L E G E

cu privire la exercitarea profesiunii de medic

 

nr. 264-XVI  din  27.10.2005

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.172-175/839 din 23.12.2005

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul de reglementare şi scopul prezentei legi

Articolul 1¹. Noţiuni de bază

Articolul 2. Statutul juridic al profesiunii de medic

Articolul 3. Principiile generale ale exercitării profesiunii de medic

 

Capitolul II

EXERCITAREA PROFESIUNII DE MEDIC

Articolul 4. Profesiunea de medic

Articolul 4¹. Activitatea de medic rezident

Articolul 5. Conţinutul activităţii de medic

Articolul 6. Caracterul uman al profesiunii de medic

Articolul 7. Respectul faţă de fiinţa umană

Articolul 8. Incompatibilităţi şi restricţii

Articolul 9. Jurămîntul medicului

Articolul 10. Continuitatea studiilor medicale

Articolul 11. Formele exercitării profesiunii de medic

Articolul 12. Atestarea medicilor

Articolul 13. Secretul profesional

 

Capitolul III

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI

Articolul 14. Drepturile profesionale ale medicului

Articolul 15. Modul de apărare a drepturilor medicului

Articolul 16. Asociaţiile de medici

Articolul 17. Obligaţiile profesionale ale medicului

 

Capitolul IV

RAPORTURILE STABILITE ÎN CADRUL EXERCITĂRII

PROFESIUNII DE MEDIC

Articolul 18. Raportul medic – pacient

Articolul 19. Raportul medic – medic

Articolul 19¹. Raportul medic – asistent medical

Articolul 20. Raportul medic – farmacist

 

Capitolul V

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 21. Îndatoririle Guvernului

 

 

 

Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale” se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii”, conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022

 

Notă: În textul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii” se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018

 

Notă: În cuprinsul legii sintagma “Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale” se substituie prin sintagma “Ministerul Sănătăţii” conform Legii nr.107-XVI din 16.05.2008, în vigoare 20.06.2008

 

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul de reglementare şi scopul prezentei legi

(1) Prezenta lege stabileşte bazele juridice şi reglementează condiţiile organizatorice şi formele de exercitare a profesiunii de medic.

(2) Prezenta lege stabileşte cerinţele faţă de persoanele care exercită profesiunea de medic, drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile lor generale în exercitarea acestei profesiuni conform jurământului medicului.

[Art.1 în redacţia Legii nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Articolul 1¹. Noţiuni de bază

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

competenţă profesională – capacitate de exercitare de către medic a atribuţiilor de serviciu cu responsabilitate, eficienţă, profesionalism;

eroare medicală – eroare profesională comisă de personalul medical, de furnizorul de produse sau de prestatorul de servicii medicale, sanitare sau farmaceutice în realizarea actului medical sau medico-farmaceutic, eroare care îi provoacă daune pacientului, atrăgând răspunderea civilă;

iatrogenie – stare patologică sau agravare a stării pacientului rezultată în urma realizării actului medical;

independenţă profesională – libertate în realizarea actului medical şi în prescrierea tratamentului în beneficiul sănătăţii pacientului;

integritate – capacitate a medicului de a-şi desfăşura activitatea profesională în mod etic, liber de orice influenţă necorespunzătoare şi de orice manifestare de corupţie;

medic – persoană care profesează medicina pe baza studiilor de specialitate, conform legislaţiei Republicii Moldova, sau pe baza studiilor obţinute într-un alt stat, recunoscute şi echivalate în condiţiile stabilite de Guvern;

medic rezident – persoană care urmează studiile de rezidenţiat şi acordă asistenţă medicală sub ghidarea coordonatorului studiilor de rezidenţiat şi a medicului specialist desemnat;

nondiscriminare – atitudine imparţială manifestată în raport cu pacientul, fără discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinii, apartenenţă politică sau pe orice alt criteriu, inclusiv în situaţii excepţionale de sănătate publică;

norme etice şi deontologice – totalitatea regulilor de conduită, a valorilor şi angajamentelor morale fundamentale în baza cărora se exercită profesiunea de medic;

onestitate – atitudine deschisă şi corectă a medicului faţă de alte persoane, manifestată în exercitarea profesiunii;

primatul vieţii şi al dreptului inerent la viaţă al fiinţei umane – principiu conform căruia viaţa umană este recunoscută ca valoare socială supremă;

risc profesional acceptabil – probabilitate de îmbolnăvire sau de cauzare a unei vătămări grave pacientului în urma expunerii acestuia unui potenţial pericol, cu caracter admisibil, în exercitarea profesiunii de medic;

tratament personalizat – aplicare a planului terapeutic adaptat la caracteristicile genotipului molecular al pacientului, cu utilizarea de tehnologii inovaţionale avansate.

[Art.1¹ introdus prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Articolul 2. Statutul juridic al profesiunii de medic

(1) Statutul juridic al profesiunii de medic are la bază Constituţia Republicii Moldova, Legea ocrotirii sănătăţii, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege, alte acte normative referitoare la această profesiune.

(2) Dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît cele cuprinse în prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.

 

Articolul 3. Principiile generale ale exercitării profesiunii de medic

Principiile generale ale exercitării profesiunii de medic sunt:

a) primatul vieţii şi al dreptului inerent la viaţă al fiinţei umane;

b) respectarea caracterului uman al profesiunii de medic;

c) competenţa şi independenţa profesională;

d) dezvoltarea profesională continuă;

e) nondiscriminarea;

f) respectarea confidenţialităţii;

g) respectarea drepturilor şi intereselor pacientului;

h) respectarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei profesionale;

i) respectarea şi protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale medicului, indiferent de caracterul public sau privat al sistemului în care activează şi de forma de exercitare a profesiunii;

j) loialitatea;

k) integritatea şi onestitatea;

l) colaborarea şi comunicarea.

[Art.3 în redacţia Legii nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Capitolul II

EXERCITAREA PROFESIUNII DE MEDIC

Articolul 4. Profesiunea de medic

(1) Profesiunea de medic poate fi exercitată de orice persoană care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) este cetăţean al Republicii Moldova; are domiciliu sau drept de reşedinţă în Republica Moldova;

b) are diplomă de licenţă în medicină (studii integrate) şi diplomă de medic specialist sau diplomă de studii superioare profil medicină şi diplomă de licenţă după absolvirea studiilor de rezidenţiat/certificat după absolvirea internaturii, eliberate conform legislaţiei Republicii Moldova sau obţinute într-un alt stat şi recunoscute şi echivalate în condiţiile stabilite de Guvern;

c) îşi perfecţionează, pe parcursul întregii sale activităţi profesionale, cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice conform regulamentelor elaborate şi aprobate de Ministerul Sănătăţii, utilizînd în acest scop toate posibilităţile accesibile;

d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiunii;

e) nu cade sub incidenţa restricţiilor şi incompatibilităţilor prevăzute de prezenta lege.

(2) Profesiunea de medic poate fi exercitată în Republica Moldova de către medici cetăţeni străini şi apatrizi în condiţiile prezentei legi, pe bază de reciprocitate stabilită prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

[Art.4 modificat prin Legea nr.144 din 09.07.2015, în vigoare 31.07.2015]

 

Articolul 4¹. Activitatea de medic rezident

 

[Alin.(1) art.4¹ abrogat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

(2) Activităţile medicului rezident includ pregătirea profesională teoretică şi practică de specialitate, acordarea asistenţei medicale ghidate de coordonatorul studiilor de rezidenţiat sau de medicul specialist desemnat.

(3) Activitatea practică a medicului rezident este remunerată în volumul şi în modul stabilite de Guvern, cu menţinerea bursei.

[Art.4¹ modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

[Art.4¹ introdus prin Legea nr.144 din 09.07.2015, în vigoare 31.07.2015]

 

Articolul 5. Conţinutul activităţii de medic

(1) Activitatea de medic include:

a) acordarea asistenţei medicale în caz de îmbolnăvire, accidentare, îngrijire medicală, reabilitare a pacientului, cu evitarea neglijenţei şi erorilor medicale şi cu aplicarea principiului nondiscriminării;

a¹) asumarea responsabilităţii profesionale pentru siguranţa şi calitatea actului medical realizat în raport cu pacientul;

b) promovarea educaţiei pentru sănătate;

c) organizarea de măsuri profilactice;

d) perfecţionarea calităţilor profesionale şi acumularea de experienţă medicală;

e) activitatea de instruire în instituţiile medicale de pregătire preuniversitară, universitară şi postuniversitară, precum şi activitatea de cercetare ştiinţifică, după caz;

f) informarea şi îndrumarea pacientului, prin folosirea unui limbaj clar şi accesibil, în ceea ce priveşte afecţiunea lui, opţiunile de diagnostic şi tratament disponibile, beneficiile şi riscurile acestora, precum şi pronosticul şi eventualele alternative.

(2) Medicul, indiferent de forma de proprietate a instituţiei medicale în care activează, poate conlucra cu organizaţii profesionale şi obşteşti din domeniul sănătăţii publice, cu parteneri sociali, cu autorităţi publice.

(3) Medicul poate să exercite şi alte activităţi ţinând cont de incompatibilităţile şi restricţiile prevăzute la art.8.

(4) Medicul rezident exercită activităţi medicale conform programului de rezidenţiat, cu respectarea limitelor de competenţă stabilite de Guvern.

[Art.5 modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

[Art.5 completat prin Legea nr.144 din 09.07.2015, în vigoare 31.07.2015]

 

Articolul 6. Caracterul uman al profesiunii de medic

(1) Profesiunea de medic are un caracter uman prin faptul că orice act medical se exercită exclusiv în interesul păstrării, restabilirii şi fortificării sănătăţii individului şi în interesul societăţii.

(2) În orice condiţii de exercitare a profesiunii, medicul trebuie să manifeste disponibilitate, corectitudine, devotament şi respect faţă de fiinţa umană.

(3) Medicul manifestă loialitate faţă de interesele pacientului său.

[Art.6 completat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Articolul 7. Respectul faţă de fiinţa umană

(1) Sănătatea omului reprezintă valoarea supremă cu caracter personal şi social.

(2) Medicul este obligat, prin utilizarea tuturor capacităţilor şi cunoştinţelor profesionale, să contribuie la protejarea sănătăţii populaţiei, să combată orice formă de cruzime şi înjosire a demnităţii umane, păstrînd respectul faţă de fiinţa umană.

 

Articolul 8. Incompatibilităţi şi restricţii

(1) Exercitarea profesiunii de medic este incompatibilă cu:

a) activitatea farmaceutică: prepararea, eliberarea, distribuirea şi comercializarea produselor farmaceutice şi parafarmaceutice;

b) orice activitate sau ocupaţie care diminuează sau aduce prejudicii demnităţii profesionale şi încalcă codul deontologic;

c) starea de sănătate necorespunzătoare profilului medical, atestată prin certificat medical, eliberat conform legislaţiei;

d) folosirea cunoştinţelor medicale în defavoarea sănătăţii pacienţilor sau cu scop criminal.

(2) Nu poate exercita profesiunea de medic:

a) persoana care a fost condamnată pentru săvîrşirea cu intenţie a unei infracţiuni, în împrejurări legate de exercitarea profesiunii de medic;

b) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesiunea de medic, pe o durată stabilită prin hotărîre judecătorească definitivă;

c) persoana în privinţa căreia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară;

d) persoana care nu deţine actele de studii prevăzute la art.4 alin.(1) lit.b).

[Art.8 modificat prin Legea nr.238 din 08.11.2018, în vigoare 30.12.2018]

[Art.8 modificat prin Legea nr.144 din 09.07.2015, în vigoare 31.07.2015]

 

Articolul 9. Jurămîntul medicului

(1) La absolvirea instituţiei de învăţămînt superior medical, se depune jurămîntul medicului.

(2) Modul de depunere a jurămîntului se stabileşte de Ministerul Sănătăţii.

 

Articolul 10. Continuitatea studiilor medicale

În cadrul exercitării profesiunii de medic, continuitatea studiilor medicale se realizează prin:

a) pregătire profesională continuă, conform programului elaborat şi aprobat de Ministerul Sănătăţii;

b) perfecţionare sistematică a cunoştinţelor şi deprinderilor practice ale medicilor în cadrul cursurilor de formare profesională continuă şi al altor forme de dezvoltare profesională şi instruire;

 

[Lit.c) art.10 abrogată prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

d) stimulare a activităţii medicale de înaltă calificare;

e) susţinere din partea statului a medicilor în dorinţa de perfecţionare a cunoştinţelor profesionale.

[Art.10 modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Articolul 11. Formele exercitării profesiunii de medic

(1) Profesiunea de medic poate fi exercitată independent sau în calitate de angajat al unui prestator de servicii medicale acreditat conform legislaţiei.

(2) Exercitarea independentă a profesiunii de medic reprezintă activitatea profesională a medicului în una dintre formele de organizare prevăzute de Legea ocrotirii sănătăţii nr.411/1995.

[Art.11 în redacţia Legii nr.191 din 27.07.2018, în vigoare 24.09.2018]

 

Articolul 12. Atestarea medicilor

(1) Pentru menţinerea calificării şi a unui nivel înalt de pregătire şi de responsabilitate profesională, medicii sunt supuşi atestării cunoştinţelor, competenţelor teoretice şi deprinderilor practice, cu stabilirea gradului de calificare, cu o periodicitate de 5 ani, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.

(2) Cetăţenii străini şi apatrizii au dreptul legitim de a practica activităţi medicale pe teritoriul Republicii Moldova, beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii în atestarea profesională ca şi cetăţenii Republicii Moldova.

[Art.12 modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Articolul 13. Secretul profesional

(1) Medicul este obligat să păstreze secretul profesional.

(2) Informaţiile despre solicitarea asistenţei medicale, despre starea sănătăţii, diagnostic şi alte date obţinute de medic în examinarea şi tratamentul pacientului constituie informaţii personale şi secretul profesional al medicului şi nu pot fi divulgate.

(3) Cu acordul pacientului sau al reprezentantului său legal, se permite transmiterea informaţiei care constituie secret profesional unor alte persoane, în interesul examinării şi tratării pacientului, al efectuării unor investigaţii ştiinţifice, utilizării acestor date în procesul de studii şi în alte scopuri.

(4) Prezentarea informaţiilor care constituie secret profesional către alte persoane fără consimţămîntul pacientului sau al reprezentantului său legal se admite în următoarele cazuri:

a) în scopul examinării şi tratamentului pacientului care nu este în stare, din cauza sănătăţii, să-şi exprime dorinţa;

b) în cazul posibilităţii extinderii unor maladii contagioase, intoxicaţii şi unor alte maladii care prezintă pericol în masă;

c) la cererea scrisă şi motivată a organelor de urmărire penală, a procuraturii şi instanţei judecătoreşti în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti;

c¹) la cererea Avocatului Poporului sau, după caz, a Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, în scopul asigurării protecţiei persoanelor împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;

c²) la solicitarea membrilor Consiliului pentru prevenirea torturii, în cadrul vizitelor efectuate de ei şi în limitele necesare desfăşurării vizitelor;

d) în caz de acordare a ajutorului medical unei persoane minore sau unei persoane în privinţa căreia este instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma tutelei, incapabilă să informeze părinţii sau reprezentanţii săi legali;

e) în cazul temeiului de a crede că prejudiciul adus sănătăţii persoanei este rezultatul unor acţiuni ilegale, informaţia urmând a fi prezentată, în acest caz, organelor de drept.

(5) Persoanele cărora le-au fost transmise informaţii ce constituie secret profesional poartă răspundere pentru divulgarea informaţiei transmise lor, în condiţiile legii.

(6) Secretul profesional nu poate fi divulgat nici după terminarea tratamentului sau moartea pacientului.

[Art.13 modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

[Art.13 modificat prin Legea nr.238 din 08.11.2018, în vigoare 30.12.2018]

[Art.13 modificat prin Legea nr.166 din 31.07.2015, în vigoare 02.10.2015]

[Art.13 completat prin Legea nr.13-XVI din 14.02.2008, în vigoare 14.03.2008]

 

Capitolul III

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI

Articolul 14. Drepturile profesionale ale medicului

Medicul este în drept:

a) să fie asigurat cu loc de muncă după încheierea studiilor postuniversitare şi să-şi desfăşoare activitatea medicală conform specializării şi calificării obţinute;

b) să fie asigurat cu condiţii adecvate pentru desfăşurarea activităţii profesionale cu respectarea regulilor şi tehnicilor de realizare a actului medical;

b¹) să deţină şi să folosească ştampilă personală în exerciţiul profesiunii;

c) să îşi perfecţioneze nivelul de pregătire profesională şi să fie atestat;

d) să fie remunerat conform funcţiei ocupate, gradului de calificare profesională, ştiinţifico-didactică, rezultatelor activităţii sale;

e) să i se repare prejudiciul cauzat prin defăimare sau vătămare a sănătăţii în legătură cu activitatea profesională;

f) să-şi apere, inclusiv pe cale judiciară, dreptul la muncă şi alte drepturi profesionale;

g) să cunoască drepturile şi obligaţiile sale de serviciu;

g¹) să se consulte cu alţi specialişti, inclusiv prin convocarea consiliului de medici, în interesul pacientului, respectând confidenţialitatea şi secretul profesional;

h) să exercite alte drepturi, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

[Art.14 modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

[Art.14 completat prin Legea nr.191 din 27.07.2018, în vigoare 24.09.2018]

 

Articolul 15. Modul de apărare a drepturilor medicului

(1) Dreptul exercitării profesiunii de medic este protejat de stat.

(2) Întru apărarea drepturilor sale profesionale şi cetăţeneşti, medicul este în drept:

a) să apeleze la organele de drept naţionale şi internaţionale conform legislaţiei în vigoare;

b) să ceară soluţionarea de către instanţa contenciosului administrativ a unui litigiu generat de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termene legale a unei cereri privind recunoaşterea unui drept consfinţit de lege, în care cealaltă parte este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi, potrivit legislaţiei în vigoare;

c) să i se repare prejudiciul cauzat prin defăimare sau vătămare a sănătăţii în legătură cu activitatea profesională specifică în condiţii de permanent risc pentru sănătate şi viaţă;

d) să apeleze la susţinerea organizaţiilor neguvernamentale întru apărarea drepturilor şi intereselor profesionale;

e) să i se garanteze independenţă morală, economică şi profesională, protecţie socială;

f) să fie susţinut de angajator la etapa examinării în instanţă a litigiilor în cazul exercitării activităţii conform reglementărilor în vigoare;

g) să folosească fără restricţii orice mijloc de transport din contul statului pentru exercitarea de urgenţă a obligaţiilor profesionale, în funcţie de situaţii concrete;

h) să se asocieze în organizaţii sindicale, asociaţii obşteşti ce vor participa la apărarea şi promovarea drepturilor şi intereselor profesionale ale medicului;

 

[Lit.i) alin.(2) art.15 abrogată prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

(3) Medicul are dreptul la apărare contra intervenţiei unor persoane şi autorităţi ale administraţiei publice în exerciţiul profesiunii sale, excepţie făcînd cazurile de incompetenţă şi culpă profesională.

[Art.15 modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Articolul 16. Asociaţiile de medici

(1) Pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor, medicii sînt în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii profesionale locale, centrale şi internaţionale, în baza calităţii de membru individual sau colectiv, şi să le înregistreze în modul stabilit.

(2) Asociaţiile de medici specificate la alin.(1) pot acorda asistenţă profesională şi materială medicilor din cadrul acestei asociaţii şi membrilor de familie ai acestora.

(3) Asociaţiile de medici centrale şi internaţionale pot avea structuri regionale.

(4) Întru apărarea drepturilor şi intereselor medicilor şi facilitarea creării locurilor de muncă, asociaţiile de medici vor colabora cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.

 

Articolul 17. Obligaţiile profesionale ale medicului

(1) Medicul este obligat:

a) să respecte cu stricteţe drepturile şi interesele legitime ale pacientului şi să acţioneze exclusiv în beneficiul sănătăţii pacientului;

a¹) să nu admită discriminarea pacientului în acordarea asistenţei medicale;

b) să-şi perfecţioneze în permanenţă cunoştinţele profesionale;

c) să asigure tratamentul pînă la însănătoşirea pacientului sau pînă la trecerea lui în îngrijirea unui alt medic;

d) să evite iatrogenia;

e) să păstreze secretul informaţiilor personale de care a luat cunoştinţă în exercitarea profesiunii, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege şi de legislaţia privind accesul la informaţii;

f) să înceapă tratamentul numai după o examinare medicală efectuată personal, iar în cazuri excepţionale, de urgenţă, să dea indicaţii de tratament prin mijloacele de telecomunicaţie;

g) să acorde primul ajutor medical de urgenţă, indiferent de timpul, locul şi de alte circumstanţe ale situaţiei;

h) să ceară consimţămîntul pacientului pentru orice prestare medicală conform legislaţiei;

i) să cunoască şi să exercite în permanenţă atribuţiile de serviciu;

j) să consemneze refuzul pacientului pentru orice act medical;

k) să informeze pacientul direct sau prin intermediul reprezentanţilor legali ori al rudelor lui apropiate despre starea sănătăţii acestuia;

l) să respecte normele etice şi deontologice;

m) să execute alte obligaţii prevăzute de legislaţie;

n) să asigure accesul pacientului la tratament personalizat şi inovaţii medicale, în funcţie de disponibilităţile sistemului de sănătate.

(1¹) Responsabilitatea pentru calitatea actului medical exercitat de către medicul rezident o poartă atît coordonatorul studiilor de rezidenţiat sau medicul specialist desemnat, cît şi medicul rezident, în conformitate cu actele normative aprobate de Guvern.

(2) În executarea obligaţiilor sale profesionale, medicul nu este în drept să supună pacientul unui risc nejustificat, nici chiar cu acordul acestuia.

(3) Se interzice satisfacerea rugăminţii bolnavului de a i se curma viaţa (eutanasierea).

(4) Se interzice condiţionarea sau acceptarea plăţilor informale de la pacient, membrul de familie sau reprezentantul legal al acestuia în schimbul acordării asistenţei medicale prevăzute de legislaţie.

[Art.17 modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

[Art.17 completat prin Legea nr.144 din 09.07.2015, în vigoare 31.07.2015]

 

Capitolul IV

RAPORTURILE STABILITE ÎN CADRUL EXERCITĂRII

PROFESIUNII DE MEDIC

Articolul 18. Raportul medic – pacient

(1) Raportul medic – pacient se întemeiază pe respect şi încredere reciprocă, pe dreptul la opţiune al pacientului, exercitat conform legislaţiei în vigoare.

(2) Medicul are responsabilitatea de a informa pacientul sau reprezentantul legal al acestuia în privinţa riscurilor asociate actului medical şi a opţiunii de a refuza actul medical.

(3) Medicul este în drept să refuze efectuarea intervenţiei medicale (cu excepţia situaţiilor de urgenţă), readresînd pacientul unui alt medic, în următoarele cazuri excepţionale:

a) în lipsa unei competenţe profesionale în domeniu sau a posibilităţilor tehnico-medicale necesare efectuării intervenţiei medicale;

b) în cazul unor contradicţii între efectuarea intervenţiei medicale şi principiile etico-morale ale medicului;

c) în cazul imposibilităţii creării unui contact terapeutic cu pacientul;

d) în cazul în care pacientul, reprezentantul legal sau însoţitorii săi defăimează medicul sau manifestă faţă de el o atitudine agresivă ce prezintă pericol pentru sănătatea şi integritatea corporală a acestuia;

e) în cazul depăşirii nivelului de risc profesional acceptabil.

(4) În cazul realizării actului medical în care pacientul nu îşi poate exprima voinţa, iar reprezentantul legal al acestuia refuză actul medical necesar pentru salvarea vieţii pacientului, asistenţa medicală se acordă contrar voinţei lui, la decizia consiliului de medici.

(5) În realizarea actului medical, medicul aplică standarde, protocoale clinice naţionale şi instituţionale, precum şi ghiduri în specialitatea respectivă aprobate de Ministerul Sănătăţii.

(6) Aplicarea prevederilor alin.(5) nu substituie gândirea clinică a medicului şi nu se poate realiza în detrimentul sănătăţii pacientului.

[Art.18 modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Articolul 19. Raportul medic – medic

(1) Raporturile dintre medici se întemeiază pe corectitudine, colaborare, respect reciproc, solidaritate de breaslă.

(2) Pot fi supuse criticii numai acţiunile profesionale şi comportamentul deontologic.

(3) Medicul nu poate împiedica pacientul în alegerea unui alt medic curant. Reputaţia profesională a medicului se întemeiază pe rezultatele activităţii sale.

(4) Medicul este obligat să aibă o atitudine respectuoasă faţă de alt personal implicat în realizarea actului medical.

[Art.19 modificat prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Articolul 19¹. Raportul medic – asistent medical

(1) Raportul dintre medic şi asistentul medical este unul de colaborare şi comunicare strânsă, fapt esenţial pentru asigurarea unui act medical de calitate.

(2) În realizarea actului medical, medicul şi asistentul medical poartă răspundere comună pentru calitatea şi volumul acestuia în conformitate cu standardele medicale.

[Art.19¹ introdus prin Legea nr.15 din 01.02.2024, în vigoare 16.03.2024]

 

Articolul 20. Raportul medic – farmacist

(1) Raporturile dintre medic şi farmacist se desfăşoară în spirit de colaborare, în limitele competenţelor specifice stabilite.

(2) Raporturile dintre medic şi farmacist nu sînt raporturi de subordonare.

 

Capitolul V

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 21.

Guvernul, în termen de 3 luni:

va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;

va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege.