D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.143g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 31 alin.(7) din Legea cu privire la ipotecă

(executarea dreptului de ipotecă în cazul achitării tardive a datoriei)

 

nr. 116  din  15.12.2017

 

Monitorul Oficial nr.95-104/46 din 23.03.2018

 

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 8 noiembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 decembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art.31 alin.(7) din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, ridicată de SRL „ŞEL şi C”, parte în dosarul nr.2r-2264/17, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 8 noiembrie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Anatolie Minciună, Victoria Sîrbu şi Viorica Mihaila), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În urma acordării unui credit bancar de către BC „Unibank” către SRL „Colaj” şi SRL „ŞEL şi C”, în vederea garantării împrumutului, părţile au încheiat contracte de ipotecă învestite cu formulă executorie.

4. Între timp, BC „Unibank” a cesionat drepturile sale de creditor ipotecar BC „Comerţbank”, iar aceasta din urmă le-a cesionat SRL „Transfactor”.

5. SRL „Transfactor”, în calitate de creditor ipotecar, a transmis contractele de ipotecă spre executare executorului judecătoresc. În temeiul contractelor de ipotecă, executorul judecătoresc a intentat procedura de executare împotriva debitorilor ipotecari SRL „Colaj” şi SRL „ŞEL şi C”. În acelaşi timp, în cadrul procedurii de executare SRL „Transfactor” a cesionat drepturile sale către „Wise Guardian” LTD.

6. La 22 noiembrie 2016, debitorii ipotecari SRL „Colaj” şi SRL „ŞEL şi C” au formulat o contestaţie împotriva încheierilor executorului judecătoresc şi SRL „Transfactor”, prin care au solicitat anularea încheierilor privind intentarea procedurii de executare. În contestaţia înaintată debitorii ipotecari au susţinut, în esenţă, că procedura de cesionare şi respectiv de notificare nu au fost respectate.

7. Pe parcursul procesului, „Wise Guardian” LTD a fost atras în calitate de pârât, iar BC „Unibank” şi BC „Comerţbank” – în calitate de intervenienţi accesorii.

8. La 11 septembrie 2017, instanţa de judecată a pronunţat încheierea prin care a admis contestaţia debitorilor ipotecari şi drept consecinţă a anulat încheierile executorului judecătoresc. Instanţa de judecată a constatat că noul creditor ipotecar nu a respectat procedura notificării şi că acesta nu beneficiază de formula executorie a contractului de ipotecă pe motiv că reprezintă o societate cu răspundere limitată, şi nu o organizaţie de microfinanţare, ce acordă credite bancare, precum prevede legea.

9. Încheierea primei instanţe a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău de către SRL „Transfactor”, BC „Comerţbank” SA, „Wise Guardian” LTD şi executorul judecătoresc.

10. În cadrul procedurii de recurs, la 27 octombrie 2017, reprezentantul intimatului SRL „ŞEL şi C” a înaintat un demers cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.31 alin.(7) din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, care vizează dreptul creditorului ipotecar de a continua procedura de executare a dreptului de ipotecă în cazul achitării datoriei de către debitorul ipotecar după expirarea termenului acordat în notificare.

11. Prin încheierea din 6 noiembrie 2017, instanţa de recurs a admis demersul şi a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”

13. Prevederile relevante ale Legii nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă (M.O., 2008, nr.165–166, art.603) sunt următoarele:

Articolul 31

Măsurile de iniţiere a executării dreptului de ipotecă

„(1) În vederea iniţierii executării dreptului de ipotecă, creditorul ipotecar este obligat:

a) să expedieze debitorului ipotecar şi, dacă este cazul, debitorului o notificare privind intenţia sa de a executa dreptul de ipotecă în baza contractului de ipotecă;

b) să înregistreze în Registrul bunurilor imobile preavizul privind executarea dreptului de ipotecă.

(2) Notificarea trebuie să fie expediată la domiciliul sau la sediul debitorului ipotecar şi, dacă este cazul, al debitorului sau la altă adresă, arătată în acest scop în contractul de ipotecă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Notificarea poate fi expediată şi prin alte mijloace de comunicare, stabilite în contractul de ipotecă, care să permită confirmarea expedierii şi recepţionării notificării.

(2¹) Notificarea se consideră recepţionată la data înmînării scrisorii recomandate cu confirmare de primire. Data înmînării scrisorii recomandate cu confirmare de primire şi semnătura debitorului ipotecar/debitorului se înscriu pe formularul confirmării de primire.

(2²) În cazul în care debitorul ipotecar/debitorul refuză primirea trimiterii de corespondenţă înregistrate sosite pe adresa lui, angajatul poştal cere să se facă menţiunea „Refuz primirea”, confirmată prin depunerea semnăturii pe formularul confirmării de primire. Dacă debitorul ipotecar/debitorul refuză să înscrie această menţiune, angajatul poştal înscrie menţiunea „Refuzată. Destinatarul refuză să facă menţiunea.”, după care semnează şi scrie data.

(2³) Debitorul ipotecar/debitorul care refuză, în condiţiile alin.(2²), să primească scrisoarea recomandată cu confirmare de primire în care se conţine notificarea creditorului ipotecar se consideră notificat de la data refuzului dacă pe scrisoare şi pe formularul confirmării de primire este aplicată de către creditorul ipotecar (expeditorul) menţiunea „Notificarea debitorului ipotecar/debitorului”.

(2⁴) Dacă debitorul ipotecar/debitorul nu se află pe adresa comunicată sau locul lui de aflare nu este cunoscut, iar creditorul ipotecar a expediat notificarea conform alin.(2) şi aceasta i-a fost restituită ca trimitere returnată, creditorul ipotecar va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţia privind termenul în care debitorul ipotecar/debitorul poate primi de la creditorul ipotecar notificarea privind intenţia de a iniţia executarea dreptului de ipotecă, care nu va fi mai mic de 15 zile de la data publicării.

(2⁵) În cazul neprezentării debitorului ipotecar/debitorului în termenul indicat în informaţia publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, acesta se consideră notificat de la data expirării termenului-limită de primire a notificării.

(2⁶) Dacă debitorul ipotecar/debitorul se prezintă în termenul indicat în informaţia publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, creditorul ipotecar îi va transmite, sub semnătură, notificarea prevăzută la alin.(3) şi din acel moment debitorul ipotecar/debitorul se consideră notificat.”

(3) Notificarea şi preavizul trebuie să conţină:

a) temeiul executării dreptului de ipotecă;

b) mărimea creanţei şi obligaţiei garantate cu ipotecă;

c) intenţia creditorului ipotecar de a executa dreptul de ipotecă;

d) indicarea termenului la expirarea căruia creditorul ipotecar va executa dreptul de ipotecă, care nu va fi mai mic de 20 de zile calendaristice din momentul înregistrării preavizului;

e) determinarea obiectului ipotecii;

f) cererea creditorului ipotecar privind transmiterea în posesiunea sa a bunului imobil ipotecat;

g) valoarea sumelor restante, inclusiv dobînda, penalităţile şi alte costuri sau cheltuieli ce trebuie achitate pentru a evita continuarea procedurii de executare a dreptului de ipotecă, sau alte acţiuni ce trebuie întreprinse de către debitor în vederea înlăturării omisiunii de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale;

h) semnătura creditorului ipotecar.

(4) Registratorul ipotecar trebuie să verifice dovada de recepţionare a notificării de către debitorul ipotecar/debitor, precum şi dovada de respectare a condiţiilor de notificare a debitorului ipotecar/debitorului, prevăzute la alin.(2³) şi (2⁵).

(5) În termenul indicat în notificare şi preaviz, debitorul are dreptul să achite suma restantă sau să înlăture în alt mod omisiunea de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale, aşa cum este stabilit în notificare şi preaviz.

(6) Dacă pînă la expirarea termenului menţionat sau a termenului mai mare, stabilit în notificare sau preaviz, debitorul nu a întreprins măsurile specificate în notificare şi preaviz, creditorul ipotecar are dreptul să continue procedura de executare a dreptului de ipotecă.

(7) Dacă debitorul a întreprins măsurile indicate în notificare sau preaviz după expirarea termenului specificat la alin.(6), acest fapt nu îl lipseşte pe creditorul ipotecar de dreptul de a continua procedura de executare a dreptului de ipotecă.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că procedura notificării debitorului ipotecar este una formală şi nu urmăreşte în realitate posibilitatea stingerii datoriei, întrucât norma contestată permite creditorilor ipotecari să continue procedura de executare după expirarea termenului acordat în notificare, chiar dacă debitorul ipotecar doreşte să achite datoria.

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că prevederile contestate sunt în contradicţie cu normele constituţionale privind protecţia proprietăţii.

 

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către SRL „ŞEL şi C”, parte în dosarul nr.2r-2264/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

20. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 31 alin.(7) din Legea cu privire la ipotecă.

21. Potrivit prevederilor contestate, atunci când debitorul a întreprins măsurile indicate în notificare sau preaviz după expirarea termenului specificat, creditorul ipotecar este în drept să continue procedura de executare a dreptului de ipotecă.

22. Curtea relevă că autorul excepţiei pretinde încălcarea dreptului de proprietate fără a menţiona care anume norme constituţionale referitoare la proprietate sunt încălcate şi în ce măsură prevederile contestate aduc atingere normelor constituţionale privind dreptul de proprietate.

23. În acest context, Curtea reiterează că invocarea unei astfel de excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

24. Suplimentar, Curtea remarcă că obiectul litigiului examinat de prima instanţă şi ulterior contestat în ordine de recurs a vizat, în esenţă, anularea încheierilor de intentare a procedurii de executare pe motivul nerespectării procedurii de notificare şi calitatea subiecţilor în cadrul procedurii de cesionare.

25. Prin urmare, Curtea observă că prevederile contestate nu au fost incidente la soluţionarea litigiului de către prima instanţă. De asemenea, Curtea relevă că nici una dintre părţile procesului nu a invocat aplicabilitatea normelor contestate în susţinerea argumentelor prezentate.

26. Mai mult decât atât, criticile invocate de autorul excepţiei se referă, în esenţă, la modalitatea de aplicare şi interpretare a prevederilor legale de către instanţa de judecată. Curtea subliniază însă că o eventuală aplicare neconformă a dispoziţiilor legale nu poate servi ca temei de neconstituţionalitate.

27. Or, chestiunea de aplicare şi interpretare a legii excede competenţei instanţei constituţionale, această atribuţie revenind în exclusivitate instanţelor judecătoreşti.

28. Ţinând cont de considerentele sus-menţionate, Curtea reţine că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) şi e) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 31 alineatul (7) din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, ridicată de SRL „ŞEL şi C”, parte în dosarul nr.2r-2264/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.