D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.4g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 22 alin.(1) lit.g),

24 alin.(1) şi 84 alin.(4) din Codul de executare

(calcularea dobânzilor şi penalităţilor rezultate

din întârzierea executării unei obligaţii ce

decurge dintr-un document executoriu)

 

nr. 65  din  11.06.2020

 

Monitorul Oficial nr.194-197/109 din 31.07.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 21 ianuarie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 15 iunie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 22 alin.(1) lit.g), 24 alin.(1) şi 84 alin.(4) din Codul de executare, ridicată de către dl avocat Aureliu Scorţescu, în interesul Companiei de asigurări „Asterra Grup” S.A., parte în dosarul nr.25-440/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Dragoş Crigan de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cererea de chemare în judecată depusă de către Compania de asigurări „Asterra Grup” S.A. împotriva S.R.L. „Ri-Cargo MD” şi a executorului judecătoresc Augustin Bodrug, referitoare la contestarea actelor executorului judecătoresc şi încasarea cheltuielilor de judecată.

4. În cererea sa de chemare în judecată, Compania de asigurări „Asterra Grup” S.A. a menţionat că, pe 18 mai 2018, S.R.L. „Ri-Cargo MD” i-a adresat o cerere referitoare la executarea hotărârii judecătoreşti privind încasarea sumelor conform titlului executoriu. Procedura de executare a fost intentată în baza titlului executoriu nr.2c-222/16 din 7 noiembrie 2017, emis de către judecătoria Bălţi în baza deciziei Curţii de Apel Bălţi privind încasarea de la debitorul Compania de asigurări „Asterra Grup” S.A. în beneficiul creditorului S.R.L. „Ri-Cargo MD” a despăgubirilor de asigurare în sumă de 47393,10 dolari SUA (calculată în lei moldoveneşti). În titlul executoriu se menţionează că hotărârea judecătorească a devenit definitivă pe data de 14 februarie 2018.

5. Pe 29 mai 2018, titlul executoriu în discuţie a fost executat integral.

6. Pe 6 iunie 2018, Compania de asigurări „Asterra Grup” S.A. a recepţionat de la executorul judecătoresc încheierile referitoare la modificarea sumei puse sub sechestru şi la încasarea cheltuielilor de executare, pe care le-a contestat în judecată.

7. Pe 23 mai 2019, în cadrul examinării cauzei, dl avocat Aureliu Scorţescu, în interesul Companiei de asigurări „Asterra Grup” S.A. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 22 alin.(1) lit.g), 24 alin.(1) şi 84 alin.(4) din Codul de executare.

8. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 18 decembrie 2019, a fost admisă ridicarea excepţiei şi a fost sesizată Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sânt garantate.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

[…]”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”.

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]”.

10. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 22

Drepturile şi obligaţiile executorului judecătoresc

„(1) Executorul judecătoresc este în drept:

[…]

g) să calculeze dobânzi, penalităţi, alte sume rezultate din întârzierea executării unei obligaţii ce decurge dintr-un document executoriu;

[…]”.

Articolul 24

Calcularea dobânzilor, penalităţilor şi altor sume

rezultate din întârzierea executării

„(1) La cererea creditorului, executorul judecătoresc este în drept să calculeze şi să încaseze dobânzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întârzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art.619 din Codul civil. Cererea privind calcularea sumelor rezultate din întârzierea executării poate fi depusă doar executorului judecătoresc ce deţine documentul executoriu prin care se stabileşte obligaţia principală, până la stingerea acesteia. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare, în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

[…]”.

Articolul 84

Modul de suspendare sau de încetare a procedurii de executare

„[…]

(4) Pe durata suspendării procedurii de executare, suspendare dispusă la cererea debitorului din alte motive decât exercitarea, în privinţa fondului cauzei pe care a fost emis titlul executoriu, a căilor de atac suspensive de executare, se calculează penalităţi de întârziere.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul invocă faptul că prevederile contestate, care îi acordă executorului judecătoresc dreptul de a calcula suma dobânzilor, a penalităţilor şi alte sume rezultate din întârzierea executării, precum şi onorariul executorului judecătoresc, pentru perioade anterioare datei devenirii definitive a hotărârii judecătoreşti sau posterioare datei executării obligaţiei principale, încalcă dreptul de proprietate al debitorului şi protecţia acesteia, precum şi dreptul la apărare.

12. De asemenea, în sesizare autorul menţionează că prevederile contestate nu respectă exigenţele previzibilităţii, clarităţii şi preeminenţei dreptului, garantate de Legea Supremă.

13. Aşadar, având în vedere cele menţionate supra, autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), care se referă la principiul preeminenţei dreptului, 23 alin.(2), care se referă la respectarea cerinţelor previzibilităţii şi clarităţii legii, 26, care prevede dreptul la apărare, 46, care garantează dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia, şi 54, care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl avocat Aureliu Scorţescu în interesul Companiei de asigurări „Asterra Grup” S.A., parte în dosarul nr.25-440/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Curtea reţine că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolelor 22 alin.(1) lit.g), 24 alin.(1) şi 84 alin.(4) din Codul de executare. Prevederile contestate se referă la competenţa executorului judecătoresc de a calcula dobânzi, penalităţi şi alte sume rezultate din întârzierea executării unei obligaţii ce decurge dintr-un document executoriu, precum şi, cu unele excepţii, pe durata suspendării procedurii de executare.

18. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanţa de judecată, deoarece aceasta examinează o cerere referitoare la contestarea actelor executorului judecătoresc, inclusiv referitor la calcularea dobânzilor şi penalităţilor rezultate din întârzierea executării unei obligaţii.

19. Curtea notează că dispoziţiile articolelor 22 alin.(1) lit.g) şi 84 alin.(4) din Codul de executare nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, cu excepţia prevederilor articolului 24 alin.(1) din Codul de executare. În acest sens, Curtea reţine că prevederile articolului 24 alin.(1) din Codul de executare au mai făcut obiect al examinării în contenciosul constituţional, din perspectiva unor critici similare, fiind pronunţată DCC nr.87 din 6 septembrie 2017.

20. Curtea reiterează că modul şi procedura de calculare a dobânzilor, penalităţilor şi altor sume rezultate din întârzierea executării este reglementată de articolul 24 din Codul de executare. Potrivit alineatului (1) al articolului menţionat, sumele rezultate din întârzierea executării se calculează de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi până la data plăţii efective a obligaţiei. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea vizează, în esenţă, aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea prevederilor legale de către instanţa de judecată, şi nu de constituţionalitatea acestora, fapt care excede domeniului jurisdicţiei constituţionale. Curtea menţionează că emiterea unor acte în cadrul procedurii de executare silită contrare legii ţine de controlul judecătoresc (DCC nr.87 din 6 septembrie 2017, §22-25).

21. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că executorul judecătoresc nu soluţionează un litigiu, ci doar stabileşte sumele care urmează a fi încasate în calitate de cheltuieli de executare (a se vedea, în acest sens, DCC nr.34 din 14 iunie 2016, §22). Astfel, nu se poate pretinde că executorul judecătoresc stabileşte criterii noi de calcul sau că acordă drepturi noi (DCC nr.109 din 25 septembrie 2018, §22). Curtea notează că ţine de marja de discreţie a legislatorului de a decide cu privire la procedura de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti (§23).

22. Pentru că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea reţine că acest capăt de sesizare nu poate fi acceptat pentru examinare în fond, în baza motivelor deja prezentate.

23. Curtea observă că autorul excepţiei contestă prevederile articolelor 22 alin.(1) lit.g) şi 84 alin.(4) din Codul de executare prin raportare la articolele 1 alin.(3), 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie. Aşadar, Curtea va verifica dacă aceste dispoziţii constituţionale sunt afectate prin prevederile legale contestate.

24. Totodată, analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi autorul invocă încălcarea prevederilor articolelor 1 alin.(3), 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie, acesta ridică de fapt o problemă de interpretare şi de aplicare a legii. Astfel, Curtea notează că însuşi autorul excepţiei în argumentarea sesizării pune întrebarea dacă este în drept executorul judecătoresc să dispună calcularea şi încasarea dobânzilor, penalităţilor şi a altor plăţi pentru perioade anterioare datei devenirii definitive a hotărârii judecătoreşti sau posterioare datei executării obligaţiei principale.

25. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care se referă la principiul preeminenţei dreptului, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că acest articol nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Acesta poate fi invocat, în special, dacă se constată aplicabilitatea sa cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 10 martie 2020, §25; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, §19; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, §16).

26. Cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea notează că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare. Totuşi, pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, §27; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, §17; DCC nr.44 din 22 mai 2017, §18). Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea în jurisprudenţa sa a reţinut că acest articol îi impune Curţii un mod de analiză la modul abstract a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Prin urmare, pentru ca acest articol să poată fi invocat, autorul excepţiei trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, §19; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, §22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, §18, DCC nr.48 din 25 mai 2020, §21).

27. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor articolului 26 din Constituţie, prin aplicarea dispoziţiilor contestate, Curtea reţine următoarele.

28. În jurisprudenţa sa Curtea a menţionat că ţine de marja de discreţie a legislatorului de a decide cu privire la procedura de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti. Totuşi, în exercitarea acestei competenţe, legislatorul este obligat să ofere participanţilor la procedura de executare silită remedii efective în vederea apărării drepturilor şi a intereselor lor (DCC nr.109 din 25 septembrie 2018, §23). În acest sens, Curtea reţine că executorul judecătoresc are competenţa de a calcula dobânzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întârzierea executării, la cererea creditorului, iar încheierea emisă de către executor este un titlu executoriu, care poate fi contestată în faţa unei instanţe de judecată în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit articolului 66 alin.(2) din Codul de executare. Astfel, părţile pot ataca încheierea emisă de către executor, inclusiv de a beneficia de mijloace de apărare. Prin urmare, în situaţia invocată, Codul de executare conţine suficiente garanţii procedurale care să asigure dreptul la apărare prevăzut de articolul 26 din Constituţie.

29. Cu privire la incidenţa articolului 46 alin.(1) din Constituţie, Curtea constată că autorul sesizării nu a motivat pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale respective şi nici n-a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. Aşadar, Curtea reţine că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea, în acest sens, HCC nr.4 din 7 februarie 2017, §46; DCC nr.52 din 27 iunie 2017, §28; DCC nr.115 din 15 decembrie 2017, §19; DCC nr.116 din 15 decembrie 2017, §23; DCC nr.126 din 15 decembrie 2017, §28; DCC nr.9 din 5 ianuarie 2018, §21; DCC nr.145 din 16 decembrie 2019, §16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §19). În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, §16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §20; DCC nr.33 din 19 martie 2020, §31; DCC nr.50 din 28 mai 2020, §16; DCC nr.54 din 2 iunie 2020, §31).

30. Totodată, Curtea notează că emiterea unor acte în cadrul procedurii de executare silită contrare legii ţine de controlul judecătoresc. De asemenea, Curtea reţine că Codul de executare, la articolul 14, reglementează cerinţele faţă de cuprinsul documentului executoriu. Aşadar, în eventualitatea în care documentul executoriu nu întruneşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute în articolul 14 din Codul de executare, acesta nu poate servi ca motiv de intentare a procedurii de executare. Curtea în jurisprudenţa sa a menţionat că, în virtutea principiului disponibilităţii în procesul civil şi a interesului creditorului în executarea hotărârii judecătoreşti, creditorul trebuie să acţioneze cu diligenţă pentru exercitarea dreptului de a cere executarea silită, inclusiv să solicite corectarea erorilor din documentul executoriu, până la depunerea acestuia la executor, în vederea executării silite (HCC nr.22 din 8 octombrie 2019, §59).

31. În aceste condiţii, Curtea constată că problema ridicată în sesizare, care se referă la controlul legalităţii încheierilor executorului judecătoresc prin care s-a dispus încasarea de la debitor a dobânzii de întârziere şi a onorariului executorului, vizează, în esenţă, aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea prevederilor legale de către instanţa de judecată, şi nu de constituţionalitatea acestora, care exced domeniului jurisdicţiei constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.19 din 13 februarie 2020, §22; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §22; DCC nr.1 din 16 ianuarie 2020, §26; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, §22).

32. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 22 alin.(1) lit.g), 24 alin.(1) şi 84 alin.(4) din Codul de executare, ridicată de către dl avocat Aureliu Scorţescu, în interesul Companiei de asigurări „Asterra Grup” S.A., parte în dosarul nr.25-440/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.