenta lege, realizează sarcinile care le sunt stabilite în Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor, în termenele prevăzute în planul de acţiuni al acestuia, în măsura alocării resurselor financiare necesare (din surse externe, de la bugetul de stat) sau din resursele proprii disponibile şi în conformitate cu cerinţele minime prevăzute în program, asigurând următoarele:
a) serviciu de gestionare a deşeurilor municipale de bună calitate, accesibil şi care îndeplineşte cerinţele de mediu, tehnico-economice şi de siguranţă a sănătăţii populaţiei;
b) opţiuni şi mijloace de sortare a materiilor prime secundare pentru toţi deţinătorii de deşeuri municipale;
c) colectarea separată a materiilor prime secundare, conţinute în deşeurile municipale generate de către consumatorii casnici, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, în containere speciale şi/sau prin alte mijloace de colectare;
d) posibilitatea de sortare şi colectare separată a deşeurilor provenite din activităţi de construcţie şi demolări (lemn, deşeuri minerale (beton, cărămidă, ceramică etc.)), precum şi a deşeurilor de metale, sticlă, materiale plastice;
e) locuri de colectare a deşeurilor voluminoase (mobilă, anvelope, echipamente electrice şi electronice), precum şi organizarea colectării altor tipuri de deşeuri;
f) colectarea separată a deşeurilor municipale periculoase;
g) acceptarea de către sistemele de management integrat al deşeurilor municipale pe care le organizează a deşeurilor de baterii şi acumulatori de la rezidenţi;
h) dispunerea de către fiecare regiune de management al deşeurilor municipale de instalaţii pentru tratarea (compostare şi/sau digestie anaerobă) a deşeurilor municipale biodegradabile.
(12) Autorităţile administraţiei publice locale asigură ca numai deşeurile municipale inutilizabile, colectate pe teritoriul acestora şi rămase după sortare, să fie eliminate în depozitele de deşeuri.
Capitolul III
CERINŢE GENERALE PRIVIND GESTIONAREA
DEŞEURILOR
Articolul 12. Responsabilitatea extinsă a producătorilor
(1) Pentru a consolida reutilizarea şi prevenirea, reciclarea şi alte tipuri de valorificare a deşeurilor, persoanele fizice sau juridice (producătorul produsului) care, la nivel profesional, proiectează, produc, prelucrează, tratează şi plasează pe piaţă produsele menţionate la alin.(14) sunt supuse regimului de responsabilitate extinsă a producătorului. În sensul prezentei legi, plasare pe piaţă înseamnă orice tip de furnizare a unui produs pe piaţă pentru prima dată, cu titlu profesional, spre distribuire, consum sau utilizare în cursul unei activităţi comerciale, fie contra cost, fie gratuit. Importul pe teritoriul vamal al Republicii Moldova se consideră plasare pe piaţă.
(2) Responsabilitatea extinsă a producătorului reprezintă totalitatea de obligaţii de ordin financiar şi/sau organizatoric impuse producătorilor, în mod individual sau colectiv, pentru recuperarea şi valorificarea sau reciclarea produselor scoase din uz sau devenite deşeuri. Activităţile pentru aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului vizează măsurile de acceptare a produselor returnate şi a deşeurilor care rămân după utilizarea respectivelor produse, precum şi gestionarea ulterioară a deşeurilor şi asigurarea financiară pentru aceste activităţi în două moduri:
a) în mod individual – pentru produsele destinate altor utilizatori decât gospodăriile casnice, inclusiv pentru produsele utilizate în scop propriu de către producător;
b) în mod colectiv – pentru produsele comercializate destinate consumului în gospodăriile casnice.
(21) Contribuţiile financiare plătite de producătorii de produse pentru îndeplinirea obligaţiilor responsabilităţii extinse a producătorului acoperă următoarele costuri pentru produsele pe care producătorul le plasează pe piaţă:
a) costurile aferente colectării separate a deşeurilor şi transportului ulterior al lor, precum şi operaţiunilor de tratare, inclusiv de tratare necesară pentru îndeplinirea obiectivelor privind gestionarea deşeurilor, şi costurile necesare pentru atingerea ţintelor menţionate la alin.(5) lit.g), luându-se în considerare veniturile dobândite din reutilizare, din vânzările de materii prime secundare obţinute din produsele lor şi din taxele de depozitare nerevendicate;
b) costurile aferente furnizării de informaţii adecvate deţinătorilor de deşeuri în conformitate cu alin.(5) lit.f);
c) costurile aferente colectării de date şi obligaţiilor de raportare în conformitate cu alin.(5) lit.c);
d) costurile aferente implementării sistemului de depozit pentru ambalajele reutilizabile şi cele de unică folosinţă;
e) alte cheltuieli de ordin administrativ.
(22) În cazul onorării obligaţiilor aferente responsabilităţii extinse a producătorului în mod colectiv, contribuţiile financiare sunt modulate, în măsura posibilităţilor, pe produse individuale sau grupuri de produse similare, luându-se în considerare durabilitatea acestora şi potenţialul lor de reparare, de reutilizare şi de reciclare, precum şi prezenţa substanţelor periculoase, ţinându-se cont de ciclul de viaţă a produsului.
(23) Contribuţiile financiare menţionate la alin.(21) şi (22) nu depăşesc costurile necesare pentru a furniza servicii de gestionare a deşeurilor într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Aceste costuri sunt stabilite, în mod transparent, între actorii implicaţi în sistemul colectiv.
(24) Sistemele colective sunt obligate să introducă în actul lor de constituire organul de control – cenzorul. Pentru asigurarea transparenţei în utilizarea contribuţiilor financiare, la solicitarea membrilor sistemului colectiv, cenzorul întocmeşte anual raportul privind activitatea financiară a sistemului colectiv. Concomitent, activitatea sistemului colectiv este auditată o dată la 3 ani de către un auditor extern. Raportul se prezintă atât membrilor sistemului colectiv, cât şi autorităţilor de control, la cerere.
(3) Activităţile pentru aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului trebuie să fie însoţite de măsurile necesare pentru a încuraja atât proiectarea ecologică şi producerea de produse, cât şi utilizarea componentelor şi materialelor care au un impact redus asupra mediului şi care generează o cantitate scăzută de deşeuri în timpul producerii şi al utilizării ulterioare, precum şi pentru a se asigura că valorificarea şi eliminarea produselor care au devenit deşeuri se realizează în conformitate cu respectarea prevederilor art.3 şi 4. Prezenţa substanţelor periculoase în produsele menţionate la alin.(14), supuse în mod prioritar reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, precum mercurul, cadmiul, plumbul, cromul hexavalent, bifenilii polibromuraţi, eterii de difenil polibromuraţi şi substanţele ce distrug stratul de ozon, inclusiv hidroclorofluorocarburile, este reglementată prin prezenta lege şi prin actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
(4) Măsurile menţionate la alin.(2) trebuie să încurajeze dezvoltarea, producerea şi comercializarea produselor cu utilizări multiple, care sunt durabile din punct de vedere tehnic şi care pot, după ce au devenit deşeuri, să facă obiectul unei valorificări sigure şi al unei eliminări ce nu poluează mediul.
(5) Producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului sunt obligaţi:
a) să asigure, conform cerinţelor aprobate de Guvern, etichetarea şi marcarea produselor şi utilizarea simbolurilor care indică faptul că produsul face obiectul unei colectări separate, fiind interzisă eliminarea acestuia;
b) să asigure organizarea şi funcţionarea sistemelor individuale sau colective de gestionare a respectivelor fluxuri de deşeuri pe tot teritoriul ţării, fără a se limita la acele zone în care colectarea şi gestionarea deşeurilor sunt cele mai profitabile;
b1) să asigure mijloacele financiare sau financiare şi organizatorice necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile în materie de responsabilitate extinsă a producătorului;
b2) să instituie un mecanism de autocontrol adecvat şi, dacă este cazul, susţinut de audituri independente periodice pentru a evalua gestiunea lor financiară, inclusiv conformitatea cu cerinţele prevăzute la alin.(21) lit.a) şi b) şi calitatea datelor colectate şi raportate în conformitate cu lit.d) din prezentul alineat;
c) să se înregistreze în Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, deţinută de Agenţia de Mediu, prin transmiterea documentelor indicate în actele normative adoptate conform alin.(15), şi să primească numărul de înregistrare;
d) să asigure evidenţa, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, a punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor pe o perioadă de 5 ani, raportând anual autorităţii de reglementare cantitatea de produse puse la dispoziţie pe piaţă în cazul onorării responsabilităţii extinse a producătorului în mod individual. La prezentarea dovezii de membru al unui sistem colectiv, această responsabilitate va fi onorată de către un sistem colectiv;
e) să prezinte, la etapa de înregistrare în Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, dovada unui sistem individual sau să certifice calitatea de membru al unui sistem colectiv de colectare, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deşeuri;
f) să deruleze programe educaţionale şi de informare/conştientizare privind colectarea şi tratarea produselor ce au devenit deşeuri;
g) să asigure, în mod individual sau prin intermediul sistemelor colective, realizarea ţintelor de colectare şi reciclare a produselor ce au devenit deşeuri, stabilite de Guvern;
h) să pună la dispoziţia publicului informaţii cu privire la atingerea ţintelor menţionate la alin.(5) lit.g) şi, în cazul îndeplinirii în mod colectiv a obligaţiilor aferente responsabilităţii extinse a producătorului, informaţii cu privire la:
– fondatori şi membri;
– contribuţiile financiare plătite de producătorii de produse pe unitate vândută sau pe tonă de produs plasat pe piaţă; şi
– procedura de selecţie a operatorilor care se ocupă de gestionarea deşeurilor.
(6) Distribuitorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului sunt obligaţi:
a) să se înregistreze în Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, deţinută de Agenţia de Mediu;
b) să asigure, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, evidenţa plasării pe piaţă a produselor pe o perioadă de 5 ani precedenţi şi să raporteze anual autorităţii de reglementare cantitatea de produse puse la dispoziţie pe piaţă.
(7) Producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului îşi onorează în mod individual obligaţiile stipulate în acest articol şi prezintă autorităţii de reglementare dovada existenţei sistemelor individuale de preluare gratuită şi colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deşeuri.
(8) În cazul în care producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului îşi onorează obligaţiile stipulate în acest articol în mod colectiv, prin aderarea la un sistem colectiv, responsabilitatea individuală va fi subsidiară responsabilităţii sistemului colectiv, aceştia fiind responsabili de colectarea separată a produselor ce au devenit deşeuri, de asigurarea ţintelor de reciclare, valorificare şi eliminare în condiţii sigure pentru mediu a produselor ce au devenit deşeuri, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern. Devin fondatori ai sistemelor colective numai operatorii economici şi/sau structurile asociative ale producătorilor care cad sub incidenţa noţiunii de producători de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, prevăzută în actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern. Sistemele individuale şi sistemele colective care acţionează în numele producătorilor se autorizează de Agenţia de Mediu conform art.25.
(81) Producătorii care şi-au delegat atribuţiile unui sistem colectiv conform alin.(8) nu îşi pot delega atribuţiile unui altui sistem colectiv în timpul anului calendaristic în curs (cu excepţia cazului în care autorizaţia este suspendată sau retrasă).
(82) Sistemele colective acceptă cererea de aderare/excludere a membrilor la sfârşitul anului calendaristic, cu actualizarea şi transmiterea către Agenţia de Mediu a planului operaţional şi financiar.
(9) Sistemele colective care acţionează în numele producătorilor de echipamente electrice şi electronice şi de vehicule sunt obligate să constituie un comision, în baza garanţiilor financiare prezentate de producători, care să acopere sumele necesare finanţării operaţiunilor de colectare, tratare, valorificare şi eliminare nepoluante a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice generate în gospodăriile private şi a vehiculelor scoase din uz, provenite de la produsele introduse pe piaţa naţională de către producătorii care au aderat la sistemul colectiv şi care şi-au încetat activitatea. Modalităţile de calcul şi gestionare a garanţiei financiare se stabilesc prin actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
(91) Fondatorii sistemelor colective, membrii aderenţi ai sistemelor colective şi sistemele colective răspund solidar pentru obligaţiile sistemului colectiv de preluare şi implementare a responsabilităţii extinse a producătorului, pentru atingerea ţintelor de colectare, reciclare şi/sau valorificare a produselor scoase din uz şi/sau a deşeurilor generate de produsele supuse responsabilităţii extinse a producătorului, conform actelor normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
(10) La elaborarea măsurilor privind aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului menţionate la alin.(2), Agenţia de Mediu ia în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică a acestor masuri, efectele globale asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei, precum şi impactul social, cu respectarea necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.
(11) În scopul evaluării performanţelor atinse în colectarea, tratarea, valorificarea sau eliminarea produselor ce au devenit deşeuri, Agenţia de Mediu menţine şi actualizează Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, care este parte componentă a SIA MD.
(12) Informaţia despre activităţile producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, care vizează acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor care rămân după utilizarea respectivelor produse, caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor, precum şi gestionarea ulterioară a deşeurilor şi răspunderea financiară pentru acestea, este pusă în mod obligatoriu la dispoziţia publicului.
(13) Regimul de responsabilitate extinsă a producătorului este aplicat fără a aduce atingere răspunderii pentru gestionarea deşeurilor, prevăzută la art.18 alin.(1), şi legislaţiei specifice existente privind fluxul de deşeuri şi produse.
(14) În scopul promovării responsabilităţii extinse a producătorului, prioritar vor fi supuse acestor reglementări următoarele produse:
a) baterii şi acumulatori;
b) echipamente electrice şi electronice;
c) vehicule;
d) uleiuri;
e) ambalaje;
f) anvelope.
(15) Mecanismul de implementare a responsabilităţii extinse a producătorului pentru produsele menţionate la alin.(14) se stabileşte prin actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
(16) Este interzisă plasarea pe piaţă a produselor menţionate la alin.(14) furnizate de către producătorii care, contrar prevederilor de la alin.(5) lit.c), nu s-au înregistrat în Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului. De asemenea este interzisă publicitatea acestor produse.
(17) În scopul asigurării atingerii ţintelor de colectare a deşeurilor, producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului care îşi onorează obligaţia în mod colectiv colaborează, prioritar şi în bază de contract, cu autoritatea administraţiei publice locale, conform art.11 alin.(5), la dezvoltarea sistemului complementar de colectare a deşeurilor generate de utilizarea produselor precum echipamentele electrice şi electronice, bateriile şi acumulatorii, ambalajele.
(18) Este interzisă colectarea deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului de către alte entităţi decât cele prevăzute la alin.(17) şi operatorii autorizaţi pentru tratarea acestor deşeuri, contractaţi de către sistemele individuale sau colective.
Articolul 121. Cerinţe pentru organizarea sistemului colectiv
(1) Producătorii care şi-au delegat atribuţiile unui sistem colectiv participă în cadrul activităţilor acestuia în conformitate cu procedurile prevăzute de prezenta lege.
(2) Autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor pentru implementarea responsabilităţii extinse a producătorului poate fi eliberată numai unui sistem colectiv căruia i s-a încredinţat gestionarea deşeurilor de către producătorii care furnizează cel puţin 25% din toate produsele plasate pe piaţă.
(3) Sistemul colectiv îşi onorează obligaţiile de producător prevăzute la art.12 după obţinerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată pentru implementarea responsabilităţii extinse a producătorului, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic.
(4) În scopul respectării obligaţiilor impuse producătorilor în temeiul art.12, sistemul colectiv încheie:
a) contracte cu autorităţile administraţiei publice locale (sau persoane juridice înfiinţate de către autorităţile administraţiei publice locale şi desemnate să administreze sistemul de management integrat al deşeurilor municipale) pentru cooperarea în organizarea colectării separate, a transportului şi a pregătirii pentru utilizare, în mod obligatoriu, a deşeurilor de ambalaje şi, opţional, a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, de baterii şi acumulatori, generate în fluxul de deşeuri municipale. Aceste contracte prevăd termene şi condiţii de cooperare pentru funcţionarea sistemului de colectare a deşeurilor de produse reglementate prin responsabilitatea extinsă a producătorului, generate în fluxul de deşeuri municipale, pentru educarea şi informarea populaţiei cu privire la gestionarea acestor deşeuri, pentru finanţarea dezvoltării infrastructurii de colectare a deşeurilor din fluxul de deşeuri municipale;
b) cel târziu până la sfârşitul primului trimestru al anului calendaristic în curs, contracte de organizare a gestionării, în mod obligatoriu, a deşeurilor de ambalaje şi, opţional, a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, de baterii şi acumulatori, generate în fluxul de deşeuri municipale, cu autorităţile administraţiei publice locale (sau persoane juridice înfiinţate de către autorităţile administraţiei publice locale şi desemnate să administreze sistemul de management integrat al deşeurilor municipale) pentru colectarea separată, transportul, pregătirea pentru utilizare şi valorificarea deşeurilor menţionate, provenite din fluxul de deşeuri municipale. Aceste contracte stabilesc modalităţile de finanţare (plata costurilor) a colectării separate, a transportului, a pregătirii pentru utilizare şi a valorificării deşeurilor de ambalaje generate în fluxul de deşeuri municipale, procedurile de depunere a documentelor care să ateste că deşeurile colectate au fost gestionate, precum şi aranjamentele pentru monitorizarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale. În cazul mai multor organizaţii, contractele menţionate în prezenta literă se semnează în aceleaşi condiţii;
c) contracte cu operatori autorizaţi pentru colectarea din toate localităţile a deşeurilor de produse reglementate prin responsabilitatea extinsă a producătorului, generate din fluxul de deşeuri nemunicipale, în vederea pretratării, utilizării şi reciclării. Aceste contracte conţin prevederi referitoare la modalitatea de plată pentru colectarea separată, transportul, pregătirea pentru utilizare, valorificarea şi utilizarea deşeurilor din fluxul de deşeuri nemunicipale, pentru depunerea documentelor care atestă tratarea deşeurilor din fluxul de deşeuri nemunicipale şi pentru monitorizarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale.
(5) Sistemele colective finanţează costurile menţionate la art.12, precum şi dezvoltarea infrastructurii pentru colectarea deşeurilor de produse reglementate prin responsabilitatea extinsă a producătorului, generate în fluxul de deşeuri municipale, proporţional cu cota de piaţă deţinută de membrii săi, care se calculează, în conformitate cu procedura stabilită de Agenţia de Mediu, pe baza cantităţii produselor plasate pe piaţă în perioada de raportare, declarată de sistemele individuale şi colective.
(6) Pentru a monitoriza îndeplinirea obligaţiilor contractuale menţionate la alin.(4), sistemul colectiv înfiinţează organul de control. Acesta este compus dintr-un număr egal de reprezentanţi ai sistemului colectiv şi ai asociaţiilor de operatori autorizaţi conform art.25 alin.(1) lit.a). Suplimentar, organul de control include un reprezentant al Congresului Autorităţilor Locale din Moldova (CALM) şi un reprezentant al Ministerului Mediului.
(7) Organul de control se constituie printr-un acord multilateral care cuprinde:
a) proceduri de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor contractuale dintre sistemul colectiv şi asociaţiile de operatori autorizaţi conform art.25 alin.(1) lit.a);
b) proceduri de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor de către producătorii care au încredinţat contractual sistemului colectiv îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege;
c) obligaţia membrilor organului de control de a nu dezvălui unui terţ informaţiile obţinute în cursul activităţilor organului de control, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
d) procedura de numire a membrilor organului de control.
(8) Reprezentanţii în organul de control sunt numiţi de către asociaţiile de operatori autorizaţi conform art.25 alin.(1) lit.a) ai căror membri au colectat şi recuperat sau au exportat, în vederea valorificării, cel puţin 25% din cantitatea totală de deşeuri colectate pe teritoriul ţării în ultimul an de raportare.
(9) Reprezentanţii sistemului colectiv în organul de control sunt numiţi printr-o decizie a organului de conducere al sistemului colectiv, pentru un mandat de cel mult 3 ani, asigurându-se că fiecare participant al sistemului colectiv are posibilitatea de a deveni membru al organului de control. Aceeaşi persoană nu poate îndeplini două mandate consecutive.
Articolul 122. Colectarea deşeurilor
(1) Operatorul poate desfăşura activitatea de colectare a deşeurilor doar în condiţiile în care instalaţia:
a) este situată pe un teren, cu sau fără construcţii, atribuit în folosinţă în acest scop prin decizie a consiliului local sau raional ori prin hotărâre de Guvern, construit sau amenajat corespunzător, în baza actelor permisive emise conform Legii nr.163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, precum şi este supusă recepţiei finale;
b) este parte a procesului de tratare într-o instalaţie autorizată conform art.25; şi
c) respectă condiţiile tehnice de funcţionare care să asigure protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.
(2) Operatorul asigură colectarea separată a deşeurilor, fără amestecarea acestora.
(3) Deşeurile pot fi stocate într-o instalaţie de colectare a deşeurilor doar pentru o perioadă de 9 luni, cu excepţia cazului în care aceasta este autorizată şi ca instalaţie pentru stocarea deşeurilor.
(4) Deşeurile pot fi stocate într-o instalaţie mobilă pentru colectarea deşeurilor numai pe perioada necesară transportului acestora la o instalaţie de tratare a deşeurilor sau până la maximum 48 de ore, iar în cazul deşeurilor rezultate din activitatea medicală sau veterinară ori al altor deşeuri biologice – până la maximum 24 de ore.
(5) Deşeurile pot fi acceptate numai într-o instalaţie mobilă de colectare a deşeurilor de la producătorul lor şi nu pot fi transferate dintr-o instalaţie mobilă de colectare a deşeurilor într-o altă instalaţie mobilă autorizată pentru gestionarea deşeurilor.
(6) Activitatea de colectare a deşeurilor municipale şi a deşeurilor periculoase include şi transportul deşeurilor către o instalaţie autorizată pentru tratarea deşeurilor, în bază de contract.
(7) Operatorul poate desfăşura activitatea de colectare a deşeurilor de metale feroase şi neferoase numai dacă deţine contract cu un operator al instalaţiei de tratare a deşeurilor, autorizată conform art.25, şi respectă prevederile art.61.
(8) În cazul transportului transfrontalier de deşeuri, acestea nu pot fi acceptate sau trimise dintr-o instalaţie mobilă de gestionare a deşeurilor.
Articolul 123. Stocarea deşeurilor
(1) Operatorul poate desfăşura activitatea de stocare a deşeurilor doar în condiţiile în care instalaţia:
a) este situată pe un teren, cu sau fără construcţii, atribuit în folosinţă în acest scop prin decizie a consiliului local sau raional ori prin hotărâre de Guvern, construit sau amenajat corespunzător, în baza actelor permisive emise conform Legii nr.163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, precum şi este supusă recepţiei finale;
b) este autorizată pentru tratarea deşeurilor conform art.25; şi
c) respectă condiţiile tehnice de funcţionare, care să asigure protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.
(2) Deşeurile destinate eliminării pot fi stocate pe o perioadă de maximum un an, acest tip de stocare fiind definit în anexa nr.1 la operaţiunea D15. Până la sfârşitul acestei perioade de stocare, deşeurile trebuie să fie eliminate sau transferate într-o instalaţie autorizată pentru eliminare.
(3) Deşeurile destinate valorificării pot fi stocate pe o perioadă de maximum 3 ani, acest tip de stocare fiind definit în anexa nr.2 la operaţiunea R13. Până la sfârşitul acestei perioade de stocare, deşeurile trebuie să fie valorificate sau transferate într-o instalaţie autorizată pentru valorificare.
(4) În cazul în care deşeurile stocate în scopul valorificării nu pot fi valorificate, acestea trebuie să fie eliminate sau transferate într-o instalaţie autorizată pentru a fi eliminate în termen de 30 de zile de la data la care operatorul instalaţiei de gestionare a deşeurilor a constatat că nu le poate valorifica, cu respectarea termenului de 3 ani menţionat la alin.(3).
(5) Agenţia de Mediu autorizează stocarea pe perioade mai mari decât cele prevăzute la alin.(2) şi (3) dacă deşeurile în cauză nu pot fi tratate având în vedere stadiul actual al progresului ştiinţific şi tehnic şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile de stocare indicate în autorizaţie.
(6) Nu se consideră stocare a deşeurilor în cazul în care deşeurile sunt stocate într-o instalaţie pentru a fi valorificate sau eliminate în afara procesului tehnologic de tratare a deşeurilor şi perioada de stocare nu depăşeşte 9 luni.
(7) Operatorul poate desfăşura activitatea de stocare a deşeurilor doar în instalaţii proprii.
(8) Stocarea deşeurilor în instalaţii închiriate pe bază de contract de locaţiune este interzisă.
Articolul 13. Valorificarea deşeurilor
(1) Producătorii iniţiali de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora cu respectarea prevederilor art.3 alin.(1)–(3) şi art.4.
(11) Operatorul poate desfăşura activitatea de valorificare a deşeurilor doar în condiţiile în care instalaţia:
a) este situată pe un teren, cu sau fără construcţii, atribuit în folosinţă în acest scop prin decizie a consiliului local sau raional ori prin hotărâre de Guvern, construit sau amenajat corespunzător, în baza actelor permisive emise conform Legii nr.163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, precum şi este supusă recepţiei finale sau este o instalaţie mobilă de valorificare a deşeurilor;
b) este autorizată pentru valorificarea deşeurilor, conform art.25; şi
c) respectă condiţiile tehnice de funcţionare, care să asigure protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.
(2) Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii iniţiali de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, materiale plastice, sticlă, metale, textile şi deşeuri biologice.
(3) Valorificarea deşeurilor într-o instalaţie de reciclare/recuperare conform operaţiunilor prevăzute în anexa nr.2, cu excepţia operaţiunilor R12 şi R13, va avea ca rezultat deşeuri care pot fi materie primă secundară, care devin parte componentă a solului sau se transformă în energie. În aceste condiţii, operatorul poate solicita aplicarea prevederilor art.6 privind încetarea statutului de deşeu.
(4) Operatorii instalaţiilor autorizate care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să se asigure că produsele rezultate în urma valorificării deşeurilor (materie primă secundară) respectă cerinţele pentru plasarea pe piaţă;
b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera poluarea mediului sau care ar prezenta riscuri asupra sănătăţii populaţiei;
c) să folosească cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor;
d) să îndeplinească cerinţele minime de tratare a deşeurilor rezultate în urma utilizării produselor menţionate la art.12 alin.(14) lit.a)–c), stabilite de Guvern.
(5) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor, având la bază prevederile art.3 şi 4, include operaţiuni de valorificare a tuturor deşeurilor prin metode care nu pun în pericol mediul şi sănătatea populaţiei.
(6) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(1)–(4), în scopul facilitării sau îmbunătăţirii valorificării, deşeurile sunt păstrate separat, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi al protecţiei mediului, şi nu se amestecă cu alte deşeuri sau materiale cu proprietăţi diferite.
(7) Deşeurile municipale colectate separat, acceptabile pentru reutilizare sau reciclare, în special hârtia, materialele plastice, sticla, metalele, textilele şi deşeurile biologice, nu pot fi predate spre incinerare într-o instalaţie de recuperare a energiei din deşeuri, cu excepţia deşeurilor generate în timpul prelucrării lor, a căror putere calorică în substanţa uscată este mai mare de 6,5 MJ/kg, asigurându-se că incinerarea deşeurilor astfel generate într-o instalaţie de valorificare energetică a deşeurilor aduce cel mai bun rezultat din punctul de vedere al protecţiei mediului în conformitate cu ierarhia gestionării deşeurilor.
Articolul 14. Reutilizarea şi reciclarea deşeurilor
(1) Pentru respectarea prevederilor prezentei legi şi asigurarea unui înalt nivel de eficienţă a folosirii resurselor se stabilesc următoarele obiective ale politicii de stat:
a) până în 2025 – introducerea sistemelor de colectare separată a hârtiei, sticlei, metalelor şi maselor plastice cu respectarea art.13 alin.(6);
b) până în 2030 – pregătirea pentru reutilizarea şi reciclarea deşeurilor, cum ar fi, cel puţin, hârtia, sticla, metalele şi masele plastice provenind din produsele casnice şi, eventual, din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din consumul casnic, se măreşte la un nivel minim de 30% din masă totală;
c) până în 2030 – pregătirea pentru reutilizare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de rambleiere, care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte substanţe, deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale, se măreşte la un nivel minim de 55% din masa totală.
(11) Deşeurile utilizate pentru rambleiere, conform alin.(1) lit.c), trebuie să înlocuiască materialele care nu sunt deşeuri, să corespundă scopului şi să fie limitate la cantitatea strict necesară pentru atingerea acestui scop. Pentru rambleiere pot fi utilizate numai deşeurile care corespund din punct de vedere tehnic pentru o astfel de operaţiune şi care nu vor pune în pericol mediul sau sănătatea populaţiei. Este interzisă diluarea sau amestecarea deşeurilor pentru a respecta limitele de rambleiere.
(2) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor aprobat de Guvern conţine măsurile corespunzătoare pentru a promova:
a) reutilizarea produselor şi activităţile de pregătire pentru reutilizare, în special prin măsuri de stimulare a creării unor reţele de reparare şi reutilizare şi prin sprijinirea acestora, prin utilizarea instrumentelor economice şi a criteriilor referitoare la achiziţiile publice, prin obiective cantitative stabilite de acte normative aprobate de Guvern;
b) reciclarea de înaltă calitate şi introducerea, în acest scop, a sistemelor de colectare separată a deşeurilor, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi al protecţiei mediului, iar aceste sisteme respectă standardele de calitate stabilite pentru sectoarele de reciclare corespunzătoare.
(3) În scopul atingerii obiectivelor politicii de stat prevăzute la alin.(1), autorităţile/instituţiile publice şi alte entităţi responsabile, producătorii iniţiali de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia:
a) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, să asigure iniţierea activităţilor de introducere a sistemelor de colectare separată conform alin.(1) lit.a);
b) să realizeze activităţile de reutilizare şi reciclare a deşeurilor în conformitate cu obiectivele specificate la alin.(1) lit.b) şi c).
(4) La fiecare trei ani, Ministerul Mediului, în colaborare cu celelalte autorităţi implicate în gestionarea deşeurilor, înaintează Guvernului rapoarte privind stadiul îndeplinirii obiectivelor, în conformitate cu art.36. În cazul neîndeplinirii obiectivelor, acest raport include motivele eşecului respectiv şi măsurile pe care autorităţile implicate le iniţiază în vederea îndeplinirii obiectivelor.
Articolul 15. Eliminarea deşeurilor
(1) În cazul în care valorificarea, astfel cum este prevăzută la art.13, nu are loc, toate deşeurile sunt supuse operaţiunilor de eliminare în condiţii de siguranţă, care îndeplinesc cerinţele de la art.4 privind protecţia mediului şi sănătatea populaţiei.
(11) Operatorul poate desfăşura activitatea de eliminare a deşeurilor doar în condiţiile în care instalaţia:
a) este situată pe un teren, cu sau fără construcţii, atribuit în folosinţă în acest scop prin decizie a consiliului local sau raional ori prin hotărâre de Guvern, construit sau amenajat corespunzător, în baza actelor permisive emise conform Legii nr.163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, precum şi este supusă recepţiei finale;
b) este autorizată pentru eliminarea deşeurilor, conform art.25; şi
c) respectă condiţiile tehnice de funcţionare, care asigură protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.
(2) Operatorii instalaţiilor autorizate conform art.25 pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele obligaţii:
a) să asigure eliminarea, în totalitate, a deşeurilor care le sunt încredinţate;
b) să folosească cele mai bune tehnologii disponibile şi care nu implică costuri excesive;
c) să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii corespunzătoare, cu acordul autorităţilor competente, conform art.24;
d) să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile permise de autorităţile competente prevăzute la art.24 şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea.
(3) Abandonarea şi aruncarea deşeurilor este interzisă.
(4) Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.
(5) Deşeurile municipale colectate separat, acceptabile pentru reutilizare sau reciclare, în special hârtia, materialele plastice, sticla, metalele, textilele şi deşeurile biologice, nu pot fi predate spre eliminare, cu excepţia deşeurilor generate în timpul prelucrării lor, a căror putere calorică în substanţa uscată este mai mică de 6,5 MJ/kg, asigurându-se că eliminarea deşeurilor astfel generate va aduce cel mai bun rezultat din punctul de vedere al protecţiei mediului în conformitate cu ierarhia gestionării deşeurilor.
Articolul 151. Tratarea deşeurilor
(1) Operatorul poate desfăşura activitatea de tratare a deşeurilor doar în condiţiile în care instalaţia:
a) este situată pe un teren, cu sau fără construcţii, atribuit în folosinţă în acest scop prin decizie a consiliului local sau raional ori prin hotărâre de Guvern, construit sau amenajat corespunzător, în baza actelor permisive emise conform Legii nr.163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, precum şi este supusă recepţiei finale sau este o instalaţie mobilă de tratare a deşeurilor;
b) este autorizată pentru tratarea deşeurilor, conform art.25; şi
c) respectă condiţiile tehnice de funcţionare, care asigură protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.
(2) Tratarea deşeurilor înainte de valorificare este definită în anexa nr.2 la operaţiunea R12.
(3) Tratarea deşeurilor înainte de eliminare este definită în anexa nr.1 la operaţiunile D8, D9, D13 şi D14.
(4) Sortarea deşeurilor în timpul colectării şi modificările volumului deşeurilor la instalaţia producătorului de deşeuri pentru a facilita transportul acestora nu se consideră operaţiune de tratare a deşeurilor.
Articolul 152. Tratarea deşeurilor într-o instalaţie mică
(1) Deşeurile biodegradabile pot fi tratate într-o instalaţie mică cu condiţia să fie respectate cerinţele tehnice şi tehnologice privind calitatea deşeurilor primite.
(2) Operatorul poate opera o instalaţie mică autorizată conform prevederilor art.25 şi ale anexei nr.31 tabelul 3.
(3) Operatorul unei instalaţii mici este obligat să evalueze, să preleve şi să clasifice ieşirile din instalaţia mică în grupuri de produse, în funcţie de metoda de tratare biologică şi de recuperare a materialului acestora, şi să eticheteze produsele. Produsele dintr-o instalaţie mică trebuie să îndeplinească valorile-limită pentru concentraţiile de substanţe periculoase admise în compost, conform reglementărilor Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.
Articolul 16. Depozitarea deşeurilor
(1) Cerinţele faţă de depozitarea deşeurilor urmăresc respectarea procedurilor de prevenire sau reducere a efectelor negative asupra mediului pe care le pot avea activităţile de depozitare a deşeurilor pe durata întregului ciclu de viaţă a depozitului de deşeuri, ce include proiectarea, construcţia, exploatarea şi închiderea depozitului.
(11) Depozitarea deşeurilor se efectuează la un depozit dacă:
a) este situat pe un teren atribuit în folosinţă în acest scop printr-o decizie care permite utilizarea terenului conform documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
b) instalaţia de eliminare a deşeurilor (depozitul) funcţionează în condiţiile tehnice care asigură protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.
(12) Prevederile alin.(11) nu se aplică în cazul depozitelor de deşeuri existente menţionate la art.25 alin.(8), exploatate de către autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Activităţile de depozitare a deşeurilor menţionate la alin.(1) se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Regulamentului privind depozitarea deşeurilor, aprobat de Guvern.
(3) Proiectarea şi construcţia depozitelor de deşeuri, precum şi exploatarea sistemelor inginereşti ale depozitelor se efectuează în conformitate cu normele în construcţii şi actele permisive de mediu.
(4) În funcţie de natura deşeurilor, depozitele de deşeuri se clasifică în următoarele categorii:
a) depozite de deşeuri periculoase;
b) depozite de deşeuri nepericuloase;
c) depozite de deşeuri inerte.
(5) Nu sunt acceptate pentru depozitare următoarele deşeuri:
a) deşeuri lichide şi deşeuri care eliberează o fază lichidă prin sedimentare, cu excepţia mercurului metalic ce este acceptat ca deşeu pentru stocare temporară;
b) deşeuri explozive, corozive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile, astfel cum sunt definite în anexa nr.3;
c) deşeuri periculoase medicale sau alte deşeuri clinice periculoase de la unităţi medicale sau veterinare cu proprietatea HP9, astfel cum sunt definite în anexa nr.3;
c1) poluanţi organici persistenţi, biocide, pesticide;
c2) deşeuri care reacţionează violent la contactul cu apa;
c3) deşeurile menţionate la categoria 18 din Lista deşeurilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.99/2018, şi deşeurile provenite în urma tratării lor;
d) toate tipurile de anvelope uzate, întregi sau tăiate, cu excepţia anvelopelor folosite ca materiale de construcţii;
e) orice alt tip de deşeu care nu satisface cerinţele Regulamentului privind depozitarea deşeurilor.
(6) Depozitarea deşeurilor este permisă doar în cazul deţinerii autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată în conformitate cu prevederile art.25.
(7) Operatorul depozitului este responsabil de întreţinerea, supravegherea, monitorizarea şi controlul postînchidere al depozitului şi este obligat:
1) la exploatarea depozitului de deşeuri, să asigure instituirea unui sistem de automonitorizare tehnologică şi de automonitorizare a calităţii factorilor de mediu şi să suporte costurile acestuia;
2) să raporteze în cadrul SIA MD după cum urmează:
a) anual – despre tipurile şi cantităţile de deşeuri eliminate;
b) semestrial – despre datele înregistrate în urma monitorizării depozitului de deşeuri, pentru a demonstra conformitatea cu prevederile din autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor, precum şi pentru a demonstra stadiul îndeplinirii măsurilor din programul pentru conformare; şi
c) în cel mult 12 ore de la constatare, în cadrul programului de monitorizare, despre orice efecte ecologice negative.
3) să îşi constituie un fond pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, care va servi dovadă a garanţiei financiare necesare pentru remedierea unor deficienţe de construcţie sau care au apărut în timpul operării ori pentru despăgubirile în caz de accidente determinate de activitatea depozitului;
4) să verifice respectarea puterii calorice şi a condiţiilor de stabilitate biologică, prevăzute la alin.(9) lit.a) şi b).
(8) Închiderea unui depozit de deşeuri, inclusiv modul de constituire şi gestionare a fondului pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a acestuia, precum şi controlul alimentării şi utilizării fondului se efectuează conform procedurilor stabilite în Regulamentul privind depozitarea deşeurilor.
(9) În scopul respectării ierarhiei gestionării deşeurilor şi al asigurării unui înalt nivel de eficienţă la folosirea resurselor se stabilesc următoarele obiective ale politicii de stat în raport cu operatorul depozitului, care nu va accepta:
a) deşeuri a căror putere calorică în substanţa uscată este mai mare de 6,5 MJ/kg – începând cu 1 ianuarie 2030;
b) deşeuri care depăşesc valoarea-limită a parametrului de stabilitate biologică AT4 (consumul de oxigen după 4 zile cu valoarea-limită egală cu 10 mg O2/g substanţă uscată) – începând cu 1 ianuarie 2030;
c) deşeuri care pot fi reciclate eficient, având în vedere stadiul actual al progresului ştiinţific şi tehnic – începând cu 1 ianuarie 2025.
(10) Interdicţiile de la alin.(9) nu se aplică dacă deşeurile au fost depozitate pentru a lichida consecinţele unei situaţii excepţionale în temeiul Legii nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război.
Articolul 17. Incinerarea şi coincinerarea deşeurilor
(1) Amplasarea pe teritoriul Republicii Moldova a instalaţiilor de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor şi efectuarea operaţiunilor de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor se restricţionează, se reglementează şi se realizează în condiţii controlate riguros, conform cerinţelor stabilite de prezenta lege şi ale actelor normative aprobate în temeiul acesteia.
(2) În sensul prezentului articol:
a) instalaţie de incinerare a deşeurilor prezintă orice unitate tehnică staţionară sau mobilă şi echipament destinate tratării termice a deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate în urma combustiei, prin incinerarea prin oxidare, precum şi prin orice alt procedeu de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiţia ca substanţele rezultate în procesul tratării să fie incinerate ulterior;
b) instalaţie de coincinerare a deşeurilor prezintă orice unitate tehnică staţionară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale şi care utilizează deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar sau în care deşeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerarea prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiţia ca substanţele care rezultă în urma tratării să fie incinerate ulterior.
(21) Prezentul articol nu se aplică instalaţiilor de gazeificare sau piroliză în cazul în care gazele rezultate în urma acestui tratament termic al deşeurilor sunt purificate în asemenea măsură, încât nu mai constituie deşeuri înainte de incinerare şi nu mai pot genera emisii mai ridicate decât cele care rezultă din arderea gazului natural.
(3) Instalaţiile de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor menţionate la alin.(2) includ:
a) toate liniile de incinerare sau de coincinerare;
b) instalaţiile de recepţie, de stocare şi de tratare prealabilă a deşeurilor existente pe amplasament;
c) sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer;
d) cazanele;
e) instalaţiile de tratare a gazelor reziduale;
f) instalaţiile de tratare sau de stocare pe amplasament a reziduurilor şi a apelor uzate;
g) coşurile de fum cu filtru;
h) aparatele şi sistemele de control ale operaţiunilor de incinerare sau de coincinerare;
i) aparatele şi sistemele de înregistrare şi monitorizare a condiţiilor de incinerare sau de coincinerare.
(4) Pentru asigurarea prevenirii sau minimizării, la etapele iniţiale, a impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, planificarea activităţilor de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor se realizează în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(5) Proiectarea şi construcţia instalaţiilor de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor şi exploatarea sistemelor inginereşti ale acestora se efectuează în conformitate cu normele în construcţii şi cu actele permisive de mediu.
(6) Livrarea şi recepţionarea deşeurilor la instalaţiile de incinerare sau de coincinerare a deşeurilor sunt efectuate cu respectarea măsurilor de precauţie care asigură prevenirea sau limitarea poluării aerului, solului, apelor de suprafaţă şi a celor subterane şi a altor efecte negative asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, stabilite prin Regulamentul privind incinerarea şi coincinerarea deşeurilor, aprobat de către Guvern.
(7) Condiţiile pentru incinerarea şi coincinerarea deşeurilor trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute de legislaţia de mediu, de prezenta lege şi de Regulamentul privind incinerarea şi coincinerarea deşeurilor.
(8) Incinerarea şi coincinerarea deşeurilor sunt permise doar în cadrul unităţilor autorizate pentru acest scop de către Agenţia de Mediu, conform prevederilor art.25.
(9) Incinerarea deşeurilor trebuie să consiste din recuperarea căldurii generate în urma combustiei, cu producerea concomitentă a energiei numai atunci când:
a) deşeurile nu necesită combustibil adiţional pentru incinerare după aprinderea acestora;
b) capacitatea minimă de căldură degajată de deşeuri, fără adăugarea altor substanţe în procesul de coincinerare a deşeurilor, cu producerea concomitentă a energiei se egalează în medie cu 11000 kJ/kg. Această condiţie nu trebuie să se aplice deşeurilor din surse regenerabile (lemn, paie etc.);
c) eficienţa de incinerare este de minimum 75%;
d) căldura degajată se foloseşte pentru necesităţi interne sau pentru necesităţile terţei părţi.
(10) Emisiile în aer şi în apă provenite de la instalaţiile de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor nu trebuie să depăşească valorile-limită de emisie prevăzute de Regulamentul privind incinerarea şi coincinerarea deşeurilor.
(11) Operatorul instalaţiei de incinerare sau de coincinerare a deşeurilor este obligat să asigure monitorizarea continuă a emisiilor substanţelor periculoase în aer şi în apă, conform cerinţelor stabilite în Regulamentul privind incinerarea şi coincinerarea deşeurilor.
(12) - abrogat.
Articolul 18. Obligaţii generale de gestionare a deşeurilor
(1) Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor revine după cum urmează:
a) producătorul iniţial sau alt deţinător de deşeuri are obligaţia să asigure efectuarea operaţiunii de tratare a deşeurilor prin mijloace proprii sau prin transferul deşeurilor, direct sau prin intermediul unui transportator, către:
– instalaţia autorizată pentru gestionarea tipului şi categoriei date de deşeuri sau mijlocul de transport aparţinând operatorului unei astfel de instalaţii, în condiţiile prevăzute la art.182;
– comerciantul de deşeuri care este autorizat pentru tipul şi categoria dată de deşeuri sau transportatorul de deşeuri desemnat de acest comerciant; sau
– locaţia desemnată de autoritatea administraţiei publice locale în conformitate cu art.11;
b) producătorii şi deţinătorii de deşeuri îşi organizează sistemul propriu de tratare/eliminare a deşeurilor dacă deşeurile nu pot fi preluate de operatori autorizaţi din sistemul organizat în acest scop, cu respectarea art.4.
Livrarea şi primirea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, în vederea eliminării lor se fac numai în bază de contract.
(11) În sensul alin.(1), deşeurile transferate de către producători pot fi acceptate de către:
a) operatorul unei instalaţii autorizate pentru gestionarea tipului şi categoriei date de deşeuri;
b) comerciantul de deşeuri care este autorizat pentru tipul şi categoria dată de deşeuri;
c) autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile prevăzute la art.11.
(2) Atunci când deşeurile sunt transferate de la producătorul sau deţinătorul iniţial către un operator autorizat menţionat la alin.(1) lit.a) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară, acesta nu este scutit, de regulă, de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă.
(3) Ţinând cont de prevederile, procedurile şi regimurile de control pentru transferul de deşeuri, în funcţie de originea, destinaţia şi itinerarul transferului, de tipul de deşeu transferat şi de tipul de tratament care se aplică deşeului la destinaţie, în contractul menţionat la alin.(1) se vor preciza condiţiile cu privire la responsabilitate, îndeosebi în cazurile în care producătorului iniţial îi revine responsabilitatea pentru întregul lanţ al procesului de tratare sau în cazurile în care responsabilitatea producătorului şi a deţinătorului se poate împărţi sau delega între actorii din lanţul procesului de tratare.
(4) Prin actele normative aprobate de Guvern în vederea implementării prezentei legi se va stabili, în conformitate cu art.14, dacă responsabilitatea cu privire la organizarea activităţilor de gestionare a anumitor deşeuri revine, parţial sau în totalitate, producătorului produsului din care derivă deşeul respectiv şi dacă distribuitorii respectivului produs trebuie să împartă această responsabilitate.
(5) Operatorii autorizaţi pentru colectarea sau transportul de deşeuri livrează deşeurile colectate la instalaţiile de tratare, respectând prevederile art.4 şi ale cap.VI.
(6) Persoanele juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor, identificate în calitate de furnizori de servicii în conformitate cu Legea nr.48/2023 privind securitatea cibernetică, sunt responsabile de îndeplinirea obligaţiilor privind asigurarea securităţii cibernetice prevăzute de legea respectivă.
[Art.18 completat prin Legea nr.58 din 21.03.2024, în vigoare 01.01.2025]
Articolul 181. Obligaţiile producătorului de deşeuri
În scopul asigurării unei gestionări corecte a deşeurilor generate în cadrul activităţilor desfăşurate, producătorilor de deşeuri le revin următoarele obligaţii:
a) să clasifice deşeurile după tip şi categorie, conform art.7, şi să le gestioneze în funcţie de proprietăţile lor reale;
b) să prezinte autorităţii de control menţionate la art.31 alin.(1) dovada predării deşeurilor produse în cantitate corespunzătoare în conformitate cu art.18 alin.(1) lit.a);
c) în cazul deşeurilor municipale, pe care le produc în mod obişnuit, şi al deşeurilor provenite din activităţi de construcţie şi demolări, pe care nu le prelucrează ei înşişi, să prezinte autorităţii de control menţionate la art.31 alin.(1) dovada unui contract scris ce acoperă volumul corespunzător al deşeurilor înainte de a fi generate, pentru a asigura că predarea acestora este în conformitate cu art.18 alin.(1) lit.a);
d) să prezinte date şi informaţii privind deşeurile, care sunt necesare pentru a determina dacă deşeurile respective pot fi manipulate în instalaţie sau dacă operatorul autorizat pentru gestionarea deşeurilor poate accepta acest tip de deşeuri;
e) în cazul deşeurilor eliminate prin depozitare în depozitele de deşeuri sau în cazul utilizării deşeurilor pentru rambleiere, să predea informaţiile, conform lit.d), sub forma unei descrieri de bază a deşeurilor; în cazul primei livrări de deşeuri dintr-o serie de livrări, descrierea deşeurilor va conţine o determinare a indicatorilor cantitativi şi calitativi (de exemplu, cantitatea de deşeuri, conţinutul de substanţe periculoase, compatibilitatea chimică, compoziţia granulometrică, comportamentul hidrogeologic şi stabilitatea geotehnică ale rambleului etc.); această informaţie se predă şi în cazul livrărilor repetate;
f) să menţină respectarea procedurilor de manipulare a materialelor provenite din construcţiile demolate destinate reutilizării, a subproduselor şi a deşeurilor provenite din activităţi de construcţie şi demolare pentru a asigura rata maximă posibilă de reutilizare şi reciclare în cazul demolării clădirilor, al efectuării lucrărilor de construcţii sau al altor lucrări de întreţinere.
Articolul 182. Obligaţiile operatorului instalaţiei de gestionare a deşeurilor
(1) Din momentul în care deşeurile sunt acceptate într-o instalaţie de gestionare a deşeurilor în temeiul art.18 alin.(1), operatorul dobândeşte toate obligaţiile unui operator de instalaţie cu privire la aceste deşeuri, stabilite în prezenta lege, şi devine proprietarul deşeurilor.
(2) Operatorul instalaţiei de stocare a deşeurilor înainte de valorificarea acestora, de pretratarea înainte de valorificare sau de valorificarea deşeurilor şi persoana juridică care livrează deşeurile către instalaţie pot prevedea în contract că deşeurile rămân proprietatea persoanei juridice. Aceste deşeuri trebuie să fie identificabile atunci când sunt manipulate în instalaţie şi trebuie manipulate separat.
(3) În cazul în care operatorul instalaţiei asigură transportul deşeurilor către instalaţia sa şi deşeurile sunt preluate în timpul încărcării, operatorul instalaţiei poate deveni proprietarul deşeurilor în momentul începerii transportului acestora, pe bază de contract. Într-un astfel de caz, operatorul instalaţiei dobândeşte toate obligaţiile cu privire la aceste deşeuri, prevăzute în prezenta lege, din momentul începerii transportului deşeurilor.
(4) Operatorul instalaţiei de gestionare a deşeurilor este obligat să opereze instalaţia pentru stocarea, colectarea, valorificarea sau eliminarea deşeurilor în baza autorizaţiei eliberate conform art.25.
(5) În procesul de recepţionare şi acceptare a deşeurilor, operatorul instalaţiei este obligat:
a) să înregistreze datele privind deşeurile şi persoana juridică şi fizică care le predă, astfel încât să permită păstrarea şi raportarea evidenţei deşeurilor;
b) să cântărească deşeurile şi să efectueze o inspecţie vizuală;
c) să verifice clasificarea deşeurilor pe tip şi categorie, cu excepţia deşeurilor primite de la o persoană fizică care nu desfăşoară activităţi comerciale;
d) să clasifice deşeurile după tip şi categorie în cazul în care au fost primite de la o persoană fizică care nu desfăşoară activităţi comerciale; şi
e) în cazul în care nu este autorizat să accepte tipul sau categoria dată de deşeuri, să refuze acceptarea deşeurilor în instalaţie.
(6) La acceptarea deşeurilor, operatorul instalaţiei este obligat să semneze formularul menţionat la art.45, prin care va confirma acceptarea deşeurilor, inclusiv cantitatea, tipul şi categoria deşeurilor predate, şi să-l transmită producătorului sau deţinătorului de deşeuri.
(7) La finalizarea operaţiunii de gestionare a deşeurilor, operatorul instalaţiei este obligat să semneze formularul menţionat la art.45, prin care va confirma finalizarea operaţiunii de gestionare a deşeurilor, şi să-l transmită producătorului sau deţinătorului de deşeuri.
(8) Operatorul instalaţiei de gestionare a deşeurilor este obligat să publice lista tipurilor de deşeuri acceptate în instalaţie.
(9) Operatorul instalaţiei de valorificare sau eliminare a deşeurilor trebuie să deţină o reglementare tehnică de valorificare sau eliminare a deşeurilor, care să detalieze modalitatea de recepţie, stocare, valorificare, eliminare a deşeurilor, de monitorizare şi control al calităţii mediului, pentru a asigura protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei. Reglementarea tehnică de valorificare sau eliminare a deşeurilor este parte integrantă a autorizaţiei prevăzute la art.25.
Articolul 183. Condiţiile de încetare a activităţii de gestionare a deşeurilor
(1) Instalaţia de valorificare sau eliminare a deşeurilor trebuie să îşi înceteze activitatea astfel încât să nu apară efecte negative asupra mediului şi sănătăţii populaţiei după încetarea activităţii acesteia.
(2) Operatorul instalaţiei este obligat să predea deşeurile acumulate la o instalaţie care deţine autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor înainte de încetarea activităţii acesteia.
(3) În cazul în care, în termen de 60 de zile de la încetarea activităţii, producătorul de deşeuri nu predă deşeurile acumulate la o instalaţie autorizată pentru gestionarea deşeurilor, titularul dreptului de proprietate asupra bunului în care a fost sediul producătorului de deşeuri devine responsabil pentru predarea deşeurilor. Titularul dreptului de proprietate asupra bunului este obligat să predea deşeurile în cel mult 60 de zile de la data la care a fost înştiinţat de către Agenţia de Mediu despre această obligaţie. Operatorul instalaţiei este obligat să ramburseze titularului dreptului de proprietate asupra bunului costurile suportate, în mod expres, asociate cu predarea deşeurilor către o instalaţie autorizată pentru gestionarea deşeurilor.
(4) Încetarea operaţiunilor de valorificare sau eliminare a deşeurilor se efectuează în baza unui plan de încetare a activităţilor, întocmit la etapa de solicitare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, în conformitate cu prevederile art.25.
(5) Planul de încetare a activităţilor de gestionare a deşeurilor include:
a) cantitatea maximă de deşeuri (inclusiv deşeurile provenite din gestionarea deşeurilor) permisă pentru a fi stocată în instalaţie, mijloacele şi costurile gestionării acesteia;
b) măsuri şi costuri pentru închiderea şi curăţarea instalaţiilor de valorificare sau eliminare a deşeurilor;
c) mijloacele, durata şi costul întreţinerii postînchidere a instalaţiilor de valorificare sau eliminare a deşeurilor.
(6) Planul de încetare a activităţilor de gestionare a deşeurilor nu se aprobă dacă nu se respectă prevederile alin.(5) din prezentul articol şi/sau dacă nu au fost depuse toate documentele menţionate la art.25.
Articolul 184. Comerţul cu deşeuri
(1) În cazul în care operatorul instalaţiei achiziţionează deşeuri pe care le acceptă în instalaţie sau vinde deşeuri care părăsesc instalaţia, această activitate nu este considerată drept comerţ cu deşeuri.
(2) Comerciantul de deşeuri devine proprietarul deşeurilor şi îşi asumă toate obligaţiile unui comerciant de deşeuri, asociate cu aceste deşeuri, în momentul în care deşeurile încep să fie transportate de la unitate, întreprindere, operator autorizat sau de la alt comerciant de la care sunt preluate deşeurile.
(3) Comerciantul de deşeuri poate transfera deşeurile numai către o instalaţie de tratare a deşeurilor sau către un alt comerciant de deşeuri; transferul dreptului de proprietate trebuie să fie garantat printr-un contract scris în momentul începerii transportului. Comerciantul de deşeuri care acceptă deşeuri de la un alt comerciant le poate transfera doar la o instalaţie de tratare a deşeurilor. Din contractul încheiat între comercianţii de deşeuri trebuie să rezulte evident care dintre ei este proprietarul deşeurilor în timpul transportului acestora şi poartă răspundere pentru deşeurile transportate.
(4) Comerciantul de deşeuri nu poate elimina deşeurile acceptate în alt mod decât prin comercializare şi transport. Comerciantul de deşeuri nu poate accepta deşeuri de la o persoană fizică ce nu desfăşoară activitate economică.
(5) Comerciantul de deşeuri trebuie să achite o plată persoanei care îi predă deşeurile. Persoana care predă deşeurile comerciantului de deşeuri nu trebuie să îi achite acestuia o plată pentru acceptarea deşeurilor. Dacă comerciantul de deşeuri acceptă deşeuri de la un operator de instalaţie în conformitate cu art.182, este suficient ca comerciantul de deşeuri să achite o plată pentru aceste deşeuri proprietarului deşeurilor acceptate.
(6) Comerciantul de deşeuri este obligat să verifice corectitudinea clasificării deşeurilor pe tip şi categorie. Dacă nu este autorizat să accepte tipul sau categoria dată de deşeuri, comerciantul nu poate accepta deşeurile. În cazul unei singure livrări sau al primei livrări din mai multe, comerciantul de deşeuri predă deşeurile operatorului instalaţiei sau altui comerciant de deşeuri împreună cu informaţiile indicate la art.25 alin.(9) lit.b) şi c) şi cu descrierea de bază a deşeurilor, necesară pentru a evalua dacă deşeurile pot fi acceptate în instalaţie sau dacă pot fi acceptate de către comerciantul de deşeuri.
Articolul 185. Intermedierea gestionării deşeurilor
(1) Intermedierea gestionării deşeurilor poate fi efectuată numai de brokeri înregistraţi conform art.28 alin.(1) lit.b).
(2) Prin încheierea unui contract de intermediere a gestionării deşeurilor, producătorul de deşeuri îl împuterniceşte pe broker să asigure transferul deşeurilor în numele său către o instalaţie autorizată pentru gestionarea deşeurilor cu al cărei operator brokerul a încheiat un contract care acoperă acceptarea deşeurilor în instalaţie.
(3) Producătorul de deşeuri este proprietarul deşeurilor şi are toate obligaţiile unui producător de deşeuri până la momentul transferului acestora într-o instalaţie autorizată pentru gestionarea deşeurilor, chiar dacă brokerul îşi asumă aceste obligaţii în numele său în timpul transportului acestora.
(4) Brokerul nu va ţine evidenţa deşeurilor conform art.32, nu va completa formularul de notificare pentru transportul de deşeuri periculoase în conformitate cu art.64 şi nici nu va prezenta raportul privind datele şi informaţiile despre deşeuri în conformitate cu art.33.
Articolul 19. Principiile autonomiei şi proximităţii
(1) În scopul eliminării eficiente a deşeurilor în condiţii ce nu pun în pericol sănătatea populaţiei şi calitatea mediului, prin Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor se stabileşte o reţea integrată şi corespunzătoare de unităţi de eliminare a deşeurilor şi de instalaţii de valorificare a deşeurilor municipale mixte, colectate din gospodăriile private, inclusiv în cazul în care această colectare vizează şi deşeurile provenite de la alţi producători, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
(2) În vederea protejării reţelei sunt limitate intrările şi ieşirile transporturilor de deşeuri destinate şi permise incinerării, clasificate ca valorificare în cazul în care s-a stabilit că asemenea transporturi ar determina eliminarea deşeurilor naţionale sau tratarea respectivelor deşeuri într-un mod care nu corespunde programelor de gestionare a deşeurilor.
(3) Reţeaua trebuie concepută astfel încât să asigure eliminarea prin mijloace proprii a deşeurilor şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin.(1), ţinând seama de condiţiile geografice şi de necesitatea unor instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.
(4) Reţeaua trebuie să permită eliminarea deşeurilor şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin.(1) în una dintre cele mai apropiate instalaţii adecvate, prin cele mai potrivite metode şi tehnologii, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie a mediului şi sănătăţii populaţiei.
Articolul 20. Controlul deşeurilor periculoase
Generarea, colectarea, transportarea, stocarea şi tratarea deşeurilor periculoase se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform art.25, cu respectarea condiţiilor stabilite în autorizaţie şi asigurarea evidenţei şi controlului deşeurilor periculoase, asigurând trasabilitatea, începând cu producerea acestora şi până la destinaţia finală, în conformitate cu prevederile art.30.
Articolul 21. Interdicţia de amestecare a deşeurilor periculoase
(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia deşeurilor, au obligaţia să nu amestece deşeurile periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe sau materiale. Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.
(2) Prin derogare de la alin.(1), amestecarea se autorizează de către autorităţile competente specificate la art.24, cu condiţia că:
a) operaţiunea de amestecare este efectuată de către un operator autorizat conform art.25;
b) sunt respectate prevederile art.4, iar efectele nocive ale gestionării deşeurilor asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei să nu fie agravate; şi
c) operaţiunea de amestecare este realizată în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile.
(3) În cazul în care deşeurile periculoase au fost deja amestecate într-un mod diferit de cel prevăzut la alin.(2) al prezentului articol, separarea se efectuează numai în baza unor studii de fezabilitate pentru a asigura respectarea prevederilor art.4.
Articolul 22. Etichetarea deşeurilor periculoase
Producătorii de deşeuri periculoase şi întreprinderile care gestionează deşeurile periculoase asigură că, în timpul colectării, transportării şi depozitării temporare, acestea sunt ambalate şi etichetate în corespundere cu cerinţele privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobate de Guvern, şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, indicând gradul de toxicitate, denumirea completă a deşeurilor, starea lor de agregare, culoarea, mirosul, proprietăţile inflamabile şi explozibile, tipul ambalajului, denumirea procesului tehnologic din care au rezultat, cerinţele speciale de comportament în condiţii normale şi în situaţii excepţionale, adresa întreprinderii sau organizaţiei unde au fost produse.
Articolul 23. Deşeurile periculoase provenite din gospodării private
(1) Prevederile art.20–22 şi 32 nu se aplică deşeurilor mixte provenite din gospodăriile private.
(2) Prevederile art.22 şi 32 nu se aplică fracţiunilor separate de deşeuri periculoase provenite din gospodăriile private atât timp cât colectarea, eliminarea sau valorificarea lor nu a fost acceptată de un operator autorizat conform art.25 ori de o unitate sau o întreprindere care a fost înregistrată în conformitate cu art.28.
Articolul 231. Organizarea şi asigurarea funcţionării sistemului de management integrat al deşeurilor municipale
(1) În contextul art.11 alin.(2), autorităţile administraţiei publice locale din cadrul unei regiuni de management al deşeurilor municipale cooperează pentru îmbunătăţirea eficienţei sistemului de management integrat al deşeurilor prin constituirea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară.
(2) Rolul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară constă în îndeplinirea funcţiilor stabilite în actul constitutiv şi în contractul încheiat între autoritatea administraţiei publice locale şi asociaţia de dezvoltare intercomunitară.
(3) Asociaţiei de dezvoltare intercomunitară i se atribuie următoarele funcţii pentru organizarea activităţii sistemului de management integrat al deşeurilor municipale:
a) supravegherea şi controlul obligaţiilor contractuale între administratorul sistemului de management integrat al deşeurilor municipale şi operatorul serviciului de gestionare a deşeurilor municipale;
b) efectuarea calculului privind cuantumul tarifului pentru gestionarea deşeurilor municipale de la deţinătorii de deşeuri şi încasarea acestuia;
c) colectarea şi analiza informaţiilor cu privire la gestionarea deşeurilor municipale pe teritoriul regiunii de management al deşeurilor municipale;
d) implementarea măsurilor de informare, educare şi formare publică în domeniul gestionării deşeurilor municipale;
e) alte funcţii încredinţate de către autorităţile administraţiei publice locale referitoare la organizarea sistemului de management integrat al deşeurilor municipale.
(4) Deşeurile municipale generate într-o regiune de management al deşeurilor municipale pot fi eliminate numai într-un depozit de deşeuri nepericuloase, stabilit în acea regiune, construit şi exploatat conform prevederilor art.16. La depozitul regional de deşeuri nepericuloase sunt acceptate spre eliminare şi deşeurile nepericuloase generate de alte activităţi economice.
(5) Calitatea serviciilor de gestionare a deşeurilor municipale este asigurată de către operatorii de gestionare care prestează aceste servicii în conformitate cu cerinţele prevăzute de legislaţie şi de contractele încheiate pentru serviciile de gestionare a deşeurilor municipale. Responsabilitatea pentru supravegherea şi controlul calităţii serviciului prestat de către operatorul serviciului de gestionare a deşeurilor municipale, precum şi pentru asigurarea continuităţii acestuia îi revine autorităţilor administraţiei publice locale în cauză.
Articolul 232. Contract pentru prestarea unui serviciu de gestionare a deşeurilor municipale
(1) Gestionarea deşeurilor municipale se efectuează în baza unui contract de prestare a serviciului de gestionare a deşeurilor municipale, încheiat între deţinătorul de deşeuri şi operatorul serviciului, sau în temeiul unei taxe de gestionare a deşeurilor.
(2) Contractul de prestare a serviciului de gestionare a deşeurilor municipale se încheie, poate fi modificat sau rezolvit în conformitate cu prezenta lege, Codul civil şi cu reglementările privind prestarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale, aprobate de către autorităţile administraţiei publice locale.
(3) Contractul de prestare a serviciului de gestionare a deşeurilor municipale va specifica cel puţin următoarele aspecte:
a) procedura de încheiere a contractului, intrarea în vigoare şi încetarea acestuia;
b) termenele şi condiţiile de prestare a serviciului;
c) procedura de stabilire a tarifelor pentru serviciul de gestionare a deşeurilor municipale;
d) modalitatea de plată;
e) drepturile, obligaţiile şi răspunderea părţilor în cazul neexecutării clauzelor contractuale;
f) proceduri de depunere, tratare şi soluţionare a reclamaţiilor şi a litigiilor;
g) termenul de valabilitate a contractului.
Articolul 233. Tariful pentru prestarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale
(1) Tariful pentru prestarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale, care include colectarea deşeurilor municipale de la deţinătorii de deşeuri şi gestionarea deşeurilor, se stabileşte în conformitate cu principiile solidarităţii, proporţionalităţii, nediscriminării, recuperării costurilor şi cu principiul „poluatorul plăteşte”. Principiile solidarităţii, proporţionalităţii, nediscriminării şi recuperării costurilor se aplică după cum urmează:
principiul solidarităţii – deţinătorii de deşeuri municipale care sunt mai favorizaţi din punct de vedere economic, rezidenţial, al distanţei faţă de instalaţiile de gestionare a deşeurilor sau din alte motive contribuie la finanţarea sistemului de management al deşeurilor municipale pentru ca serviciile de gestionare a deşeurilor municipale să fie accesibile deţinătorilor de deşeuri municipale care nu au astfel de condiţii şi pentru care tariful pentru colectarea şi gestionarea deşeurilor municipale reprezintă o povară mai mare;
principiul proporţionalităţii – se asigură ca cuantumul tarifului pentru colectarea deşeurilor municipale de la deţinătorii de deşeuri şi gestionarea deşeurilor să nu depăşească costul de funcţionare a sistemului de management al deşeurilor municipale şi finanţarea serviciului de management al deşeurilor municipale, acesta fiind proporţional cu cantitatea de deşeuri municipale generate de către deţinători;
principiul nediscriminării – în sistemul de management integrat al deşeurilor municipale, metodele, procedurile şi costurile ce determină tariful pentru colectarea deşeurilor municipale de la deţinătorii de deşeuri şi gestionarea deşeurilor sunt la fel pentru deţinătorii de aceeaşi categorie de deşeuri municipale;
principiul recuperării costurilor – se impune ca veniturile generate de serviciul de gestionare a deşeurilor municipale prestat să acopere costurile necesare suportate pentru prestarea acestuia.
(2) Tariful pentru prestarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale trebuie să asigure funcţionarea şi reînnoirea pe termen lung a infrastructurii de gestionare a deşeurilor municipale şi să asigure ca deţinătorii de deşeuri municipale să poată participa la gestionarea deşeurilor municipale într-un mod acceptabil pentru aceştia, de asemenea să asigure reducerea poluării mediului.
(3) Cuantumul tarifului pentru prestarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale de la deţinătorii de deşeuri şi gestionarea deşeurilor se stabileşte în conformitate cu Metodologia privind calcularea tarifelor la unele servicii publice de gestionare a deşeurilor municipale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.881/2022.
(4) Tariful pentru prestarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale şi cuantumul contribuţiei pentru colectarea deşeurilor municipale de la deţinătorii de deşeuri şi pentru funcţionarea şi reînnoirea pe termen lung a infrastructurii de gestionare a deşeurilor se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale în conformitate cu principiile menţionate la alin.(1) şi (2).
(5) Tariful pentru prestarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale sau taxa de gestionare a deşeurilor, aprobate de către autorităţile administraţiei publice locale, pentru colectarea deşeurilor municipale de la deţinătorii de deşeuri şi gestionarea deşeurilor se publică pe pagina web oficială a autorităţilor respective.
Capitolul IV
AUTORIZAREA, CONTROLUL, EVIDENŢA ŞI SISTEMUL INFORMAŢIONAL
ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢILOR DE GESTIONARE A DEŞEURILOR
Secţiunea 1
Autorizarea
Articolul 24. Autorizarea instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor
(1) Instalaţiile pentru colectare, stocare, valorificare sau eliminare a deşeurilor pot fi exploatate numai în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată de către Agenţia de Mediu la solicitarea operatorului conform art.25 alin.(4)–(8).
(2) Persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi comerciale pe teritoriul Republicii Moldova comercializează deşeuri doar în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată de către Agenţia de Mediu pentru comercializarea deşeurilor, la solicitarea comerciantului conform art.25 alin.(9).
(3) Sistemele colective desfăşoară activităţi de implementare a responsabilităţii extinse a producătorului pentru produsele menţionate la art.12 alin.(14) doar în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată de către Agenţia de Mediu pentru implementarea responsabilităţii extinse a producătorului, la solicitarea sistemului colectiv conform art.25 alin.(10).
(4) Solicitarea şi eliberarea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor se efectuează în conformitate cu art.25 din prezenta lege şi cu respectarea cerinţelor stabilite de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(5) Este interzisă publicitatea instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor pentru următoarele persoane fizice şi juridice:
a) operatorii care nu deţin autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform art.25;
b) unităţile şi întreprinderile menţionate la art.28 care nu s-au înregistrat în Lista unităţilor şi întreprinderilor ce nu fac obiectul cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor.
Articolul 25. Procedura de solicitare şi eliberare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor
(1) Operatorul instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor depune, personal sau prin reprezentantul său legal, în format electronic – prin intermediul portalului guvernamental unic al serviciilor publice sau la ghişeul unic al Agenţiei de Mediu cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor pentru:
a) instalaţii şi/sau activităţi de gestionare a deşeurilor, definite în anexa nr.31 tabelul 1;
b) instalaţii mici de tratare a deşeurilor specificate în anexa nr.31 tabelul 3;
c) comercializarea deşeurilor;
d) implementarea responsabilităţii extinse a producătorului.
(2) Condiţiile tehnice de funcţionare a instalaţiei pentru colectare, stocare, valorificare sau eliminare sunt parte integrantă a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor şi sunt stabilite conform Regulamentului privind organizarea procedurii de autorizare a instalaţiilor şi/sau activităţilor pentru gestionarea deşeurilor, aprobat de Guvern.
(3) Setul de documente pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor pentru instalaţii şi/sau activităţi de gestionare a deşeurilor, definite în anexa nr.31 tabelul 1, conţine:
a) cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor în numele solicitantului sau al reprezentantului împuternicit;
b) denumirea sau denumirea comercială, forma juridică de organizare, numărul de identificare de stat al persoanei juridice (IDNO);
c) numărul de identificare al solicitantului (IDNP);
d) denumirea şi adresa instalaţiei de gestionare a deşeurilor la care se referă cererea, inclusiv dovada relaţiei juridice a solicitantului cu operatorul instalaţiei în cauză, şi/sau coordonatele în sistemul unic de coordonate MOLDREF 99; în cazul unei instalaţii mobile se indică şi adresa sediului solicitantului;
e) definirea instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor conform anexei nr.31 tabelul 1;
f) descrierea tehnică a instalaţiei, inclusiv descrierea instalaţiilor aferente şi a procesului tehnologic de gestionare a deşeurilor în instalaţie;
g) lista de deşeuri după tip şi categorie, conform Listei deşeurilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.99/2018, care intră şi ies din instalaţie; în cazul în care din instalaţie rezultă produse, se prezintă descrierea acestor produse, cu indicarea certificatelor de conformitate;
h) o descriere a căilor de acces la instalaţie în raport cu fiecare mod de transport al deşeurilor la instalaţie, cu excepţia cazului echipamentelor mobile;
i) capacităţile instalaţiei, aferente modalităţii de funcţionare a acesteia, conform anexei nr.31 tabelul 2;
j) metoda de tratare a deşeurilor rezultate din instalaţie;
k) programul de monitorizare a impactului asupra mediului şi sănătăţii populaţiei cauzat de funcţionarea instalaţiei, asociat tipului şi categoriei deşeurilor;
l) planul de formare profesională pentru personalul instalaţiei;
m) informaţii referitoare la deţinerea unui acord de mediu pentru activitatea planificată sau a unui aviz de mediu al expertizei ecologice pentru documentaţia de proiect ce justifică exploatarea instalaţiei existente, obţinut până la intrarea în vigoare a Legii nr.226/2022 privind modificarea unor acte normative, cu anexarea copiilor de pe actele permisive; în cazul în care funcţionarea instalaţiei s-a desfăşurat în lipsa acestor acte, operatorul instalaţiei va prezenta un raport de conformitate cu privire la activitatea de gestionare a deşeurilor, elaborat conform alin.(19);
n) condiţiile şi jurnalul de funcţionare a instalaţiei;
o) măsuri de închidere şi metoda de securizare a instalaţiei pentru a se asigura că instalaţia nu pune în pericol mediul şi sănătatea populaţiei după închidere.
(4) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată pentru activităţile menţionate la lit.a) şi b) din prezentul alineat, solicitantul, în mod obligatoriu, suplimentar la documentele prevăzute la alin.(3), prezintă:
a) contractul de predare către o instalaţie autorizată pentru tratarea deşeurilor – pentru activităţile de colectare a deşeurilor de metale feroase şi neferoase, a deşeurilor municipale şi a deşeurilor periculoase;
b) contractul cu sistemele individuale sau colective, conform prevederilor art.12 – pentru activităţile de tratare a deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului.
(5) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată pentru instalaţiile mici de tratare a deşeurilor specificate în anexa nr.31 tabelul 3, se depune setul de documente conform alin.(3), cu excepţia documentelor menţionate la lit.h), k) şi l).
(6) Dacă oricare dintre cerinţele privind obţinerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată pentru una din instalaţiile menţionate la alin.(3)–(5), este cuprinsă în condiţiile de funcţionare a instalaţiei, la depunerea setului de documente conform alin.(3) se vor face referinţe la dispoziţiile relevante din condiţiile de funcţionare a instalaţiei. În cazuri justificate, în special din motive tehnice şi economice, este suficient să se furnizeze hărţi, imagini şi date grafice care fac parte din condiţiile de funcţionare a instalaţiei, conform alin.(3) lit.n), numai pe suport de hârtie.
(7) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată pentru exploatarea depozitului de deşeuri, suplimentar la documentele prevăzute la alin.(3), se anexează următoarele:
a) studiul hidrogeologic, prospecţiunile geologice şi condiţiile geotehnice ale depozitului de deşeuri;
b) documentaţia de proiect; şi
c) proiectul planului pentru închiderea depozitului de deşeuri şi întreţinerea ulterioară a acestuia pe durata perioadei de postînchidere;
d) informaţii privind securitatea financiară preconizată pentru aceste activităţi (dovada unei garanţii financiare pentru a asigura că obligaţiile ce decurg din autorizaţie sunt îndeplinite şi că procedurile de închidere a depozitului sunt respectate).
Amplasarea deşeurilor în sectoarele subsolului în scopul depozitării acestora se efectuează conform prevederilor Codului subsolului.
(8) În cazul depozitelor de deşeuri existente, exploatate de către autorităţile administraţiei publice locale, setul de documente pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor conţine informaţiile menţionate la alin.(3) lit.a)–j), planul pentru închiderea depozitelor de deşeuri şi confirmarea aderării la sistemul de management integrat al deşeurilor la nivel regional. Condiţiile şi termenele de sistare a activităţii depozitelor de deşeuri vor fi prevăzute în autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor.
(9) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată pentru comercializarea deşeurilor, solicitantul va prezenta:
a) cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor în numele solicitantului sau al reprezentantului împuternicit;
b) denumirea sau denumirea comercială, forma juridică de organizare, numărul de identificare de stat al persoanei juridice (IDNO), numele şi prenumele solicitantului dacă este persoană fizică (IDNP);
c) numărul de identificare al solicitantului (IDNP), în cazul persoanelor juridice;
d) lista cu tipurile şi categoriile de deşeuri care urmează să fie acoperite de autorizaţie.
(10) În caz de solicitare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor pentru implementarea responsabilităţii extinse a producătorului prin sisteme colective, pentru produsele menţionate la art.12 alin.(14), solicitantul va anexa la cererea de eliberare a autorizaţiei următoarele documente:
1) actul constitutiv al persoanei juridice căreia i s-a încredinţat gestionarea deşeurilor de către producătorii care furnizează cel puţin 25% din toate produsele plasate pe piaţa internă şi lista membrilor sistemului colectiv;
2) planul de operare pentru perioada preconizată de valabilitate a autorizaţiei, care va conţine cel puţin următoarele:
a) cantităţile de produse ce urmează a fi gestionate, pe tipuri şi surse de provenienţă;
b) descrierea modalităţii de implementare a obligaţiilor în vederea atingerii ţintelor stabilite;
c) prezentarea modului de acoperire a întregului teritoriu al Republicii Moldova;
d) planul financiar de implementare a regimului de responsabilitate extinsă a producătorului;
3) pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei, raportul de audit privind activitatea sistemului colectiv pentru perioada de valabilitate a autorizaţiei precedente.
(11) Agenţia de Mediu verifică dacă setul de documente pentru obţinerea autorizaţiei este complet şi informaţiile prezentate sunt conforme cu cerinţele stabilite prin prezenta lege. În cazul în care se constată că setul de documente este incomplet sau informaţiile sunt neconforme, Agenţia de Mediu suspendă curgerea termenului stabilit pentru eliberarea autorizaţiei şi notifică solicitantul despre suspendare, îl informează despre cerinţele care nu sunt îndeplinite şi indică ce trebuie să prezinte şi/sau să efectueze solicitantul pentru ca cererea să poată fi examinată. Suspendarea termenului încetează din ziua în care solicitantul a prezentat documentele sau informaţia necesară.
(12) În procesul de examinare a cererii, Agenţia de Mediu transmite setul de documente, prin intermediul ghişeului unic, Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi solicită examinare la faţa locului pentru verificarea aspectelor care stabilesc respectarea normelor de protecţie a mediului şi întrunirea condiţiilor necesare pentru eliberarea autorizaţiei solicitate.
(13) Autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor se eliberează contra plată, conform taxelor stabilite în anexa nr.31 tabelul 5, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii, inclusiv a tuturor documentelor menţionate, şi este valabilă pentru o perioadă de până la 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pentru o perioadă similară, la solicitarea operatorului.
(14) Regulamentul privind organizarea procedurii de autorizare a instalaţiilor şi/sau activităţilor de gestionare a deşeurilor, de rând cu condiţiile tehnice de funcţionare menţionate la alin.(2), va conţine:
a) datele din informaţiile anexate la cerere, prevăzute la alin.(3)–(10), după caz;
b) cerinţele de evidenţă şi raportare.
(15) Toate autorizaţiile de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberate pentru operaţiuni de valorificare prin incinerare sau coincinerare cu valorificarea energiei, trebuie să respecte condiţiile prevăzute la art.17 alin.(9) şi în anexa nr.2.
(16) Autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor nu poate fi eliberată în cazul în care:
a) solicitantului i s-a retras autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor în temeiul alin.(21) sau (22), pe parcursul celor 5 ani anteriori depunerii cererii;
b) un membru al organului de conducere al solicitantului a fost membru al organului statutar al unei persoane juridice într-o perioadă de 5 ani anterioară depunerii cererii, timp în care a avut loc un eveniment care a condus la retragerea autorizaţiei în temeiul alin.(21) sau (22);
c) metodele şi operaţiunile de gestionare a deşeurilor nu sunt conforme cu art.4.
(17) Cu 60 de zile până la expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei, în cazul în care nu au intervenit schimbări în funcţionarea instalaţiei sau în activitatea desfăşurată, titularul autorizaţiei poate solicita prelungirea valabilităţii acesteia în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale art.6 din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, cu anexarea la cererea de prelungire a Raportului de evaluare a activităţii de gestionare a deşeurilor, elaborat de solicitant sau de experţi în domeniu. În procesul de examinare a cererii, Agenţia de Mediu solicită examinarea la faţa locului de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului a situaţiei expuse în Raportul de evaluare şi prezentarea actului de control corespunzător.
(18) În cazul în care cererea de prelungire nu este înaintată Agenţiei de Mediu în termenul stabilit la alin.(17), autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor devine nevalabilă la expirarea termenului de valabilitate.
(19) Raportul de conformitate cu privire la activitatea de gestionare a deşeurilor, prezentat conform alin.(3) lit.m) la depunerea cererii de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, conţine:
a) evaluarea situaţiei curente privind funcţionarea instalaţiei de gestionare a deşeurilor, cu indicarea actelor permisive deţinute, inclusiv a nivelurilor de emisie pentru poluanţii care pot fi emişi în aer şi apă, precum şi managementul deşeurilor;
b) evaluarea prevederilor individuale ale condiţiilor tehnice de funcţionare a instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor;
c) concluzia privind conformarea instalaţiei cu prevederile prezentei legi, ale legislaţiei din domeniul protecţiei mediului referitoare la respectarea limitelor privind calitatea aerului, managementul apei, managementul deşeurilor etc. aferente instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor.
(20) Raportul de evaluare a activităţii de gestionare a deşeurilor, elaborat conform alin.(17) până la expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, conţine:
a) evaluarea respectării condiţiilor specificate în autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor, inclusiv o evaluare separată a condiţiilor de funcţionare a instalaţiei;
b) lista propunerilor de modificare a condiţiilor tehnice de funcţionare a instalaţiei, necesare de a fi introduse în autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor, în vederea ajustării la legislaţia din domeniul protecţiei mediului în vigoare, iar în lipsa acestor propuneri – concluzia că nu sunt necesare modificări, inclusiv justificarea acesteia;
c) activităţile de control realizate de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului pe perioada valabilităţii autorizaţiei, prescripţiile înaintate, măsurile întreprinse.
(21) Retragerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată pentru instalaţiile şi/sau activităţile menţionate la alin.(1) lit.a), b) şi d), se efectuează prin decizia Agenţiei de Mediu, în una dintre următoarele situaţii:
a) apariţia pericolului poluării mediului în proporţii ce depăşesc limitele admisibile;
b) nerespectarea cerinţelor de exploatare a instalaţiei;
c) defectarea mecanismelor sau a construcţiilor ce împiedică exploatarea normală a instalaţiei;
d) lipsa evidenţei, conform art.182 alin.(5), a datelor privind deşeurile şi a persoanelor juridice şi fizice care le predă;
e) titularul autorizaţiei încalcă în mod repetat obligaţiile prevăzute de prezenta lege sau nu îndeplineşte în mod repetat condiţiile stabilite în autorizaţie, inclusiv nu atinge ţintele anuale de colectare şi/sau tratare obligatorii pentru producători conform art.12;
f) titularul autorizaţiei încalcă interdicţia prevăzută la art.184 alin.(4) de acceptare a deşeurilor de la persoane fizice care nu desfăşoară activităţi comerciale; sau
g) titularul autorizaţiei asigură plata pentru deşeurile achiziţionate într-un alt mod decât cel prevăzut la art.184 alin.(5).
(22) Retragerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată pentru comercializarea deşeurilor, se efectuează prin decizia Agenţiei de Mediu, în una dintre următoarele situaţii:
a) există o modificare a condiţiilor care sunt esenţiale pentru eliberarea autorizaţiei;
b) comerciantul de deşeuri nu a asigurat condiţiile de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei;
c) comerciantul de deşeuri încalcă în mod repetat obligaţiile prevăzute de prezenta lege sau nu îndeplineşte în mod repetat condiţiile stabilite în autorizaţie; sau
d) în timpul controalelor privind respectarea obligaţiilor prevăzute, conform art.30 şi 31, comerciantul de deşeuri încalcă în mod repetat obligaţiile unei persoane fizice sau ale unei persoane cu funcţie de răspundere.
(23) Retragerea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor în situaţiile de la alin.(21) şi (22) se efectuează conform procedurilor prevăzute în Legea nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi în Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(24) Rectificarea şi reperfectarea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor se efectuează în următoarele situaţii:
a) schimbarea substanţială şi extinderea instalaţiilor, precum şi modificarea tehnologiei de valorificare sau de eliminare a deşeurilor;
b) constatarea, în cadrul acţiunilor de inspecţie şi control, a unor aspecte noi, neprecizate de documentaţia depusă pentru obţinerea autorizaţiei, sau a unor modificări operate ulterior emiterii autorizaţiei;
c) emiterea unor noi reglementări legale.
Articolul 26. Obligaţiile de bază ale titularului de autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor
Obligaţiile de bază ale titularului de autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor sunt următoarele:
a) luarea tuturor măsurilor de prevenire eficientă a poluării, în special prin recurgerea la cele mai bune tehnici disponibile;
b) evitarea producerii de deşeuri şi, în cazul în care aceasta nu poate fi evitată, valorificarea lor, iar în caz de imposibilitate tehnică şi economică, luarea măsurilor pentru neutralizarea şi eliminarea acestora, evitându-se sau reducându-se impactul asupra mediului;
c) ţinerea evidenţei privind cantitatea de deşeuri colectate, recuperate sau eliminate şi raportarea anuală autorităţii de reglementare, în format electronic, a informaţiei privind gestionarea deşeurilor, în conformitate cu cerinţele aprobate de Guvern.
Articolul 27. Derogările de la obligaţia de autorizare
(1) Se acordă derogare de la îndeplinirea cerinţelor de autorizare prevăzute la art.25 unităţilor şi întreprinderilor care:
a) elimină propriile deşeuri nepericuloase la locurile de producere fără să afecteze calitatea mediului şi sănătatea populaţiei; sau
b) valorifică în instalaţii deşeuri specificate în anexa nr.31 tabelul 4;
c) implementează responsabilitatea extinsă a producătorului în sistem individual.
(2) Derogarea menţionată la alin.(1) se aplică numai în cazul în care se întrunesc cumulativ următoarele condiţii:
a) unităţile şi întreprinderile au obţinut deja, pentru alt profil de activitate decât valorificarea sau eliminarea deşeurilor, autorizaţia de mediu în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi dacă în aceasta se specifică tipurile şi cantităţile de deşeuri, precum şi condiţiile impuse în vederea desfăşurării activităţilor legate de aceste deşeuri;
b) tipurile, cantităţile de deşeuri şi metodele de valorificare sau eliminare a acestora respectă prevederile art.4, în cazul valorificării deşeurilor, aceasta are loc în instalaţii de valorificare a deşeurilor specificate în anexa nr.31 tabelul 4;
c) operaţiunile de eliminare menţionate la alin.(1) lit.a) iau în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
(3) Operatorul instalaţiei solicită de la Agenţia de Mediu acordul pentru exploatarea instalaţiilor de valorificare a deşeurilor specificate în anexa nr.31 tabelul 4, indicând corespunderea activităţii cu criteriile de aplicare a derogărilor specificate la alin.(2).
Articolul 28. Înregistrarea
(1) Unităţile şi întreprinderile care nu cad sub incidenţa cerinţelor de autorizare a gestionării deşeurilor conform art.25 sunt obligate să se înregistreze în Lista unităţilor şi întreprinderilor ce nu fac obiectul cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor, care este parte componentă a SIA MD şi conţine:
a) unităţile şi întreprinderile care colectează şi transportă deşeuri în sistem profesional, acesta fiind genul principal de activitate, cu excepţia deşeurilor municipale, precum şi a celor periculoase;
b) brokerii care intermediază valorificarea sau eliminarea deşeurilor pentru terţi;
c) unităţile sau întreprinderile care fac obiectul derogărilor de la cerinţele de autorizare, conform art.27 alin.(1);
d) importatorii şi exportatorii de deşeuri;
e) producătorii de deşeuri care stochează deşeuri periculoase mai mult de 9 luni şi deşeuri nepericuloase mai mult de un an.
(2) Unităţile şi întreprinderile menţionate la alin.(1) transmit, în format electronic, Agenţiei de Mediu informaţii referitoare la operaţiunile efectuate şi ţin o evidenţă cronologică privind:
a) cantitatea, natura şi originea deşeurilor respective, precum şi cantitatea produselor şi a materialelor care rezultă din pregătirea pentru reutilizare, din reciclare sau din alte operaţiuni de valorificare;
b) destinaţia, frecvenţa colectării, mijlocul de transport şi metoda de tratare a deşeurilor.
Articolul 29. Aspectele pecuniare
(1) Costurile operaţionale de gestionare a deşeurilor se acoperă:
a) în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte” – de către producătorul iniţial de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor, care încredinţează deşeurile unei unităţi specializate în colectare, transportare, depozitare, valorificare sau eliminare a acestora;
b) în conformitate cu cerinţele de responsabilitatea extinsă a producătorului – de către producătorul de produse menţionate la art.12 alin.(14), care sunt preluate de sistemele individuale sau colective de colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor care au devenit deşeuri.
(2) Costurile prevăzute la alin.(1) sunt acoperite în baza unui contract încheiat cu unităţile specializate în gestionarea deşeurilor sau cu sistemele individuale sau colective de colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deşeuri.
(3) Cheltuielile asociate cu analiza deşeurilor, monitorizarea tehnologică proprie şi a factorilor de mediu, precum şi cu verificarea datelor declarate, sunt suportate de către deţinătorii actuali ai deşeurilor.
(4) În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul iniţial de deşeuri nu este identificat, cheltuielile asociate cu curăţarea şi refacerea mediului vor fi asumate de actualii deţinători.
(41) În cazul nerespectării mecanismelor de implementare a responsabilităţii extinse a producătorului, stabilite prin Regulamentul privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.212/2018, Regulamentul privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2020, Regulamentul privind gestionarea bateriilor şi acumulatorilor şi deşeurilor de baterii şi acumulatori, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.586/2020, Regulamentul privind gestionarea anvelopelor uzate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2022, Regulamentul privind gestionarea uleiurilor uzate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.731/2022, Regulamentul privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.93/2023, producătorii identificaţi, suplimentar la sancţiunile contravenţionale, suportă costurile operaţionale de gestionare a deşeurilor după cum urmează:
a) plata datorată de producătorii care plasează pe piaţă produsele menţionate la art.12 alin.(14) pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri corespunzătoare obligaţiilor anuale de îndeplinire a obiectivelor de gestionare a produselor ce au devenit deşeuri, prevăzute în legislaţie, şi cantităţile efectiv gestionate;
b) plata datorată de către sistemele individuale şi sistemele colective pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de ambalaje, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori, anvelope uzate, uleiuri, vehicule declarate ca fiind gestionate şi cantităţile de deşeuri constatate efectiv de către Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;
c) producătorii care nu se conformează procedurii de înregistrare suportă costurile operaţionale de gestionare a deşeurilor asociate cu responsabilitatea extinsă a producătorului pentru produsele plasate pe piaţă de la intrarea în vigoare a actelor normative menţionate în prezentul alineat, corespunzătoare obligaţiilor anuale de atingere a ţintelor minime de colectare şi valorificare.
(5) Cheltuielile de valorificare a deşeurilor ai căror producători nu pot fi identificaţi sunt suportate din contul bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază au fost depistate, precum şi din alte surse legale.
(6) Dacă producătorul/deţinătorul de deşeuri este identificat, acesta este obligat să suporte cheltuielile de eliminare, inclusiv cele prevăzute la alin.(4), efectuate de către actualii deţinători, şi cele asociate cu acţiunile întreprinse pentru identificarea acestuia.
Secţiunea a 2-a
Controlul
Articolul 30. Controalele
(1) Unităţile şi întreprinderile care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor, unităţile şi întreprinderile profesionale de colectare sau transport de deşeuri, brokerii şi producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul controlului de stat efectuat de autorităţile competente conform prezentei legi şi în condiţiile Legii nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi ale Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
(2) Inspectarea operaţiunilor de colectare, preluare (în cazul deşeurilor generate de nave şi al reziduurilor de marfă) şi transport al deşeurilor se va referi la originea, natura, cantitatea şi destinaţia deşeurilor colectate sau transportate.
(3) Unităţile şi întreprinderile menţionate la alin.(1) sunt obligate să asigure accesul organelor de supraveghere şi control la obiectivele aflate în administrare, să prezinte, la solicitarea organelor respective, documentaţia tehnică şi de exploatare, alte documente necesare pentru efectuarea inspectării privind respectarea cerinţelor prevăzute de lege.
Articolul 31. Competenţele privind activităţile de control în domeniul gestionării deşeurilor
(1) Autorităţile teritoriale de mediu inspectează şi iau măsuri pentru respectarea de către cei implicaţi în gestionarea deşeurilor a legislaţiei de mediu şi a condiţiilor de autorizare stabilite conform legii.
(2) Autorităţile teritoriale pentru sănătate publică exercită monitorizarea departamentală a cerinţelor de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale.
(3) - abrogat.
(4) Autorităţile vamale şi reprezentanţii Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi ai subdiviziunilor teritoriale ale acestuia controlează încărcăturile şi iau măsuri pentru asigurarea conformităţii cu documentele însoţitoare şi pentru respectarea prevederilor legale referitoare la îndeplinirea condiţiilor de export, import şi tranzit ale deşeurilor.
(5) Supravegherea şi controlul de stat al respectării de către persoanele juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor a obligaţiilor menţionate la art.18 alin.(6) din prezenta lege sunt exercitate de către autoritatea competentă la nivel naţional în domeniul securităţii cibernetice potrivit Legii nr.48/2023 privind securitatea cibernetică.
[Art.31 completat prin Legea nr.58 din 21.03.2024, în vigoare 01.01.2025]
Secţiunea a 3-a
Evidenţa deşeurilor
Articolul 32. Evidenţa deşeurilor
(1) Unităţile şi întreprinderile ce sunt antrenate în activităţile de gestionare a deşeurilor, operatorii de gestionare a deşeurilor municipale, producătorii de deşeuri, inclusiv de cele periculoase, precum şi unităţile şi întreprinderile specializate în colectarea şi transportul de deşeuri periculoase sau care acţionează în calitate de brokeri de deşeuri periculoase ţin o evidenţă cronologică a datelor privind cantitatea, natura şi originea deşeurilor, precum şi privind destinaţia, frecvenţa colectării, mijlocul de transport şi metoda de tratare a deşeurilor.
(2) Sistemele individuale şi colective de colectare şi staţiile de tratare a deşeurilor de produse supuse reglementărilor responsabilităţii extinse a producătorului conform art.12 ţin evidenţa deşeurilor primite şi tratate conform categoriilor de produse stabilite prin actele normative pentru gestionarea acestor produse aprobate de Guvern.
(3) Ţinerea evidenţei şi transmiterea informaţiei menţionate la alin.(1) şi (2) se efectuează conform cerinţelor stabilite de Guvern.
(4) Informaţia privind deşeurile periculoase se păstrează cel puţin 3 ani, cu excepţia unităţilor şi întreprinderilor de transport de deşeuri periculoase, care trebuie să o păstreze timp de cel puţin 12 luni.
(5) La cererea Agenţiei de Mediu sunt furnizate documentele justificative, în baza cărora au fost efectuate operaţiunile de gestionare a deşeurilor.
(6) Agenţia de Mediu asigură ca datele privind transferul deşeurilor periculoase, ţinute în evidenţă conform alin.(1), să fie raportate de operatori în cadrul Registrului naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi.
Articolul 33. Sistemul informaţional automatizat „Managementul deşeurilor”
(1) Unităţile şi întreprinderile ce sunt antrenate în activităţile de gestionare a deşeurilor, inclusiv producătorii de deşeuri, participă la procesul de raportare a datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora conform cerinţelor stipulate în prezenta lege şi prevederilor conceptului Sistemului Informaţional Automatizat „Managementul Deşeurilor” (SIA MD), aprobat de Guvern.
(2) SIA MD reprezintă totalitatea produselor de program şi a echipamentelor tehnice destinate colectării, stocării şi procesării informaţiei, formând resursa informaţională Registrul „Managementul deşeurilor”, care va include evenimentele legate de circuitul economic al acestora, documentele care însoţesc acest circuit, inclusiv exportul şi importul de deşeuri, producătorii de deşeuri şi agenţii economici autorizaţi pentru a activa în acest domeniu, precum şi automatizarea business-proceselor subiecţilor circuitului deşeurilor şi furnizarea informaţiilor privind circuitul deşeurilor către autorităţile publice, persoanele fizice şi juridice prin intermediul portalului departamental.
(3) Informaţia privind realizarea măsurilor ce ţin de aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului pentru produsele menţionate la art.12 şi datele privind cantitatea de produse puse la dispoziţie pe piaţă, specificată în tone şi număr de unităţi, precum şi informaţia privind cantitatea, numărul şi categoriile deşeurilor colectate şi tratate fac parte din SIA MD.
(4) În cadrul SIA MD se regăsesc cel puţin următoarele:
a) evidenta deşeurilor, care conţine date privind generarea, colectarea, transportarea şi tratarea deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, raportate în conformitate cu prevederile art.32;
b) evidenta actelor permisive, emise în corespundere cu prevederile art.25;
c) evidenta notificărilor pentru transferul deşeurilor, eliberate în corespundere cu art.64;
d) Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, conform prevederilor art.12;
e) lista unităţilor şi întreprinderilor scutite de îndeplinirea cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor, conform art.27.
(5) Posesorul Registrului „Managementul deşeurilor” este Ministerul Mediului.
(6) Crearea, funcţionarea şi exploatarea SIA MD se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul comunicaţiilor electronice şi tehnologiei informaţiei, precum şi cu standardele şi reglementările tehnice specifice.
(7) Aspectele legate de spaţiul funcţional al SIA MD, de conţinutul resursei informaţionale, precum şi de procedura colectării, păstrării, procesării, actualizării şi recepţionării informaţiei din SIA MD, se stabilesc în conceptul tehnic şi în Regulamentul cu privire la modalitatea de ţinere a Registrului „Managementul deşeurilor”, aprobate de Guvern.
Capitolul V
PROGRAME
Articolul 34. Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor
(1) În conformitate cu prevederile art.1, 3, 4 şi 19, Ministerul Mediului elaborează Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor, care acoperă întregul teritoriu al Republicii Moldova.
(2) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor cuprinde o analiză a situaţiei actuale a gestionării deşeurilor pe teritoriul ţării, măsurile care trebuie luate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, al reciclării, valorificării şi eliminării deşeurilor, precum şi o evaluare a modului în care programul va ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor va conţine, luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, următoarele:
a) tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în limitele teritoriului, deşeurile care pot fi transportate pe sau de pe teritoriul naţional, precum şi o evaluare a evoluţiei fluxurilor de deşeuri;
b) schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele instalaţii de valorificare şi eliminare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile utilizate, deşeurile periculoase sau alte fluxuri de deşeuri formate;
c) evaluarea necesarului de noi scheme de colectare, închiderea instalaţiilor de deşeuri existente, infrastructura suplimentară pentru instalaţiile de deşeuri, în conformitate cu art.19, şi, după caz, investiţiile legate de acestea;
d) informaţiile despre criteriile de identificare a amplasamentelor şi informaţiile despre capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalaţiilor majore de valorificare, după caz;
e) politicile generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologiile şi metodele planificate de gestionare a deşeurilor, sau politicile privind deşeurile care ridică probleme specifice de gestionare a acestora;
f) aspectele organizatorice legate de gestionarea deşeurilor, inclusiv distribuirea responsabilităţilor între actorii publici şi privaţi care se ocupă cu gestionarea deşeurilor;
g) o analiză a utilităţii şi a adecvării utilizării instrumentelor economice şi de altă natură pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deşeuri, luând în considerare necesitatea menţinerii unei bune funcţionări a pieţei interne;
h) desfăşurarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate publicului larg sau unor grupuri-ţintă de public;
i) amplasamentele contaminate istoric prin operaţiuni de eliminare a deşeurilor şi măsurile de reabilitare a acestora;
j) capitolul specific privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.
Articolul 35. Implicarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în elaborarea programelor de gestionare a deşeurilor
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor furniza, la solicitarea Ministerul Mediului, informaţia necesară la elaborarea Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor.
(2) În baza Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor, autorităţile administraţiei publice locale elaborează programele locale de gestionare a deşeurilor în conformitate cu prezenta lege.
(3) Conţinutul programelor locale menţionate la alin.(2) este în corespundere cu obiectivele şi măsurile prevăzute de Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor.
Articolul 36. Programele de prevenire a generării deşeurilor
(1) Programele de prevenire a generării deşeurilor se elaborează cu respectarea prevederilor art.1 şi 3 şi se integrează în Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor prevăzut la art.34 sau în alte programe de politici de mediu.
(2) Programele menţionate la alin.(1) stabilesc obiectivele de prevenire a generării deşeurilor, cu descrierea măsurilor de prevenire existente, şi evaluează utilitatea măsurilor indicate în anexa nr.4 sau a altor măsuri corespunzătoare. Scopul acestor obiective şi măsuri este eliminarea legăturii dintre creşterea economică şi impactul asupra mediului asociat cu generarea de deşeuri.
(3) Ministerul Mediului stabileşte valorile specifice de referinţă calitative şi cantitative pentru măsurile de prevenire a generării deşeurilor, pentru a monitoriza şi pentru a evalua progresul realizării măsurilor. Aceste valori de referinţă, precum şi alţi indicatori pentru măsurile de prevenire se vor actualiza periodic, astfel încât să reflecte indicatorii adoptaţi la nivel european, dar pot include şi masurile specifice la nivel naţional.
Articolul 37. Evaluarea, revizuirea şi aprobarea programelor
(1) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor şi programele de prevenire a generării deşeurilor se evaluează de către Ministerul Mediului o dată la 2 ani şi se revizuiesc o dată la 5 ani sau la necesitate, în conformitate cu art.34.
(2) Programul naţional de gestionare a deşeurilor va include Programul de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional, aprobat de Guvern.
(3) Programele locale de gestionare a deşeurilor, inclusiv programele de prevenire a generării deşeurilor, se elaborează, se evaluează, se revizuiesc şi se aprobă de către autorităţile administraţiei publice locale sau de către asociaţiile de dezvoltare intercomunitară din care acestea fac parte, în termen de un an de la data aprobării Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor.
(4) În procesul de elaborare, proiectele Programului naţional şi programelor locale de gestionare a deşeurilor, precum şi proiectele programelor de prevenire a generării deşeurilor se supun procedurii de evaluare strategică de mediu în conformitate cu Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
Articolul 38. Participarea publicului
(1) Agenţia de Mediu şi autorităţile administraţiei publice locale iau măsurile necesare pentru ca părţile interesate, inclusiv autorităţile relevante şi cetăţenii, să poată participa la elaborarea programelor locale de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deşeurilor şi să aibă acces la ele în conformitate cu legislaţia privind accesul publicului la informaţia de mediu şi, dacă este relevant, cu legislaţia privind evaluarea efectelor anumitor programe asupra mediului. Acestea plasează proiectele programelor, conform legislaţiei privind transparenţa în procesul decizional, pe o pagină de internet accesibilă publicului.
(2) În procesul de elaborare a legislaţiei şi a documentelor de politici privind gestionarea deşeurilor, care se va desfăşura în deplină transparenţă şi va respecta reglementările naţionale în vigoare referitoare la consultarea şi participarea părţilor interesate, se va asigura accesul publicului la informaţia de mediu, participarea la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în problemele de mediu, conform Convenţiei de la Aarhus privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.346-XIV din 7 aprilie 1999, cu luarea în considerare a principiilor generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor naturale, precum şi a impactului global asupra mediului, sănătăţii umane, economiei şi societăţii.
Articolul 39. Cooperarea internaţională la elaborarea programelor
Republica Moldova cooperează cu alte state interesate şi organisme internaţionale la elaborarea, în conformitate cu art.34 şi 36, a Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deşeurilor.
Articolul 40. Implementarea programelor
(1) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor şi Programul de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional vor prevedea măsuri pentru următoarele obiective:
a) diminuarea sau limitarea generării de deşeuri şi a gradului de periculozitate a acestora;
b) reciclarea, regenerarea sau alte forme de utilizare a deşeurilor;
c) neutralizarea deşeurilor prin metode sigure pentru protecţia mediului;
d) remedierea suprafeţelor poluate.
(2) Implementarea Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor şi a Programului de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional se realizează prin aprobarea programelor locale de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deşeurilor. Acestea din urmă includ:
a) analiza situaţiei şi prognozarea tipului, proprietăţilor şi cantităţilor de deşeuri generate şi ale celor supuse valorificării sau eliminării;
b) obiectivele, etapele şi termenele pentru implementarea programelor;
c) metodele, tehnologiile şi instalaţiile de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor;
d) descrierea metodelor, tehnologiilor şi instalaţiilor de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor, precum şi a amplasamentelor destinate acestora;
e) deciziile privind amenajarea amplasamentelor, aplicarea tehnologiilor şi exploatarea instalaţiilor de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor;
f) resursele pentru implementarea programelor;
g) măsurile pentru sprijinirea, încurajarea şi raţionalizarea activităţilor de valorificare a deşeurilor;
h) informaţii despre interacţiunea cu alte programe sectoriale din punctul de vedere al dezvoltării durabile, de rând cu realizarea obiectivelor Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor;
i) măsuri de implementare a unui sistem de raportare şi control, de intervenţie imediată, de evaluare a rezultatelor şi de actualizare a Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor;
j) planificarea dezvoltării amplasamentelor pentru instalaţiile de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor, specificate la lit.c) şi d);
k) date privind implicarea publicului şi a organizaţiilor neguvernamentale.
Articolul 41. Monitorizarea şi raportarea implementării programelor
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale responsabile de realizarea programelor de gestionare a deşeurilor şi a celor de prevenire a generării deşeurilor prezintă anual Agenţiei de Mediu informaţiile privind implementarea programelor menţionate.
(2) Ministerul Mediului prezintă anual Guvernului raportul privind implementarea Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor.
Capitolul VI
OBLIGAŢII ÎN DOMENIUL GESTIONĂRII DEŞEURILOR
Articolul 42. Obligaţiile persoanelor juridice
Producătorii de deşeuri, pe lângă obligaţiile menţionate la art.12, au următoarele obligaţii ce ţin de gestionarea deşeurilor:
a) să ia măsurile necesare pentru a reduce la minimum cantităţile de deşeuri rezultate din propriile activităţi;
b) să nu pună în circulaţie produse, dacă nu există posibilitatea eliminării acestora ca deşeuri, cu respectarea prevederilor art.4;
c) să asigure importul şi fabricarea produselor alimentare şi a mărfurilor de larg consum în ambalaje reutilizabile şi reciclabile, inofensive pentru mediu, precum şi colectarea şi recuperarea ambalajelor proprii sau importate, să nu admită ambalarea excesivă, conform prevederilor prezentei legi şi cerinţelor aprobate de Guvern;
d) să asigure echipamente de protecţie şi de lucru adecvate operaţiunilor aferente gestionării deşeurilor în condiţii de securitate a muncii;
e) să nu admită descărcări necontrolate de deşeuri în mediu, inclusiv în apele uzate evacuate în reţeaua publică de canalizare;
f) să nu abandoneze deşeurile şi să nu le depoziteze în locuri neautorizate;
g) să separe deşeurile înainte de colectare în vederea valorificării sau eliminării acestora;
h) să ia măsurile necesare pentru ca eliminarea deşeurilor să se realizeze în condiţii de respectare a reglementărilor privind protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei;
i) să adopte, la faza de concepţie şi proiectare a unui produs, soluţiile şi tehnologiile de eliminare sau de diminuare la minimum posibil a generării de deşeuri;
j) să implementeze prevederile Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor, ale programelor locale de gestionare a deşeurilor, precum şi ale programelor de prevenire a generării deşeurilor.
Articolul 43. Planurile de intervenţie
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase au obligaţia să elaboreze, în condiţiile legii, planurile de intervenţie pentru situaţii de accident şi să asigure condiţiile de aplicare a acestora.
Articolul 44. Transportul deşeurilor
(1) Operatorii de transport specializaţi pentru transportul deşeurilor sunt autorizaţi în conformitate cu Codul transporturilor rutiere, Codul transportului feroviar, Legea nr.176/2013 privind transportul naval intern al Republicii Moldova, Legea nr.118/2020 privind răspunderea civilă şi cerinţele de asigurare a operatorilor aerieni şi a operatorilor de aeronave sau Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(2) Transportul deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile actelor normative ce reglementează transportul mărfurilor periculoase pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor monitorizează respectarea de către operatorii de transport a prevederilor şi cerinţelor Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase, încheiat la Geneva, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.44-XIV din 4 iunie 1998.
(4) Pentru transportul feroviar, naval sau aerian al deşeurilor, operatorii de transport trebuie să respecte reglementările emise de către autorităţile administraţiei publice centrale în domeniile transporturilor şi mediului.
(5) Transportul transfrontalier al deşeurilor se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei, ale art.64 din prezenta lege şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(6) Se interzice transportul deşeurilor pe teritoriul Republicii Moldova de la/către operatorii instalaţiei de valorificare şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor care nu deţin autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată în conformitate cu prevederile art.25, care să justifice trasabilitatea deşeurilor transferate.
Articolul 45. Obligaţiile privind transportul deşeurilor
(1) Unităţile şi întreprinderile care transportă deşeuri au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze pentru transportarea deşeurilor numai mijloace de transport specializate, astfel încât să fie respectate reglementările privind protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei;
b) să asigure instruirea personalului pentru încărcarea, transportul şi descărcarea deşeurilor în condiţii de siguranţă şi pentru intervenţia în cazul unor defecţiuni sau accidente;
c) să deţină formularul de identificare necesar pentru deşeurile transportate pe teritoriul ţării, cu excepţia deşeurilor municipale, astfel cum este prevăzut în Regulamentul privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022; formularul de identificare conţine informaţii despre deţinătorul de deşeuri, destinatar, tipurile de deşeuri, locul de încărcare, locul de destinaţie şi, după caz, cantitatea de deşeuri transportate şi codificarea acestora conform legii;
d) să nu abandoneze deşeurile pe traseu;
e) să respecte prevederile prezentei legi şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, ale altor acte normative aprobate de Guvern;
f) să posede dotarea tehnică pentru intervenţie în cazul unor defecţiuni sau accidente apărute în timpul transportării deşeurilor periculoase sau, în cazul în care nu deţin dotarea tehnică şi personalul corespunzător, să asigure acest lucru prin unităţi specializate;
g) să ţină evidenţă cronologică a cantităţii, naturii şi originii deşeurilor, precum şi evidenţa mijloacelor de transport;
h) să se asigure că formularul menţionat la lit.c) însoţeşte transportul deşeurilor pe toată durata acestuia, fiind respectate procedurile de predare şi primire a formularului în conformitate cu Regulamentul privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022, şi să îl prezinte la solicitare Inspectoratului pentru Protecţia Mediului.
(2) Vehiculul rutier care transportă deşeuri pe drumurile accesibile publicului este marcat după cum urmează:
a) se aplică două semne de avertizare dreptunghiulare, reflectorizante, albe, cu lăţimea de 40 cm şi înălţimea de cel puţin 30 cm, având în interior inscripţia cu litera „D” de culoare neagră, cu înălţimea de 20 cm şi grosimea de 2 cm;
b) dacă se foloseşte o remorcă, marcajul se aplică pe partea din spate a remorcii;
c) semnele de avertizare se fixează pe vehicul astfel încât să fie evitată căderea spontană în timpul funcţionării vehiculului, dar, în acelaşi timp, să nu fie ascunse alte marcaje obligatorii ale vehiculului, luminile sau plăcuţele de înmatriculare;
d) obligaţia de a marca un autovehicul nu se aplică autovehiculelor proiectate şi construite pentru transportul mărfurilor, având o masă maximă mai mică sau egală cu 3,5 tone;
e) în cazul în care se transportă deşeuri periculoase, vehiculul este marcat suplimentar în modul specificat de Regulamentul transporturilor rutiere de mărfuri periculoase, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.589/2017.
(3) La transportul deşeurilor în interiorul ţării, producătorul de deşeuri sau operatorul autorizat conform art.25 respectă cerinţele prevăzute de actele normative care reglementează transferurile de deşeuri şi transportul mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova, aprobate de Guvern, având următoarele obligaţii:
a) înainte de fiecare transport al deşeurilor, să notifice Agenţia de Mediu cu privire la fiecare destinaţie separat, în conformitate cu procedura de transport prevăzută în Regulamentul privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022;
b) să se asigure că fiecare transport de deşeuri este însoţit de formularul menţionat la alin.(1) lit.c) şi să respecte procedurile de predare şi primire a formularului, prevăzute în Regulamentul privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022;
c) în cazul transportului deşeurilor cu pericol de incendiu sau explozie, să informeze autoritatea competentă în domeniul situaţii excepţionale conform Regulamentului transporturilor rutiere de mărfuri periculoase, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.589/2017;
d) să păstreze documentele referitoare la transportul deşeurilor pe o perioadă de 5 ani de la data la care începe transportul acestora.
(4) Cerinţele prevăzute la alin.(2) şi (3) se aplică transportului de deşeuri pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia transportului transfrontalier de deşeuri.
(5) Producătorul de deşeuri sau operatorul autorizat conform art.25 respectă cerinţele privind manipularea deşeurilor, prevăzute de prezenta lege, până în momentul în care deşeurile sunt predate destinatarului la instalaţie.
(6) Transportul deşeurilor pe teritoriul Republicii Moldova nu trebuie să depăşească 48 de ore, iar în cazul deşeurilor rezultate din activitatea medicală sau al altor deşeuri biologice, nu trebuie să depăşească 24 de ore.
Articolul 46. Obligaţiile privind valorificarea deşeurilor
Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea temporară separată a deşeurilor, cu respectarea prevederilor art.4;
b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează a fi valorificate, precum şi de produse rezultate din valorificarea care ar putea genera poluarea mediului sau care prezintă riscuri de incendiu pentru vecinătăţi;
c) să utilizeze pentru valorificarea deşeurilor tehnologii care deţin avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat, conform legislaţiei;
d) să supună eliminării finale reziduurile provenite din valorificarea deşeurilor.
Articolul 47. Obligaţiile privind eliminarea deşeurilor
Unităţile şi întreprinderile care elimină deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să asigure eliminarea, în totalitate şi în timp util, a deşeurilor care le sunt încredinţate;
b) să folosească cele mai bune tehnici disponibile, fezabile din punct de vedere economic, şi să respecte valorile-limită de emisii, stabilite prin autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor;
c) să amplaseze şi să amenajeze depozitul de deşeuri într-un spaţiu şi în condiţii corespunzătoare, respectându-se prevederile art.4, cu acordul organelor de supraveghere şi control, conform legislaţiei;
d) să introducă pentru depozitare finală numai deşeurile permise de Agenţia de Mediu şi să respecte tehnologia de depozitare aprobată de aceasta;
e) să supravegheze permanent modul de depozitare finală a deşeurilor sub aspectul stabilităţii şi etanşeităţii şi să efectueze măsurile necesare stabilite prin autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor în vederea exploatării în condiţii de siguranţă a depozitelor respective;
f) să exploateze, în parametrii proiectaţi, instalaţiile de decontaminare cu care sunt dotate şi să se doteze cu instalaţii pentru decontaminare acolo unde acestea lipsesc;
g) să execute lucrările de reconstrucţie ecologică şi de încadrare în peisajul zonei indicate în autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor şi să organizeze supravegherea continuă a depozitelor după sistarea depunerii deşeurilor;
h) să supravegheze activităţile de eliminare a deşeurilor şi să execute controlul şi monitorizarea emisiilor de poluanţi în cadrul laboratorului propriu acreditat sau în colaborare cu alte laboratoare acreditate în domeniu.
Articolul 48. Obligaţiile persoanelor fizice
Persoanele fizice au următoarele obligaţii:
a) să depună separat deşeurile şi ambalajele reciclabile acolo unde există recipiente special destinate acestui scop;
b) să nu abandoneze şi să nu depoziteze deşeurile în afara locurilor destinate acestui scop;
c) să realizeze măsurile de decontaminare şi refacere a mediului poluat de deşeuri, prescrise de autorităţile competente;
d) să suporte costurile aferente gestionării deşeurilor, precum şi pagubelor aduse populaţiei, agenţilor economici şi instituţiilor prin gestionarea defectuoasă a deşeurilor.
Capitolul VII
CERINŢE DE GESTIONARE A ANUMITOR
CATEGORII DE DEŞEURI
Articolul 49. Deşeurile de baterii şi acumulatori
(1) În sensul prezentei legi, deşeuri de baterii şi acumulatori înseamnă bateriile şi acumulatorii care constituie deşeuri conform art.2 pct.9).
(2) Prevederile prezentului articol se aplică tuturor tipurilor de baterii şi acumulatori, indiferent de formă, volum, greutate, material component sau de utilizarea acestora, cu excepţia bateriilor şi acumulatorilor utilizaţi în:
a) echipamentele asociate cu protecţia intereselor esenţiale ale ţării în ceea ce priveşte securitatea, armele, muniţiile şi materialul de război, cu excluderea produselor care nu sunt destinate unor scopuri specific militare;
b) echipamentul destinat trimiterii în spaţiu.
(3) Producătorii bateriilor şi acumulatorilor trebuie să asigure:
a) proiectarea aparatelor astfel încât deşeurile de baterii şi acumulatori să poată fi înlăturate cu uşurinţă;
b) însoţirea aparatelor în care sunt încorporate baterii şi acumulatori cu instrucţiuni în care se arată cum pot fi îndepărtate în siguranţă acestea şi care, după caz, informează utilizatorul final cu privire la tipul bateriilor şi acumulatorilor încorporaţi.
(4) Cerinţele menţionate la alin.(3) nu se aplică atunci când, din motive de siguranţă, de performanţă, medicale sau de integritate a datelor, continuitatea alimentării cu energie este indispensabilă şi necesită o conectare permanentă între aparat şi baterie sau acumulator.
(5) În scopul protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, al prevenirii formării deşeurilor periculoase se interzice punerea la dispoziţie pe piaţă:
a) a bateriilor şi acumulatorilor, indiferent dacă sunt sau nu încorporaţi în aparate, care conţin mercur într-o proporţie mai mare de 0,0005% din greutate; şi
b) a bateriilor şi acumulatorilor portabili, inclusiv a celor încorporaţi în aparate, care conţin cadmiu într-o proporţie mai mare de 0,002% din greutate.
(6) Bateriile şi acumulatorii specificaţi la alin.(5), care au fost puşi la dispoziţie pe piaţă, în mod legal, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, pot fi comercializaţi în continuare până la epuizarea stocurilor.
(7) Interdicţia prevăzută la alin.(5) lit.a) nu se aplică bateriilor de tip „nasture” cu un conţinut de mercur de cel mult 2% din greutate.
(8) Interdicţia prevăzută la alin.(5) lit.b) nu se aplică bateriilor şi acumulatorilor portabili destinaţi utilizării în:
a) sistemele de urgenţă şi de alarmă, inclusiv iluminatul de urgenţă;
b) echipamentul medical;
c) uneltele electrice fără fir.
(9) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului, în conformitate cu prevederile art.12, şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii de baterii şi acumulatori asigură crearea unei reţele de colectare separată a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi de la consumatori, precum şi dezvoltarea sistemelor de valorificare materială a deşeurilor de baterii şi acumulatori în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic.
(10) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de baterii şi acumulatori, autorizat de către autorităţile competente specificate la art.24, este obligat:
a) să asigure că toate deşeurile supuse tratării, care pot fi recuperate sau reciclate, nu vor fi eliminate;
b) să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori;
c) să raporteze, trimestrial, producătorilor de baterii şi acumulatori rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de baterii şi acumulatori, stabilite de Guvern;
d) să asigure că materialele finale obţinute după dezasamblarea bateriilor şi acumulatorilor uzaţi nu vor conţine componenţi cu caracteristici periculoase;
e) să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege.
(11) Transportarea pe teritoriul Republicii Moldova şi în afara ei a deşeurilor de baterii şi acumulatori se va efectua cu respectarea prevederilor art.4, 44 şi 64, a condiţiilor detaliate ale transportării deşeurilor de baterii şi acumulatori, stabilite de Guvern.
(12) În procesul de gestionare a deşeurilor de baterii şi acumulatori se interzice:
a) abandonarea bateriilor şi acumulatorilor uzaţi sau a componentelor solide ale acestora;
b) deversarea electrolitului din acumulatorii uzaţi pentru autovehicule pe sol, în apele de suprafaţă, apele subterane şi în sistemele de canalizare;
c) deteriorarea carcaselor bateriilor şi acumulatorilor uzaţi.
(13) Gestionarea bateriilor şi acumulatorilor, precum şi a deşeurilor acestora, se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 50. Deşeurile de echipamente electrice şi electronice
(1) În sensul prezentei legi, se consideră deşeuri de echipamente electrice şi electronice echipamentele electrice şi electronice care constituie deşeuri conform art.2 pct.9), inclusiv toate componentele, subansamblurile şi produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul rebutării.
(2) Prevederile prezentului articol se aplică categoriilor de echipamente electrice şi electronice enumerate în anexa nr.5, cu excepţia:
a) echipamentelor necesare pentru protecţia intereselor esenţiale de securitate naţională, inclusiv a armelor, muniţiilor şi materialului de război destinate scopurilor specific militare;
b) echipamentelor care sunt proiectate şi instalate special ca parte a unui alt tip de echipament ce este exclus sau nu intră în domeniul de aplicare al prezentei legi, care îşi pot îndeplini rolul doar dacă sunt incluse în echipamentul respectiv;
c) becurilor cu filament;
d) echipamentelor proiectate pentru a fi trimise în spaţiu;
e) uneltelor industriale fixe de dimensiuni mari;
f) instalaţiilor fixe de dimensiuni mari, cu excepţia echipamentelor care sunt în astfel de instalaţii, dar care nu sunt special proiectate şi instalate ca parte a instalaţiilor respective;
g) mijloacelor de transport de persoane sau de mărfuri, cu excepţia vehiculelor electrice cu două roţi care nu sunt omologate;
h) echipamentelor mobile fără destinaţie rutieră accesibile exclusiv pentru uz profesional;
i) echipamentelor proiectate doar în scopuri de cercetare şi dezvoltare şi accesibile doar în cadrul unor tranzacţii dintre întreprinderi;
j) dispozitivelor medicale şi dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro, atunci când se preconizează că aceste dispozitive vor fi infectate înaintea încheierii ciclului de viaţă, precum şi dispozitivelor medicale implantabile active.
(3) În scopul protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, al prevenirii formării deşeurilor periculoase se interzice punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor electrice şi electronice care depăşesc valorile concentraţiilor maxime din greutate de 0,1% pentru mercur, plumb, crom hexavalent, bifenili polibromuraţi şi eteri de difenil polibromuraţi şi de 0,01% pentru cadmiu, cu excepţia echipamentelor pentru care sunt stabilite derogări, conform actelor normative aprobate de Guvern.
(4) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art.12 şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii de echipamente electrice şi electronice asigură crearea unor sisteme de returnare şi colectare a echipamentelor electrice şi electronice uzate de la consumatori, precum şi dezvoltarea schemelor de valorificare materială a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.
(5) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, autorizat de către Agenţia de Mediu, este obligat:
a) să asigure că deşeurile de echipamente electrice şi electronice supuse tratării care pot fi recuperate sau reciclate nu vor fi eliminate;
b) să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice;
c) să raporteze, trimestrial, producătorilor de echipamente electrice şi electronice rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice stabilite de Guvern;
d) să asigure că materialele finale obţinute după dezasamblarea echipamentelor electrice şi electronice uzate nu vor conţine componenţi cu caracteristici periculoase;
e) să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege.
(6) Transportarea pe teritoriul Republicii Moldova şi în afara ei a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice se va efectua cu respectarea prevederilor art.4, 44 şi 64, a condiţiilor detaliate ale transportării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, stabilite de Guvern.
(7) Gestionarea echipamentelor electrice şi electronice, precum şi a deşeurilor acestora, se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 51. Vehiculele scoase din uz
(1) În sensul prezentei legi, se consideră vehicul scos din uz un vehicul care constituie un deşeu conform art.2 pct.9).
(2) Prevederile prezentului articol se aplică vehiculelor şi vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor acestora, indiferent de modul în care vehiculul a fost întreţinut sau reparat pe durata utilizării şi indiferent dacă este echipat cu componentele furnizate de producător sau cu alte componente a căror asamblare ca piese de rezervă sau de schimb este în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative aprobate de Guvern.
(3) În scopul protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, al prevenirii formării deşeurilor periculoase, producătorii de vehicule, în colaborare cu producătorii de materiale şi echipamente, sunt obligaţi:
a) să limiteze utilizarea substanţelor periculoase la vehicule şi să le reducă, pe cit este posibil, începând cu faza de proiectare, astfel încât să prevină, în special, eliberarea acestora în mediu, facilitând reciclarea şi evitând nevoia de a elimina deşeuri periculoase;
b) să asigure proiectarea şi producerea de noi vehicule într-un mod care facilitează dezasamblarea, reutilizarea, valorificarea şi, în special, reciclarea vehiculelor scoase din uz, a materialelor şi a componentelor acestora;
c) să integreze o cantitate sporită de material reciclat în vehicule şi în alte produse pentru a dezvolta pieţe de desfacere pentru materialele reciclate;
d) să asigure ca materialele şi componentele vehiculelor introduse pe piaţă să nu conţină mercur, plumb, cadmiu sau crom hexavalent, cu excepţia cazurilor stabilite prin Regulamentul privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, aprobat de Guvern.
(4) Toate vehiculele scoase din uz şi, pe cât este posibil din punct de vedere tehnic, toate părţile uzate înlăturate la repararea vehiculelor pentru transport de persoane sunt supuse colectării şi transmiterii la staţiile de colectare.
(5) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art.12 şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii de vehicule asigură crearea unor sisteme individuale şi colective de returnare şi colectare a tuturor vehiculelor scoase din uz, precum şi dezvoltarea sistemelor de valorificare materială a deşeurilor de vehicule scoase din uz.
(6) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a vehiculelor scoase din uz, autorizat de către autorităţile competente specificate la art.24, este obligat să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege, şi să se asigure că:
a) toate vehiculele scoase din uz se depozitează şi se tratează cu respectarea prevederilor art.4 şi a cerinţelor tehnice minime pentru tratare aprobate de Guvern;
b) toate vehiculele scoase din uz sunt dezasamblate înainte de continuarea tratării sau de alte operaţiuni echivalente pentru a reduce orice impact negativ asupra mediului;
c) materialele şi componentele etichetate sau identificate în orice alt mod, în conformitate cu cerinţele aprobate de Guvern, sunt demontate înainte de continuarea tratării;
d) materialele şi componentele cu grad ridicat de risc sunt înlăturate separat pentru a nu contamina deşeurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de maşina de tăiat;
e) operaţiunile de demontare şi depozitare sunt efectuate astfel încât să permită reutilizarea, valorificarea şi reciclarea componentelor vehiculelor;
f) materialele finale obţinute după dezasamblarea vehiculelor scoase din uz nu conţin componenţi cu caracteristici periculoase.
(7) Operatorul staţiei de tratare trebuie să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a vehiculelor scoase din uz şi să raporteze, trimestrial, producătorilor rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de vehicule scoase din uz, stabilite de Guvern.
(8) Gestionarea vehiculelor scoase din uz se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 52. Uleiurile uzate
(1) Gestionarea uleiurilor uzate se realizează fără a aduce atingere restricţiilor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol şi obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor periculoase prevăzute la art.21 şi 22, astfel încât să se asigure că:
a) uleiurile uzate sunt colectate separat, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;
b) uleiurile uzate sunt tratate cu respectarea prevederilor art.3 şi 4;
c) în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic, uleiurile uzate cu caracteristici diferite nu se amestecă, iar uleiurile uzate nu se amestecă cu alte tipuri de deşeuri sau substanţe, dacă o astfel de amestecare împiedică tratarea lor.
(2) În procesul de gestionare a uleiurilor uzate se interzice:
a) deversarea uleiurilor uzate în apele de suprafaţă, în apele subterane şi în sistemele de canalizare;
b) evacuarea pe sol sau stocarea în condiţii necorespunzătoare a uleiurilor uzate, precum şi abandonarea necontrolată a reziduurilor rezultate şi incinerarea acestora;
c) valorificarea şi eliminarea uleiurilor uzate prin metode care generează poluare peste valorile-limită de emisie, stabilite prin actele normative aprobate de Guvern;
d) amestecarea diferitor categorii de uleiuri uzate, cu una sau mai multe din proprietăţile specificate în anexa nr.3, şi/sau cu alte tipuri de uleiuri conţinând bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari, şi/sau cu alte tipuri de compuşi periculoşi;
e) amestecarea cu alte substanţe care impurifică uleiurile;
f) colectarea, stocarea şi transportul în comun cu alte tipuri de deşeuri;
g) gestionarea uleiurilor uzate de către persoane neautorizate;
h) utilizarea uleiurilor uzate ca agent de impregnare a materialelor.
(3) Uleiurile uzate care conţin bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari în concentraţii mai mari de 50 ppm se gestionează în conformitate cu art.53 şi cu Regulamentul privind bifenilii policloruraţi, aprobat de Guvern.
(4) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art.12 şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii şi importatorii de uleiuri asigură crearea unor sisteme de colectare a uleiurilor uzate de la consumatori, precum şi dezvoltarea sistemelor de regenerare a acestora, corespunzător cantităţilor şi tipurilor de uleiuri puse la dispoziţie pe piaţă.
(5) În cazul în care regenerarea uleiurilor uzate este posibilă din punct de vedere tehnic şi este sigură pentru mediu, transportul acestora de pe teritoriul naţional la instalaţiile de incinerare sau coincinerare de peste hotare se restricţionează prin legislaţie.
(6) Gestionarea uleiurilor uzate se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 53. Stocurile şi deşeurile de poluanţi organici persistenţi
(1) În scopul asigurării protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, al prevenirii generării deşeurilor periculoase se interzice producerea, punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea substanţelor enumerate în secţiunea 1 din anexa nr.6, fie individual, fie în compoziţia preparatelor, fie sub formă de compuşi ai unor diverse articole.
(2) Interdicţia menţionată la alin.(1) nu se aplică în cazul:
a) unei substanţe utilizate pentru cercetări de laborator sau ca standard de referinţă;
b) unei substanţe care apare ca oligoelement contaminant neintenţionat în substanţe, preparate sau articole;
c) substanţelor care apar sub formă de compuşi ai articolelor produse înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau într-o perioadă de 6 luni de la această dată;
d) unei substanţe care apare sub formă de compus al articolelor aflate deja în uz înainte de sau la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Gestionarea stocurilor de poluanţi organici persistenţi prevede următoarele:
a) deţinătorul unui stoc care constă din sau conţine orice substanţă enumerată în secţiunea 1 din anexa nr.6, care nu este permisă de a fi utilizată, administrează acel stoc ca deşeu în corespundere cu prezenta lege şi conform art.6 din Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi, ratificată prin Legea nr.40-XV din 19 februarie 2004;
b) deţinătorul unui stoc mai mare de 50 kg care constă din sau conţine orice substanţă enumerată în secţiunea 1 din anexa nr.6, a cărei utilizare este permisă, va pune la dispoziţia Ministerul Mediului informaţii privind natura şi mărimea stocului respectiv;
c) deţinătorul va administra stocul într-un mod sigur din punctul de vedere al protecţiei mediului şi sănătăţii populaţiei;
d) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului monitorizează modul de utilizare şi gestiune a stocurilor notificate.
(4) Gestionarea deşeurilor de poluanţi organici persistenţi prevede următoarele:
a) producătorii şi deţinătorii de deşeuri vor întreprinde toate măsurile posibile pentru a evita contaminarea acestor deşeuri cu substanţele enumerate în secţiunea a 2-a din anexa nr.6;
b) deşeurile care constau din, conţin sau sunt contaminate cu oricare dintre substanţele enumerate în secţiunea a 2-a din anexa nr.6 trebuie să fie valorificate sau eliminate fără întîrziere şi în conformitate cu operaţiunile D9 şi R1, prevăzute în anexele nr.1 şi 2, cu excepţia deşeurilor care conţin bifenili policloruraţi, în aşa mod încât să se asigure că conţinutul de poluanţi organici persistenţi este distrus sau transformat ireversibil şi deşeurile rămase, precum şi emisiile nu prezintă caracteristicile poluanţilor organici persistenţi;
c) operaţiunile de valorificare sau eliminare care pot conduce la recuperarea, reciclarea, regenerarea sau reutilizarea oricăror dintre substanţele enumerate în secţiunea a 2-a din anexa nr.6 se interzic.
(5) Transportul stocurilor şi deşeurilor de poluanţi organici persistenţi până la locul de tratare sau eliminare se efectuează cu respectarea prevederilor art.4. Transportul stocurilor şi deşeurilor de poluanţi organici persistenţi pe drumurile publice spre locul de tratare sau eliminare şi transferul acestora pentru eliminare finală peste frontieră se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art.44 şi 64.
(6) Etichetarea poluanţilor organici persistenţi, a stocurilor şi deşeurilor se efectuează cu respectarea prevederilor art.22 din prezenta lege şi ale actelor normative aprobate de Guvern.
(7) Gestionarea poluanţilor organici persistenţi, a stocurilor şi deşeurilor acestora se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 54. Deşeurile de ambalaje
(1) Se supun prevederilor prezentei legi toate ambalajele puse la dispoziţie pe piaţă, indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale, în gospodăriile private sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de ambalaje care nu mai corespund scopului pentru care au fost fabricate, indiferent de modul de generare, de colectare, de stocare, de reutilizare sau de valorificare.
(2) În sensul prezentei legi:
a) ambalaje înseamnă toate produsele realizate din orice materiale, de orice natură, utilizate pentru a conţine, a proteja, a manevra, a prezenta şi a furniza bunurile, de la materii prime la bunuri prelucrate, de la producător la utilizator sau la consumator. Articolele „nereturnabile” utilizate în aceleaşi scopuri trebuie, de asemenea, considerate ambalaje;
a1) ambalaj de unică folosinţă – ambalaj destinat să fie utilizat o singură dată în scopul pentru care a fost conceput;
a2) ambalaj nereciclabil – ambalaj care, după ce devine deşeu, poate fi folosit doar pentru valorificarea energetică sau poate fi doar eliminat;
a3) ambalaj reciclabil – ambalaj fabricat din materialele care pot fi transformate în produse ce îndeplinesc cerinţele standardelor aplicabile pentru asemenea produse sau în materiale din care este fabricat acesta; ambalajul poate fi biodegradabil şi se descompune în dioxid de carbon, biomasă şi apă. După ce devine deşeu, ambalajul este reciclat în instalaţii autorizate conform art.25 sau este exportat pentru reciclare în produse care îndeplinesc cerinţele standardelor aplicabile pentru asemenea produse în alte ţări, în conformitate cu Regulamentul privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022;
a4) depozit – o sumă de bani plătită pentru fiecare unitate de produs plasat pe piaţă, conform art.541 alin.(3), de către producător, distribuitor, comerciant, consumatorul sau utilizatorul final ori administratorul sistemului de depozit, după caz, pentru a se asigura că ambalajul aferent este returnat producătorului pentru reutilizare, în cazul ambalajului reutilizabil, şi, respectiv, administratorului sistemului de depozit în vederea reciclării, în cazul ambalajului de unică folosinţă, conform prezentei legi;
b) deşeurile de ambalaje înseamnă orice ambalaj sau material de ambalaj care constituie deşeuri conform art.2 pct.9);
c) gestionarea deşeurilor de ambalaje înseamnă gestionarea deşeurilor astfel cum este definită la art.2 pct.15);
d) plastic înseamnă un polimer la care este posibil să fi fost adăugaţi aditivi sau alte substanţe şi care este capabil să funcţioneze drept principal component structural al pungilor de transport;
e) pungi de transport din plastic înseamnă pungi de transport, cu sau fără mâner, fabricate din plastic, furnizate consumatorilor la punctele de vânzare de bunuri sau produse;
f) pungi de transport din plastic subţire înseamnă pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 50 de microni;
g) pungi de transport din plastic foarte subţire înseamnă pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni, care sunt necesare din motive de igienă sau care sunt utilizate ca ambalaje primare pentru produsele alimentare în vrac, atunci când acest lucru contribuie la prevenirea pierderilor de alimente.
(3) Activitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje are la bază principiile generale prevăzute de prezenta lege şi de actele normative în domeniu şi se realizează după cum urmează:
a) în mod individual – pentru ambalajele utilizate în scop propriu, prin organizarea sistemelor de preluare sau colectare şi valorificare a acestora, cu respectarea cerinţelor stabilite la art.12 şi a prevederilor Regulamentului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2020, sau prin predarea acestora unui operator autorizat;
b) în mod colectiv – pentru ambalajele plasate pe piaţă, prin organizarea sistemelor de preluare sau colectare şi valorificare a acestora, cu respectarea cerinţelor stabilite la art.12 şi a prevederilor Regulamentului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2020;
c) prin participare în cadrul sistemului de depozit în conformitate cu art.541–544.
De la data intrării în funcţiune a sistemului de depozit, obligaţiile producătorilor aferente responsabilităţii extinse a producătorului în ceea ce priveşte colectarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje provenite de la plasarea pe piaţă a produselor menţionate la art.541 alin.(3) se vor îndeplini exclusiv în cadrul sistemului de depozit.
(4) Producătorii de ambalaje şi produse ambalate, operatorii instalaţiilor autorizate pentru reciclarea deşeurilor de ambalaje sunt obligaţi să respecte următoarele priorităţi pentru gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, în ordinea importanţei:
a) să utilizeze toate măsurile posibile de prevenire a generării deşeurilor de ambalaje în vederea reducerii acestora;
b) să reutilizeze ambalajele;
c) să recicleze deşeurile de ambalaje generate şi să obţină din acestea produse utilizabile sau materii prime secundare adecvate pentru fabricarea acestor produse;
d) să utilizeze deşeurile de ambalaje pentru valorificarea energiei;
e) să elimine deşeurile de ambalaje în condiţii de siguranţă şi în modul prevăzut de prezenta lege şi Regulamentul privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2020, astfel încât să nu pună în pericol mediul şi sănătatea populaţiei.
(5) În scopul prevenirii generării deşeurilor în conformitate cu prevederile art.3, precum şi al evitării poluării mediului, se interzice distribuirea gratuită a pungilor din plastic restricţionate prin art.201 alin.(1)–(3) din Legea nr.231/2010 cu privire la comerţul interior, cu excepţia celor biodegradabile.
(6) În scopul asigurării protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei şi prevenirii formării deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ambalajele trebuie să respecte următoarele cerinţe esenţiale şi niveluri ale concentraţiei de metale grele:
1) cerinţele esenţiale specifice privind fabricarea şi compoziţia ambalajului:
a) ambalajul va fi fabricat astfel încât volumul şi greutatea acestuia să fie limitate la minimum necesar pentru a asigura nivelul cerut de siguranţă, igienă şi acceptabilitate, atât pentru produsul ambalat, cât şi pentru consumator;
b) ambalajul va fi conceput, fabricat şi comercializat într-un mod care să permită reutilizarea sau valorificarea sa, inclusiv reciclarea, şi să reducă la minimum impactul negativ asupra mediului;
c) ambalajul va fi fabricat urmărindu-se reducerea la minimum a conţinutului de substanţe nocive sau de alte substanţe şi materiale periculoase în compoziţia materialului de ambalare şi în elementele sale, care se pot regăsi în emisiile, cenuşa sau levigatul care rezultă din procesele de eliminare a deşeurilor de ambalaje.
2) cerinţele esenţiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj:
a) proprietăţile fizice şi caracteristicile ambalajului trebuie să permită mai multe rotaţii în condiţii normale de utilizare preconizate;
b) ambalajul reutilizat trebuie pregătit, după caz, pentru a satisface exigenţele în materie de sănătate şi de securitate;
c) ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să devină deşeu de ambalaj valorificabil.
3) cerinţele esenţiale specifice privind caracterul valorificabil al unui ambalaj:
a) ambalajul va fi fabricat astfel încât să permită reciclarea unui anumit procent din greutatea materialelor folosite, atunci când devine deşeu de ambalaj. Acest procent poate varia în funcţie de tipul materialului folosit la fabricarea ambalajului;
b) ambalajul va fi fabricat astfel încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaj tratate în vederea valorificării energetice să aibă o valoare calorică minimă, precum şi să permită optimizarea valorificării de energie;
c) ambalajul va fi fabricat astfel încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaje tratate în vederea compostării să fie suficient de biodegradabile;
d) ambalajul biodegradabil va fi fabricat astfel încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, o descompunere fizică, chimică, termică sau biologică până la transformarea în bioxid de carbon, biomasă şi apă a celei mai mari părţi a materialului.
4) totalul nivelului concentraţiei de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezent în ambalaje sau în componentele ambalajelor nu trebuie să depăşească 100 ppm, raportat la masă, cu excepţia ambalajelor realizate în întregime din cristal cu conţinut de plumb.
5) cerinţele esenţiale specifice privind etichetarea ambalajului:
a) ambalajul va fi etichetat astfel ca să permită identificarea şi clasificarea acestuia, indicând tipurile de materiale utilizate la producerea ambalajului şi cea mai adecvată modalitate de gestionare a deşeurilor de ambalaje. Marcajul ambalajelor se stabileşte de Regulamentul privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2020;
b) producătorii de ambalaje şi produse ambalate, supuse sistemului de depozit în conformitate cu art.541, pe lângă marcajul specificat la lit.a) din prezentul punct, marchează de asemenea ambalajele propriilor produse cu orice altă etichetă la alegere, care indică participarea lor la sistemul de depozit pentru ambalaje;
c) producătorii care plasează pe piaţă produse pentru ale căror ambalaje s-a constituit un depozit în conformitate cu art.541 sunt obligaţi să marcheze ambalajul cu un cod de bare, identificând producătorul ambalajului, şi cu o marcă care indică aplicarea sistemului de depozit, pe lângă marcajul specificat la lit.a) din prezentul punct. Marca ce indică aplicarea sistemului de depozit trebuie să fie universală pe teritoriul Republicii Moldova. Detaliile aferente etichetării în cadrul sistemului de depozit vor fi stabilite de către administratorul sistemului de depozit cu respectarea Regulamentului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2020;
d) codul de bare de pe ambalajul produsului trebuie să indice importatorul şi/sau producătorul produsului.
(7) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art.12, producătorii de ambalaje şi de produse ambalate sunt obligaţi:
a) să asigure finanţarea creării unor sisteme de preluare sau colectare a deşeurilor de ambalaje, care sunt complementare sistemului de management integrat al deşeurilor municipale, organizate de către autorităţile administraţiei publice locale conform art.11 alin.(5);
b) să asigure dezvoltarea schemei de valorificare materială sau energetică a deşeurilor de ambalaje care nu pot fi reciclate, fiind inutilizabile pentru valorificare materială;
c) să participe la sistemul de depozit pentru ambalaje în cazul plasării pe piaţă a produselor pentru care s-a constituit un depozit în conformitate cu art.541;
d) să informeze publicul despre problemele de gestionare a deşeurilor de ambalaje, daunele asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, cauzate de gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor de ambalaje, precum şi despre posibilităţile de gestionare a deşeurilor de ambalaje;
e) să achite costurile de colectare, transport, pregătire pentru utilizare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje şi/sau costurile de funcţionare a sistemului de depozit pentru ambalaje, precum şi costurile de organizare şi prezentare a informaţiilor publice prevăzute la lit.d);
f) să ia toate măsurile pentru a se asigura că gestionarea ambalajelor de desfacere golite, a ambalajelor secundare (grupate), a ambalajelor terţiare (de transport), precum şi gestionarea deşeurilor din aceste ambalaje se desfăşoară în conformitate cu priorităţile prevăzute la alin.(4);
g) să informeze consumatorii şi utilizatorii finali de ambalaje şi alţi deţinători de deşeuri de ambalaje, prin intermediul mass-mediei şi altor mijloace de comunicare, despre sistemele de returnare, colectare şi recuperare de care dispun, despre rolul consumatorilor şi al utilizatorilor finali, precum şi al altor deţinători de deşeuri de ambalaje în promovarea utilizării, reutilizării şi reciclării ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, precum şi despre semnificaţiile simbolurilor de pe ambalaje.
(71) Pentru aplicarea unitară la nivel naţional a colectării selective, deşeurile de ambalaje se colectează în containere inscripţionate cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinate şi fabricate sau inscripţionate, în mod corespunzător, în culoare:
a) albastră – pentru deşeuri de hârtie şi carton;
b) galbenă – pentru deşeuri de plastic, metale şi materiale compozite;
c) verde/albă – pentru deşeuri de sticlă colorată/albă;
d) roşie – pentru deşeuri periculoase.
(8) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de ambalaje, autorizat de către Agenţia de Mediu conform art.25, este obligat:
a) să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege;
b) să asigure că toate deşeurile supuse tratării care pot fi reciclate sau valorificate nu vor fi eliminate;
c) să raporteze trimestrial producătorilor de ambalaje rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de ambalaje stabilite de Guvern.
(9) Gestionarea ambalajului şi deşeurilor de ambalaje se efectuează conform prevederilor Regulamentului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2020.
(10) Producătorii care plasează pe piaţă nu mai mult de 100 kg de ambalaje pe an (cu excepţia ambalajelor reutilizabile şi a celor de unică folosinţă, supuse sistemului de depozit în conformitate cu art.541 alin.(1)) sunt exceptaţi de la obligaţia prevăzută la art.12, 29 şi în prezentul articol de a plăti taxa pentru poluarea mediului conform Legii nr.1540/1998 privind plata pentru poluarea mediului, aferentă deşeurilor de ambalaje.
(11) Producătorii menţionaţi la alin.(10) sunt exceptaţi de la obligaţia de a ţine evidenţa şi de a raporta informaţia prevăzută la art.12 şi în prezentul articol, precum şi de la obligaţia de înregistrare în conformitate cu procedura stabilită de Guvern dacă:
a) întreprinderea nu este obligată să fie înregistrată ca plătitoare de TVA conform Codului fiscal (excepţia nu se aplică producătorilor care plasează pe piaţă produse ambalate în ambalaje pentru care se aplică sistemul de depozit în conformitate cu art.541 alin. (1));
b) mărfurile (ambalajele şi produsele ambalate) importate de întreprindere în perioada contabilă sunt scutite de TVA la import conform Codului fiscal.
Articolul 541. Sistemul de depozit pentru ambalaje
(1) Produsele menţionate la alin.(3) din prezentul articol care sunt ambalate în ambalaje reutilizabile şi în ambalaje de unică folosinţă sunt supuse sistemului de depozit. Sistemul de depozit reprezintă un set de măsuri organizatorice, administrative, financiare, informaţionale şi de altă natură, implementate de administratorul sistemului de depozit pentru a se asigura că ambalajul reutilizabil returnat producătorului este reutilizat şi că deşeurile provenite din ambalajele de unică folosinţă sunt gestionate în conformitate cu priorităţile de gestionare a deşeurilor de ambalaje, stabilite la art.3. Sistemul de depozit este unic la nivel naţional şi este obligatoriu pentru toţi producătorii şi comercianţii în condiţiile prezentei legi, aplicându-se atât produselor fabricate pe teritoriul naţional, cât şi produselor importate, în condiţii nediscriminatorii, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea participării efective a operatorilor economici la funcţionarea sistemului de depozit şi la achitarea tarifelor de administrare şi de gestionare a deşeurilor de ambalaje, impuse acestora de către administratorul sistemului de depozit.
(2) Producătorii percep un depozit de la distribuitori sau comercianţi pentru fiecare unitate de produs ambalat în ambalaje reutilizabile, pe care îl vor rambursa acestora în schimbul ambalajelor returnate. Mecanismul de implementare, precum şi obligaţiile producătorilor specifice creării şi funcţionării sistemului de depozit, care rezultă din prevederile art.12, 54, 542–544 şi ale prezentului articol, sunt stabilite de Guvern.
(3) Producătorii percep un depozit de la distribuitori sau comercianţi pentru fiecare unitate de produs de bere, cocktailuri de bere, cidru, vin, cocktailuri cu vin, băuturi cu vin, alte băuturi fermentate, cocktailuri alcoolice şi băuturi nealcoolice (băuturi răcoritoare, apă de masă), apă minerală naturală, apă de izvor, apă potabilă, suc, nectar, ambalate în ambalaje de unică folosinţă de sticlă, plastic sau metal, cu volum de la minimum o zecime de litru şi până la 3 litri inclusiv.
________________________
Notă: Conform art.II al.(3) din LP 97 din 25.04.24, MO 209-212/16.05.24 art.297 producătorii care plasează pe piaţă produse ambalate prevăzute la art.541 alin.(3) se înregistrează în sistemul informaţional gestionat de către administratorul sistemului de depozit în termen de 3 luni de la desemnarea administratorului.
(4) Nu se percepe un depozit dacă:
a) produsele menţionate la alin.(3) sunt comercializate operatorilor sau utilizatorilor de vehicule aeriene, pe apă, rutiere, feroviare, aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova, care transportă pasageri pe rute internaţionale, iar băuturile sunt destinate vânzării şi/sau consumului de către pasagerii acestor vehicule;
b) produsele al căror ambalaj este supus sistemului de depozit în conformitate cu alin.(2) şi (3) sunt exportate de pe teritoriul Republicii Moldova de către producători sau prin intermediul terţilor;
c) produsele sunt comercializate în magazine duty-free.
(5) Distribuitorii de produse ambalate preiau un depozit de la comercianţii de produse ambalate atunci când distribuie produsele supuse sistemului de depozit.
(6) Comercianţii de produse ambalate pentru care se solicită un depozit sunt obligaţi să preia depozitul de la consumatorii sau utilizatorii finali la comercializarea produsului.
(7) Comercianţii sectorului HoReCa au obligaţia să perceapă depozitul de la consumatorii finali pentru produsele menţionate la alin.(3) consumate în afara structurii de vânzare şi să nu perceapă depozitul pentru produsele consumate la locul structurii de vânzare. Ambalajele produselor consumate la locul structurii de vânzare a comercianţilor sectorului HoReCa vor fi preluate şi gestionate de către administratorul sistemului de depozit în aceeaşi manieră cu cele colectate din cadrul punctelor de returnare.
(8) Comercianţii sectorului HoReCa nu au obligaţia de a organiza puncte de returnare.
(9) Ambalajele reutilizabile supuse sistemului de depozit nu sunt acceptate şi depozitul nu se rambursează dacă:
a) nu poartă etichetă cu elementele specifice care să indice aplicarea sistemului de depozit pentru ambalajele reutilizabile sau eticheta nu este clar vizibilă şi, prin urmare, nu este identificabilă; şi/sau
b) sunt deteriorate sau contaminate în măsura în care nu mai pot fi reutilizate.
(10) Ambalajele de unică folosinţă supuse sistemului de depozit nu sunt acceptate şi depozitul nu se rambursează dacă:
a) nu poartă etichetă cu elementele specifice care să indice aplicarea sistemului de depozit pentru ambalajele de unică folosinţă sau eticheta nu este clar vizibilă şi, prin urmare, nu este identificabilă; şi/sau
b) nu au cod de bare sau codul de bare este deteriorat astfel încât producătorul să nu poată fi identificat; şi/sau
c) nu sunt golite complet; şi/sau
d) au forma modificată astfel încât să nu poată fi identificate ca fiind supuse sistemului de depozit.
(11) Producătorii de produse în ambalaje supuse sistemului de depozit, precum şi distribuitorii sau comercianţii care distribuie sau vând produse în astfel de ambalaje indică separat în evidenţa lor preţul produsului şi valoarea depozitului aferent.
(12) Cuantumul depozitului pentru ambalajele reutilizabile supuse sistemului de depozit conform alin.(2) şi pentru ambalajele de unică folosinţă supuse sistemului de depozit conform alin.(3) este de minimum 2 lei şi se aprobă de către Ministerul Mediului pentru o perioadă de cel puţin un an, ţinându-se cont de propunerile administratorului sistemului de depozit pentru ambalajele reutilizabile şi pentru cele de unică folosinţă.
(13) Cuantumul depozitului trebuie să fie stabilit la un nivel care să încurajeze consumatorii sau utilizatorii finali de produse ambalate să returneze ambalajele reutilizabile sau deşeurile de ambalaje de unică folosinţă.
(14) Contract de organizare a gestionării ambalajelor reutilizabile şi a celor de unică folosinţă înseamnă un contract încheiat între administratorul sistemului de depozit şi comerciant pentru organizarea punctelor de returnare a ambalajelor de către consumatorii sau utilizatorii finali în vederea rambursării depozitului, conform art.542. În cazul organizării punctelor de returnare a ambalajelor pentru mai mulţi comercianţi prin intermediul serviciilor complementare serviciilor existente de gestionare a deşeurilor municipale, contractul este tripartit şi se semnează între administratorul sistemului de depozit (în numele acestor comercianţi), autoritatea administraţiei publice locale (sau asociaţia de dezvoltare intercomunitară) şi operatorul serviciului de gestionare a deşeurilor municipale.
(15) Contractul prevăzut la alin.(14) cuprinde:
a) procedura de încheiere a contractului, intrarea în vigoare şi încetarea acestuia;
b) termenele şi condiţiile dezvoltării infrastructurii şi utilizării sistemului de colectare a deşeurilor de ambalaje generate în fluxul de deşeuri municipale;
c) procedura şi condiţiile de prestare a serviciilor;
d) costul serviciilor;
e) modalitatea de achitare;
f) drepturile, obligaţiile părţilor şi răspunderea în cazul neîndeplinirii obligaţiilor;
g) procedura de depunere a cererilor, examinarea acestora şi soluţionarea litigiilor;
h) termenul de valabilitate a contractului, condiţiile şi procedura de modificare sau rezoluţiune a acestuia.
Formularul-tip al contractului se aprobă prin ordinul ministrului mediului.
(16) Deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să separe deşeurile de ambalaje de alte deşeuri şi să asigure sortarea deşeurilor de ambalaje la sursă.
(17) Consumatorii şi utilizatorii finali, precum şi deţinătorii de deşeuri de ambalaje generate în fluxul de deşeuri municipale sunt obligaţi să utilizeze sisteme complementare de colectare a deşeurilor de ambalaje.
(18) Producătorii de produse în ambalaje supuse sistemului de depozit achită administratorului sistemului de depozit un tarif de administrare pentru acoperirea tuturor costurilor aferente îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin administratorului sistemului de depozit, iar administratorul achită comercianţilor un tarif de gestionare pentru acoperirea tuturor costurilor aferente îndeplinirii obligaţiilor privind preluarea şi stocarea ambalajelor. Cuantumul tarifului de administrare şi cel al tarifului de gestionare se stabilesc de către Ministerul Mediului, în termen de 120 de zile calendaristice de la desemnarea administratorului sistemului de depozit, luându-se în considerare propunerea înaintată de administratorul sistemului de depozit.
Articolul 542. Obligaţiile comercianţilor de produse în ambalaje supuse sistemului de depozit
(1) Comercianţii de produse în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să accepte ambalajele reutilizabile returnate de consumatorii sau utilizatorii finali, pentru care s-a stabilit un depozit în conformitate cu art.541, şi să le ramburseze acestora depozitul. Sunt scutiţi de la această obligaţie comercianţii care funcţionează în magazinele din oraşe şi sate cu o suprafaţă comercială care nu depăşeşte 100 m2 sau în unităţile cu o suprafaţă comercială care nu depăşeşte 150 m2, cum ar fi tarabele din piaţă, chioşcurile, benzinăriile şi unităţile de alimentaţie publică, precum şi comercianţii care plasează produsele respective exclusiv prin intermediul unor platforme online sau al aparatelor automate pentru vânzări. Comercianţii de produse în ambalaje reutilizabile care fac obiectul scutirilor prevăzute în prezentul alineat sunt încurajaţi să organizeze puncte de returnare pentru produsele în ambalaje reutilizabile.
(2) Comercianţii de produse în ambalaje de unică folosinţă sunt obligaţi să accepte deşeurile de ambalaje de unică folosinţă returnate de consumatorii sau utilizatorii finali, pentru care s-a stabilit un depozit în conformitate cu art.541, şi să le ramburseze acestora depozitul. Sunt scutiţi de la această obligaţie comercianţii care funcţionează în magazinele din oraşe şi sate cu o suprafaţă comercială care nu depăşeşte 100 m2 sau în unităţile cu o suprafaţă comercială care nu depăşeşte 150 m2, cum ar fi tarabele din piaţă, chioşcurile, benzinăriile şi unităţile de alimentaţie publică, precum şi comercianţii care plasează produsele respective exclusiv prin intermediul unor platforme online sau al aparatelor automate pentru vânzări. Comercianţii de produse în ambalaje de unică folosinţă care fac obiectul scutirilor prevăzute în prezentul alineat sunt încurajaţi să organizeze puncte de returnare pentru produsele în ambalaje de unică folosinţă.
(3) Comercianţii de produse în ambalaje reutilizabile menţionaţi la alin.(1) sunt obligaţi să accepte toate ambalajele pentru care s-a stabilit un depozit în conformitate cu art.541 şi să ramburseze depozitul, indiferent de faptul că vând sau nu produse ambalate în ambalaje identice. Comercianţii de produse în ambalaje de unică folosinţă menţionaţi la alin.(2) sunt obligaţi să accepte toate deşeurile de ambalaje pentru care s-a stabilit un depozit în conformitate cu art.541 şi să ramburseze depozitul, indiferent de faptul că vând sau nu produse ambalate în ambalaje identice.
(4) Comercianţii de produse ambalate menţionaţi la alin.(1) şi (2) organizează puncte de returnare a ambalajelor reutilizabile şi/sau a deşeurilor de ambalaje de unică folosinţă conform prevederilor art.541 alin.(14) şi (15) şi asigură rambursarea depozitelor aferente în cadrul unităţilor comerciale sau în imediata apropiere a acestora, dar nu mai departe de 150 m de aceste unităţi, având acelaşi program de activitate ca şi unităţile comerciale.
(5) Comercianţii rambursează depozitul în numerar ori prin tichet consumatorilor sau utilizatorilor finali pentru toate ambalajele de produse ori deşeurile de ambalaje din cadrul sistemului de depozit sau, la cererea acestora, le acordă dreptul de a achiziţiona bunuri sau servicii vândute de respectivii comercianţi pentru o sumă egală cu suma depozitului.
(6) Comercianţii de produse supuse sistemului de depozit trebuie să indice la unităţile comerciale, distinct, atât pe eticheta de preţ de la raft, cât şi pe documentele fiscale aferente, valoarea depozitului.
(7) Comercianţii de produse supuse sistemului de depozit trebuie să afişeze în unităţile comerciale informaţii scrise (pe un poster de format de cel puţin A3 (420×297 mm)) despre modul în care consumatorii sau utilizatorii finali pot returna ambalajele reutilizabile şi deşeurile de ambalaje de unică folosinţă, precum şi despre condiţiile de rambursare a depozitului.
(8) Comercianţii de produse supuse sistemului de depozit sunt obligaţi:
a) să încheie contracte cu administratorul sistemului de depozit conform prevederilor art.541 alin.(14) şi (15) în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce decurg din prezenta lege;
b) să nu comercializeze produse ambalate menţionate la art.541 alin.(3) care sunt achiziţionate de la producători neînregistraţi în cadrul administratorului sistemului de depozit sau de la distribuitori ai acestor producători;
c) să nu comercializeze produse ambalate menţionate la art.541 alin.(3) care nu sunt marcate potrivit prevederilor prezentei legi;
d) să asigure, la cererea producătorului, colectarea, păstrarea şi predarea ambalajului reutilizabil supus sistemului de depozit pe tipuri de ambalaje reutilizabile;
e) să asigure colectarea, păstrarea şi predarea deşeurilor de ambalaje de unică folosinţă supuse sistemului de depozit, separat pe tipuri (sticlă, plastic, metal), exclusiv către administratorul sistemului de depozit;
f) să întocmească şi să furnizeze informaţii şi rapoarte lunare privind sumele depozitelor primite şi achitate pe tipuri de ambalaje, precum şi alte informaţii solicitate de administratorul sistemului de depozit şi producători.
_________________________
Notă: Conform art.II al.(3) din LP 97 din 25.04.24, MO 209-212/16.05.24 art.297 comercianţii de produse menţionaţi la art.542 se înregistrează în sistemul informaţional gestionat de către administratorul sistemului de depozit în termen de 6 luni de la desemnarea administratorului.
Articolul 543. Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje reutilizabile
(1) Producătorii şi comercianţii de produse pentru care s-a constituit un depozit pentru ambalaje reutilizabile desemnează un administrator al sistemului de depozit pentru ambalaje reutilizabile sub forma unei entităţi juridice fără scop lucrativ, înfiinţată în conformitate cu legislaţia privind organizaţiile necomerciale, pentru a îndeplini următoarele funcţii:
a) să gestioneze aplicarea sistemului de depozit la toate nivelurile, inclusiv cel administrativ, tehnic şi financiar;
b) să organizeze rambursarea costurilor de gestionare a ambalajelor reutilizabile către comercianţii de astfel de ambalaje;
c) să pregătească şi să furnizeze informaţii comercianţilor de produse în ambalaje reutilizabile cu privire la tipurile de ambalaje reutilizabile pentru care se solicită un depozit, cuantumul depozitului, procedura de acceptare şi rambursare a depozitului şi procedura de contabilizare a ambalajului.
(2) Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje reutilizabile prezintă dosarul întocmit în conformitate cu cerinţele art.544 alin.(5).
_________________________
Notă: Conform art.II al.(4) din LP97 din 25.04.24, MO209-212/16.05.24 art.297 sistemul de depozit se va pune în funcţiune pe întreg teritoriul Republicii Moldova în termen de un an de la desemnarea administratorului sistemului de depozit, conform art.543, dar nu mai târziu de 25 ianuarie 2027.
Articolul 544. Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă
(1) Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă este o entitate juridică fără scop lucrativ, înfiinţată în conformitate cu legislaţia privind organizaţiile necomerciale exclusiv pentru implementarea, gestionarea, operarea sistemului de depozit şi asigurarea finanţării acestuia.
(2) Fondatorii administratorului sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă sunt structuri asociative ale producătorilor şi structuri asociative ale comercianţilor care plasează pe piaţă şi comercializează produsele ambalate menţionate la art.541 alin.(3). Fondatorii se vor înscrie în procedura de desemnare a administratorului sistemului de depozit prin depunerea documentaţiei prevăzute de lege, în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la intrarea în vigoare a actului normativ ce stabileşte cerinţele de constituire a administratorului.
(3) Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă îndeplineşte următoarele obligaţii:
1) asigură atingerea următoarelor ţinte de colectare a deşeurilor de ambalaje pentru care se aplică sistemul de depozit:
a) 55% – sticlă, 60% – plastic, 60% – metal, pentru primul an calendaristic de funcţionare a sistemului de depozit;
b) 65% – sticlă, 70% – plastic, 70% – metal, pentru al doilea an calendaristic de funcţionare a sistemului de depozit;
c) 75% – sticlă, 80% – plastic, 80% – metal, începând cu al treilea an calendaristic de funcţionare a sistemului de depozit;
2) administrează sistemul de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă şi organizează colectarea deşeurilor de ambalaje;
3) organizează gestionarea deşeurilor de ambalaje colectate în cadrul sistemului de depozit, cu selectarea, prin licitaţie publică, a gestionarilor de deşeuri care vor recicla aceste deşeuri, asigurând atingerea ţintelor stabilite pentru colectarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje supuse sistemului de depozit;
4) educă şi informează publicul cu privire la aplicarea sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă;
5) pune la dispoziţia comercianţilor menţionaţi la art.541 facilităţi pentru preluarea deşeurilor de ambalaje (inclusiv facilităţi pentru preluarea automată (nonumană) a deşeurilor de ambalaje şi pentru rambursarea depozitului), ţinând cont de zona de vânzare a magazinului şi de cantitatea de deşeuri de ambalaje colectate la magazin; asigură, din resurse proprii, reparaţia şi întreţinerea instalaţiilor automate (nonumane) de preluare a deşeurilor de ambalaje sau rambursează comercianţilor de produse în ambalaje prevăzuţi la art.542 costurile de reparaţie şi întreţinere a instalaţiilor automate (nonumane) de preluare a deşeurilor de ambalaje pe care le-au achiziţionat şi/sau închiriat, care respectă specificaţiile tehnice stabilite de administratorul sistemului de depozit;
6) rambursează comercianţilor de produse în ambalaje menţionaţi la art.542 un tarif de gestionare ce cuprinde costurile suportate de aceştia pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin prin aplicarea sistemului de depozit pentru ambalajele de unică folosinţă, asociat cu preluarea deşeurilor de ambalaje de unică folosinţă pentru care se constituie un depozit (inclusiv costurile suportate de aceşti comercianţi la achiziţionarea şi/sau închirierea de instalaţii automate (nonumane) de preluare a deşeurilor de ambalaje care respectă specificaţiile tehnice stabilite de administratorul sistemului de depozit); rambursează depozitul şi costurile pentru furnizarea de informaţii publice;
7) îndeplineşte alte obligaţii prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative privind constituirea administratorului sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă, care îi sunt stabilite prin contracte cu producătorii ce furnizează produse ambalate în ambalaje de unică folosinţă, pentru care s-a constituit un depozit, şi cu comercianţii de ambalaje menţionaţi la art.541.
(4) Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă trebuie să aibă:
a) capacitatea financiară necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor în calitate de administrator pe întreg teritoriul ţării;
b) posibilitatea de a îndeplini obligaţiile în calitate de administrator pe întreg teritoriul ţării, în baza contractelor cu comercianţii de ambalaje.
(5) Administratorul sistemului de depozit pentru ambalajele de unică folosinţă prezintă Ministerului Mediului, pentru coordonare, şi Agenţiei de Mediu, pentru obţinerea autorizaţiei, dosarul întocmit în conformitate cu cerinţele prevăzute de prezenta lege, ţinând cont de particularităţile organizării sistemului de depozit pentru ambalajele de unică folosinţă, şi anume:
a) planul de organizare a sistemului de depozit pentru ambalajele de unică folosinţă, care include măsuri şi acţiuni pentru a se asigura îndeplinirea obligaţiilor impuse operatorilor economici care participă în cadrul sistemului de depozit;
b) schema de finanţare a sistemului de depozit pentru ambalajele de unică folosinţă, inclusiv a implementării planului de organizare a sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă şi a programului de educare şi informare a publicului cu privire la sistemul de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă. Cuantumul tarifului de administrare care urmează să fie plătit de către producători pentru administrarea sistemului de depozit pentru ambalajele de unică folosinţă, precum şi cuantumul tarifului de gestionare care urmează să fie plătit către comercianţi pentru îndeplinirea obligaţiilor aferente sistemului de depozit se precizează în schema de finanţare;
c) programul de educare şi informare a publicului cu privire la sistemul de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă, care va include priorităţi şi măsuri pentru educarea şi informarea publicului.
(6) Ministerul Mediului refuză coordonarea documentelor menţionate la alin.(5) dacă planul de organizare a sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă şi/sau schema de finanţare a sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă, şi/sau programul de educare şi informare a publicului cu privire la sistemul de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă nu respectă cerinţele stabilite de lege şi/sau calculele şi datele prezentate în schema de finanţare a sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă nu sunt justificate.
(7) Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă prestează servicii în condiţii nediscriminatorii tuturor producătorilor care furnizează produse ambalate în ambalaje de unică folosinţă, pentru care s-a constituit un depozit în conformitate cu art.541, pentru plasarea pe piaţă şi către comercianţii de produse în ambalaje.
(8) Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă nu are dreptul să divulge unei terţe părţi sau oricărui producător care participă la sistemul de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă ori comerciantului de produse în ambalaje informaţii despre produsele plasate pe piaţă şi cantitatea de ambalaje de unică folosinţă vândute de către comercianţii de produse în ambalaje, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(9) Fondatorii şi participanţii la administrarea sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă au obligaţia de a acţiona în condiţii de transparenţă şi nediscriminatorii faţă de orice operator economic care furnizează servicii sau produse necesare funcţionării sistemului.
(10) Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă implementează măsurile prevăzute în planul de organizare a sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă, schema de finanţare a sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă, programul de educare şi informare a publicului cu privire la sistemul de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă şi prezintă rapoarte privind implementarea acestor măsuri.
(11) Administratorul sistemului de depozit pentru ambalaje de unică folosinţă trebuie să aloce 1% – 2% din veniturile sale, constând în depozite nerevendicate şi sume obţinute din comercializarea deşeurilor de ambalaje predate către reciclare, pentru educarea şi informarea publicului cu privire la funcţionarea sistemului de depozit.
(12) Veniturile înregistrate cu orice titlu de către administratorul sistemului de depozit, inclusiv depozitele nerevendicate, se folosesc în mod exclusiv pentru susţinerea funcţionării sistemului de depozit şi creşterea eficienţei acestuia.
(13) Ţintele de colectare prevăzute la alin.(3) lit.a) se calculează prin raportul dintre numărul total de ambalaje de unică folosinţă supuse sistemului de depozit plasate pe piaţă şi numărul total de ambalaje de unică folosinţă supuse sistemului de depozit validate în baza codului de bare ca fiind returnate în cadrul sistemului de depozit în anul calendaristic de referinţă. Ambalajele validate ca fiind returnate în cadrul sistemului de depozit sunt cele stabilite la punctele de returnare, prin sistemul electronic de numărare al instalaţiilor automate de recepţie, şi, respectiv, la centrul logistic al sistemului de depozit dacă ambalajele au fost preluate manual la punctele de returnare. Centrul logistic reprezintă spaţiul organizat şi gestionat de către administratorul sistemului de depozit, destinat pentru validarea, în baza codului de bare, a ambalajelor supuse sistemului de depozit.
(14) În cazul neatingerii ţintelor de colectare prevăzute la alin.(3) lit.a), administratorul sistemului de depozit va achita către Fondul Ecologic Naţional o sumă de 2 lei pentru ambalajele din metal şi de 4 lei pentru ambalajele din plastic şi sticlă, pentru fiecare unitate de ambalaj pentru care nu au fost atinse ţintele minime anuale de colectare.
(15) Administratorul sistemului de depozit raportează semestrial către Agenţia de Mediu cantitatea de produse în ambalaje supuse sistemului de depozit, plasate pe piaţă de către producători.
________________________
Notă: Conform art.II al.(4) din LP 97 din 25.04.24, MO 209-212/16.05.24 art.297 sistemul de depozit se va pune în funcţiune pe întreg teritoriul Republicii Moldova în termen de un an de la desemnarea administratorului sistemului de depozit, conform art.544, dar nu mai târziu de 25 ianuarie 2027.
Articolul 55. Deşeurile rezultate din activitatea medicală
(1) În sensul prezentei legi, deşeurile rezultate din activitatea medicală se consideră deşeurile rezultate din activităţile de asistenţă medicală pentru om şi animale şi/sau din cercetările conexe, clasificate în deşeuri periculoase şi nepericuloase în conformitate cu poziţia 18 din Lista deşeurilor.
(2) Gestionarea deşeurilor menţionate la alin.(1), inclusiv a celor periculoase, se efectuează în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătatea populaţiei, ţinând cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.1599-XIII din 10 martie 1998, precum şi de cele ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Ambalarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, inclusiv a celor periculoase, se efectuează doar în ambalaj confecţionat din materiale care permit eliminarea acestuia cu riscuri minime pentru mediu şi sănătatea populaţiei. Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu conţinutul.
(4) Etichetarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se efectuează cu respectarea prevederilor art.22 din prezenta lege şi a actelor normative aprobate de Guvern.
(5) În procesul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se interzice:
a) depunerea deşeurilor periculoase neambalate (în vrac);
b) utilizarea pentru ambalarea deşeurilor periculoase a materialelor care nu corespund prevederilor alin.(3) din prezentul articol şi actelor normative aprobate de Guvern;
c) amestecarea diferitor categorii de deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, precum şi amestecarea acestora cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale.
(6) Transportul deşeurilor rezultate din activitatea medicală, inclusiv al celor periculoase, până la locul de tratare sau eliminare se efectuează cu respectarea prevederilor art.4. Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice până la locul de tratare sau eliminare şi transferul acestora pentru eliminare finală peste frontieră se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art.44 şi 64.
(7) Producătorii deşeurilor rezultate din activitatea medicală sunt obligaţi:
a) să colecteze separat deşeurile la sursă, asigurând trierea acestora pe categorii de deşeuri, în scopul facilitării tratării şi eliminării specifice fiecărei categorii de deşeuri;
b) să asigure tratarea şi/sau eliminarea deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, produse la întreprinderile sau instalaţiile autorizate conform art.25, precum şi eliminarea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
c) să asigure ţinerea evidenţei deşeurilor şi transmiterea informaţiei despre deşeurile generate şi gestionarea acestora în conformitate cu art.32 şi 33 din prezenta lege şi cu actele normative aprobate de Guvern.
(8) Conducătorii instituţiilor de asistenţă medicală pentru om şi animale şi instituţiilor de cercetări în acest domeniu, indiferent de tipul de proprietate, sunt obligaţi:
a) să prevadă anual cheltuielile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi;
b) să aprobe planuri proprii de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi să asigure implementarea acestora în conformitate cu regulamentul intern şi actele normative aprobate de Guvern;
c) să nominalizeze o persoană responsabilă pentru activităţile de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
d) să asigure formarea profesională continuă a angajaţilor în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
Articolul 56. Biodeşeurile
(1) Gestionarea biodeşeurilor definite la art.2 pct.2) se efectuează cu respectarea prevederilor art.3 şi 4, astfel încât să se asigure:
a) colectarea separată a biodeşeurilor în vederea compostării şi fermentării acestora;
b) tratarea biodeşeurilor într-un mod care asigură un înalt nivel de protecţie a mediului;
c) producerea din biodeşeuri a unor materiale fără riscuri pentru mediu.
(2) Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grădini vor fi colectate separat şi transportate la staţiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare.
(3) În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice tratarea acestora în staţii de compostare.
Articolul 57. Deşeurile generate de nave şi reziduurile de marfă
(1) În scopul protecţiei eficiente a mediului acvatic şi al prevenirii deversării deşeurilor provenite din exploatarea navelor şi a reziduurilor de marfă se interzice deversarea ilicită a deşeurilor şi a reziduurilor în mediul marin sau în cursuri de apă de către navele care utilizează porturile naţionale, asigurând predarea acestora către instalaţiile portuare de preluare.
(2) În sensul alin.(1) al prezentului articol:
a) deşeuri generate de nave înseamnă toate deşeurile, inclusiv apele uzate şi alte reziduuri decât cele de marfă, care provin din exploatarea navelor şi care intră sub incidenţa prevederilor anexelor I, IV şi V la Convenţia internaţională privind prevenirea poluării de către nave, adoptată la Londra la 2 noiembrie 1973 (MARPOL 73/78), la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.189-XVI din 28 iulie 2005, precum şi deşeurile asociate mărfurilor, astfel cum sunt definite în liniile directoare ale Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI) pentru implementarea anexei V la Convenţie;
b) reziduuri de marfă înseamnă resturile mărfurilor din magaziile sau tancurile de marfă care rămân la finalul operaţiunilor de descărcare şi curăţare, inclusiv surplusurile sau scurgerile de marfă ce pot apărea în timpul operaţiunilor de încărcare şi/sau descărcare;
c) instalaţii portuare de preluare înseamnă orice instalaţie fixă, flotantă sau mobilă care serveşte la preluarea deşeurilor generate de nave şi/sau a reziduurilor de marfă.
(3) Fără a aduce atingere definiţiilor de la alin.(2) lit.a) şi b) din prezentul articol, deşeurile generate de nave şi reziduurile de marfă sunt considerate deşeuri în înţelesul art.2 pct.9).
(4) Predarea deşeurilor generate de nave se va realiza după cum urmează:
a) comandantul unei nave care face escală într-un port pe teritoriul Republicii Moldova va preda toate deşeurile generate de navă unei instalaţii portuare de preluare, autorizată din punctul de vedere al protecţiei mediului în conformitate cu prevederile MARPOL 73/78, înaintea părăsirii portului. Operatorii instalaţiilor portuare de preluare vor elibera un document de confirmare a cantităţii şi a tipurilor de deşeuri preluate, pe care îl vor înmâna comandantului navei;
b) o navă poate fi autorizată de autoritatea competentă în domeniul transportului naval să îşi continue voiajul spre următorul port de escală fără să predea toate deşeurile dacă nava dispune de spaţiu suficient de stocare a deşeurilor care au fost acumulate şi care vor fi generate în timpul voiajului prognozat, cu garanţia asigurării ca nu există niciun risc ca deşeurile să fie aruncate în cursurile de apă.
(5) Având în vedere aspectele pecuniare prevăzute la art.29 pentru acoperirea costurilor aferente instalaţiilor portuare de preluare a deşeurilor generate de nave, inclusiv pentru preluarea şi gestionarea deşeurilor şi/sau reziduurilor de marfă, administraţiile portuare trebuie să instituie un sistem de tarifare aplicabil navelor.
(6) Sistemul de tarifare prevăzut la alin.(5) trebuie să încurajeze armatorul navei să predea deşeurile generate şi/sau reziduurile de marfă la instalaţiile portuare de preluare şi să nu le descarce în mare sau cursuri de apă. În acest sens, următoarele principii vor fi aplicate tuturor navelor, cu excepţia navelor de pescuit şi a ambarcaţiunilor de agrement autorizate să transporte până la 12 pasageri:
a) toate navele care fac escală într-un port de pe teritoriul Republicii Moldova vor contribui la acoperirea costurilor prevăzute la alin.(5), chiar dacă instalaţiile portuare de preluare sunt sau nu sunt utilizate. Astfel, costul va fi inclus, de regulă, în tarifele portuare sau, prin excepţie, va putea fi aplicat un tarif separat pentru deşeuri. Tarifele pot fi aplicate diferenţiat, în funcţie de categoria, tipul şi dimensiunea navei;
b) partea din costuri care nu este acoperită de tarifele prevăzute la lit.a), dacă este cazul, va fi acoperită prin valorificarea deşeurilor efectiv predate de către nave, în funcţie de tipurile şi cantităţile acestora;
c) tarifele vor fi reduse atunci când comandantul poate demonstra că nava sa generează cantităţi reduse de deşeuri ca urmare a managementului de mediu aplicat, construcţiei navei, echipamentului şi operării efectuate.
(7) Sistemul de tarifare va fi echitabil, transparent şi nediscriminatoriu, va reflecta costurile instalaţiilor şi ale serviciilor puse la dispoziţie, chiar dacă acestea sunt sau nu sunt utilizate. Cuantumul tarifelor, modul de aplicare şi baza de calcul al acestora se stabilesc de Guvern.
Articolul 58. Deşeurile de mercur
(1) În sensul prezentei legi, deşeuri de mercur înseamnă substanţe sau obiecte care constau din, conţin sau sunt contaminate cu mercur sau compuşi de mercur care constituie deşeuri conform art.2 pct.9).
(2) Deşeurile de mercur vor fi gestionate în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătatea populaţiei, ţinându-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum şi de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Colectarea, transportul, stocarea, tratarea sau eliminarea deşeurilor de mercur se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art.25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(4) Deşeurile de mercur, inclusiv lămpile fluorescente uzate, se colectează separat şi nu sunt amestecate cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe sau materiale.
(5) Producătorii deşeurilor de mercur şi întreprinderile care administrează deşeuri de mercur asigură ambalarea şi etichetarea acestora conform prevederilor art.22 şi cerinţelor privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobate de Guvern.
(6) Transportarea deşeurilor de mercur pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art.4 şi 44 şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat de Guvern. Transferul deşeurilor de mercur pentru eliminare finală peste frontieră se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art.64.
(7) Depozitarea deşeurilor de mercur, inclusiv a deşeurilor de mercur metalic, se realizează în conformitate cu cerinţele de gestionare şi criteriile specifice de depozitare a acestora aprobate de Guvern.
Articolul 59. Deşeurile de azbest
(1) În sensul prezentei legi, deşeuri de azbest înseamnă substanţele sau produsele şi materialele care constau din sau conţin azbest şi constituie deşeuri conform art.2 pct.9).
(2) Deşeurile de azbest vor fi gestionate în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătatea populaţiei, ţinându-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum şi de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Deşeurile de azbest vor fi colectate separat, ambalate, etichetate, depozitate şi eliminate într-un depozit de deşeuri amplasat într-un loc destinat special pentru eliminarea deşeurilor de azbest.
(4) Colectarea, transportul, stocarea, tratarea sau eliminarea deşeurilor de azbest se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art.25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(5) Producătorii de deşeuri de azbest şi întreprinderile care administrează deşeuri de azbest asigură ambalarea şi etichetarea acestora conform prevederilor art.22 şi cerinţelor privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobate de Guvern.
(6) Transportarea deşeurilor de azbest pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art.4 şi 44 şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat de Guvern. Transferul deşeurilor de azbest pentru eliminare finală peste frontiere se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art.64.
Articolul 60. Anvelopele uzate
(1) În sensul prezentei legi, anvelope uzate înseamnă anvelopele care constituie deşeuri conform art.2 pct.9).
(2) Anvelopele uzate vor fi gestionate în mod sigur pentru mediu, ţinându-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum şi de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Activităţile de gestionare a anvelopelor uzate se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art.25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(4) Colectarea, transportul şi păstrarea anvelopelor uzate se realizează separat prin intermediul unei reţele de colectare a cauciucurilor uzate, formată din centre de deservire tehnică a automobilelor, centre comerciale auto, parcări şi alte obiecte autorizate conform prezentei legi.
(5) În corespundere cu prevederile art.13, anvelopele uzate şi alte deşeuri de cauciuc sunt supuse valorificării materiale sau energetice în conformitate cu cerinţele aprobate de Guvern.
(6) În cazul valorificării energetice a anvelopelor uzate, operatorul va asigura instalarea şi buna funcţionare a sistemelor de purificare a emisiilor în componentele mediului, a echipamentului de măsurare pentru controlul emisiilor, inclusiv cel computerizat, precum şi raportarea volumelor de emisii şi a rezultatelor de control conform legislaţiei de mediu.
(7) Transportarea anvelopelor şi cauciucurilor uzate pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art.4 şi 44. Transportul anvelopelor uzate de pe teritoriul naţional la întreprinderile de valorificare sau eliminare de peste frontiere se restricţionează prin legislaţie.
Articolul 61. Deşeurile de metale feroase şi neferoase
(1) În senul prezentei legi, deşeuri de metale feroase şi neferoase înseamnă metalele feroase şi neferoase care constituie deşeuri conform art.2 pct.9). Resturile de metale generate de procesele tehnologice se consideră deşeuri.
(2) Deşeurile de metale feroase şi neferoase vor fi gestionate în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătatea populaţiei, ţinându-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum şi de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Activităţile de gestionare a deşeurilor de metale feroase şi neferoase se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art.25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(4) Transportarea metalelor feroase şi neferoase, inclusiv în formă de praf sau pulbere, şi al deşeurilor acestora pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art.4 şi 44 şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat de Guvern.
(5) Operatorul instalaţiei este obligat:
a) la acceptarea, în conformitate cu prevederile art.122, a deşeurilor de metale feroase şi neferoase menţionate în anexa nr.61, să înregistreze, pe lângă datele prevăzute la art.182 alin.(5), informaţii cu privire la persoana fizică care a livrat deşeurile la instalaţie, indicând numele şi prenumele acesteia, adresa permanentă sau locul de reşedinţă şi datele buletinului de identitate, să ţină evidenţa continuă a acestor informaţii şi să le păstreze pe o perioadă de 5 ani de la acceptarea deşeurilor, precum şi să supună deşeurile monitorizării radiologice;
b) în cazul în care acceptă deşeuri care prezintă caracteristici de maşini sau echipamente de utilitate publică sau de o operă de artă, sau de obiecte sacre ori religioase sau caracteristicile unei părţi a acestora, să înregistreze suplimentar, ca informaţii referitoare la deşeuri, conform prevederilor art.182 alin.(5), o scurtă descriere a acestor articole pentru a permite identificarea ulterioară şi să includă în ea orice litere, cifre care apar pe aceste articole, alte simboluri, dacă există; asemenea deşeuri nu pot fi dezasamblate, preprocesate sau predate unor terţi timp de 48 de ore de la acceptarea acestora;
c) în cazul efectuării plăţii în favoarea unei persoane fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, să admită achitarea, în numerar, în sumă ce nu depăşeşte 100000 de lei cumulativ anual de la predarea deşeurilor şi a reziduurilor de metale feroase şi neferoase, a reziduurilor industriale care conţin metale sau aliaje ale acestora, conform legislaţiei privind efectuarea decontărilor în numerar;
d) să monitorizeze amplasamentul unităţii cu un sistem de supraveghere video, să păstreze o înregistrare din sistemul de supraveghere video pentru o perioadă de 30 de zile şi să furnizeze această înregistrare, la cerere, autorităţilor care efectuează inspecţii în conformitate cu art.30 şi 31;
e) să instruiască anual toţi angajaţii care lucrează în cadrul instalaţiei în vederea dobândirii cunoştinţelor şi a abilităţilor necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de acceptare a deşeurilor definite de prezenta lege, să întocmească o evidenţă scrisă a acestei instruiri, care se păstrează pe o perioadă de 5 ani după perioada de pregătire.
(51) Operatorul instalaţiei nu trebuie:
a) să accepte deşeurile fără a înregistra informaţiile prevăzute la alin.(5) lit.a) şi b);
b) să dezasambleze, să preproceseze sau să predea unor terţi deşeuri de metale feroase şi neferoase acceptate care prezintă caracteristici de maşini sau echipamente de utilitate publică, de o operă de artă sau de obiecte sacre ori religioase sau caracteristicile unei părţi a acestora pentru o perioadă de timp de 48 de ore de la acceptarea acestora;
c) să accepte deşeuri menţionate în anexa nr.61 secţiunea a 2-a şi să efectueze plăţi pentru acceptarea acestor deşeuri de la persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător;
d) să accepte deşeurile de produse supuse responsabilităţii extinse a producătorului conform art.12 alin.(14) lit.a)– c).
(6) Deşeurile de metale feroase şi neferoase sunt supuse valorificării conform prevederilor art.13, precum şi reutilizării şi reciclării conform art.14.
(7) Activităţile de recuperare şi reciclare a deşeurilor de metale sunt supuse controlului ecologic.
(8) Operatorul activităţilor de recuperare şi de reciclare a deşeurilor de metale va asigura instalarea şi buna funcţionare a sistemelor de purificare a emisiilor în componentele mediului, a echipamentului de măsurare pentru controlul emisiilor, precum şi raportarea volumelor de emisii şi a rezultatelor de control conform legislaţiei de mediu.
(9) Transferul deşeurilor de metale feroase şi neferoase de pe teritoriul Republicii Moldova către o instalaţie autorizată pentru valorificarea deşeurilor se efectuează în conformitate cu art.64. În cazul în care reutilizarea şi reciclarea deşeurilor de metale feroase şi neferoase sunt posibile din punct de vedere tehnic şi sunt sigure pentru mediu, transportarea transfrontalieră a acestora se restricţionează prin legislaţie.
(10) Transferul deşeurilor de metale feroase şi neferoase pe teritoriul Republicii Moldova către o instalaţie autorizată pentru valorificarea deşeurilor se efectuează în conformitate cu art.44.
Articolul 611. Abrogat.
Articolul 62. Centrul de gestionare a deşeurilor
(1) Centrul de gestionare a deşeurilor (denumit în continuare – Centru) este o întreprindere pentru gestionarea deşeurilor periculoase, cu statut de persoană juridică distinctă şi cu buget separat, subordonată Ministerul Mediului.
(2) Centrul se ocupă de repartizarea tratamentelor pentru deşeurile poluanţilor organici persistenţi sau pentru cele contaminate cu poluanţii organici persistenţi, pentru deşeurile cu conţinut de mercur şi deşeurile periculoase formate în urma dezasamblării bateriilor şi acumulatorilor, a echipamentelor electrice şi electronice, a automobilelor scoase din uz, precum şi de exportul acestora pentru eliminare finală.
(3) Centrul examinează posibilităţile de primire şi de repartizare a tratamentelor altor tipuri de deşeuri periculoase.
Articolul 621. Subvenţionarea procesului de gestionare a deşeurilor de ambalaje
(1) Subiecţi ai mecanismului de subvenţionare a procesului de gestionare a deşeurilor de ambalaje sunt:
a) persoanele juridice care deţin autorizaţie de mediu privind valorificarea deşeurilor;
b) sistemele individuale şi/sau colective supuse regimului de responsabilitate extinsă a producătorului.
(2) Modul, condiţiile, procedura de acordare şi cuantumul subvenţiei se stabilesc de către Guvern.
(3) Subvenţia se acordă din mijloacele băneşti acumulate în Fondul Naţional pentru Mediu.
Capitolul VIII
IMPORTUL ŞI EXPORTUL DEŞEURILOR
Articolul 622. Cerinţe generale privind transferul de deşeuri
(1) Importul, exportul şi tranzitul deşeurilor se realizează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi procedurile stabilite în Regulamentul privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022, în baza:
a) notificării prealabile scrise şi a consimţământului prealabil scris; sau
b) cerinţelor generale de informare.
(2) Transferurile de deşeuri pentru care se solicită procedura de notificare prealabilă scrisă şi de consimţământ prealabil scris fac obiectul depunerii unei garanţii financiare sau a unei asigurări echivalente, care să acopere costurile de transport, costurile de valorificare sau de eliminare a acestora, inclusiv costurile pentru orice operaţiune intermediară necesară şi costurile de depozitare pentru 90 de zile.
(3) Garanţia financiară este constituită în beneficiul statului şi se aprobă de către Agenţia de Mediu.
(4) Garanţia financiară se execută în favoarea Agenţiei de Mediu în cazul în care transferul nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut sau în cazul unui transfer ilegal, conform prevederilor din Regulamentul privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022, şi este utilizată pentru a asigura costurile de valorificare sau de eliminare alternativă a deşeurilor, inclusiv costurile de depozitare şi transport.
(5) În aplicarea reglementărilor de transfer al deşeurilor, Agenţia de Mediu asigură:
a) luarea unei decizii scrise privind transferul planificat;
b) realizarea schimbului de informaţii cu Serviciul Vamal în privinţa transferurilor de deşeuri planificate şi realizate;
c) ţinerea evidenţei documentelor şi a informaţiilor necesare în vederea obţinerii consimţământului prealabil scris pentru transferurile de deşeuri, precum şi a altor documente şi informaţii referitoare la transporturile transfrontaliere de deşeuri, cu transmiterea acestora autorităţilor competente din ţările implicate în transferul de deşeuri.
(6) În cazul tranzitului prin Republica Moldova a deşeurilor destinate eliminării sau valorificării dinspre şi către alte ţări, Agenţia de Mediu aprobă notificarea, cu respectarea Regulamentului privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022.
(7) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în comun cu Serviciul Vamal, realizează controlul transferului de deşeuri, acţionând în mod coordonat conform Regulamentului privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022.
Articolul 63. Regimul importului de deşeuri
(1) Este interzis importul în Republica Moldova al deşeurilor şi reziduurilor de orice natură, în stare brută şi prelucrată în scopul acumulării temporare, valorificări sau eliminări prin orice metodă, cu excepţia categoriilor de deşeuri prezentate în anexa nr.7, care sunt destinate utilizării în calitate de materie primă secundară la întreprinderile autohtone existente şi autorizate conform cerinţelor art.25 sau înregistrate conform art.28.
(2) Plasarea deşeurilor în scop de valorificare şi eliminare de pe teritoriul zonelor economice libere ale Republicii Moldova şi al Portului Internaţional Liber „Giurgiuleşti” pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova nu se consideră import, ci livrare impozabilă, cu eliberarea facturii fiscale fără depunerea declaraţiei vamale.
(3) Deşeurile generate de către rezidenţii zonelor economice libere ale Republicii Moldova şi ai Portului Internaţional Liber „Giurgiuleşti” în urma activităţii sale, scoase de pe teritoriul zonelor economice libere ale Republicii Moldova şi plasate pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova în scop de valorificare sau eliminare la operatorii autorizaţi, se asimilează cu deşeurile obţinute pe teritoriul Republicii Moldova, fiindu-le aplicată legislaţia naţională în domeniul mediului.
(4) Mărfurile, mijloacele fixe şi obiectele de mică valoare uzate vor fi plasate în libera circulaţie pe baza valorii reziduale sau celei stabilite în baza expertizei efectuate de Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova sau de alte entităţi.
Articolul 64. Regimul exportului de deşeuri
(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri pot exporta aceste deşeuri pentru eliminare şi valorificare în ţările care au ratificat Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.1599/1998, şi care dispun de tehnologie adecvată şi acceptă să efectueze asemenea operaţiuni.
(2) Exportul de deşeuri din Republica Moldova în alte ţări se realizează cu respectarea procedurii de notificare prealabilă scrisă şi de consimţământ prealabil scris sau cu respectarea cerinţelor generale de informare, în conformitate cu Regulamentul privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022.
(3) Documentul de notificare, documentul de circulaţie şi documentul care însoţeşte transferul de deşeuri supus cerinţelor generale de informare se depun prin intermediul SIA MD.
Capitolul IX
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA
LEGISLAŢIEI PRIVIND DEŞEURILE
Articolul 65. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind deşeurile
Nerespectarea prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative aprobate în temeiul prezentei legi atrage, după caz, răspunderea contravenţională, civilă sau penală, conform legii.
Articolul 66. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat mediului şi sănătăţii populaţiei
Prejudiciul cauzat sănătăţii populaţiei ca urmare a poluării mediului cu deşeuri va fi reparat în conformitate cu prevederile Codului civil al Republicii Moldova.
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 67. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul normativ privind gestionarea deşeurilor în vederea protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei. Prezenta lege transpune Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 312 din 22 noiembrie 2008, astfel cum a fost modificată ultima data prin Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2018.
(2) Prezenta lege intră în vigoare după 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia art.54 alin.(5) care se pune în aplicare începând cu 1 ianuarie 2017, art.54 alin.(6) care se pune în aplicare începând cu 1 ianuarie 2018 şi art.62 care se pune în aplicare începând cu 1 ianuarie 2020.
(3) Prevederile art.49 alin.(7) se aplică până la 1 ianuarie 2018.
(4) Exceptarea prevăzută la art.49 alin.(8) lit.c) se aplică până la 1 ianuarie 2020.
(5) Timp de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prevederile art.32 alin.(1)–(3) se vor aplica şi producătorilor de deşeuri nepericuloase.
Articolul 68. Dispoziţii tranzitorii
(1) Guvernul:
a) în termen de 12 luni de la publicarea prezentei legi, va elabora cadrul normativ aferent prezentei legi;
b) în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
– va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea actelor legislative în concordanţă cu prezenta lege;
– va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
– va elabora şi va aproba Programul naţional privind gestionarea deşeurilor;
c) va asigura stabilirea graduală a mecanismului de implementare a responsabilităţii extinse a producătorului, prevăzut la art.12.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.1347-XIII din 9 octombrie 1997 privind deşeurile de producţie şi menajere (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.16–17, art.101), cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Andrian CANDU
|
| Nr. 209. Chişinău, 29 iulie 2016. |
Operaţiuni de eliminare
D1 Depozitarea în sau pe sol (de exemplu, depozite de deşeuri etc.).
D2 Tratarea solului (de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau nămoloase în sol etc.).
D3 Injectarea în adâncime (de exemplu, injectarea deşeurilor care pot fi pompate în puţuri, saline sau depozite geologice naturale etc.).
D4 Acumularea la suprafaţă (de exemplu, depunerea de deşeuri lichide sau nămoloase în bazine, iazuri sau lagune etc.).
D5 Depozitele special construite (de exemplu, depunerea în compartimente separate etanşe, care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediu etc.).
D6 Evacuarea într-o masă de apă, cu excepţia mărilor/oceanelor.
D7 Evacuarea în mări/oceane, inclusiv eliminarea în subsolul marin.
D8 Tratarea biologică nemenţionată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele enumerate de la D1 la D12.
D9 Tratarea fizico-chimică nemenţionată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele enumerate de la D1 la D12 (de exemplu, evaporarea, uscarea, calcinarea etc.).
D10 Incinerarea pe sol. Realizarea acestei operaţiuni se restricţionează prin prezenta lege şi actele normative aprobate de către Guvern în temeiul acesteia.
D11 Incinerarea pe mare. Această operaţiune este interzisă de actele şi convenţiile internaţionale.
D12 Stocarea permanentă (de exemplu, plasarea de recipiente într-o mină etc.).
D13 Amestecarea anterioară oricărei operaţiuni enumerate de la D1 la D12. În cazul în care nu există niciun alt cod D corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de eliminare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, uscarea, mărunţirea uscată, condiţionarea sau separarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile enumerate de la D1 la D12.
D14 Reambalarea anterioară oricărei operaţiuni enumerate de la D1 la D13.
D15 Stocarea înaintea oricărei operaţiuni enumerate de la D1 la D14 (excluzând stocarea temporară, înaintea colectării, în zona de generare a deşeurilor. Stocare temporară înseamnă stocare preliminară.).
Operaţiuni de valorificare
R1 Întrebuinţarea, în principal, drept combustibil sau drept altă sursă de energie. Aceasta implică instalaţii de incinerare destinate, în principal, tratării deşeurilor municipale solide numai în cazul în care randamentul lor energetic este egal sau mai mare decât 0,60, folosindu-se următoarea formulă:
Eficienţa energetică = (Ep – (Ef + Ei)) / (0,97 × (Ew + Ef)),
unde:
Ep reprezintă producţia anuală de energie sub formă de căldură sau electricitate. Aceasta este calculată înmulţind energia produsă sub formă de electricitate cu 2,6 şi energia produsă sub formă de căldură pentru utilizare comercială (GJ/an) cu 1,1;
Ef reprezintă consumul anual de energie al sistemului, provenită din combustibili, care contribuie la producţia de aburi (GJ/an);
Ew reprezintă energia anuală conţinută de deşeurile tratate, calculată pe baza valorii calorice nete inferioare a deşeurilor (GJ/an);
Ei reprezintă energia anuală importată, exclusiv Ew şi Ef (GJ/an);
0,97 este un coeficient care reprezintă pierderile de energie datorate reziduurilor generate în urma incinerării şi radierii.
Această formulă se aplică în conformitate cu documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru incinerarea deşeurilor.
Formula eficienţei energetice este înmulţită cu un factor de corecţie climaterică (FCC) după cum se indică mai jos:
1. FCC pentru instalaţiile care funcţionează şi sunt autorizate în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene aplicabilă înainte de 1 septembrie 2015:
FCC = 1 dacă HDD >= 3350;
FCC = 1,25 dacă HDD <= 2150;
FCC = – (0,25/1200) × HDD + 1,698 dacă 2150 < HDD < 3350.
2. FCC pentru instalaţiile autorizate după 31 august 2015 şi pentru instalaţiile de la pct.1 după 31 decembrie 2029:
FCC = 1 dacă HDD >= 3350;
FCC = 1,12 dacă HDD <= 2150;
FCC = – (0,12/1200) × HDD + 1,335 dacă 2150 < HDD < 3350.
(Valoarea rezultată a FCC va fi rotunjită la trei zecimale.)
Valoarea HDD (Heating Degree Days – grade zile pentru încălzire) ar trebui să fie considerată ca fiind egală cu media valorilor HDD pentru locul unde este situată instalaţia de incinerare, calculată pentru o perioadă de 20 de ani consecutivi anteriori anului pentru care se calculează FCC. Pentru calcularea valorii HDD ar trebui aplicată următoarea metodă stabilită de Eurostat: valoarea HDD este egală cu (18°C – Tm) × d, dacă Tm este mai mic de sau egal cu 15°C (pragul de încălzire), şi egală cu 0, dacă Tm este mai mare de 15°C; Tm reprezintă media temperaturii exterioare (Tmin + Tmax/2) dintr-o perioadă de d zile. Calculele trebuie efectuate zilnic (d = 1) şi adunate pentru un an.
R2 Recuperarea/regenerarea solvenţilor.
R3 Reciclarea/recuperarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (inclusiv compostarea şi alte procese de transformare biologică). Aceasta include şi gazificarea, şi piroliza, care folosesc componentele ca produse chimice.
R4 Reciclarea/recuperarea metalelor şi compuşilor metalici.
R5 Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice. Aceasta include şi tehnologiile de curăţare a solului care au ca rezultat operaţiuni de valorificare a solului şi de reciclare a materialelor de construcţie anorganice.
R6 Regenerarea acizilor sau a bazelor.
R7 Valorificarea componenţilor utilizaţi pentru reducerea poluării.
R8 Valorificarea componenţilor catalizatorilor.
R9 Rerafinarea petrolului sau alte reutilizări ale petrolului.
R10 Tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agricultură sau ecologie.
R11 Utilizarea deşeurilor obţinute din oricare dintre operaţiunile enumerate de la R2 la R10.
R12 Schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile enumerate de la R2 la R11. În cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, acesta include operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunţirea uscată, condiţionarea, reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile enumerate de la R2 la R11.
R13 Stocarea deşeurilor înaintea oricărei operaţiuni enumerate de la R2 la R12 (excluzând stocarea temporară, înaintea colectării, la situl unde a fost generat deşeul). Stocare temporară înseamnă stocare preliminară în conformitate cu art.2 pct.5).
Proprietăţile deşeurilor care fac ca acestea să fie periculoase
HP1 „Explozive”: deşeuri care, printr-o reacţie chimică, pot să degaje gaze la o asemenea temperatură, presiune şi viteză, încât să producă pagube pentru mediu. Din această categorie fac parte deşeurile pirotehnice, deşeurile explozive sub formă de peroxid organic şi deşeurile autoreactive explozive.
În cazul în care un deşeu conţine una sau mai multe substanţe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor şi categoriilor de pericol şi unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 1, evaluarea acestuia în ceea ce priveşte HP1 are loc, dacă este necesar şi proporţional, conform metodelor de testare. Dacă prezenţa unei substanţe, a unui amestec sau a unui articol indică faptul că deşeul este exploziv, acesta este clasificat ca deşeu periculos de tip HP1.
|
Tabelul 1
Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol şi codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenţii unui deşeu în vederea clasificării ca deşeu periculos de tip HP1
| |
| Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol | Codul (codurile) frazelor de pericol |
| Unst. Expl. | H200 |
| Expl. 1.1 | H201 |
| Expl. 1.2 | H202 |
| Expl. 1.3 | H203 |
| Expl. 1.4 | H204 |
| Self-react. A | H240 |
| Org. Perox. A | |
| Self-react. B | H241 |
| Org. Perox. B | |
HP2 „Oxidante”: deşeuri care, în general, prin aport de oxigen, pot să provoace combustia altor materiale sau să contribuie la aceasta.
În cazul în care un deşeu conţine una sau mai multe substanţe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor şi categoriilor de pericol şi unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 2, evaluarea acestuia în ceea ce priveşte HP2 are loc, dacă este necesar şi proporţional, conform metodelor de testare. Dacă prezenţa unei substanţe indică faptul că deşeul este oxidant, acesta este clasificat ca deşeu periculos de tip HP2.
|
Tabelul 2
Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol şi codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenţii unui deşeu în vederea clasificării ca deşeu periculos de tip HP2
| |
| Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol | Codul (codurile) frazelor de pericol |
| Ox. Gas 1 | H270 |
| Ox. Liq. 1 | H271 |
| Ox. Sol. 1 | |
| Ox. Liq. 2, Ox. Liq. 3 | H272 |
| Ox. Sol. 2, Ox. Sol. 3 | |
HP3 „Inflamabile”:
– deşeuri lichide inflamabile: deşeuri lichide cu un punct de aprindere sub 60°C sau deşeuri de păcură, motorină şi uleiuri care se încălzesc rapid cu un punct de aprindere > 55°C şi ≤ 75°C;
– deşeuri lichide şi solide inflamabile de materiale piroforice: deşeuri solide sau lichide care, chiar în cantităţi mici, tind să se aprindă în cinci minute de la contactul cu aerul;
– deşeuri solide inflamabile: deşeuri solide care sunt uşor combustibile sau care, prin frecare, pot să provoace sau să întreţină un incendiu;
– deşeuri gazoase inflamabile: deşeuri gazoase care sunt inflamabile în aer la o temperatură de 20°C şi la o presiune normală de 101,3 kPa;
– deşeuri care reacţionează cu apa: deşeuri care, în contact cu apa, emană gaze inflamabile în cantităţi periculoase;
– alte deşeuri inflamabile: aerosoli inflamabili, deşeuri capabile de autoîncălzire şi inflamabile, peroxizi organici inflamabili şi deşeuri autoreactive inflamabile.
În cazul în care un deşeu conţine una sau mai multe substanţe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor şi categoriilor de pericol şi unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 3, evaluarea acestuia în ceea ce priveşte HP3 are loc, dacă este necesar şi proporţional, conform metodelor de testare. Dacă prezenţa unei substanţe indică faptul că deşeul este inflamabil, acesta este clasificat ca deşeu periculos de tip HP3.
|
Tabelul 3
Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol şi codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenţii unui deşeu în vederea clasificării ca deşeu periculos de tip HP3
| |
| Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol | Codul (codurile) frazelor de pericol |
| Flam. Gas 1 | H220 |
| Flam. Gas 2 | H221 |
| Aerosol 1 | H222 |
| Aerosol 2 | H223 |
| Flam. Liq. 1 | H224 |
| Flam. Liq. 2 | H225 |
| Flam. Liq. 3 | H226 |
| Flam. Sol. 1 | H228 |
| Flam. Sol. 2 | |
| Self-react. CD | H242 |
| Self-react. EF | |
| Org. Perox. CD | |
| Org. Perox. EF | |
| Pyr. Liq. 1 | H250 |
| Pyr. Sol. 1 | |
| Self-heat.1 | H251 |
| Self-heat. 2 | H252 |
| Water-react. 1 | H260 |
| Water-react. 2 Water-react. 3 | H261 |
HP4 „Iritante – iritarea pielii şi leziuni oculare”: deşeuri care, la aplicare, pot să provoace iritarea pielii sau leziuni oculare.
În cazul în care un deşeu conţine una sau mai multe substanţe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor şi categoriilor de pericol şi unul dintre codurile frazelor de pericol şi dacă una sau mai multe dintre limitele de concentraţie sunt egalate sau depăşite, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP4.
Valoarea-limită luată în considerare în evaluări pentru Skin corr. 1A (H314), Skin irrit. 2 (H315), Eye dam. 1 (H318) şi Eye irrit. 2 (H319) este de 1%.
Dacă suma concentraţiilor tuturor substanţelor clasificate ca Skin corr. 1A (H314) este egală cu 1% sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP4.
Dacă suma concentraţiilor tuturor substanţelor clasificate ca Eye dam. 1 (H318) este egală cu 10% sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP4.
Dacă suma concentraţiilor tuturor substanţelor clasificate ca Skin irrit. 2 (H315) şi Eye irrit. 2 (H319) este egală cu 20% sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP4.
Trebuie menţionat faptul că deşeurile care conţin substanţe clasificate ca H314 (Skin corr. 1A, 1B sau 1C) în cantităţi egale cu 5% sau mai mari sunt clasificate ca deşeuri periculoase de tip HP8. Codul HP4 nu se aplică în cazul în care deşeurile sunt clasificate ca deşeuri de tip HP8.
HP5 „Toxicitate asupra unui organ-ţintă specific (STOT)/toxicitate prin aspirare”: deşeuri care, la aplicare, pot să provoace toxicitate asupra unui organ ţintă specific în urma unei expuneri unice sau repetate sau care produc efecte toxice acute în urma aspirării.
Dacă un deşeu conţine una sau mai multe substanţe cărora le corespunde unul sau mai multe dintre codurile claselor şi categoriilor de pericol şi unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 4 şi dacă una sau mai multe dintre limitele de concentraţie prezentate în tabelul 4 sunt depăşite sau egalate, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP5.
În cazul în care un deşeu conţine substanţe clasificate ca STOT, deşeul respectiv poate să fie clasificat ca deşeu periculos de tip HP5 numai atunci când una dintre substanţe este prezentă într-o cantitate egală cu limita de concentraţie sau mai mare. Dacă un deşeu conţine una sau mai multe substanţe clasificate ca Asp. Tox. 1 şi dacă suma concentraţiei substanţelor respective este egală cu limita de concentraţie sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP5 numai atunci când vâscozitatea cinematică generală (la 40°C) nu depăşeşte 20,5 mm2/s. Vâscozitatea cinematică se determină numai în cazul fluidelor.
|
Tabelul 4
Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol şi codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenţii unui deşeu şi limitele de concentraţie corespunzătoare în vederea clasificării ca deşeu periculos de tip HP5
| ||
| Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol | Codul (codurile) frazelor de pericol | Limita de concentraţie, în % |
| STOT SE 1 | H370 | 1 |
| STOT SE 2 | H371 | 10 |
| STOT SE 3 | H335 | 20 |
| STOT RE 1 | H372 | 1 |
| STOT RE 2 | H373 | 10 |
| Asp. Tox. 1 | H304 | 10 |
HP6 „Toxicitate acută”: deşeuri care pot să producă efecte toxice acute în urma administrării orale sau cutanate ori prin inhalare.
Dacă suma concentraţiilor tuturor substanţelor care sunt prezente într-un deşeu şi cărora le corespunde unul dintre codurile claselor sau categoriilor de pericol de toxicitate acută şi unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 5 este egală cu limita indicată în tabel sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP6. Dacă un deşeu conţine cel puţin două substanţe clasificate ca substanţe cu toxicitate acută, suma concentraţiilor este necesară numai pentru substanţele din aceeaşi categorie de pericol.
În evaluări se iau în considerare următoarele valori-limită:
– pentru Acute Tox. 1, 2 sau 3 (H300, H310, H330, H301, H311, H331) – 0,1%;
– pentru Acute Tox. 4 (H302, H312, H332) – 1%.
|
Tabelul 5
Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol şi codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenţii unui deşeu şi limitele de concentraţie corespunzătoare în vederea clasificării ca deşeu periculos de tip HP6
| ||
| Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol | Codul (codurile) frazelor de pericol | Limita de concentraţie, în % |
| Acute Tox.1 (Oral) | H300 | 0,1 |
| Acute Tox. 2 (Oral) | H300 | 0,25 |
| Acute Tox. 3 (Oral) | H301 | 5 |
| Acute Tox 4 (Oral) | H302 | 25 |
| Acute Tox.1 (Dermal) | H310 | 0,25 |
| Acute Tox.2 (Dermal) | H310 | 2,5 |
| Acute Tox. 3 (Dermal) | H311 | 15 |
| Acute Tox 4 (Dermal) | H312 | 55 |
| Acute Tox 1 (Inhal) | H330 | 0,1 |
| Acute Tox.2 (Inhal) | H330 | 0,5 |
| Acute Tox. 3 (Inhal) | H331 | 3,5 |
| Acute Tox. 4 (Inhal) | H332 | 22,5 |
HP7 „Cancerigene”: deşeuri care cauzează cancer sau care măresc incidenţa cancerului.
Dacă un deşeu conţine o substanţă căreia îi corespunde unul dintre codurile claselor şi categoriilor de pericol şi unul dintre codurile frazelor de pericol şi dacă substanţa respectivă este prezentă într-o cantitate egală cu una dintre limitele de concentraţie prezentate în tabelul 6 sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP7. Dacă un deşeu conţine una sau mai multe substanţe clasificate ca substanţe cancerigene, deşeul respectiv este clasificat ca deşeu periculos de tip HP7 numai atunci când una dintre substanţe este prezentă într-o cantitate egală cu limita de concentraţie sau mai mare.
|
Tabelul 6
Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol şi codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenţii unui deşeu şi limitele de concentraţie corespunzătoare în vederea clasificării ca deşeu periculos de tip HP7
| ||
| Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol | Codul (codurile) frazelor de pericol | Limita de concentraţie, în % |
| Carc. 1A | H350 | 0,1 |
| Carc. 1B | ||
| Carc. 2 | H351 | 1,0 |
HP8 „Corozive”: deşeuri care, la aplicare, pot să provoace corodarea pielii.
Dacă un deşeu conţine una sau mai multe substanţe clasificate ca Skin corr. 1A, 1B sau 1C (H314) şi dacă suma concentraţiilor acestora este egală cu 5% sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP8.
Valoarea-limită luată în considerare în evaluări pentru Skin corr. 1A, 1B, 1C (H314) este de 1,0%.
HP9 „Infecţioase”: deşeuri cu un conţinut de microorganisme viabile sau de toxine ale acestora despre care se ştie sau se presupune că provoacă boli la om sau la alte organisme vii.
Clasificarea unui deşeu ca deşeu periculos de tip HP9 are loc în urma unei evaluări efectuate în conformitate cu actele normative naţionale sau cu prevederile legislaţiei europene.
HP10 „Toxice pentru reproducere”: deşeuri care produc efecte adverse asupra funcţiei sexuale şi a fertilităţii la bărbaţii şi femeile adulţi, precum şi toxicitate evolutivă la descendenţi.
Dacă un deşeu conţine o substanţă căreia îi corespunde unul dintre codurile claselor şi categoriilor de pericol şi unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 7 şi dacă substanţa respectivă este prezentă într-o cantitate egală cu una dintre limitele de concentraţie prezentate în tabelul 7 sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP10. Dacă un deşeu conţine una sau mai multe substanţe clasificate ca substanţe toxice pentru reproducere, deşeul respectiv este clasificat ca deşeu periculos de tip HP10 numai atunci când una dintre substanţe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentraţie.
|
Tabelul 7
Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol şi codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenţii unui deşeu şi limitele de concentraţie corespunzătoare în vederea clasificării ca deşeu periculos de tip HP10
| ||
| Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol | Codul (codurile) frazelor de pericol | Limita de concentraţie, în % |
| Repr. 1A | H360 | 0,3 |
| Repr. 1B | ||
| Repr. 2 | H361 | 3,0 |
HP11 „Mutagene”: deşeuri care pot să provoace o mutaţie, adică o modificare permanentă a cantităţii sau a structurii materialului genetic dintr-o celulă.
Dacă un deşeu conţine o substanţă căreia îi corespunde unul dintre codurile claselor şi categoriilor de pericol şi unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 8 şi dacă substanţa respectivă este prezentă într-o cantitate egală cu una dintre limitele de concentraţie prezentate în tabelul 8 sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP11. Dacă un deşeu conţine una sau mai multe substanţe clasificate ca substanţe mutagene, deşeul respectiv este clasificat ca deşeu periculos de tip HP11 numai atunci când una dintre substanţe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentraţie.
|
Tabelul 8
Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol şi codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenţii unui deşeu şi limitele de concentraţie corespunzătoare în vederea clasificării ca deşeu periculos de tip HP11
| ||
| Codul (codurile) claselor şi categoriilor de pericol | Codul (codurile) frazelor de pericol | Limita de concentraţie, în % |
| Muta. 1A | H340 | 0,1 |
| Muta. 1B | ||
| Muta. 2 | H341 | 1,0 |
HP12 „Degajarea unui gaz cu toxicitate acută”: deşeuri care, în contact cu apa sau cu un acid, degajă gaze cu toxicitate acută (Acute Tox. 1, 2 sau 3).
Dacă un deşeu conţine o substanţă căreia îi corespunde unul dintre pericolele suplimentare EUH029, EUH031 şi EUH032, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP12 în baza unor metode de testare sau a unor orientări.
HP13 „Sensibilizante”: deşeuri care conţin una sau mai multe substanţe despre care se ştie că produc efecte sensibilizante asupra pielii sau a organelor respiratorii.
Dacă un deşeu conţine o substanţă care este clasificată ca substanţă sensibilizantă şi căreia îi corespunde unul dintre codurile frazelor de pericol H317 sau H334 şi dacă substanţa respectivă este prezentă într-o cantitate egală cu limita de concentraţie de 10% sau mai mare, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP13.
HP14 „Ecotoxice”: deşeuri care prezintă sau pot să prezinte riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.
Deşeurile care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiţii sunt clasificate ca deşeuri periculoase de tip HP14:
– deşeuri care conţin o substanţă clasificată ca substanţă care diminuează stratul de ozon, căreia îi corespunde codul de pericol H420 şi concentraţia acestei substanţe este mai mare sau egală cu limita de concentraţie de 0,1%:
[c(H420) ≥ 0,1%];
– deşeuri care conţin una sau mai multe substanţe clasificate ca „acvatic acut”, cărora le corespunde codul de pericol H400 şi suma concentraţiilor acestor substanţe este mai mare sau egală cu limita de concentraţie de 25%. Unor astfel de substanţe li se aplică o valoare-limită de 0,1%:
[Σc (H400) ≥ 25%];
– deşeuri care conţin una sau mai multe substanţe clasificate ca „acvatic cronic” 1, 2 sau 3, cărora le corespund codul sau codurile de pericol H410, H411 sau H412, iar suma concentraţiilor tuturor substanţelor clasificate ca „acvatic cronic 1” (H410), multiplicată cu 100, adăugată la suma concentraţiilor tuturor substanţelor clasificate ca „acvatic cronic 2” (H411), multiplicată cu 10, adăugată la suma concentraţiilor tuturor substanţelor clasificate ca „acvatic cronic 3” (H412), este mai mare sau egală cu limita de concentraţie de 25%. Substanţelor clasificate ca H410 li se aplică o valoare-limită de 0,1% şi substanţelor clasificate ca H411 sau H412 li se aplică o valoare-limită de 1%:
[100 × Σc (H410) + 10 × Σc (H411) + Σc (H412) ≥ 25%];
– deşeuri care conţin una sau mai multe substanţe clasificate ca „acvatic cronic” 1, 2, 3 sau 4, cărora le corespund codul sau codurile de pericol H410, H411, H412 sau H413 şi suma concentraţiilor tuturor substanţelor clasificate ca „acvatic cronic” este mai mare sau egală cu limita de concentraţie de 25%. Substanţelor clasificate ca H410 li se aplică o valoare-limită de 0,1% şi substanţelor clasificate ca H411, H412 sau H413 li se aplică o valoare-limită de 1%:
[Σ c H410 + Σ c H411 + Σ c H412 + Σ c H413 ≥ 25%],
unde
Σ – suma şi
c – concentraţiile substanţelor.
HP15 „Deşeuri capabile să dezvolte una dintre proprietăţile periculoase menţionate mai sus, pe care deşeul iniţial nu o prezintă în mod direct”
Dacă un deşeu conţine una sau mai multe substanţe cărora le corespunde una dintre frazele de pericol sau unul dintre pericolele suplimentare prezentate în tabelul 9, deşeul este clasificat ca deşeu periculos de tip HP15, cu excepţia cazului în care deşeul există într-o formă care nu prezintă în nicio situaţie proprietăţi explozive sau potenţial explozive.
|
Tabelul 9
Frazele de pericol şi pericolele suplimentare pentru constituenţii unui deşeu în vederea clasificării ca deşeu periculos de tip HP15
| |
| Fraza (frazele) de pericol/pericolul (pericolele) suplimentar(e) | |
| Pericol de explozie în masă în cazul unui incendiu | H205 |
| Exploziv în stare uscată | EUH001 |
| Poate forma peroxizi explozivi | EUH019 |
| Risc de explozie, dacă este încălzit în spaţiu închis | EUH044 |
Un deşeu poate fi clasificat ca deşeu periculos de tip HP15 şi în baza altor criterii aplicabile, cum ar fi evaluarea levigatului.
Note:
1. Proprietatea periculoasă HP14 se atribuie în baza criteriilor prevăzute în Regulamentul privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobat de Guvern.
2. Metodele de testare aplicabile sunt descrise în Regulamentul privind stabilirea metodelor de testare, aprobat de Guvern, sau în alte metode de testare şi orientări recunoscute la nivel internaţional.
|
Instalaţii şi/sau activităţi de gestionare a deşeurilor
Tabelul 1
Lista instalaţiilor şi/sau activităţilor de gestionare a deşeurilor
| ||||
| Domeniul de gestionare a deşeurilor | Procesul | Tipul echipamentului (denumirea instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor) | Operaţiuni permise (R, D) | |
| Tratarea deşeurilor înainte de valorificare sau eliminare | procese biologice | biodegradare | R12, D8 | |
| uscare a biomasei | R12 | |||
| tratare biologică | D8 | |||
| procese fizico-chimice | neutralizare | R12, D9, D13 | ||
| solidificare şi/sau stabilizare a deşeurilor tratate | R12, D9, D13 | |||
| tratare termică a deşeurilor, în special vitrificarea, topirea sau sinterizarea | R12, D9, D13 | |||
| demulsionarea deşeurilor lichide, în special a uleiurilor uzate | R12, D9, D13 | |||
| decontaminarea deşeurilor infecţioase | R12, D9 | |||
| alt echipament pentru tratarea fizico-chimică a proprietăţilor deşeurilor | R12, D9 | |||
| tratarea deşeurilor pentru valorificarea energiei | R12 | |||
| procese biologice şi fizico-chimice | tratarea nămolului de la staţiile de epurare a apelor uzate înainte de utilizare pe terenuri agricole | R12 | ||
| lucrări mecanice | dezasamblare/demontare | deşeuri | R12, D14 | |
| vehicule scoase din uz | R12 | |||
| deşeuri de echipamente electrice şi electronice | R12 | |||
| mijloace de transport, cu excepţia celor rutiere | R12 | |||
| ca parte a procesului de reciclare a navelor | R12 | |||
| sfărâmare | deşeuri | R12, D14 | ||
| vehicule scoase din uz | R12 | |||
| deşeuri de echipamente electrice şi electronice | R12 | |||
| ambalare, tăiere, presare şi colectare mixtă a deşeurilor pe bază de autorizaţie | R12, D14 | |||
| sortare, sortare suplimentară a deşeurilor | R1, R3, R4, R5, R12, D13, D14 | |||
| tratare mecanico-biologică | R1, R3, R4, R5, R12, D8, D13, D14 | |||
| Valorificarea deşeurilor | utilizarea energiei | valorificarea energetică a deşeurilor municipale | R1 | |
| valorificarea energetică a altor deşeuri | R1 | |||
| producerea de combustibil din alte deşeuri | R1 | |||
| valorificarea energetică a deşeurilor periculoase | R1 | |||
| producerea de combustibil din deşeuri periculoase | R1 | |||
| valorificarea energetică a nămolurilor de epurare | R1 | |||
| utilizarea energetică a biogazului din staţiile de epurare a apelor uzate | R1 | |||
| coincinerarea altor deşeuri | R1 | |||
| coincinerarea deşeurilor periculoase | R1 | |||
| coincinerarea deşeurilor într-o fabrică de ciment | R1 | |||
| coincinerarea nămolului de la epurarea apelor uzate | R1 | |||
| instalaţie de biogaz cu utilizarea energetică a biogazului şi utilizarea limitată a materialului digestat | R1, R3 | |||
| piroliză cu valorificarea energetică a produsului sau a unui produs destinat valorificării energetice şi cu posibila valorificare materială a produsului | R1, R3, R4, R5 | |||
| plasmă cu valorificarea energetică a produsului sau a unui produs destinat valorificării energetice şi cu posibila valorificare materială a produsului | R1, R3, R4, R5 | |||
| valorificarea şi reciclarea materialelor | procese biologice | producerea de compost ca îngrăşământ | R3 | |
| producerea de compost pentru reabilitarea şi amenajarea teritoriului | R3, R12 | |||
| compostare într-o instalaţie mică | R3 | |||
| valorificarea/regenerarea solventului | R2 | |||
| regenerarea acizilor şi a bazelor | R6 | |||
| valorificarea substanţelor utilizate pentru reducerea poluării | R7 | |||
| rafinarea uleiurilor uzate sau alte reutilizări ale uleiurilor uzate | R9 | |||
| utilizarea deşeurilor pentru reabilitarea depozitului de deşeuri numai în procesul de funcţionare a depozitului de deşeuri | R5 | |||
| utilizarea deşeurilor pentru amenajarea teritoriului, cu excepţia deşeurilor inerte utilizate în amenajarea depozitului de deşeuri | R5 | |||
| producerea amestecurilor pentru fundaţii şi a altor amestecuri din deşeuri | R5 | |||
| reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici | R4 | |||
| prelucrarea metalelor pentru reciclare | R4 | |||
| reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice | R5 | |||
| prelucrarea sticlei pentru reciclare | R5 | |||
| producerea materialelor reciclate din deşeuri provenite din activităţi de construcţie şi demolări | R5 | |||
| solidificare şi/sau stabilizare cu produsul de ieşire | R5 | |||
| obţinerea componentelor catalizatorului | R8 | |||
| reşaparea anvelopelor | R3 | |||
| reciclarea sau valorificarea substanţelor organice, altele decât solvenţii | R3 | |||
| prelucrarea hârtiei pentru reciclare | R3 | |||
| reciclarea hârtiei | R3 | |||
| reciclarea plasticului | R3 | |||
| producerea unui produs care încetează să mai fie un deşeu, cu excepţia hârtiei, a plasticului, a compostului | R3 | |||
| producerea unui produs care încetează să mai fie un deşeu, cu excepţia sticlei şi a deşeurilor reciclate din deşeuri provenite din activităţi de construcţie şi demolări | R5 | |||
| utilizarea nămolului de la staţiile de epurare a apelor uzate pe terenuri agricole | R10 | |||
| echipamente pentru pregătirea pentru reutilizare | R3, R4, R5 | |||
| instalaţie de biogaz cu valorificare energetică a biogazului şi utilizarea materialului digestat | R1, R3 | |||
| piroliză cu un produs destinat valorificării materialelor | R3, R4, R5 | |||
| plasmă cu produsul destinat utilizării materiale | R3, R4, R5 | |||
| dizolvarea cu produse utilizate ca materie primă originală | R3 | |||
| Eliminarea deşeurilor | biodegradare (eliminare finală) | D2 | ||
| depozite de deşeuri | deşeuri nepericuloase | D1 | ||
| deşeuri inerte | D1 | |||
| deşeuri periculoase | D1 | |||
| incinerarea pe sol | deşeuri periculoase | D10 | ||
| alte deşeuri | D10 | |||
| nămoluri de la staţiile de epurare | D10 | |||
| eliminarea deşeurilor specifice | injectarea în adâncimi | D3 | ||
| acumularea în rezervoare de suprafaţă, în iazuri cu nămol, lagune | D4 | |||
| eliminarea în depozite special construite | D5 | |||
| stocare permanentă, în special în mine | D12 | |||
| eliminarea deşeurilor lichide, în special la staţia de tratare a apelor uzate | D8, D9, D13 | |||
| Colectarea deşeurilor | colectare | deşeuri de metale feroase şi neferoase, cu excepţia deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi a vehiculelor scoase din uz | ||
| vehicule scoase din uz | ||||
| deşeuri de echipamente electrice şi electronice | ||||
| Stocarea deşeurilor | alte deşeuri | R13, D15 | ||
| deşeuri periculoase | R13, D15 | |||
| stocarea nămolului de la staţiile de epurare a apelor uzate înainte de utilizare pe terenuri agricole | R13 | |||
| Gestionarea produselor supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului | pregătirea echipamentelor pentru reutilizare | R3, R4, R5 | ||
|
Tabelul 2
Capacităţile instalaţiilor care necesită a fi indicate în cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, conform art.25 alin.(4), (5) şi (7)
| ||
| Capacităţile instalaţiei pentru stocarea deşeurilor | ||
| Capacitatea anuală a instalaţiei | t/an | Cantitatea de deşeuri pe care instalaţia o poate accepta, conform documentaţiei de proiect |
| Capacităţile instalaţiei pentru tratarea deşeurilor | ||
| Capacitatea anuală a instalaţiei de tratare a deşeurilor | t/an | Cantitatea de deşeuri pe care instalaţia o poate trata, conform documentaţiei de proiect |
| Capacitatea zilnică a instalaţiei de tratare a deşeurilor | t/zi | Cantitatea de deşeuri care poate fi acceptată în instalaţia de tratare într-o zi, ţinând cont de tehnologia utilizată. Datele sunt indicate în cazul în care instalaţia deţine autorizaţie integrată de mediu conform Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale |
| Capacitatea maximă instantanee a instalaţiei | t | Cantitatea maximă de deşeuri care poate fi prezentă în instalaţia de tratare la un moment dat |
| Capacităţile depozitului pentru eliminarea deşeurilor | ||
| Capacitatea totală proiectată a depozitului de deşeuri | m3 | Capacitatea depozitului de deşeuri pentru eliminarea deşeurilor, aşa cum este menţionat în documentaţia de proiect, cu indicarea capacităţii depozitului amplasat pe teritoriul localităţii |
| Capacitatea liberă a depozitului de deşeuri | m3, t | Diferenţa dintre volumul capacităţii totale proiectate şi volumul tuturor deşeurilor depozitate de la începerea operaţiunilor, la 31 decembrie a anului de raportare. Conversia deşeurilor primite la depozit din metri cubi în tone se realizează conform standardului tehnic SN 83 8036 |
| Capacitatea planificată a depozitului de deşeuri | m3 | Capacitatea totală planificată, inclusiv etapele de construcţie a depozitului de deşeuri, cu indicarea capacităţii depozitului amplasat pe teritoriul localităţii |
|
Tabelul 3
Lista deşeurilor biodegradabile care pot fi tratate în instalaţii mici
| |
| Codul deşeului | Tipuri de deşeuri care pot fi tratate în instalaţie |
| 02 01 01 | nămoluri de la spălare şi curăţare |
| 02 01 03 | deşeuri de ţesuturi vegetale |
| 02 01 06 | materii fecale, urină şi gunoi de grajd de la animale (inclusiv resturi de paie), efluente, colectate separat şi tratate în afara incintei |
| 02 01 07 | deşeuri din exploatarea forestieră |
| 02 03 01 | nămoluri de la spălare, curăţare, decojire, centrifugare şi separare |
| 02 03 04 | materii care sunt improprii pentru consum ori procesare |
| 02 03 05 | nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă |
| 02 04 01 | pământ rezultat din curăţarea şi spălarea sfeclei de zahăr |
| 02 04 03 | nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă |
| 02 06 01 | materii care sunt improprii pentru consum ori procesare |
| 02 06 03 | nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă |
| 02 07 01 | deşeuri de la spălarea, curăţarea şi prelucrarea mecanică a materiei prime |
| 02 07 02 | deşeuri de la distilarea băuturilor alcoolice |
| 02 07 04 | materii care sunt improprii pentru consum ori procesare |
| 02 07 05 | nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă |
| 19 12 12 | alte deşeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanică a deşeurilor, altele decât cele specificate la 19 12 11 (numai deşeuri care au fost generate într-o instalaţie de gestionare a deşeurilor biodegradabile prin tratarea deşeurilor biodegradabile şi care respectă valorile-limită pentru concentraţiile de substanţe periculoase şi organisme-indicator) |
| 20 01 08 | deşeuri biodegradabile de la bucătării şi cantine (numai deşeuri vegetale care nu au intrat în contact cu materii prime de origine animală) |
| 20 02 01 | deşeuri biodegradabile |
|
Tabelul 4
Lista instalaţiilor de valorificare a deşeurilor ce fac obiectul derogării de la obligaţia de autorizare conform art.27
1. Echipamente pentru producţia de hârtie, carton sau celuloză reciclată pentru producţia de hârtie, carton sau pentru alte utilizări de materiale în industrie, altele decât valorificarea energetică, operate în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile.
| |
| Codul deşeului | Tipuri de deşeuri care pot fi tratate în instalaţie |
| 03 03 08 | deşeuri de la sortarea hârtiei şi a cartonului destinate reciclării |
| 15 01 01 | ambalaje de hârtie şi carton |
| 19 12 01 | hârtie şi carton |
| 20 01 01 | hârtie şi carton |
| Cantitatea maximă de deşeuri tratate într-un an calendaristic: 600000 de tone | |
| 2. Instalaţii de producţie a sticlei care funcţionează în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile.
| |
| Codul deşeului | Tipuri de deşeuri care pot fi tratate în instalaţie |
| 10 11 12 | deşeuri de sticlă, altele decât cele specificate la 10 11 11 |
| 15 01 07 | ambalaje de sticlă |
| 16 01 20 | sticlă |
| 17 02 02 | sticlă |
| 19 12 05 | sticlă |
| 20 01 02 | sticlă |
| Cantitatea maximă de deşeuri tratate într-un an calendaristic: 16000 t | |
| 3. Utilizarea nămolului tratat pe terenuri agricole, în calitate de fertilizanţi, conform reglementărilor Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor. 4. Rambleuri cu sol sau roci pentru rambleiere în cantitate maximă de 10000 t de deşeuri sau sedimente în cantitate maximă de 50000 t de deşeuri, cu excepţia cazului în care operatorul nu exploatează sau nu a exploatat o altă instalaţie de rambleu, în rază de 2 km, în ultimii 5 ani. | |
|
Tabelul 5
Lista actelor permisive emise de către Agenţia de Mediu pentru instalaţiile şi/sau activităţile de gestionare a deşeurilor
| |||
| Nr. crt. | Actul permisiv | Cuantumul taxei, lei | Termenul de valabilitate |
| 1 | Autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor pentru: a) instalaţii şi/sau activităţi de gestionare a deşeurilor, definite în tabelul 1 din prezenta anexă; b) instalaţii mici de tratare a deşeurilor specificate în tabelul 3 din prezenta anexă; c) comercializarea deşeurilor; d) implementarea responsabilităţii extinse a producătorului prin sistemul colectiv | 10000 5000 1000 20000 | 5 ani |
| 2 | Consimţământ prealabil scris – acordat pentru transferul transfrontalier de deşeuri de către autoritatea competentă naţională după acceptarea notificării prealabile scrise pentru import şi export | 5000 | Până la efectuarea exportului/ importului |
| 3 | Consimţământ prealabil scris – acordat pentru transferul transfrontalier de deşeuri de către autoritatea competentă naţională după acceptarea notificării prealabile scrise pentru tranzit | 10000 | Până la efectuarea tranzitului” |
Măsuri de prevenire a generării deşeurilor, menţionate la articolul 36
Măsurile care pot afecta condiţiile de bază referitoare la generarea de deşeuri
1. Folosirea măsurilor de planificare sau a altor instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor.
2. Promovarea cercetării şi a dezvoltării în vederea realizării de produse şi tehnologii mai curate şi mai economice, precum şi distribuirea şi utilizarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării.
3. Dezvoltarea unor indicatori eficienţi şi semnificativi ai presiunilor de mediu asociate generării de deşeuri în scopul de a contribui la prevenirea generării de deşeuri la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivel comunitar, prin acţiuni ale autorităţilor locale, până la nivel naţional.
Măsurile care pot afecta faza de proiectare, producţie şi distribuţie
4. Promovarea ecodesignului (integrarea sistematică a aspectelor de mediu în proiectarea produselor în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu a acestora pe toată durata ciclului lor de viaţă).
5. Furnizarea informaţiilor privind tehnicile de prevenire a generării deşeurilor, pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile în industrie.
6. Organizarea cursurilor de formare pentru autorităţile competente privind includerea cerinţelor de prevenire a generării de deşeuri în autorizaţiile eliberate în temeiul prezentei legi.
7. Aplicarea măsurilor de prevenire a generării de deşeuri la instalaţiile care nu intră sub incidenţa legislaţiei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Astfel de măsuri pot include, după caz, evaluări sau planuri de prevenire a generării de deşeuri.
8. Organizarea campaniilor de sensibilizare sau acordarea de ajutoare financiare în luarea deciziilor sau alte tipuri de sprijin pentru întreprinderi. Aceste măsuri pot fi deosebit de eficiente în măsura în care sunt concepute şi adaptate pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi sunt aplicate în reţele de întreprinderi bine stabilite.
9. Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producători sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile sau operatorii din sectoarele de activitate interesate să îşi stabilească propriile planuri sau obiective privind prevenirea generării deşeurilor ori să corecteze produsele sau ambalajele care generează prea multe deşeuri.
10. Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS şi ISO 14001.
Măsurile care pot afecta faza de consum şi de utilizare
11. Instrumentele economice, cum ar fi stimulentele pentru achiziţii curate sau instituirea unei plăţi obligatorii pentru un anumit articol sau un ambalaj, achitată de consumatori, care ar fi în mod normal furnizat gratuit.
12. Organizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare direcţionate către publicul larg sau către o categorie specifică de consumatori.
13. Promovarea de ecoetichete certificate.
14. Acordurile cu întreprinderile industriale, cum ar fi utilizarea unor grupuri de produse ca acelea care sunt incluse în cadrul politicilor integrate ale produselor, sau acordurile cu vânzătorii cu amănuntul privind furnizarea de informaţii referitoare la prevenirea generării deşeurilor şi la produsele cu impact redus asupra mediului.
15. Încurajarea reutilizării şi/sau a reparării produselor defecte sau a componentelor acestora, în special prin recurgerea la măsuri educative, economice, logistice sau de altă natură, cum ar fi sprijinirea sau înfiinţarea unor centre şi reţele acreditate de reparare şi de reutilizare, în special în regiunile cu o densitate ridicată a populaţiei.
Categoriile de echipamente electrice şi electronice care fac obiectul art.50
1. Echipamente de transfer termic.
2. Ecrane, monitoare şi echipamente care conţin ecrane cu o suprafaţă mai mare de 100 cm2.
3. Lămpi.
4. Echipamente de mari dimensiuni (având oricare dintre dimensiunile externe mai mare de 50 cm), inclusiv: aparate de uz casnic; echipamente informatice şi de telecomunicaţii; echipamente de larg consum; aparate de iluminat, echipamente de reproducere a sunetului sau a imaginilor, echipamente muzicale; unelte electrice şi electronice; jucării, echipamente sportive şi de agrement; dispozitive medicale; instrumente de supraveghere şi control; distribuitoare automate; echipamente pentru generarea de curenţi electrici. Această categorie nu include echipamente cuprinse în categoriile 1–3.
5. Echipamente de mici dimensiuni (nicio dimensiune externă mai mare de 50 cm), inclusiv: aparate de uz casnic; echipamente de larg consum; aparate de iluminat, echipamente de reproducere a sunetului sau a imaginilor, echipamente muzicale; unelte electrice şi electronice; jucării, echipamente sportive şi de agrement; dispozitive medicale; instrumente de supraveghere şi control; distribuitoare automate; echipamente pentru generarea de curenţi electrici. Această categorie nu include echipamente cuprinse în categoriile 1–3 şi 6.
6. Echipamente informatice şi de telecomunicaţii de dimensiuni mici (nicio dimensiune externă mai mare de 50 cm).
|
LISTA substanţelor care fac obiectul prevederilor privind gestionarea stocurilor şi deşeurilor de poluanţi organici persistenţi
Secţiunea 1 LISTA substanţelor supuse dispoziţiilor privind gestionarea stocurilor de poluanţi organici persistenţi, conform art.53 alin.(3)
| |||
| Substanţa | Nr. CAS | Nr. CE | Derogările specifice privind utilizarea ca intermediar sau alte specificaţii |
| Substanţe incluse în Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi şi/sau în Protocolul privind poluanţii organici persistenţi la Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi: | |||
| Tetrabromodifenileter C12H6Br4Oa) | 1. Prin derogare de la art.53 alin.(1) sunt permise producerea, punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea: a) fără a aduce atingere lit.b), articolelor şi preparatelor prezentând concentraţii de tetrabromodifenileter sub 0,1% din greutate, produse (parţial sau integral) pe bază de materii reciclate sau de materii obţinute din deşeuri pregătite pentru reutilizare; b) echipamentelor electrice şi electronice, conform cerinţelor menţionate la art.50 alin.(3). 2. Articolele cu conţinut de tetrabromodifenileter ca element constitutiv al acestor articole aflate deja în uz se utilizează în continuare până în anul 2025 | ||
| Pentabromodifenileter C12H5Br5Oa) | 1. Prin derogare de la art.53 alin.(1) sunt permise producerea, punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea: a) fără a aduce atingere lit.b), articolelor şi preparatelor prezentând concentraţii de pentabromodifenileter sub 0,1% din greutate, produse (parţial sau integral) pe bază de materii reciclate sau de materii obţinute din deşeuri pregătite pentru reutilizare; b) echipamentelor electrice şi electronice, conform cerinţelor menţionate la art.50 alin.(3). 2. Articolele cu conţinut de pentabromodifenileter ca element constitutiv al acestor articole aflate deja în uz se utilizează în continuare până în anul 2025 | ||
| Hexabromodifenileter C12H4Br6Ob) | 1. Prin derogare de la art.53 alin.(1) sunt permise producerea, punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea: a) fără a aduce atingere lit.b), articolelor şi preparatelor prezentând concentraţii de hexabromodifenileter sub 0,1% din greutate, produse (parţial sau integral) pe bază de materii reciclate sau de materii obţinute din deşeuri pregătite pentru reutilizare; b) echipamentelor electrice şi electronice, conform cerinţelor menţionate la art.50 alin.(3). 2. Articolele cu conţinut de hexabromodifenileter ca element constitutiv al acestor articole aflate deja în uz se utilizează în continuare până în anul 2025 | ||
| Heptabromodifenileter C12H3Br7Ob) | 1. Prin derogare de la art.53 alin.(1) sunt permise producerea, punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea: a) fără a aduce atingere lit.b), articolelor şi preparatelor prezentând concentraţii de heptabromodifenileter sub 0,1% din greutate, produse (parţial sau integral) pe bază de materii reciclate sau de materii obţinute din deşeuri pregătite pentru reutilizare; b) echipamentelor electrice şi electronice, conform cerinţelor menţionate la art.50 alin.(3). 2. Articolele cu conţinut de heptabromodifenileter ca element constitutiv al acestor articole aflate deja în uz se utilizează în continuare până în anul 2025 | ||
| Sulfonaţi perfluoroctanici (PFOS)c) Acid sulfonic perfluoroctanic, sărurile acestuia, inclusiv: - fluorura de sulfonil perfluoroctanică; - sulfonat perfluoroctan de potasiu; - perfluorosulfonat de amoniu; - sulfonat de perfluoroctan de dietanolamoniu; - sulfonat de perfluoroctan de tetraetilamoniu; - sulfonat de perfluoroctan didecildimetilamoniu | 1. În scopul acestei intrări: a) art.53 alin.(2) lit.b) se aplică concentraţiilor de PFOS mai mici sau egale cu 10 mg/kg (0,001 procente masice) prezente în substanţe sau în preparate; b) art.53 alin.(2) lit.b) se aplică concentraţiilor de PFOS în produse sau articole semifinite sau în componente ale acestora, în cazul în care concentraţia de PFOS este mai mică de 0,1 procente masice, calculată în raport cu masa componentelor distincte din punct de vedere structural sau microstructural care conţin PFOS, sau textilelor sau altor materiale de acoperire, în cazul în care cantitatea de PFOS este mai mică de 1 μg/m2 de material de acoperire. 2. Se permite utilizarea articolelor aflate deja în uz care conţin PFOS ca element constitutiv al acestor articole. În cazul acestor articole, operatorul este obligat să notifice, fără întârziere nejustificată, organul central de mediu al administraţiei publice privind prezenţa PFOS în articolele gestionate | ||
| Aldrin | 309-00-2 | 206-215-8 | - |
| Clordan | 57-74-9 | 200-349-0 | - |
| Clordecon | 143-50-0 | 205-601-3 | - |
| Dieldrin | 60-57-1 | 200-484-5 | - |
| DDT (1,1,1-triclor-2,2-bis(4-clorfenil)etan) | 50-29-3 | 200-024-3 | - |
| Endosulfan | 115-29-7 959-98-8 33213-65-9 | 204-079-4 | - |
| Endrin | 72-20-8 | 200-775-7 | - |
| Heptaclor | 76-44-8 | 200-962-3 | - |
| Hexabromobifenil | 36355-01-8 | 252-994-2 | - |
| Hexaclorbenzen | 118-74-1 | 200-273-9 | - |
| Hexaclorciclohexani, inclusiv lindan | 58-89-9 319-84-6 319-85-7 608-73-1 | 200-401-2 206-270-8 206-271-3 210-168-9 | - |
| Mirex | 2385-85-5 | 219-196-6 | - |
| Pentaclorbenzen | 608-93-5 | 210-172-5 | - |
| Toxafen | 8001-35-2 | 232-283-3 | - |
| Bifenili policloruraţi (BPC) | 1336-36-3 şi altele | 215-648-1 şi altele | Fără a aduce atingere Regulamentului privind bifenilii policloruraţi, se permite utilizarea articolelor care se află deja în uz la momentul intrării în vigoare a prezentei legi deja în uz la momentul intrării în vigoare a prezentei legi. |
| Hexaclorbutadienă | 87-68-3 | 201-765-5 | - |
| Cloroalcani C10-C13 (parafine clorurate cu catenă scurtă – PCCS-uri)d)
| 85535-84-8 | 287-476-5 | 1. Prin derogare de la art.53 alin.(1) sunt permise producerea, punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea ca substanţe sau drept constituenţi ai altor substanţe sau în amestecuri în concentraţii mai mici de 1% în greutate. 2. Prin derogare de la art.53 alin.(1) sunt permise producerea, punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea următoarelor aplicaţii: a) agenţilor de ignifugare în cauciuc, utilizaţi la benzi transportoare în industria minieră; b) agenţilor de ignifugare pentru etanşări |
| Naftaline policloruratee) | - | ||
| În sensul prezentei anexe: a) tetrabromodifenileter şi pentabromodifenileter înseamnă 2,2',4,4'-tetrabromodifenileter (BDE-47, nr.CAS: 40088-47-9) şi 2,2',4,4',5-pentabromodifenileter (BDE-99, nr.CAS: 32534-81-9) şi alţi tetra- şi pentabromodifenileteri prezenţi în pentabromodifenileterul comercial; b) hexabromodifenileter şi heptabromodifenileter înseamnă 2,2',4,4',5,5'-hexabromodifenileter (BDE-153, nr.CAS: 68631-49-2), 2,2',4,4',5,6'-hexabromodifenileter (BDE-154, nr.CAS: 207122-15-4), 2,2',3,3',4,5',6-heptabromodifenileter (BDE-175, nr.CAS: 446255-22-7), 2,2',3,4,4',5',6-heptabromodifenileter (BDE-183, nr.CAS: 207122-16-5) şi alţi hexa- şi heptabromodifenileteri prezenţi în octabromodifenileterul comercial; c) sulfonaţi perfluoroctanici (PFOS) înseamnă substanţele definite printr-o formulă moleculară C8F17SO2X, în care X = OH, sare metalică (O-M+), halogenură, amidă şi alţi derivaţi, inclusiv polimeri; d) parafine clorurate cu catenă scurtă înseamnă alcanii cloruraţi cu o lungime a lanţului de carbon de 10-13 atomi de carbon şi un grad de clorurare mai mare de 48% din greutate; e) naftaline policlorurate înseamnă compuşi chimici pe baza sistemului inelului naftalenic, în care unul sau mai mulţi atomi de hidrogen sunt înlocuiţi de atomi de clor. | |||
|
Secţiunea a 2-a LISTA substanţelor supuse dispoziţiilor privind gestionarea deşeurilor de poluanţi organici persistenţi, conform art.53 alin.(4)
| |||
| Substanţa | Nr. CAS | Nr. CE | Valoarea limită a concentraţiei în deşeuri reglementate |
| 1 | 2 | 3 | 4 |
| Tetrabromodifenileter C12H6Br4O | Suma concentraţiilor de tetrabromodifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter şi heptabromodifenileter: 1000 mg/kg | ||
| Pentabromodifenileter C12H5Br5O | |||
| Hexabromodifenileter C12H4Br6O | |||
| Heptabromodifenileter C12H3Br7O | |||
| Acid perfluoroctan sulfonic şi derivaţii săi (PFOS) C8F17SO2X, [X = OH, sare metalică (O-M+), halogenură, amidă şi alţi derivaţi, inclusiv polimeri] | 50 mg/kg | ||
| Dibenzo-p-dioxine policlorurate şi dibenzofurani policloruraţi (PCDD/PCDF) | 15 μg/kg 1) | ||
| Aldrin | 309-00-2 | 206-215-8 | 50 mg/kg |
| Clordan | 57-74-9 | 200-349-0 | 50 mg/kg |
| Clordecon | 143-50-0 | 205-601-3 | 50 mg/kg |
| Dieldrin | 60-57-1 | 200-484-5 | 50 mg/kg |
| DDT (1,1,1-trichor-2,2-bis(4-clorofenyl)ethane) | 50-29-3 | 200-024-3 | 50 mg/kg |
| Endrin | 72-20-8 | 200-775-7 | 50 mg/kg |
| Heptaclor | 76-44-8 | 200-962-3 | 50 mg/kg |
| Hexabromobifenil | 36355-01-8 | 252-994-2 | 50 mg/kg |
| Hexaclorobenzen | 118-74-1 | 200-273-9 | 50 mg/kg |
| Hexaclorciclohexani, inclusiv lindan | 58-89-9 319-84-6 319-85-7 608-73-1 | 210-168-9 200-401-2 206-270-8 206-271-3 | 50 mg/kg |
| Mirex | 2385-85-5 | 219-196-6 | 50 mg/kg |
| Pentaclorbenzen | 608-93-5 | 210-172-5 | 50 mg/kg |
| Toxafen | 8001-35-2 | 232-283-3 | 50 mg/kg |
| Bifenili policloruraţi (BPC) | 1336-36-3 şi altele | 215-648-1 | 50 mg/kg 2) |
| PCDD | FET |
| 2,3,7,8-TeCDD | 1 |
| 1,2,3,7,8-PeCDD | 1 |
| 1,2,3,4,7,8-HxCDD | 0,1 |
| 1,2,3,6,7,8-HxCDD | 0,1 |
| 1,2,3,7,8,9-HxCDD | 0,1 |
| 1,2,3,4,6,7,8-HpCDD | 0,01 |
| OCDD | 0,0003 |
| PCDF | FET |
| 2,3,7,8-TeCDF | 0,1 |
| 1,2,3,7,8-PeCDF | 0,03 |
| 2,3,4,7,8-PeCDF | 0,3 |
| 1,2,3,4,7,8-HxCDF | 0,1 |
| PCDD | FET |
| 1,2,3,6,7,8-HxCDF | 0,1 |
| 1,2,3,7,8,9-HxCDF | 0,1 |
| 2,3,4,6,7,8-HxCDF | 0,1 |
| 1,2,3,4,6,7,8-HpCDF | 0,01 |
| 1,2,3,4,7,8,9-HpCDF | 0,01 |
| OCDF | 0,0003 |
| Note: 1) Limitele se calculează în PCDD şi PCDF în conformitate cu factorii de echivalenţă toxică (FET). 2) Acolo unde este cazul se aplică metoda de calcul stabilită în standardele europene EN 12766-1 şi EN 12766-2. | |
|
LISTA deşeurilor de metale feroase şi neferoase care fac obiectul reglementărilor conform art.61 alin.(5) şi (51)
Secţiunea 1 Deşeuri de metale feroase şi neferoase pentru care operatorul instalaţiei este obligat, la acceptare, să înregistreze date privind persoana fizică care a predat fizic deşeurile către instalaţie, date despre deşeurile acceptate şi deşeurile de metale feroase şi neferoase pentru care operatorul instalaţiei poate plăti numai în modul specificat la art.61 alin.(5) şi (51).
| |
| Codul deşeului | Tipul de deşeuri |
| 02 01 10 | deşeuri de metale |
| 12 01 01 | pilitură şi şpan feros |
| 12 01 03 | pilitură şi şpan neferos |
| 15 01 04 | ambalaje metalice |
| 16 01 04* | vehicule scoase din uz |
| 16 01 06 | vehicule scoase din uz care nu conţin lichide sau alte componente periculoase |
| 16 01 17 | metale feroase |
| 16 01 18 | metale neferoase |
| 16 08 01 | catalizatori uzaţi cu conţinut de aur, argint, reniu, rodiu, paladiu, iridiu sau platină (cu excepţia 16 08 07) |
| 17 04 01 | cupru, bronz, alamă |
| 17 04 02 | aluminiu |
| 17 04 03 | plumb |
| 17 04 04 | zinc |
| 17 04 05 | fier şi oţel |
| 17 04 06 | staniu |
| 17 04 07 | amestecuri metalice |
| 17 04 11 | cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10 |
| 20 01 40 | metale |
| Secţiunea a 2-a Operatorul instalaţiei nu poate efectua plata în cazul acceptării de la persoane fizice care nu desfăşoară activităţi comerciale a deşeurilor de metale feroase şi neferoase care prezintă următoarele caracteristici de: a) o operă de artă sau o parte a acesteia sau un obiect cu valoare culturală; b) un obiect sacru ori religios sau o parte a acestuia; c) maşini industriale sau părţi ale acestora; d) echipamente de utilitate publică sau părţi ale acestora, în special echipamente de transport public, semne de circulaţie, componente sau accesorii preluate din spaţii publice şi drumuri, precum şi echipamente pentru energie, apă sau canalizare; sau e) părţi ale unui produs scos din uz. | |
|
Categoriile deşeurilor permise pentru import în Republica Moldova
| ||
| Poziţia tarifară | Codul, conform Convenţiei de la Basel | Denumirea mărfurilor |
| 4707 | – | Hârtie sau carton reciclabile (deşeuri şi maculatură): |
| 4707 10 000 | B3020 | – Hârtie sau carton kraft nealbite ori hârtie sau carton ondulate |
| 4707 20 000 | B3020 | – Altă hârtie sau carton obţinute, în principal, din pastă chimică albită, necolorate în masă |
| 4707 30 | B3020 | – Hârtie sau carton obţinute, în principal, din pastă mecanică (de exemplu, ziare, periodice şi imprimate similare): |
| 4707 30 100 | B3020 | – – Numere vechi şi nevândute de ziare şi reviste, anuare telefonice, broşuri şi imprimate publicitare |
| 4707 30 900 | B3020 | – – Altele |
| 4707 90 | B3020 | – Altele, inclusiv deşeurile şi maculatura netriate: |
| 4707 90 100 | B3020 | – – Netriate |
| 4707 90 900 | B3020 | – –Triate |
| 5202 | B3030 | Deşeuri de bumbac (inclusiv deşeuri de fire şi destrămătură): |
| 7001 00 | – | Cioburi şi alte deşeuri şi resturi de sticlă, cu excepţia sticlei provenite din tuburile catodice sau a altor tipuri de sticlă activă de la poziţia 8549; sticlă în masă: |
| 7001 00 100 | B2020 B2040 GE020 | – Cioburi şi alte deşeuri şi resturi de sticlă |
| 7204 | B1010 B1030 B1040 B1100 B1250 B1115 GC010 GC020 | Deşeuri şi resturi de fontă, de fier sau de oţel (fier vechi); deşeuri lingotate de fier sau oţel: |
| 2401 30 000 | B3060 | – Deşeuri de tutun |
| 2307 00 | B3060 | Drojdii de vin; tartru brut: |
| 2618 00 000 | B1200 | Zgură de furnal granulată (nisip de zgură) rezultată de la fabricarea fontei, a fierului sau a oţelului |
| 2621 90 000 | B1031 B1070 B1100 B1220 B1240 B2040 B3100 GG030 GG040 | – Altele” |
____________________________
* Republicată în temeiul art.II al.(6) al Legii nr.97 din 25.04.2024 - Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.209-212, art.297.
Modificată prin legile Republicii Moldova:
1) Legea nr.185 din 21.09.2017 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.371-382, art.632;
2) Legea nr.288 din 15.12.2017 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.464-470, art.808;
3) Legea nr.36 din 16.03.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.126-132, art.251;
4) Legea nr.177 din 26.07.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.309-320, art.494;
5) Legea nr.187 din 26.07.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.336-346, art.569;
6) Legea nr.239 din 08.11.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.448-460, art.737;
7) Legea nr.253 din 22.11.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.1-5, art.4;
8) Legea nr.22 din 11.03.2019 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.101-107, art.174;
9) Legea nr.116 din 15.08.2019 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.306-309, art.433;
10) Legea nr.257 din 16.12.2020 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2020, nr.353-357, art.288;
11) Legea nr.54 din 10.03.2022 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.80-87, art.136;
12) Legea nr.156 din 09.06.2022 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.194-200, art.358;
13) Legea nr.217 din 21.07.2022 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova ,2022, nr.246-250, art.490;
14) Legea nr.18 din 02.02.2023 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.75-78, art.113;
15) Legea nr.58 din 21.03.2024 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.148-150, art.215;
16) Legea nr.97 din 25.04.2024 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.209-212, art.297.
