H O T Ă R Â R E

privind aprobarea Avizului la amendamentele la proiectul

de lege pentru modificarea unor acte normative

 

nr. 891  din  14.12.2020

 

Monitorul Oficial nr.343/1045 din 16.12.2020

 

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la amendamentele la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative.

 

 

 

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului

nr.891 din 14 decembrie 2020

 

AVIZ

la amendamentele înaintate la proiectul de lege

pentru modificarea unor acte normative

 

Guvernul a examinat amendamentele înaintate de către deputaţii în Parlamentul la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative nr.476 din 1 decembrie 2020 şi comunică următoarele.

1. Amendamentul IG nr.003/20 din 9 decembrie 2020, referitor la modificarea art.I pct.1 şi pct.3 din proiectul de lege şi Amendamentul IM nr.44 din 4 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.I a pct.1, pct.3 şi din art.XXVIII a pct.4, nu se susţin. De menţionat că termenul de intrare în vigoare a prevederilor în partea ce vizează plafonarea tranzacţiilor efectuate de persoane fizice este 1 mai 2021. Tendinţele globale demonstrează o creştere rapidă a tranzacţiilor fără numerar, mai ales în contextul în care tehnologiile avansate asigură dezvoltarea economiei digitale şi utilizarea unor soluţii optime şi rapide de efectuare a plăţilor necesare. Reducerea numerarului şi orientarea spre efectuarea plăţilor prin virament reprezintă o acţiune cu efecte pozitive asupra dezvoltării economice atât din perspectiva autorităţilor publice, cât şi din perspectiva persoanelor fizice şi juridice. Din aceste considerente majoritatea ţărilor Uniunii Europene au recurs la limitarea mărimii sumei care poate fi achitată în numerar. Limitarea tranzacţiilor în numerar este determinată şi de cerinţele privind prevenirea şi combaterea spălării banilor. Totodată, măsurile propuse vor impulsiona tranzacţiile nonnumerar, creând premise de reducere a comisioanelor percepute de bănci.

2. Amendamentul AC nr.214 din 7 decembrie 2020 aferent art.I, ce ţine de Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, aferent modificărilor ce vizează art.VII din proiect, precum şi completarea proiectului cu prevederi care urmăresc ajustarea unui spectru larg de acte normative, nu se susţine. La momentul actual, Ministerul Finanţelor în comun cu Banca Naţională a Moldovei sunt în proces de promovare a unui proiect de lege de modificare a Legii nr.114/2012 cu privire la serviciile de plată şi emiterea monedei electronice (nr. unic 199/MF/BNM/2020) în vederea transpunerii prevederilor Directivei UE 2015/2366 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne. Scopul acestui proiect este de a actualiza şi a completa cadrul normativ în domeniul serviciilor de plată în vederea stabilirii unor norme care vor răspunde mai bine nevoilor unei pieţe a plăţilor eficace, contribuind pe deplin la un mediu al serviciilor de plată care să stimuleze concurenţa, inovarea, precum şi să asigure transparenţa şi securitatea în activitatea societăţilor de plată. Astfel, amendamentele înaintate urmează a fi examinate după adoptarea proiectului de lege prenotat, când piaţa autohtonă a serviciilor de plată va funcţiona conform celor mai noi reglementări şi standarde internaţionale în domeniu şi, după caz, vor fi încorporate în proiectul ce va fi elaborat în vederea racordării legislaţiei la noua lege ce va fi adoptată în domeniul serviciilor de plată.

3. Avizul Direcţiei Generale Juridice aferent, art.I ce ţine de Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, în partea ce vizează recomandările art.6 şi art.10 din legea respectivă, se susţin.

4. Amendamentul RG nr.133 din 3 decembrie 2020, Amendamentul AC nr.124 din 7 decembrie 2020, Amendamentul LV nr.248 din 7 decembrie 2020, Amendamentul DP nr.29 din 10 decembrie 2020, Amendamentul NC nr.44 din 2 decembrie 2020, Amendamentul VR nr.129/03-272 din 10 decembrie 2020 şi Avizul Direcţiei Generale Juridice, ce vizează art.II din proiectul de lege.

În partea ce ţine de propunerile la pct.1 al art.II din proiectul de lege, acestea nu se susţin. În conformitate cu art.20 alin.(2) din Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate, directorul general al altei autorităţi administrative centrale este asistat de unul sau de mai mulţi adjuncţi, al căror număr se stabileşte de Guvern, la propunerea directorului general al altei autorităţi administrative centrale, coordonată cu prim-viceprim-ministrul sau cu viceprim-ministrul desemnat.

Totodată, conform alin.(2) din legea menţionată supra, directorul general adjunct al altei autorităţi administrative centrale este numit în funcţie publică şi eliberat sau destituit din funcţie publică, în condiţiile legii, de Guvern şi se subordonează nemijlocit directorului general.

Conform art.8 din Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, directorul general adjunct este funcţie publică de conducere de nivel superior. Ocuparea acestei funcţii publice de conducere de nivel superior se va face în condiţiile Legii nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în bază de merit, care prevede mai multe modalităţi de ocupare – concurs şi promovare.

În concluzie, modificarea propusă la art.9¹ alin.(3) din Legea nr.1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică, presupune ajustarea cadrului normativ existent la prevederile Legii nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate şi Legii nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Mai mult decât atât, anterior Legea nr.1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică, până la data de 17 august 2018, când au fost publicate modificările perfectate prin Legea nr.140/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, a conţinut prevederi conform cărora directorul general al Agenţiei este asistat de unul sau de mai mulţi directori adjuncţi.

Cu referire la modificarea propusă la art.11 alin.(8) din Legea nr.1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică (ca urmare a unei erori, modificarea urma a fi propusă la alineatul (1) al articolului 23 din Legea nr.1456/1993), comunicăm că aceasta a avut drept scop de a permite importul medicamentelor şi altor produse farmaceutice neautorizate, în cazul în care acestea sunt necesare pe piaţa farmaceutică, exclusiv în cazul asigurării populaţiei cu medicamente în situaţiile în care sunt necesare cantităţi mici (de exemplu 5–10 flacoane) de preparatul „X’’, în special medicamentele necesare pentru tratamentul maladiilor rare sau în cazul unor programe naţionale în care sunt necesare cantităţi mici. Este important că acestea urmează a fi importate doar în condiţiile în care sunt autorizate în ţara de origine şi precalificate de OMS.

Totodată, pentru a exclude orice interpretări la modificarea propusă, se susţine excluderea pct.2 a art.II din proiectul de lege, acesta urmând a fi promovat în cadrul altui proiect de lege.

5. Amendamentul CJ-06 nr.341 din 2 decembrie 2020, referitor la revizuirea art.VI din proiectul de lege, Amendamentul VB nr.324 din 10 decembrie 2020, referitor la art.VI din proiectul de lege, ce vizează excluderea alin.(4) şi expunerea într-o nouă redacţie a alin.(3), şi referitor la art.XLII pct.12 din proiectul de lege, nu se susţin din următoarele considerente.

Atenţionăm că propunerile înaintate echivalează noţiunile „salariu” şi „indemnizaţie”, fapt ce contravine conceptual sistemului plăţilor bugetare, or salariu lunar, conform Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar reprezintă retribuţie bănească care include salariul de bază şi toate sporurile, premiile şi alte drepturi salariale acordate suplimentar la salariul de bază corespunzător fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar, pe când indemnizaţia este o sumă de bani care se acordă salariatului în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu.

Prin urmare, amendamentul de la art.VI, prin care se reglementează că condiţiile şi modul de salarizare sunt stabilite în legislaţia privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar, nu acoperă raţionamentele expuse de Curtea Constituţională în Hotărârea nr.21/2019. Curtea Constituţională nu s-a referit la faptul că există o lacună în legislaţie cu privire la remunerarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nonjudecători, ci a verificat dacă diferenţa dintre remunerarea (plata lunară) a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii judecători şi nonjudecători este justificată, adică „dacă tratamentul diferenţiat stabilit este justificat în mod obiectiv şi rezonabil”(§27).

De aceea, este necesar ca achitarea plăţilor să fie proporţională numărului de şedinţe la care a participat membrul Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari, raportat la numărul total de şedinţe organizate de Consiliul Superior al Magistraturii în luna respectivă, deoarece indemnizaţia lunară trebuie să corespundă activităţii efective în cadrul Consiliului.

Cu alte cuvinte, art.VI, în redacţia propusă de Guvern, stabileşte că indemnizaţia achitată membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nonjudecători nu va fi mai mică decât actualmente, cu condiţia că ei (profesorii de drept titulari) vor participa efectiv la toate şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii planificate în luna respectivă.

În cazul respectiv nu li se va îngrădi dreptul acestora la garanţiile pe care legea le acordă, or membrul Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari are un salariu de bază achitat pentru desfăşurarea activităţii didactice în cadrul instituţiilor de învăţământ, beneficiind în acelaşi timp de o indemnizaţie lunară pentru caracterul sporadic al activităţii desfăşurate în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Acest fapt nu se poate echivala cu activitatea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor, întrucât ultimii, pe perioada activităţii în cadrul Consiliului, sunt detaşaţi din funcţie, menţinându-se statutul de judecător (nefiind remuneraţi pentru funcţia de judecător, ci doar pentru membru CSM), fapt prevăzut expres în art.241 alin.(2) şi (5) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului. Cu toate că funcţia de judecător este compatibilă cu activitatea didactică, aceasta nu poate fi privită pe picior de egalitate cu membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari, întrucât pentru accederea în funcţia de judecător este necesară întrunirea mai multor condiţii, ceea ce nu este specific profesorilor de drept titulari.

Cu referire la redacţia art.XLII propusă în amendament, menţionăm că intervenţia nu poate fi acceptată conceptual din simplu fapt că anexa nr.4 la Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar reglementează codul funcţiei, denumirea funcţiei, clasa de salarizare şi coeficientul de salarizare aferent pentru funcţiile de judecători şi procurori. Faptul că profesorii de drept titulari fac parte din CSM nu presupune de iure ca funcţia lor în cadrul CSM să apară în acest tabel. Or chiar din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.21/2019 să desprindă că profesorii titulari de drept sunt remuneraţi în baza coeficientului de salarizare din anexa nr.3 la Legea nr.270/2018 din compartimentul „Alte funcţii de demnitate publică la nivel central, unde este prevăzută denumirea funcţiei de „Membru”, având acelaşi coeficient de salarizare – 10, 19, aşa cum este prevăzută în redacţia amendamentului propus.

6. Avizul Direcţiei generale juridice, referitor la art.VII din proiectul de lege, în partea ce vizează propunerile aferente art.5, 20, 54² şi 69¹⁵ şi propunerile aferente anexei nr.2 la Titlul IV, se susţine. Suplimentar, în tabelul al treilea din anexa nr.2 la Titlul IV din Codul fiscal, textul „Autovehicule pentru transportul de minimum 10 persoane, inclusiv şoferul (8702)” se substituie cu textul „Autovehicule clasificate la poziţia tarifară 8702”, iar textul „Autovehicule pentru transportul mărfurilor (8704, 8705)” se substituie cu textul „Autovehicule clasificate la poziţiile tarifare 8704 şi 8705”.

7. Amendamentul RM nr.204-R din 10 decembrie 2020 referitor la art.VII pct.4, ce vizează completarea art.15 din Codul fiscal cu litera b¹), şi Amendamentul AS nr.43 din 7 decembrie 2020, ce vizează completarea art.VIII, nu se susţine. Menţionăm că politicile fiscale şi vamale promovate de către Ministerul Finanţelor sunt bazate pe aplicarea unui sistem general de impozitare. Această abordare include trecerea de la sistemul de facilităţi fiscale către subvenţionarea directă din partea statului, care ar permite, în mod mai eficient, asigurarea respectării destinaţiei intervenţiei statului şi redistribuirii echitabile a venitului naţional (spre exemplu, opţiunea de acordare a subvenţiilor este mai preferabilă decât scutirea de impozite).

În condiţiile în care veniturile bugetare sunt limitate, este important ca acestea să fie raţional direcţionate ca să asigure maximă eficienţă. Or, conform propunerii, mărimea suportului bugetar va fi acordată în funcţie de mărimea profitului obţinut, făcând abstracţie de situaţia agenţilor economici, tipul de activitate etc.

Importanţa sistemului de impozitare este determinată, în principal, de finalitatea acestuia, şi anume de realizarea cheltuielilor bugetare. Or scopul principal al sistemului de impozitare este de a genera venituri suficiente pentru asigurarea finanţării cheltuielilor bugetare ce au menirea de a pune în practică priorităţile statului în diverse domenii de ordin economic, social, educaţional etc.

8. Amendamentul Vl. B nr.41/03-32 din 9 decembrie 2020 referitor la art.VII pct.6 din proiectul de lege, ce vizează modificarea art.20 lit.l) prin substituirea textului „organizaţii filantropice – fundaţii şi asociaţii obşteşti – în conformitate cu prevederile statutului acestor organizaţii şi ale legislaţiei” cu textul „organizaţii filantropice – în conformitate cu prevederile statutului acestor organizaţii şi ale Legii nr.1420/2002, organizaţii necomerciale – în conformitate cu prevederile statutului acestor organizaţii şi ale Legii nr.86/2020 cu privire la organizaţiile necomerciale, organizaţii religioase – în conformitate cu prevederile statutului acestor organizaţii şi ale Legii nr.125/2007 privind libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie” nu se susţine. Propunerea urmează a fi examinată în complex cu întreg spectrul de facilităţi fiscale prevăzute în Codul fiscal, în cadrul procesului planificat de revizuire a acestora.

9. Amendamentul IM nr.47 din 4 decembrie 2020, ce vizează completarea art.VII pct.6 din proiectul de lege cu litera u²) cu următorul cuprins: „u²) dobânzile de la valorile mobiliare emise de autorităţile publice locale”, nu se susţine, în contextul în care, începând cu 1 ianuarie 2021, dobânzile aferente valorilor mobiliare de stat urmează a fi impozitate conform regulilor generale. Astfel, atât pentru dobânzile de la valorile mobiliare de stat, cât şi pentru cele emise de autorităţile locale urmează să fie aplicat acelaşi regim de impozitare.

10. Amendamentul IM nr.43 din 4 decembrie 2020, Amendamentul AS nr.40 din 7 decembrie 2020, Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020, Amendamentul IG nr.003/20 din 9 decembrie 2020, Amendamentul LG nr.31 din 9 decembrie 2020, Amendamentul VR nr.129/03-274 din 10 decembrie 2020, Amendamentul V.I. nr.6 din 10 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.10 din proiectul de lege, ce vizează excluderea textului „alin.(1) se abrogă’’ şi „la alineatul (3), textul „(1) şi” şi Amendamentul AC nr.214 din 7 decembrie 2020, aferent modificărilor ce vizează art.34, nu se susţin.

Dezvoltarea economică este bazată pe doi factori principali, forţa de muncă şi capital. În acest sens, obiectivele şi măsurile Guvernului sunt orientate spre susţinerea încadrării persoanelor apte de muncă în cadrul pieţei muncii, fiind propusă în acest sens instituirea mecanismului de subvenţionare a creării locurilor de muncă.

De asemenea, în cadrul reformei fiscale demarate la sfârşitul anului 2018, scutirea personală a fost majorată esenţial de la 11280 lei la 24000 de lei, astfel încât scutirea personală constituie o valoare mai mare decât cumulul scutirilor pentru ambii soţi până la reformă (22560 lei). Totodată, scutiri suplimentare urmează a fi păstrate şi, respectiv, acordate persoanelor care, din cauza, anumitor circumstanţe se află la întreţinerea persoanei, fiind inapte de muncă (copii, pensionari, persoane cu dizabilităţi, inclusiv soţul).

În acest sens, se propune majorarea într-un ritm accelerat a scutirii pentru persoane întreţinute cu 50%, numărul persoanelor beneficiare fiind de 2,5 ori mai mare decât persoanele care beneficiază de scutirea soţ/soţie.

11. Amendamentul Vl. B nr.41/03-32 din 9 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.13 din proiectul de lege, ce vizează art.52 alineatul (1) litera a), substituirea în litera b) a textului „Legii nr.581-XIV din 30 iulie 1999 cu privire la fundaţii” cu textul „Legii nr.86/2020 cu privire la organizaţiile necomerciale” şi completarea art.52 alin.(1) cu litera b¹) instituţia privată – conform Legii nr.86/2020 cu privire la organizaţiile necomerciale, se susţine.

12. Amendamentul IG nr.171 din 10 decembrie 2020, ce vizează excluderea sintagmei „ la alineatul (3⁵), cifra „5” se substituie cu cifra „6””, nu se susţine. Promovarea măsurilor de uniformizare a cotelor de impozitare a veniturilor reprezintă o necesitate care rezidă din faptul că actualul sistem de impozitare a veniturilor în Republica Moldova este caracterizat prin cote de impozitare fragmentate.

O uniformizare a cotelor de impozitare a veniturilor ar însemna simplificarea procesului de administrare fiscală prin lipsa obligaţiei de depunere a declaraţiei fiscale, precum şi asigurarea echităţii fiscale pe orizontală prin impozitarea veniturilor la aceeaşi cotă, fapt ce va determina aplicarea unui tratament fiscal egal pentru contribuabilii cu situaţii similare.

13. Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020, Amendamentul SM nr.64 din 4 decembrie 2020 şi Amendamentul RM nr.210-R din 10 decembrie 2020, Amendamentul VR nr.129/03-274 din 10 decembrie 2020, aferent art.VII pct.27 şi Amendamentul AS nr.43 din 7 decembrie 2020 ce vizează excluderea din art.VIII a alin.(7) din proiectul de lege, nu se acceptă, deoarece actualmente, în conformitate cu art.24 alin.(7) din Legea nr.1164/1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, nu se impozitează, până la 1 ianuarie 2021, dobânzile persoanelor fizice rezidente, cu excepţia celor înregistrate într-o formă de organizare juridică a activităţii de întreprinzător, de la depozitele bancare; valorile mobiliare corporative sub formă de obligaţiuni şi valorile mobiliare, care sunt instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi certificatele bancare de depozit şi cambiile bancare; depunerile membrilor pe conturile de economii personale în asociaţiile de economii şi împrumut ale cetăţenilor amplasate pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, în contextul în care sumele respective reprezintă o sursă de venituri ale persoanelor fizice, pentru a asigura un regim de impozitare just şi echitabil, apare necesitatea de a impozita veniturile menţionate. Este important de menţionat că în cazul neintervenţiei cu modificările respective, cota impozitului ar constitui 12%.

Reiterăm că importanţa sistemului de impozitare este determinată în principal de finalitatea acestuia, şi anume de realizarea cheltuielilor bugetare. Or scopul principal al sistemului de impozitare este de a genera venituri suficiente pentru asigurarea finanţării cheltuielilor bugetare ce au menirea de a pune în practică priorităţile statului în diverse domenii de ordin economic, social, educaţional etc.

14. Amendamentul SM nr.64 din 4 decembrie 2020, în partea ce ţine de excluderea reglementării de la art.VII pct.27 alin.(4) din proiectul de lege, nu se susţine, în contextul în care propunerea are caracter redacţional şi urmează a fi examinată în coroborare cu modificarea propusă la alin.(3⁷) din acelaşi articol.

15. Amendamentul AS nr.41 din 7 decembrie 2020, Amendamentul AO nr.124 din 7 decembrie 2020, Amendamentul AC nr.214 din 7 decembrie 2020, Amendamentul NC nr.134 din 9 decembrie 2020, Amendamentul VB nr.03/39 din 10 decembrie 2020 şi Amendamentul PB nr.05/12 din 7 decembrie 2020 privind modificările ce vizează art.96 lit.b) din Codul fiscal (Art.VII pct.30 din proiectul de lege) se susţin parţial prin amânarea implementării prevederilor şi intrarea acestora în vigoare la data de 1 iulie 2021.

Reiterăm că măsura de revizuire a regimului actual de aplicare a TVA aferent producţiei agricole primare inclusă în proiect rezidă din necesitatea de a asigura dezvoltarea şi creşterea competitivităţii producătorilor autohtoni.

Ca urmare a analizelor opţiunilor de politici, inclusiv a practicii internaţionale, a fost propusă aplicarea unei cotei reduse a TVA de 12% pentru îngrăşăminte şi fertilizanţi, în paralel cu aplicarea aceleiaşi cote a TVA pentru producţia agricolă primară. Prin măsura respectivă, acumulările în cont ale sumelor TVA formate din anul 2010 urmează să fie transformate din dezavantaje (datorii acumulate) în avantaje pe termen scurt şi mediu (mijloace financiare) pentru producătorii agricoli autohtoni.

Totodată, un efect pozitiv al măsurii îl reprezintă creşterea mărimii pasibile restituirii TVA la exportul producţiei agricole, de la 8% la 12% din valoarea exporturilor.

Suplimentar, ţinând cont de amendamentele respective ca propunerea să intre în vigoare începând cu 1 iulie 2021, urmează a fi modificat ultimul articol din proiectul de lege în mod corespunzător.

16. Amendamentul AO nr.124 din 7 decembrie 2020, ce vizează completarea art.VII pct.32 din proiectul de lege cu un nou articol 101², nu se susţine. Menţionăm că măsura respectivă a fost examinată, drept opţiune, în cadrul Grupului de lucru creat în vederea analizei regimului fiscal aferent TVA, aplicat la importul şi/sau livrarea pe teritoriul a producţiei agricole şi identificarea celor mai bune soluţii pentru susţinerea şi dezvoltarea ramurii agricole, iar majoritatea au optat pentru aplicarea unei cotei reduse a TVA, de 12%, pentru îngrăşăminte şi fertilizanţi, în paralel cu aplicarea aceleaşi cote a TVA pentru producţia agricolă primară, măsură ce este aplicată pe larg în ţările Uniunii Europene.

17. Oportunitatea adoptării propunerilor expuse în Amendamentul IM nr.42 din 4 decembrie 2020, Amendamentul NŢ nr.10 din 9 decembrie 2020 şi Amendamentul IG nr.003/20 din 9 decembrie 2020, ce vizează excluderea din Art.VII a pct.32 şi pct.41 alin.(1¹), Art.IX pct.1 lit.h¹) şi art.XXI pct.2 din proiectul de lege, referitor la substituirea cifrelor „200” cu „100” şi Amendamentul VF nr.9 din 11 decembrie 2020, referitor la art.IX pct.1 din proiectul de lege ce vizează modificarea redacţiei literei h¹) şi art.XXI pct.2 din proiectul de lege ce vizează litera d¹), urmează a fi examinată pe platforma Parlamentului.

Totodată, menţionăm că Republica Moldova înregistrează o majorare rapidă a numărului de colete poştale importate, aceasta fiind determinată de creşterea comerţului electronic. Acesta este un fenomen comun în spaţiul comunitar, iar ţările au elaborat deja modalităţi de gestionare a acestor efecte prin aplicarea plafonului neimpozabil a trimiterilor a căror valoare nu depăşeşte 22 de euro. Astfel, pragul neimpozabil major este generator de concurenţă neloială faţă de producătorii autohtoni şi importatorii rezidenţi.

În acest context, modificarea propusă prin prisma proiectului are ca scop asigurarea concurenţei loiale între mărfurile produse autohtone şi cele procurate prin intermediul trimiterilor poştale, precum şi asigurarea veniturilor la buget în vederea respectării principiului echităţii fiscale şi acumulării adiţionale a veniturilor bugetare, ca ulterior acestea să fie direcţionate în mod prioritar asupra domeniilor social-economice importante.

Totodată, remarcăm că proiectul de lege prevede intrarea în vigoare a normei începând cu 1 mai 2021. Astfel, Ministerul Finanţelor în comun cu Serviciul Vamal şi alte părţi interesate urmează să identifice mecanisme axate pe simplificarea proceselor de vămuire şi achitarea obligaţiilor vamale în vederea reducerii costurilor de implementare a măsurii atât pentru autoritatea de administrare, cât şi pentru societate.

18. Amendamentul RM nr.206-R din 10 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.30, ce vizează completarea art.96 lit.b) cu o nouă liniuţă, cu următorul conţinut: „12% – la efectuarea tranzacţiilor în cadrul comerţului electronic” nu se susţine, întrucât aceasta implică un impact bugetar semnificativ, fapt pentru care necesită revederea parametrilor bugetului de stat, prin reducerea cheltuielilor bugetare sau identificarea noilor surse bugetare. De asemenea, măsura necesită o analiză complexă prin prisma modului de administrare şi de aplicare, în contextul în care Codul fiscal nr.1163/1997 conţine numeroase scutiri de TVA (de exemplu, produse alimentare pentru copii) sau cote reduse de TVA (de exemplu, cota redusă de 8% pentru lapte şi pâine) nu este clar care cotă a TVA se va aplica în cazul comerţului electronic: scutirea de TVA, cota redusă de 8% sau cota de 12%.

La fel, măsura creează condiţii de concurenţă neloială prin aplicarea unui regim fiscal diferit pentru acelaşi produs, în funcţie de condiţiile de comercializare.

19. Amendamentul AO nr.124 din 7 decembrie 2020, ce vizează completarea art.VII din proiectul de lege cu un nou punct ce prevede excluderea din art.103 alin.(1) a pct.27¹), nu se susţine, în contextul în care în vederea asigurării unui tratament fiscal echitabil atât importatorilor de tehnică agricolă, cât şi agenţilor economici producători de tehnică agricolă, prin Legea nr.171/2019 cu privire la modificarea unor acte legislative, în Legea pentru punerea în aplicare a titlului III din Codul fiscal nr.1163/1997 au fost introduse prevederi care stabilesc că agenţii economici care sunt înregistraţi în calitate de subiecţi ai TVA şi care importă şi/sau achiziţionează mărfuri, articole de completare utilizate ca materie primă sau materiale la producerea pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor care cad sub incidenţa art.103 alin.(1) pct.27¹) din Codul fiscal nr.1163/1997, au dreptul la restituirea sumei TVA aferente acestor importuri şi/sau achiziţii.

20. Amendamentul VF nr.9 din 11 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.32 din proiectul de lege, ce vizează modificarea art.101 alin.(7¹) şi pct.41 din proiectul de lege, alineatul (1¹) nu se susţine, deoarece propunerea contravine cadrului normativ naţional şi celui european, în contextul în care persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător nu au dreptul de a importa mărfuri în scopuri comerciale. De asemenea, Republica Moldova înregistrează cel mai mare prag neimpozabil al trimiterilor poştale (suplimentar, a se vedea argumentele prevăzute la pct.17).

21. Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020 şi Amendamentul ASp nr.183 din 8 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.VII a pct.34 şi Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.IX a pct.1 art.28 lit.n) şi pct.2 din proiectul de lege, nu se susţine, deoarece măsura prevede revizuirea regimului fiscal aplicat proiectelor investiţionale finanţate din surse împrumutate. Totodată, evidenţiem că proiectul de lege menţionat conţine o normă derogatorie care stabileşte că proiectele de asistenţă investiţională finanţate din contul împrumuturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de către organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), care la data de 1 ianuarie 2021 se află în stadiu de derulare, urmează să beneficieze de facilităţile fiscale şi vamale aplicate potrivit cadrului legislativ la data de 31 decembrie 2020.

Menţionăm că unul dintre principiile sistemului fiscal este neutralitatea impunerii, şi anume asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale investitorilor, capitalului autohton şi străin, iar propunerea vine să asigure aplicarea principiului respectiv.

22. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020, referitor la completarea art.VII din proiectul de lege cu prevederi ce vizează abrogarea art.132³ alin.(4) lit.b) din Codul fiscal nr.1163/1997, se susţine.

23. Amendamentul VO nr.591 din 11 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.40, ce vizează completarea articolului 119 punctul 1) cu litera b¹) şi pct.42 în partea ce vizează modificarea anexei nr.1 la titlul IV din Codul fiscal nr.1163/1997, nu se susţine, deoarece Legea nr.172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor nu reglementează subpoziţia tarifară respectivă. Totodată, în urma analizei efectuate, s-a constat că „lichidul care conţine nicotină” poate fi clasificat la subpoziţia tarifară 382499 – Altele. Constatăm că la subpoziţia respectivă pe lângă lichidul care conţine nicotină se clasifică şi un şir de alte mărfuri: schimbători de ioni, compoziţii absorbante pentru desăvârşirea vidului din tuburile sau valvele electrice, plasturi cu nicotină (produse administrate percutanat) destinate a ajuta fumătorii să renunţe la fumat etc. Prin urmare, impozitarea lichidului care conţine/nu conţine nicotină poate fi realizată ca urmare a ajustării Legii nr.172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, prin stabilirea unei subpoziţii tarifare separate a mărfurilor respective. În acest sens printr-un proiect de lege separat urmează a fi propuse modificări la Legea nr.172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor şi, ulterior, în baza unei analize privind importul acestora, se va propune şi mărimea accizelor în mod corespunzător.

24. Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020 şi Amendamentul ASp nr.183 din 8 decembrie 2020, privind excluderea art.124 alin.(14) de la art.VII pct.41 din proiectul de lege, nu se susţin, în contextul în care prevederile respective urmăresc respectarea destinaţiei finale a mijloacelor de transport destinate a fi utilizate de către persoanele cu dizabilităţi ale aparatului locomotor şi nu se referă la cazurile de import realizate de către autorităţile publice locale. Modificarea respectivă a fost elaborată în urma unei analize care a demonstrat că numărul mijloacelor de transport importate cu facilitate fiscală este unul semnificativ. Astfel, modificarea se realizează pentru respectarea destinaţiei finale, prevenirea abuzurilor şi respectarea legislaţiei naţionale în partea ce vizează acordarea dreptului de a conduce mijloacele de transport introduse cu facilităţi fiscale şi vamale doar de către persoanele cu dizabilităţi ale aparatului locomotor sau de către persoanele abilitate cu atribuţii de însoţire/îngrijire a acestora.

25. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.41 din proiectul de lege, ce vizează alin.(3) lit.b), ultima propoziţie, cuvintele „TVA cu drept de deducere la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate proiectelor respective” se substituie cu cuvântul „acciz”, se susţine.

26. Amendamentul DA nr.135/03-36 din 9 decembrie 2020, referitor la completarea art.VII pct.41 din proiectul de lege, aferent modificării art.124 alin.(18) din Codul fiscal nr.1163/1997, nu se susţine, din motiv că tot mai multe state ale Uniunii Europene stimulează importul mijloacelor de transport cu motor electric şi de tip plug-in hibrid, care sunt mai ecologice şi elimină un nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon (CO2).

Astfel, pentru susţinerea procurării mijloacelor de transport, a căror utilizare are un impact mai puţin dăunător asupra mediului ambiant, se acordă scutire de la plata accizei în mărime de 100% pentru mijloacele de transport cu motor electric, 50% pentru mijloacele de transport de tip plug-in hibrid (PHEV), cu motor electric ca motor pentru propulsie, care poate fi încărcat prin conectare la o sursă externă de energie electrică, şi 25% pentru mijloacele de transport de tip hibrid (cu excepţia vehiculelor de tip micro hybrid şi mild hybrid).

Totodată, analizând gradul de emisie de dioxid de carbon (CO2) constatăm următoarele:

- mijloacele de transport cu motor electric elimină 0 grame de CO2/km;

- un autovehicul cu motor plug-in hibrid (PHEV), cu capacitatea cilindrică de 1800 cm³, emisia CO2 constituie 29 g/km;

- un autovehicul cu motor hibrid cu capacitatea cilindrică de 1800 cm³, emisia CO2 constituie 85 g/km;

- un autovehicul cu motor obişnuit pe benzină, cu capacitatea cilindrică de 1800 cm³, emisia CO2 constituie 139 g/km.

Astfel, modificarea legislaţiei naţionale a creat un instrument de stimulare a importurilor mijloacelor de transport cu un nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon (CO2), mărimea facilităţii fiind direct proporţională cu mărimea emisiilor de dioxid de carbon.

27. Amendamentul VO nr.591 din 11 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.42, ce vizează modificarea anexei nr.1 la titlul IV din Codul fiscal nr.1163/1997, nu se susţine, în contextul în care politica fiscală promovată pe parcursul anului 2019 a revizuit mecanismul de impozitare a produselor din tutun clasificate la subpoziţia tarifară 240399900 de la „kg” la „mii bucăţi”. Totodată, propunerea va avea ca efect micşorarea veniturilor bugetare din accizele percepute la importul produselor respective, ca urmare a stabilirii unor cote de impozitare reduse comparativ cu cele prevăzute în proiect.

28. În partea ce vizează propunerile din Amendamentul PF nr.16 din 1 decembrie 2020 şi Amendamentul RM nr.207-R din 10 decembrie 2020, cu privire la modificarea pct.42 din art.VII din proiectul de lege cu privire la impozitarea produselor din tutun clasificate la poziţia tarifară 240210000 şi 240290000, Amendamentul VR nr.129/03-276 din 10 decembrie 2020 şi Amendamentul VN nr.188 din 9 decembrie 2020, aferent excluderii art.XXVII din proiectul de lege, Parlamentul urmează să decidă asupra menţinerii sau excluderii noţiunii din proiectul de lege şi, respectiv, asupra regimului de impozitare.

29. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.42 din proiectul de lege, ce vizează poziţia tarifară 381700500, denumirea mărfii „Achilbenzeni lineari” se substituie cu „Alchilbenzeni lineari”, iar la poziţia tarifară 381700800, denumirea mărfii „Alţi achilbenzeni” se substituie cu cuvântul „Altele”, se susţine.

30. Amendamentul NC nr.134 din 9 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.VII a pct.43 din proiectul de lege şi art.XVIII pct.3 şi Amendamentul FPDM-01 nr.22 din 7 decembrie 2020, referitor la art.XXI pct.3, ce vizează modificarea art.10 alin.(1) lit.a), nu se susţine. Conceptual, legislaţia, în speţă – legislaţia vamală, nu ar trebui să prevadă interziceri de bunuri (cu excepţia celor care este interzisă circulaţia pe teritoriul ţării, cum ar fi drogurile), iar în cazul în care se doreşte restrângerea importurilor anumitor bunuri din raţionamente ecologice, acestea urmează a fi realizate prin aplicarea unor impozite majorate.

În acest sens, concomitent cu eliminarea prohibiţiilor, se propune majorarea esenţială a accizelor proporţional termenului de exploatare a mijloacelor de transport.

Existenţa prohibiţiilor creează stimulente pentru activităţi ilicite, prin care se evită atât interzicerile, cât şi achitarea impozitelor.

De asemenea, acestea nu permit dezvoltarea unor afaceri ce au drept scop importul, prelucrarea şi exportul bunurilor respective.

Mai mult decât atât, comunicăm că odată cu implementarea conceptului de eliminare a prohibiţiei la importul mijloacelor de transport, s-a luat în calcul în primul rând stimularea persoanelor fizice şi a agenţilor economici de a procura autovehicule noi prin menţinerea cotelor accizelor neschimbate până la vârsta de 6 ani. Or, importul mijloacelor de transport cu o vârstă care ar depăşi 6 ani va fi mai puţin rentabil pentru importatori, din cauza creşterii mai pronunţate cotei accizei.

31. Amendamentul RM nr.204-R din 10 decembrie 2020, referitor la propunerea ce vizează completarea art.180 alin.(1) din Codul fiscal nr.1163/1997, nu se susţine.

32. Amendamentul AS nr.42 din 7 decembrie 2020, Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020 şi Amendamentul ASp nr.183 din 8 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.VII a pct.50 din proiectul de lege, se susţin.

33. Amendamentul IM nr.55 din 8 decembrie 2020 şi Amendamentul VR nr.129/03-274 din 10 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.VII pct.52 a alineatului (2) din proiectul de lege, şi Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020, referitor la excluderea din art.XVI pct.1 a alin.(9) litera b) din proiect, nu se susţin, deoarece măsura are ca obiectiv fortificarea autonomiei financiare a autorităţilor publice locale. Menţionăm că impozitul pentru bunuri imobiliare este o sursă directă de venituri pentru bugetul autorităţilor publice locale, iar reducerea existentă diminuează încasările acumulate la bugetul autorităţilor publice locale. Totodată, remarcăm că importanţa sistemului de impozitare este determinată în principal de finalitatea acestuia, şi anume de realizarea cheltuielilor bugetare. Or, scopul principal al sistemului de impozitare este de a genera venituri suficiente pentru asigurarea finanţării cheltuielilor bugetare, în cazul respectiv a cheltuielilor efectuate de către autorităţile publice locale ce au menirea de a pune în practică servicii publice locale cetăţenilor.

34. Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020, referitor la revizuirea art.VII pct.53 din proiectul de lege, se susţine prin excluderea alineatului (2²) din proiectul de lege şi a pct.51.

35. Amendamentul DU nr.28 din 10 decembrie 2020, aferent completării art.VII pct.53 din proiect de lege, nu se susţine. Menţionăm că impozitul pentru bunuri imobiliare este o sursă directă de venituri pentru bugetul autorităţilor publice locale, iar reducerea existentă diminuează încasările acumulate la bugetul autorităţilor publice locale. Totodată, remarcăm că importanţa sistemului de impozitare este determinată în principal de finalitatea acestuia, şi anume de realizarea cheltuielilor bugetare. Or, scopul principal al sistemului de impozitare este de a genera venituri suficiente pentru asigurarea finanţării cheltuielilor bugetare, în cazul respectiv a cheltuielilor efectuate de autorităţile publice locale ce au menirea de a pune în practică servicii publice locale cetăţenilor.

36. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.55 din proiectul de lege, ce vizează o formulare nouă a pct.3, nu se susţine. În vederea asigurării previzibilităţii impunerii, proiectul de lege conţine majorarea anuală a cotei concretă a taxei locale cu 5% şi reglementarea taxelor locale pe termen mediu (3 ani).

37. Amendamentul AS nr.44 din 7 decembrie 2020, Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020, Amendamentul ASp nr.183 din 8 decembrie 2020 şi Amendamentul VR nr.129/03-274 din 10 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.VII a pct.55-64 din proiectul de lege, nu se susţin.

Menţionăm că prin proiectul de lege nu se exclude taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei), precum şi taxa pentru parcaj, ultima urmând a fi aplicată de către autorităţile locale sub forma taxei speciale. Astfel, se propune extinderea competenţelor şi responsabilităţilor autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale prin împuternicirea acestora cu dreptul de aprobare şi percepere a taxelor aplicate pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice şi juridice.

Menţionăm că proiectul de lege conţine următoarele propuneri ce au ca scop consolidarea autonomiei financiare şi decizionale a autorităţilor locale:

• anularea reducerii de 15% la achitarea impozitului pe bunuri imobiliare;

• acordarea dreptului autorităţilor locale din localităţile rurale de a stabili de sine stătător, în limitele de la 0,05% până la 0,4%, cota impozitului pe bunurile imobiliare;

• acordarea competenţelor de a stabili taxe locale speciale pentru prestarea serviciilor publice locale, altele decât cele prevăzute de Codul fiscal nr.1163/1997, în mărimea şi modul stabilit de către autorităţile publice locale.

Dezvoltarea economică şi, respectiv, asigurarea sustenabilităţii bugetare atât la nivel central, cât şi la nivel local este realizată de către contribuabilii care îşi asumă toate riscurile de antreprenoriat. Or, lipsa de certitudine şi previzibilitate fiscală influenţează puternic deciziile investiţionale a mediului de afaceri.

Din acest motiv şi ca urmare a multiplelor solicitări din partea mediului de afaceri şi asociaţiilor de business, este propusă în proiectul de lege stabilirea unor plafoane a mărimilor maxime a taxelor locale, care sunt necesare agenţilor economici şi autorităţilor publice locale sub aspectul previzibilităţii extinderii obligaţiei fiscale.

Menţionăm că mărimea taxelor locale a fost stabilită astfel încât impactul asupra veniturilor autorităţilor locale să fie redus la minimum.

Atât Constituţia Republicii Moldova, cât şi Carta Europeană a Autonomiei Locale prevăd stabilirea cotelor taxelor locale de către autorităţile publice locale în limitele legii. Dreptul legiuitorului de a stabili unele limite a taxelor locale este indicat inclusiv în conţinutul raportului explicativ care însoţeşte Carta Europeană a Autonomiei Locale, unde se explică că legislaţiile centrale sau regionale pot fixa limite generale pentru împuternicirile colectivităţilor locale în materie fiscală.

38. Amendamentul AS nr.44 din 7 decembrie 2020, în partea ce ţine de completarea cu un conţinut nou a pct.56 de la art.VII din proiectul de lege, nu se susţine, în contextul în care propunerile nu sunt argumentate, nu este clară intenţia autorului şi efectul propunerii.

39. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020, referitor la art.VII pct.64 din proiectul de lege, ce vizează anexa la titlul VII litera e), cuvintele „Alte municipii şi oraşe” se substituie cu textul „Alte municipii şi oraşe cu o populaţie mai mare de 10,0 mii de locuitori:”, iar cuvintele „Comune (sate)” de substituit cu textul „Comune (sate) şi oraşe cu o populaţie de până la 10,0 mii locuitori”, nu se susţine, în contextul în care unul dintre principiile de clasificare a localităţilor după tipul acestora, reprezintă şi numărul populaţiei.

40. Amendamentul GS nr.57/03-31 din 9 decembrie 2020, aferent completării art.VII cu prevederi ce vizează modificarea art.348 şi a anexei nr.2 a titlului IX, nu se susţine. Exonerarea de la plata taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova va avea ca efect diminuarea încasărilor la buget. Estimările efectuate în acest sens arată o diminuare a veniturilor cu aproximativ 15-20 mil.lei.

Totodată, un aspect important care necesită a fi luat în considerare este crearea dificultăţilor în administrarea procesului de procurare, evidenţă şi raportare a vinietelor.

Suplimentar, evidenţiem că propunerile respective contravin principiului echităţii fiscale, în contextul în care o parte din subiecţii impunerii vor fi scutiţi de plata taxei rutiere (vinieta) – sursa de finanţare a infrastructurii drumurilor, chiar dacă toate autovehiculele utilizează infrastructura drumurilor în mod egal.

În contextul celor expuse, precum şi reieşind din situaţia economică actuală a Republicii Moldova, menţionăm că promovarea unor astfel de modificări necesită o examinare mai amplă, luând în considerare posibilitatea acordării unor măsuri alternative pentru cetăţenii plecaţi peste hotarele ţării, cum ar fi: îmbunătăţirea calităţii infrastructurii drumurilor de care vor beneficia atât aceştia la revenire în ţară, precum şi familiile acestora care locuiesc în Republica Moldova, crearea unor condiţii favorabile pentru investiţii în businessul mic şi mijlociu, oferirea unor cadouri simbolice în perioada revenirii acestora în Republica Moldova etc.

41. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020 referitor la art.IX din proiectul de lege, ce vizează completarea acestuia cu un nou punct, se susţine.

42. Amendamentul SM nr.63 din 3 decembrie 2020, Amendamentul IG nr.004/20 din 10 decembrie 2020, Amendamentul LA nr.376 din 9 decembrie 2020, ce vizează excluderea art.X din proiectul de lege şi Amendamentul LA nr.375 din 10 decembrie 2020 referitor la art.XLV din proiectul de lege, se susţin parţial, cu intrarea în vigoare a prevederilor art.X din proiectul de lege din 1 mai 2021.

Reiterăm că anularea facilităţii stabilite la art.4 pct.(18) din Legea nr.1417/1997 pentru punere în aplicare a Titlului III al Codului Fiscal se realizează concomitent cu instituirea unui mecanism de subvenţionare din bugetul de stat a salariilor achitate de către agentul economic pentru persoanele cu dizabilităţi angajate.

Avantajul subvenţionării directe constă în faptul că mărimea suportului bugetar este în funcţie de numărul salariaţilor cu dizabilităţi, ceea ce asigură corelarea măsurii propuse cu obiectivul ce urmează să fie atins.

43. Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.XII a pct.1 din proiectul de lege, nu se susţine. În prezent, activităţile componente ale serviciului de canalizare (colectarea, transportarea, evacuarea apelor uzate în staţiile de epurare, precum şi epurarea apelor uzate şi deversarea în emisar) sunt reglementate de Legea nr.303/2013 cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi de Hotărârea Guvernului nr.950/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în corpuri de apă pentru localităţile urbane şi rurale.

În scopul eliminării dublei impozitări a agenţilor economici de la plata pentru evacuarea apelor uzate în sistemul public de canalizare este necesar de modificat art.9 din Legea nr.1540/1998 privind plata pentru poluarea mediului. Această problemă a fost enunţată în repetate rânduri de numeroşi agenţi economici. Totuşi, plata se menţine pentru deversările de ape uzate (epurate sau neepurate) direct în obiectivul acvatic (emisar).

Totodată, menţionăm că această măsură este reflectată şi în recomandarea Hotărârii Curţii de Conturi nr.16 din 29 aprilie 2020 referitor la Hotărârea nr.43 din 22 septembrie 2017 cu privire la Raportul auditului performanţei „Eficienţa gestiunii economico-financiare şi administrării patrimoniului de către întreprinderile care prestează servicii de aprovizionare cu apă a populaţie”, care presupune excluderea sintagmei „şi sisteme de canalizare” de la art.9 alin.(1) din Legea nr.1540/1998 privind plata pentru poluarea mediului.

44. Amendamentul IG nr.155 din 2 decembrie 2020, cu privire la introducerea unui nou articol la art.XII din proiectul de lege, nu se susţine, deoarece proiectul de lege reglementează implementarea unui mecanism de suport pentru agenţii economici antrenaţi în procesul de gestionare a deşeurilor de ambalaje prin intermediul instrumentului de subvenţionare reieşind din cantitatea de deşeuri valorificate.

45. Amendamentul LV nr.251 din 7 decembrie 2020, referitor la art.XIII pct.9, ce vizează modificarea anexei 1 poziţia 1.6¹, textul „Toate tipurile de prestaţii de asigurări sociale de stat” se substituie cu textul „Pensia pentru limita de vârstă şi ajutorul de deces”, şi Amendamentul LA nr.377 din 9 decembrie 2020 referitor la art.XIII din proiectul de lege, prin care se propune completarea anexei nr.1 cu poziţiile 1.7¹ şi 1.7² – nu se susţine. Mecanismul de asigurare socială propus pentru liberii profesionişti ce practică activitate în sectorul justiţiei a fost înaintat în scopul îmbunătăţirii asigurării sociale a acestor categorii de cetăţeni, or, conform prevederilor anterioare erau asiguraţi doar de pensie pentru limită de vârstă şi ajutor de deces, nefiind acoperite alte riscuri sociale (maternitate, dizabilitate, boală, accident de muncă etc.).

Mecanismul propus prevede stabilirea contribuţiei fixe de asigurări sociale în sumă de 24255 lei (pentru anul 2021), reieşind din aplicarea tarifului general la salariul mediu pe economie prognozat, ceea ce garantează dreptul liberilor profesionişti la toate prestaţiile acordate din sistemul public de asigurări sociale (indemnizaţia de maternitate, indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, incapacitatea temporară de muncă etc.).

Mai mult, în Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2020-2023, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.636/2019, este prevăzută acţiunea privind efectuarea Analizei cadrului legal în scopul îmbunătăţirii mecanismului de asigurare socială a reprezentanţilor profesiilor conexe justiţiei. Menţionăm că, conform Analizei privind contribuţiile liber profesioniştilor din domeniul justiţiei la sistemele publice de asigurări sociale şi medicale din Republica Moldova efectuată cu asistenţa proiectului „Consilierea Guvernului Republicii Moldova în politici economice”, implementat de Agenţia de Cooperare Internaţională a Germaniei (GIZ), sistemul existent de incorporare a liber profesioniştilor din domeniul justiţiei în sistemul public de asigurări sociale din Republica Moldova nu răspunde rigorilor de echitate, neasigurând nici stabilitatea financiară a BASS în sine, şi nici protecţia socială şi motivarea liber profesioniştilor de a contribui la aceste sisteme.

Pornind de la cele menţionate noul mecanism vine să elimine discrepanţele identificate în asigurarea socială a liber profesioniştilor din domeniul justiţiei prin garantarea echităţii sociale şi oferind posibilitatea de a beneficia corelativ contribuţiilor achitate de toate tipurile de prestaţii oferite de acest sistem.

Totodată, în condiţiile stabilirii taxei fixe în funcţie de veniturile obţinute ale liber profesioniştilor există riscul de nedeclarare integrală a veniturilor şi eschivarea de plata contribuţiilor corelativ veniturilor.

Suplimentar, menţionăm că propunerea privind noul mecanism de asigurare socială a liberilor profesionişti ce practică activitate în sectorul justiţiei este înaintată concomitent cu propunerea privind revizuirea regimului fiscal aplicat acestora prin reducerea cotei de la 18% la 12% prin care se asigură unificarea cotei de impozitare a veniturilor la nivelul cotei standard de 12%.

46. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020 referitor la art.XIII şi XIV din proiectul de lege, alineatul (2¹), textul „pentru anul respectiv, determinat în modul stabilit de Guvern” se substituie cu textul „stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat” se susţine.

47. Avizul Direcţiei Generale Juridice referitor la art.XV în partea ce vizează reglementarea mărfurilor asupra cărora se va răsfrânge obligativitatea marcării cu „Timbru de consum” se susţine, făcându-se concretizare că urmează a fi supuse marcării cu „timbru de consum” produsele alcoolice şi produsele din tutun introduse pe teritoriul Republicii Moldova, prevăzute la Anexa nr.1 la Titlul IV, cu excepţia mărfurilor prevăzute la art.123 alin.(6) lit.a), b) şi e) din Codul fiscal nr.1163/1997.

48. Amendamentul LV nr.249 din 7 decembrie 2020, Amendamentul AC nr.214 din 7 decembrie 2020 şi Amendamentul LG nr.31 din 9 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.XVII a alineatului (1) litera c) şi Amendamentul GR nr.144 din 10 decembrie 2020 aferent completării art.XVII din proiectul de lege, nu se susţin. Sursele de finanţare a Fondului de susţinere a populaţie au fost diversificate prin extinderea spectrului de surse de venituri, prin prisma Legii nr.60/2020 privind instituirea unor măsuri de susţinere a activităţii de întreprinzător şi modificarea unor acte normative. Astfel, începând cu 1 iulie 2020, sursele de finanţare a fondului respectiv au fost completate cu contribuţii aferente taxei de portabilitate şi taxei aeroportuară, în cuantumul stabilit de cadrul normativ. Totodată, menţionăm că propunerea din proiectul de lege urmează să intre în vigoare începând cu 1 ianuarie 2022. În partea ce vizează excluderea taxei aeroportuare menţionăm că excluderea unei surse de finanţare a Fondului va afecta sustenabilitatea acestuia, afectând în acest sens finanţarea programelor cu destinaţie specială în domeniul asistenţei sociale, finanţarea serviciilor sociale incluse în pachetul minim de servicii sociale.

49. Amendamentul DA nr.133/03-34 din 9 decembrie 2020 referitor la art.XVIII pct.3 în partea ce vizează excluderea sintagmei „a părţilor şi accesoriilor uzate pentru autovehicule” din art.20 alin.(9) din Codul vamal, nu se susţine. Introducerea restricţiilor aferente părţilor şi accesoriilor uzate pentru autovehicule a fost cauzată de:

1. lipsa actelor de provenienţă;

2. originalitatea, compatibilitatea şi standardele de fabricare a acestora;

3. imposibilitatea determinării nivelului de calitate;

4. lipsa garanţiei de funcţionare;

5. practic este imposibil de depistat gradul de uzură a pieselor de schimb etc.

Totodată, impunerea prohibiţiei respective este determinată de necesitatea sporirii calităţii mijloacelor de transport, precum şi de creşterea siguranţei traficului rutier.

Astfel, pentru evitarea tuturor circumstanţelor sus-menţionate, precum şi în parte ce ţine de creşterea nivelului de siguranţă a populaţiei în traficul rutier, asigurarea plasării pe piaţă a părţilor şi accesoriilor pentru autovehicule calitative, cu un grad de rezistenţă mult mai îndelungat, comunicăm că actualmente excluderea normei respective din Codul vamal se consideră inoportună.

50. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020 referitor la art.XVII, în partea ce ţine de propunerile la art.184¹, se susţine.

51. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020 referitor articolul 305 alineatul (2) litera c) ce vizează introducerea cuvintelor „fără achitarea drepturilor de import”, după cuvintele „cu titlu gratuit” se susţine.

52. Amendamentul Iu.R. nr.82 din 2 decembrie 2020, Amendamentul LG nr.32 din 9 decembrie 2020 ce vizează expunerea într-o redacţie nouă a art.XIX alin.(2) din proiectul de lege şi Amendamentul SS nr.110 din 11 decembrie 2020 vizează excluderea art.XIX din proiectul de lege nu se susţin. Menţionăm că politicile fiscale şi vamale promovate de către Ministerul Finanţelor sunt bazate pe aplicarea unui sistem general de impozitare. Această abordare include revizuirea sistemului de facilităţi fiscale şi respectiv consolidarea veniturilor bugetare necesare finalităţii cheltuielilor bugetare.

53. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020 referitor la art.XXI pct.3 din proiectul de lege, ce vizează alineatul (3⁴), textul „pentru mijloacele de transport ce se încadrează în termenul admisibil de exploatare – drepturile de import, iar în cazul în care acestea sunt prohibite, va percepe contravaloarea lor conform legislaţiei în vigoare” se substituie cu textul „drepturi de import”, se susţine.

54. Amendamentul IM nr.41 din 4 decembrie 2020, ce vizează excluderea din art.XXII a pct.2, nu se susţine. Necesitatea micşorării proporţiilor pentru a califica o faptă în conformitate cu prevederile art.248 propuse în proiect este dictată de necesitatea îndeplinirii Memorandumului de Înţelegere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană privind asistenţa macrofinanciară pentru Republica Moldova, semnat la Chişinău la 21 iulie 2020 şi la Bruxelles la 23 iulie 2020, în care este menţionat că în vederea consolidării capacităţii de descurajare a politicilor şi măsurilor în lupta cu contrabanda, Parlamentul va adopta modificări legislative în vederea reducerii pragurilor legale pentru calificarea ca infracţiune penală a contrabandei şi evaziunii fiscale, precum şi ridicarea amenzilor administrative pentru astfel de încălcări.

La elaborarea proiectului s-a ţinut cont de reglementarea proporţiilor în diferite state-membre ale UE, exemplu servind Finlanda şi Suedia, în care se prevăd trei categorii, care reglementează sfera proporţiilor în domeniul penal. În conformitate cu Capitolul 29, secţiunea 3 din Codul penal Finlandez, frauda fiscală mică sau nesemnificativă (în categoria respectivă intră şi infracţiunile din domeniul vamal) este de până la 2500 euro. Proporţii medii de la 2500 până la 20000 euro şi circumstanţa agravantă – de la 20000 euro. Prevederile nu se răsfrâng asupra bunurilor accizate, care au o sferă de reglementare separată având norme specifice pentru fiecare obiect accizat, spre exemplu în cazul ţigărilor proporţiile sunt stabilite din numărul de pachete de ţigări, astfel pentru pornirea urmării investigaţiilor în sfera penală este necesar 500 pachete de ţigări.

Codul vamal francez rezervă un număr de zece articole (art.412-422) actelor de contrabandă. Codul vamal francez face distincţie între contrabanda la import şi cea la export. Astfel, orice introducere pe teritoriul vamal într-un mod ilegal constituie import de contrabandă. Legislaţia franceză prevede contrabanda drept un delict de clasa I-a sau a II-a, iar contrabanda calificată – un delict de clasa a III-a. Încadrarea delictelor de contrabandă în clasa I-a, a II-a sau a III-a se face după cum mărfurile care formează obiectul material al contrabandei nu sunt supuse taxelor sau sunt cu taxe majore sau dimpotrivă – sunt interzise la import sau export.

Dacă facem referire în reglementarea ţărilor baltice, atunci cuantumul contrabandei prevăzute în sfera penală este în funcţie de venitul minim stabilit de stat (minimum income schemes) acesta pentru statele baltice constituie un echivalent de 160000 de lei. În situaţia expusă în prezent în Republica Moldova pentru fapta care atrage răspunderea penală este necesar ca valoare mărfurilor să constituie 100 salarii medii pe economie ceea ce presupune suma de 795300 mii de lei echivalent cu aproximaţie de 39500 euro.

Referitor la reglementarea noţiunii de „substanţă toxică”, menţionăm că proiectul prevede completarea Codului penal cu art.134¹⁴ care reglementează noţiunea de substanţă toxică şi lista acestor substanţe va fi stabilită de Guvern. Majorarea amenzilor nu are ca scop acoperirea necesităţilor bugetului de stat, or în conformitate cu art.61 din Codul penal „pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului”. În aceste ordine de idei scopul majorării pedepsei penale este de contracarare a faptelor infracţionale. Totodată, impactul pandemiei COVID-19 nu trebuie să determine persoanele fizice şi juridice la săvârşirea unor acţiuni ce eventual pot constitui o faptă infracţională. Referitor la generarea riscurilor de corupţie este de remarcat că proiectul a fost supus expertizei anticorupţie al Centrului Naţional Anticorupţie care, prin Raportul de expertiză anticorupţie nr.06/2-7627 din 01.12.2020 – nu a stabilit unii factori de risc.

55. Amendamentul P.F. nr.53/03-40 din 10 decembrie 2020 referitor la art.XXIV pct.2 din proiectul de lege, nu se susţine. Astfel, conform prevederilor art.301 alin.(1) din Codul fiscal în coroborare cu art.5 alin.(3)-(5) din Legea nr.397/2003 privind finanţele publice locale, taxele pentru resursele naturale se virează integral în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, fiind practic singura sursă de venituri proprii ale acestor bugete.

O redistribuire recentă a veniturilor bugetelor locale a fost realizată prin Legea nr.178/2019 pentru modificarea Legii nr.397/2003 privind finanţele publice locale. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2020, potenţialul financiar al bugetelor locale raionale este serios afectat prin excluderea încasărilor în aceste bugete a defalcărilor de la impozitul pe venitul persoanelor fizice (IVPF) colectate în sate (comune) şi oraşe (ca urmare a majorării cotei de la 75% la 100%), cu impact major şi imediat asupra finanţării cheltuielilor aferente domeniilor proprii de competenţă a autorităţilor publice locale de nivelul al doilea.

Pentru viitor, ţinând cont că resursele naturale sunt distribuite neomogen pe teritoriul republicii, precum şi din considerente de echitate la distribuirea mijloacelor financiare între nivele de administraţie, taxele pentru resursele naturale sunt necesare a fi centralizate la bugetul de stat, ce ar asigura o direcţionare a resurselor respective concret pentru programe de mediu şi înlăturarea unor potenţiale consecinţe provocate de exploatarea iraţională a resurselor naturale.

56. Amendamentul P.F. nr.53/03-40 din 10 decembrie 2020 referitor art.XXIV pct.4 din proiect ce vizează modificarea art.12 alineatul c²) cuvintele „în cuantumul de 50%” se substituie cu cuvintele „în cuantumul de 100%” nu se susţine.

Potrivit art.1 din Legea fondului rutier nr.720/1996, fondul rutier se utilizează pentru finanţarea, inter alia a întreţinerii, reparaţiei şi reconstrucţiei drumurilor publice naţionale şi locale.

Prin urmare, dezideratul întreţinerii şi reconstrucţiei drumurilor locale se realizează inclusiv prin contribuţiile care sunt parte constituentă a fondului rutier.

De altfel, prin intermediul proiectului nu se propun consecutiv, amendamente la art.2 alin.(1) din Legea nr.720/1996, ce reglementează sursele de constituire a fondului.

Actualmente, taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova este repartizată în proporţie de 50% pentru reparaţia/întreţinerea drumurilor publice naţionale şi locale de interes raional (index „L”) şi 50% pentru reparaţia/întreţinerea drumurilor publice locale (comunale şi străzi), raţionamentul fiind utilizat întregii reţele de drumuri publice ale Republicii Moldova de către subiecţii impunerii.

Respectiv, modificarea propusă va distorsiona modul de finanţare a lucrărilor de întreţinere, reparaţie şi reconstrucţie a drumurilor publice naţionale şi locale din Republica Moldova, ceea ce se va răsfrânge negativ asupra drumurilor locale de interes raional şi a condiţiilor de deplasare pe acestea. Faptul acesta va crea un mediu neatractiv pentru investitori, ceea ce va împiedica disponibilitatea pentru înfiinţarea noilor locuri de muncă.

57. Amendamentul VR nr.129/03-273 din 11 decembrie 2020 referitor la art.XXIV pct.13 din proiectul de lege, ce vizează excluderea art.37, nu se susţine. După cum este specificat în nota informativă la proiectul de lege, condiţiile ce au impus amendamentele în cauză sunt statuate la art.II din Legea nr.147/2018 pentru modificarea Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014 în scopul aducerii în concordanţă cu prevederile legii-cadru din domeniul finanţelor publice. Respectiv, art.37 încorporează prevederile de la art.80 alin.(9) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, ajustate la rigorile din domeniul finanţelor publice locale, nedepăşind limitele de competenţă şi rigorile instituite. Mai mult ca atât, este în vigoare şi se aplică de la 25 ianuarie 2019 Regulamentul privind mecanismul de suspendare temporară a finanţării de la bugetul de stat a autorităţilor/instituţiilor bugetare şi a altor beneficiari de mijloace bugetare, aprobat prin Ordin al ministrului finanţelor nr.215 din 28 decembrie 2018, fiind, actualmente, singura pârghie de a impune spre conformare APL în materie de raportare financiară.

58. Avizul Direcţiei Generale Juridice referitor la art.XXVI se susţine, prin substituirea din pct.2 a proiectului de lege, a cuvântului „încheie” cu textul „încheie în baza deciziei consiliului local şi în condiţiile legii”.

59. Amendamentul EV nr.1 din 3 decembrie 2020, ce prevede completarea art.XXVIII pct.2 din proiectul de lege, cu prevederi ce vizează abrogarea art.231¹ din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 nu se susţine. Prevederea are drept scop reducerea abuzurilor prin eschivarea de la plata drepturilor de import aferente mijloacelor de transport introduse în Republica Moldova, prin interzicerea circulaţiei mijloacelor de transport, înregistrate în baza Legii nr.170/2018 cu privire la înmatricularea unor mijloace de transport şi modificarea unor acte legislative, pe drumurile naţionale de către persoanele care au domiciliul într-o localitate alta decât în unităţile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului şi municipiul Bender.

60. Amendamentul IG nr.003/20 din 9 decembrie 2020 ce prevede abrogarea din art.XXVIII a pct.4 din proiectul de lege, nu se susţine. Menţionăm că termenul de intrare în vigoare a prevederilor în partea ce vizează plafonarea tranzacţiilor efectuate de persoane fizice urmează să intre în vigoare începând cu 1 mai 2021.

61. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020 ce vizează completarea art.XXVIII pct.3 cu alineatele (17) şi (18) se susţine.

62. Avizul Direcţiei Generale Juridice referitor la art.XXIX din proiectul de lege. Competenţa Guvernului de a institui criterii de dimensionare a subdiviziunilor de audit intern se propune a fi complet exclusă şi neatribuită altei entităţi care ar urma să elaboreze aceste criterii. Această propunere este în linie cu libertatea managerială echilibrată cu autoritate şi răspundere, în care fiecare manager de entitate publică este liber să îşi dimensioneze subdiviziunea de audit intern din propriile considerente şi aprecieri ale eficienţei acesteia şi rezultatelor atinse.

Suplimentar, comunicăm faptul că prin art.19 din Legea nr.229/2010 privind controlul financiar public intern sunt stabilite cerinţe minime obligatorii de instituire a subdiviziunilor de audit intern, şi anume: (i) din 3 unităţi de personal în cadrul ministerelor, Compania naţională de Asigurări în Medicină şi Casa Naţională de Asigurări Sociale, (ii) din 2 unităţi de personal în cadrul organelor administraţiei publice locale de nivelul al doilea.

63. Avizul Direcţiei Generale Juridice aferent art.XXXIV din proiectul de lege, cu privire la Legea nr.3/2016 cu privire la procuratură, nu se susţine. Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti care, în procedurile penale şi în alte proceduri prevăzute de lege, contribuie la respectarea ordinii de drept, efectuarea justiţiei, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei şi ale societăţii. Aceste competenţe funcţionale ale Procuraturii sunt consacrate în art.123 alin.(1) din Legea Supremă.

Printre funcţiile de bază ale Procuraturii, aşa cum acest fapt rezultă expres din conţinutul prevederilor art.5 lit.g) şi h) din Legea nr.3/2016, Procuratura participă la implementarea unitară a politicii naţionale şi internaţionale a statului în materie penală; prezintă propuneri privind perfecţionarea legislaţiei şi participă la elaborarea de acte normative în domeniul său de activitate.

Respectiv, în virtutea normelor constituţionale care plasează Procuratura în cadrul autorităţii judecătoreşti, prevederile Secţiunii III (Secretariatul Curţii Constituţionale şi autoritatea judecătorească) din Anexa la Legea nr.155/2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice sunt opozabile, în ansamblul lor, instituţiei Procuraturii în procesul de aprobare sau modificare a statelor de personal.

64. Amendamentul IG nr.156 din 2 decembrie 2020, Amendamentul NC nr.134 din 9 decembrie 2020 şi Amendamentul GS nr.55/03-29 din 9 decembrie 2020, cu privire la excluderea art.XXXV din proiectul de lege şi Amendamentul V.I. nr.6 din 10 decembrie 2020 referitor la art.XXXV din proiectul de lege, ce vizează includerea în titlul art.62¹, după sintagma „deşeurilor de ambalaje ” se introduce textul „cu excepţia valorificării acestora prin incinerare sau coincinerare)”, nu se susţine, aceasta urmând a fi reglementată la nivelul hotărârii de Guvern.

65. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020, referitor la art.XXXVIII din proiectul de lege, ce vizează abrogarea art.6 alin.(6) lit.c) din Legea 302/2017 cu privire la Serviciul Vamal, se susţine.

66. Avizul Direcţiei Generale Juridice cu privire la art.XXXIX, aferent Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr.174/2018, nu se susţine. Se menţine redacţia propusă, care a fost unică pentru toate actele normative aduse în concordanţă cu Legea nr.270/2018 prin Legea nr.271/2018 pentru modificarea unor acte legislative.

Avizul Direcţiei Generale Juridice cu privire la art.XLII privind modificarea Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, nu se susţine. Scopul stabilirii sporului cu caracter specific angajaţilor antrenaţi în activităţi speciale de combatere a terorismului este de a introduce în plăţi salariale indemnizaţia lunară acordată personalului din domeniul apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice implicat în activităţi speciale de combatere a terorismului, prevăzută de Hotărârea Guvernului nr.650/2006 „Privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă angajaţi în serviciul organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, precum şi a funcţionarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare”.

Odată cu adoptarea Legii nr.270/2018, prevederile Hotărârii Guvernului nr.650/2006 au devenit neaplicabile, hotărârea în cauză urmând a fi abrogată. Pentru a asigura o continuitate a drepturilor salariale oferite, se propune de a integra indemnizaţia respectivă în salariul lunar, fiind prevăzut spor specific. Limita sporului specific a fost determinată de limita actuală pentru personalul din domeniul apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice (20%) şi limita indemnizaţiei oferite prin Hotărârea Guvernului nr.650/2006 de 6500 de lei, ce ar constitui, cu aproximaţie, salariul de funcţie al acestui personal.

Astfel, norma propusă nu constituie o plată introdusă suplimentar, dar integrarea indemnizaţiei acordate la moment în componenţa salariului lunar, ce se consideră a fi oportună din perspectiva transparentizării retribuirii muncii angajaţilor din sectorul bugetar. La fel, norma nu necesită cheltuieli suplimentare, odată ce acestea se execută anual din bugetele autorităţilor vizate.

67. Avizul Direcţiei Generale Juridice aferent pct.3 al art.XLII se susţine.

68. Amendamentul IM nr.53 din 7 decembrie 2020, referitor la art.XLII pct.4, ce vizează modificarea art.17 alin.(2) lit.c), nu se susţine din motiv că nu are acoperire financiară. În plus, majorarea salariilor personalului medical din autorităţile/instituţiile/subdiviziunile medicale cu finanţare din buget se implementează gradual, în trei etape şi este sincronizată cu majorările operate în instituţiile medico-sanitare publice.

69. Amendamentul AS nr.59 din 10 decembrie 2020, aferent art.XLII şi propunerea ce vizează completarea proiectului cu art.XXXI¹ nu se susţine în redacţia propusă. Instituirea dreptului de a suplimenta salariile în instituţiile subordonate, în situaţia când din bugetul de stat se prevăd mijloace pentru compensarea creşterilor salariale, nu este oportună din punctul de vedere al gestionării eficiente a banului public. La această propunere s-ar putea reveni ulterior, în funcţie de consolidarea capacităţii fiscale şi a independenţei financiare ale autorităţilor publice locale (aferent pct.1, 2, 4 şi 5 din amendament).

Cu referire la acordarea ajutorului material, acesta nu a fost prevăzut în Legea 270/2018, fiind stabilită o nouă abordare a salarizării care constă din partea fixă (salariu garantat) şi partea variabilă a salariului (sporuri de stimulare personală pentru performanţa realizată şi condiţiile specifice de muncă). Ajutorul material, fiind în esenţa sa un suport material pentru protecţia socială a angajatului, nu poate fi tratat ca plată salarială şi nu poate fi obiectul Legii nr.270/2018.

Legea nr.270/2018 stabileşte regulă unică privitor la retribuirea muncii în funcţie de nivelul studiilor deţinute. Nivelul de studii necesar pentru ocuparea unei funcţii anumite, în unele cazuri, este reglementat de cadrul normativ sau poate fi indicat ca cerinţă în fişa postului sau ca cerinţă în anunţul de ocupare a acestei funcţii.

Astfel, autoritatea publică poate stabili cerinţe specifice care se referă la specialitatea studiilor, cunoştinţe, abilităţi profesionale şi atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea eficientă a funcţiei instituite, acestea fiind stipulate în fişa postului aferentă funcţiei deţinute (pct.3 din amendament).

La pct.6 se menţionează necesitatea menţinerii salariilor diferenţiate în aparatele primăriilor în funcţie de numărul de locuitori. Totodată, se propune de a introduce reglementări suplimentare pentru autorităţile cu populaţie între 1500 şi 5000 de locuitori, pentru a diferenţia salariile analoge pragurilor de salarizare la primari. Astfel, se propune de a expune a doua propoziţie din pct.8 din note la tabelul 2 în următoarea redacţie: „Pentru funcţionarii publici din autorităţile administraţiei publice de nivelul întâi din localităţile cu numărul populaţiei de 5001-10000 de locuitori, clasele de salarizare se stabilesc cu o reducere de 3 clase succesive faţă de cele indicate în tabel; din localităţile cu numărul populaţiei cuprins între 3501-5000 de locuitori – cu o reducere de 4 clase succesive; din localităţile cu numărul populaţiei cuprins între 1501 şi 3500 de locuitori – cu o reducere de 5 clase succesive; din localităţile cu numărul populaţiei sub 1500 de locuitori – cu o reducere de 6 clase succesive”. Modificarea respectivă va duce la majorarea claselor de salarizare cu o clasă la funcţionarii din 445 de primării şi cu două clase de salarizare în 87 de primării.

Concomitent, pentru a elimina unele situaţii care diminuează rolul şefilor de direcţii/secţii – unităţi bugetare, inclusiv cu statut de persoană juridică (organigrama poate varia în fiecare APL de nivelul al doilea), prin cota salariului de bază diminuată faţă de alţi şefi de direcţii/secţii care nu sunt conducători de unităţi bugetare şi faţă de şefii adjuncţi ai direcţiilor/secţiilor conduse, în condiţiile prevederilor art.12, alin.(4) şi alin.(5), se propune completarea notelor la tabelul 2 din anexa nr.3 cu pct.7¹ cu următorul conţinut:

„7¹. Prin derogare de la prevederile art.12, alin.(4) şi (5), conducătorilor unităţilor bugetare care sunt subdiviziuni structurale ale autorităţilor reprezentative deliberative de nivelul al doilea (unităţii teritoriale autonome Găgăuzia), li se acordă trepte de salarizare în condiţiile art.12, alin.(6)-(8)”.

Privitor la propunerea expusă în pct.7 din amendament, care are drept scop majorarea indemnizaţiei unice la expirarea mandatului alesului local, intervenţia propusă trebuie operată în Legea specială nr.768/2000 privind statutul alesului local. Totodată, propunerea urmează a fi evaluată prin prisma capacităţii autorităţilor publice locale de a o susţine financiar.

70. Amendamentul MC nr.66 din 10 decembrie 2020 referitor la Art.XLII, ce vizează modificarea anexei nr.7 în tabelul 2 nu se susţine. Propunerea vizează circa 7600 de unităţi de personal din instituţii de învăţământ şi asistenţă socială (1200 dădace şi 6400 asistent al educatorului) şi implică costuri suplimentare de peste 190 mil.lei în calcul anual. În plus, implicaţiile fragmentate în clasele de salarizare distorsionează sistemul şi introduce inechitate între nivelele de salarizare a angajaţilor.

În scopul eliminării discrepanţelor atestate este necesară o reevaluare în complex a tuturor funcţiilor. Guvernul îşi propune acest exerciţiu pentru anul 2021, pentru a veni cu propuneri noi pentru grila de salarizare.

Pentru anul 2021 se propune majorarea valorii de referinţă utilizate la calcularea salariilor în sectorul bugetar pentru peste 175 mii de unităţi de personal, ce va oferi o creştere a salariilor de circa 3%. Suplimentar, în urma reformării sistemului de contribuţii aferente, salariul net lunar va creşte cu alte 1,5%.

71. Amendamentul AS nr.58 din 10 decembrie 2020 referitor la Art.XLII pct.4 din proiectul de lege, ce vizează completarea art.17 alin.(2) cu lit.d) cu următorul cuprins:

„d) pentru personalul din autorităţile responsabile de exercitarea controlului parlamentar şi a controlului constituţionalităţii – 40% din suma anuală a salariilor de bază pentru personalul cu drept de a beneficia de spor cu caracter specific.”, se susţine de principiu. Astfel, litera după cuvântul „parlamentar” se completează cu cuvintele „şi din autoritatea responsabilă de controlul constituţionalităţii”.

72. Amendamentul AS nr.58 din 10 decembrie 2020 referitor la Art.XLII pct.11 şi pct.12, nu se susţine. Implicaţiile fragmentate în clasele de salarizare distorsionează sistemul şi introduce inechitate între nivelele de salarizare a angajaţilor. În scopul eliminării discrepanţelor atestate este necesară o reevaluare în complex a tuturor funcţiilor. Guvernul îşi propune acest exerciţiu pentru anul 2021, pentru a veni cu propuneri noi pentru grila de salarizare.

73. Amendamentul LA nr.367 din 4 decembrie 2020, Amendamentul LV nr.247 din 7 decembrie 2020 şi Amendamentul MC nr.67 din 10 decembrie 2020, ce vizează completarea Art.XLII din proiectul de lege cu anexa 7, tabelul 1 ce prevede modificarea clasei şi coeficientului de salarizare pentru unele funcţii de conducere, nu se susţine.

Propunerea vizează circa 8500 de unităţi de personal din instituţii de învăţământ şi asistenţă socială şi implică costuri suplimentare de peste 68 mil.lei în calcul anual. În plus, implicaţiile fragmentate în clasele de salarizare distorsionează sistemul şi introduce inechitate între nivelele de salarizare a angajaţilor.

În scopul eliminării discrepanţelor atestate este necesară o reevaluare în complex a tuturor funcţiilor. Guvernul îşi propune acest exerciţiu pentru anul 2021, pentru a veni cu propuneri noi pentru grila de salarizare.

Pentru anul 2021 se propune majorarea valorii de referinţă utilizate la calcularea salariilor în sectorul bugetar pentru peste 175 mii unităţi de personal, ce va oferi o creştere a salariilor de circa 3%. Suplimentar, în urma reformării sistemului de contribuţii aferente, salariul net lunar va creşte cu alte 1,5%.

74. Amendamentul RM nr.209-R din 10 decembrie 2020 referitor la completarea Art.XLII din proiectul de lege, nu se susţine. Implicaţiile fragmentate în clasele de salarizare distorsionează sistemul şi introduce inechitate între nivelele de salarizare a angajaţilor. În scopul eliminării discrepanţelor atestate este necesară o reevaluare în complex a tuturor funcţiilor. Guvernul îşi propune acest exerciţiu pentru anul 2021, pentru a veni cu propuneri noi pentru grila de salarizare. Pentru anul 2021 se propune majorarea valorii de referinţă utilizate la calcularea salariilor în sectorul bugetar pentru peste 175 mii de unităţi de personal, ce va oferi o creştere a salariilor de circa 3%. Suplimentar, în urma reformării sistemului de contribuţii aferente, salariul net lunar va creşte cu alte 1,5%.

75. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020 referitor la Art.XLIII pct.1 din proiectul de lege, ce vizează completarea art.9 alin.(2) cu lit.c), se susţine.

76. Amendamentul VB nr.03/41 din 10 decembrie 2020 referitor la Art.XLIV, ce vizează completarea cu trei aliniate noi nu se susţine, întrucât acesta necesită o analiză suplimentară. În acest sens se propune iniţierea unei iniţiative legislative separate astfel încât să se asigure consultarea tuturor autorităţilor responsabile de domeniul respectiv, şi identificarea celor mai bune soluţii de depăşire a problemelor existente.

77. Amendamentul VN nr.189 din 9 decembrie 2020 referitor la Art.XLIV din proiectul de lege, nu se susţine, în contextul în care obligaţia este prevăzută prin Legea cu privire la modificarea unor acte legislative nr.171/2019 la Art.XIX alin.(2).

78. Amendamentul VG nr.28 din 10 decembrie 2020 referitor la Art.XLV din proiectul de lege, ce vizează alin.(1) pct.2, cifra „VII” se substituie cu cifra „IX”, se susţine.

79. Amendamentul LG nr.32 din 9 decembrie 2020 referitor la Art.XLV din proiectul de lege, nu se susţine, în contextul excluderii facilităţilor fiscale şi vamale la 1 ianuarie 2021. Menţionăm că politicile fiscale şi vamale promovate de către Ministerul Finanţelor sunt bazate pe aplicarea unui sistem general de impozitare. Această abordare include revizuirea sistemului de facilităţi fiscale şi respectiv consolidarea veniturilor bugetare necesare finanţării cheltuielilor bugetare.

80. Amendamentul RG nr.136 din 7 decembrie 2020, se susţine. Totodată, la alin.(9) din amendament, cuvintele „fondul de intervenţie al Guvernului” se substituie cu cuvintele „fondurile de urgenţă ale Guvernului”.

81. Amendamentul PB nr.04/12 din 8 decembrie 2020, ce vizează completarea proiectului de lege cu un nou articol, privind modificarea art.2 din Legea cu privire la gazele naturale nr.108/2016, se susţine.

82. Amendamentul VF nr.8 din 10 decembrie 2020 ce vizează completarea cu un nou articol, nu se susţine. La poziţia 0303 se includ peştii congelaţi prin toate procedeele de congelare existente, atât glazuraţi (care creează dificultăţi la stabilirea valorii în vamă), cât şi cei congelaţi prin metoda uscată. Astfel, dacă teoretic, în cazul unui produs glazurat cu gheaţă şi care înainte de utilizare necesită a fi scurs ar putea fi aplicată această unitate de măsură, în cazul unui produs congelat prin metoda uscată, care prin definiţie nu are „lichid de scurs”, aplicarea acestei unităţi de măsură nu-şi are sensul.

La poziţia 0304 în general se includ nu doar file şi carne de peşte congelaţi, dar atât în stare proaspătă, cât şi refrigerată. Aplicarea acestei unităţi de măsură atât la file congelat prin metoda uscată, cât şi la cel proaspăt sau refrigerat este extrem de controversată. Prin urmare se consideră eronată aplicarea „kg/net eda” la toate mărfurile care se încadrează la poziţiile tarifare 0303 şi 0304.

În partea ce vizează cadrul normativ internaţional, menţionăm că versiunea internaţională a nomenclaturii armonizate a mărfurilor – Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, în general este formată din cod numeric şi text de poziţie, unitatea de măsură nefiind o componentă a Sistemului Armonizat. Unitatea de măsură este o componentă a Nomenclatoarelor şi a tarifelor naţionale.

Suplimentar, este de menţionat că ultima recomandare a Organizaţiei Mondiale a Vămilor din 14.07.2016 de recomandare pentru poziţiile tarifare 0303 şi 0304 ca unitate de măsură – kg.

83. Amendamentul VF nr.10 din 10 decembrie 2020, ce vizează completarea proiectului de lege cu prevederi aferente modificării anexei nr.1 la Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător şi abrogarea alin.(2) al art.VI din Legea nr.119/2019 pentru modificarea unor acte legislative, nu se susţine. Modificările realizate prin prisma Legii nr.119/2019 au fost elaborate în vederea executării angajamentelor prevăzute în Anexa XXVI la Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, precum şi a recomandărilor înaintate prin Hotărârea Curţii de Conturi nr.34/2016 privind Raportul auditului de conformitate asociat auditului de performanţă al sistemului facilităţilor fiscale şi vamale, ce propune eliminarea treptată a facilităţilor fiscale şi vamale acordate magazinelor ce activează în regim duty-free. Concomitent, această măsură vine întru executarea recomandărilor EUBAM, UE şi Băncii Mondiale, finalităţile urmărite fiind creşterea încasărilor fiscale şi reguli clare de impozitare bazate pe echitate şi simplitate fiscală.

84. Amendamentul RM nr.205-R din 10 decembrie referitor la completarea proiectului de lege cu un articol, ce va viza „Programul de garantare de către stat a creditelor contractate de agenţii economici afectaţi de criza pandemică COVID-19”, nu se susţine. Propunerea conţine riscuri de ordin financiar ce ar putea afecta stabilitatea finanţelor publice, întrucât în contextul actual al crizei pandemice COVID-19 şi condiţiilor stabilite în proiect pentru participarea la Programul menţionat, riscurile de ordin financiar sunt iminente şi pot afecta direct prudenţa finanţelor publice, probabilitatea activării garanţiilor emise în aceste circumstanţe fiind foarte mare. Suplimentar, comunicăm că în Republica Moldova este funcţional Fondul de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii, acesta fiind creat în temeiul art.13 din Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii, în cadrul structurii organizaţionale „Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii”. Scopul acestui Fond corespunde exact cu cel reliefat în amendament (garantarea creditelor obţinute de către întreprinderile mici şi mijlocii de la băncile sau organizaţiile de creditare nebancară în cazul în care nu dispun de suficient gaj), iar principalele obiective ale acestuia sunt:

- stimularea creării şi menţinerii locurilor de muncă prin sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii care contribuie la creşterea economică şi la ocuparea forţei de muncă;

- sporirea volumului de resurse financiare accesate de întreprinderile mici şi mijlocii de la entităţile din sectorul financiar;

- sporirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii prin facilitarea accesului la finanţare.

Activitatea Fondului de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii creat în cadrul Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii este reglementată de Regulamentul cu privire la organizarea, funcţionarea şi utilizarea Fondului de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.828/2018, Regulamentul privind emiterea, monitorizarea şi executarea garanţiilor financiare, iar produsele de garantare ale Fondului menţionat sunt aprobate de către Consiliul de coordonare din cadrul Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii. Cadrul normativ nominalizat permite stabilirea criteriilor de eligibilitate pentru beneficiarii Fondului sus-menţionat, pentru entităţile finanţatoare (bănci şi organizaţii de creditare nebancară), condiţiilor Fondului respectiv, duratei garanţiilor, procedurii de executare a creditului în cazul incapacităţii de plată a beneficiarului, plafonului maxim în valori relative (de 80% din valoarea creditelor solicitate) şi în valori absolute ale garanţiilor financiare.

Totodată, produsele de garantare ale Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cuprind aproape toate activităţile economiei naţionale, astfel contribuind direct la creditarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Garanţiile financiare acordate de către Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii acoperă de la 50% până 80% din valoarea creditelor, iar suma garanţiei este cuprinsă între 500 de mii şi cinci milioane de lei pentru o perioadă de la 36 la 60 de luni. Un avantaj important este faptul că, indiferent de produsul de garantare, comisionul de garantare este de 0,5% anual din suma garanţiei. Pe parcursul activităţii sale, Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii a facilitat acordarea a 476 de credite în sumă de 600 milioane de lei, asigurând beneficiarii de credite cu garanţii financiare în valoare de peste 204 milioane de lei, fapt ce a contribuit la implementarea proiectelor investiţionale în sumă de circa 851 milioane de lei.

Adiţional, menţionăm că, pe lângă Fondul nominalizat, Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii gestionează în prezent şi alte programe de suport pentru mediul de afaceri care sunt active şi pot fi accesate, inclusiv în vederea reducerii impactului crizei pandemice, şi anume: Programul de atragere a remitenţelor în economie „PARE 1+1”, Programul „Femei în Afaceri”, Programul „START pentru TINERI: o afacere durabilă la tine acasă”, Programul de digitalizare a întreprinderilor mici şi mijlocii, Programul de ecologizare a întreprinderilor mici şi mijlocii, Centrul de Consultanţă şi Asistenţă în Afaceri, Reţeaua Incubatoarelor de Afaceri din Moldova.

De asemenea, au fost alocate resurse financiare suplimentare în sumă de 50,0 milioane de lei pentru suplinirea Fondului de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii din cadrul Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii. Mijloacele financiare alocate urmează să întrunească atât principiile de gestionare şi organizare a Fondului de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii conform Hotărârii Guvernului nr.828/2018, cât şi condiţiile pentru garantarea a 80% din volumul creditului contractat.

Menţionăm că Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii deja a aprobat condiţiile noului Produs de garantare în contextul crizei pandemice, iar conform acestuia, toate companiile care au înregistrat o diminuare a cifrei de afaceri în perioada primelor 9 luni ale anului 2020 în comparaţie perioada similară a anului 2019 au posibilitatea să solicite credite pentru capital circulant în sumă de până la 3 milioane de lei, garantate de stat în proporţie de până la 80%, iar întreprinderile mici şi mijlocii ce solicită credite investiţionale, au posibilitatea să beneficieze de garanţii ce vor acoperi până la 80% din suma creditului solicitat cu o valoare maximă de până la 5 milioane de lei, în ambele cazuri comisionul de garantare este zero pentru o perioadă de până la 31 decembrie 2021.

Pentru punerea în aplicare a noului Produs de garantare a fost ajustat modelul-tip al contractului de colaborare dintre Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi instituţiile financiare, fiind aprobat prin Ordinul Ministerului Economiei şi Infrastructurii nr.172/2020 şi semnat cu 9 din 11 bănci comerciale.

Totodată, capacitatea de garantare deţinută de Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii se calculează prin înmulţirea mijloacelor financiare efectiv capitalizate la coeficientul de multiplicare aprobat anual de către Consiliul de Coordonare al Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, determinat în baza informaţiilor privind asimilarea fondurilor existente şi a ratei de default la creditele garantate. În prezent, capacitatea de garantare a Fondului de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii constituie de 492,9 milioane de lei, fiind calculată prin aplicarea coeficientului de multiplicare 3 la valoarea mijloacelor cu care Fondul este capitalizat – 164,3 milioane de lei (154,3 milioane + 10 milioane efectiv alocate din cele 50 aprobate).

Portofoliul de garanţii active gestionat în prezent de Fondul de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii constituie 230 de garanţii, în valoare totală de circa 128 milioane de lei. Astfel, capacitatea de garantare nevalorificată, ce poate fi pusă imediat la dispoziţia sectorului bancar şi mediul de afaceri este de circa 364,9 milioane de lei.

Conform studiilor efectuate de Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii în baza ratei de default la creditele garantate, există posibilitatea de a majora treptat coeficientul de multiplicare până la valoarea 10, astfel încât capacitatea de garantare a Fondului de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii al Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii să atingă o valoare de 1,5 miliarde de lei, ceea ce de fapt nu necesită modificări la nivel de acte legislative sau alocări suplimentare de mijloace financiare şi poate fi realizat în condiţiile în care procesul de creditare în Republica Moldova va lua amploare, fiind consumată capacitatea de garantare disponibilă la moment.

85. Amendamentul RG nr.136 din 7 decembrie 2020, referitor la completarea Legii ocrotirii sănătăţii nr.411/1995 cu art.37¹, nu se susţine. Volumul serviciilor medicale prestate în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală se realizează prin prisma prevederilor art.7 din legea menţionată, care stabileşte temeiul juridic al încheierii contractului de acordare a asistenţei medicale între Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi instituţiile medico-sanitare. Astfel, relevăm că personalul medical şi auxiliar care activează în regim de stări excepţionale sau urgenţe în sănătate publică reprezintă persoane angajate în instituţiile medico-sanitare contractate de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină.

În temeiul relaţiilor contractuale, Compania Naţională de Asigurări în Medicină achită instituţiei medico-sanitare serviciile medicale în volumul prevăzut în contract.

În această ordine de idei, este oportun să menţionăm că, potrivit Hotărârii Guvernului nr.1020/2011 cu privire la tarifele pentru serviciile medico-sanitare, în costul unui serviciu medico-sanitar sunt incluse cheltuielile pentru mijloace de protecţie, dispozitive medicale şi alte materiale componente, calculate conform standardelor medicale de diagnostic, protocoalelor clinice, procedurilor de operare standard în vigoare.

Or, conform art.10 alin.(1) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea informării şi instruirii, precum şi pentru asigurarea organizării şi a mijloacelor necesare.

De asemenea, potrivit art.14 din Legea nr.264/2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic, medicul este în drept să fie asigurat cu condiţii pentru a-şi desfăşura activitatea profesională cu respectarea regulilor şi tehnologiilor de acordare a asistenţei medicale.

Referitor la obiectul de reglementare al proiectului, şi anume asigurarea cu mijloace de protecţie complete şi adecvate situaţiei, din contul fondurilor de asigurare obligatorie medicală, bugetul de stat sau alte fonduri, inclusiv testare periodică, în funcţie de perioada de incubaţie, în vederea depistării şi iniţierii precoce a tratamentului, a personalului medical şi auxiliar care activează în regim de stări excepţionale sau urgenţe în sănătate publică, provocate de agenţi patogeni, factori fizici, chimici sau de altă natură, atragem atenţia asupra faptului că personalul medical are acces la testare în funcţie de particularităţile agentului patogen în vederea depistării şi iniţierii precoce a tratamentului, conform Protocolului clinic naţional provizoriu „Infecţia cu coronavirus de tip nou COVID-19”.

Prin urmare, având în vedere că siguranţa personalului medical este reglementată şi asigurată în conformitate cu prevederile actelor normative menţionate supra, se poate constata că actualmente reglementarea relaţiilor juridice nu constituie o lacună legislativă.

86. Amendamentul RM nr.357 din 9 decembrie 2020, referitor la introducerea după art.XII din proiectul de lege a unui articol ce vizează Legea nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, se susţine.

87. Amendamentele GR nr.143 din 10 decembrie 2020 şi nr.144 din 14 decembrie 2020 nu se susţin. Propunerile poartă un caracter echivoc, dual şi interpretativ, iar în lipsa argumentelor concludente nu este clară esenţa modificărilor înaintate.

În partea ce vizează propunerile Direcţiei Generale Juridice care nu se regăsesc în textul avizului, menţionăm că acestea nu se susţin.

Totodată, în vederea îmbunătăţirii prevederilor proiectului de lege se propun următoarele modificări:

88. La articolul XVI din proiectul de lege aferent Legii nr.1056/2000 cu privire la punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, punctul 1 din proiect aferent articolului 4 se modifică după cum urmează:

1) la alineatul (7):

litera c) va avea următorul cuprins:

„c) persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător achită impozitul funciar în bugetul local, conform locului de amplasare a terenurilor, nu mai târziu de data de 30 iunie a anului curent. Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) achită impozitul funciar în bugetul local, conform locului de amplasare a terenurilor, nu mai târziu de data de 25 septembrie a anului curent. Pentru terenurile dobândite după data de 31 mai a anului fiscal în curs, achitarea se efectuează nu mai târziu de data de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune”;

2) modificarea aferentă alineatului (9) litera b) din proiect se completează la început cu cuvintele „nu mai târziu de”;

3) se completează cu o prevedere cu următorul cuprins:

„alineatul (11¹) se abrogă.”

89. La art.XVIII din proiectul de lege, ce se referă la modificarea Codului vamal al Republicii Moldova nr.1149/2000, se propune completarea cu următoarele prevederi:

La punctul 1 din proiect:

„La articolul 1, punctul 63) va avea următorul cuprins:

„63) borderou de transport – document vamal electronic sau pe suport de hârtie de strictă evidenţă, utilizat pentru asigurarea supravegherii vamale a mărfurilor şi a mijloacelor de transport în cadrul operaţiunilor de tranzit pe teritoriul Republicii Moldova. Procedura de utilizare a borderoului de transport se stabileşte de Serviciul Vamal;”. – Propunerea are drept scop implementarea electronică a supravegherii mărfurilor transportate în baza documentului vamal „borderou de transport”. Borderoul de transport este utilizat în cadrul procedurii simplificate de tranzit pentru supravegherea trimiterilor poştale internaţionale, a mărfurilor destinate misiunilor diplomatice, ajutoarelor umanitare, cât şi a mărfurilor transportate între teritoriile (subzonele) care sunt părţi componente a aceiaşi zone economice libere.

Se introduc puncte suplimentare şi se asigură renumerotarea celor existe în proiect în vederea completării proiectului cu următoarele:

1) „La articolul 125² alineatul (7), cuvintele „exercitarea dreptului de efectuare a operaţiunilor vamale ale plătitorului” se substituie cu textul „dreptul de plasare a mărfurilor şi/sau a mijloacelor de transport în destinaţii vamale de către plătitorul”.

Modificarea este necesară întru excluderea interpretărilor eronate, deoarece conform pct.22 al art.1 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149/2000, operaţiunile vamale sunt operaţiuni efectuate de organul vamal, şi nu de plătitorul vamal. De asemenea, acest articol se aduce în concordanţă cu articolul 129 alineatul (6).

2) La art.130⁷, cuvintele „organului abilitat să le comercializeze” se substituie cu cuvintele „Serviciului Fiscal de Stat pentru comercializare”. Luând în considerare faptul că proiectul prevede în pct.3 indicarea expresă a organului abilitat căruia i se transmit pentru comercializare bunurile sechestrate, apare necesitatea indicării exprese şi în acest alineat a Serviciului Fiscal de Stat.

3) La articolul 245 alineatul (1), prima propoziţie se completează cu textul „ , conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal”. Modificarea are drept scop perfecţionarea cadrului normativ în domeniul estimării contravalorii mărfurilor şi mijloacelor de transport ridicate de organele vamale. În temeiul acestor prevederi, Serviciul Vamal va elabora un set de norme metodologice, care vor prevedea procedura efectuării estimării mărfurilor, mijloacelor de transport sau altor bunuri.

90. La art.XXVIII din proiectul de lege, ce se referă la modificarea Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008, se propune:

1) la punctul 3 din proiect:

- textul „(bunurilor)” din articolul 287 alineatul (10) şi alineatul (10¹) din varianta propusă se va substitui cu textul „ , obiectelor şi altor valori”;

- la articolul 287 alineatul (11) din proiect, după textul „mărfurilor,” se introduce textul „obiectelor şi altor valori,”;

2) se completează cu un punct cu următorul cuprins:

„La articolul 439⁷ alineatul (2), cuvântul „supuse” se substituie cu cuvântul „pasibile”.”

Această modificare este necesară pentru a asigura că confiscarea specială a bunurilor (a mijlocului de transport) se va dispune numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalităţile normative ale contravenţiei, precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a contravenţiilor, în toate cazurile verificându-se dacă măsura luată este una proporţională. Totodată, în cazul în care bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii contravenţiei, ele se confiscă în întregime, chiar dacă ar exista o disproporţie vădită între valoarea bunurilor şi natura sau gravitatea faptei săvârşite. În particular, dacă făptuitorului i s-ar lăsa acel mijloc de transport modificat sau adaptat în scopul săvârşirii faptelor prevăzute la art.287 alin.(10) din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008, el poate persevera în comiterea ilicitelor de aceeaşi natură. În consecinţă, ar deveni iluzoriu imperativul de ocrotire efectivă a securităţii vamale a Republicii Moldova.

91. La articolul art.XLV din proiectul de lege:

1) la alineatul (1) punctul 2), după textul „aferent literei h¹),” se introduce textul „Art.X”;

2) se introduce alineatul (7) cu următorul cuprins:

„(7) Guvernul, în termen de 4 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu aceasta.”

Suplimentar, în vederea asigurării preciziei normei juridice, trimiterile legislative prevăzute în ultimul articol din proiectul de lege urmează a fi revăzute.