D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.63g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 34 alin.(3) din Codul contravenţional

(contestarea deciziei de aplicare a amenzii după

achitarea jumătăţii acesteia)

nr. 97  din  06.08.2020

Monitorul Oficial nr.240/144 din 23.09.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 4 mai 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 6 august 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „cu excepţia cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi contravenientul nu şi-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra cauzei contravenţionale, până la cercetarea judecătorească” din articolul 34 alin.(3) din Codul contravenţional, ridicată de dl Ion Onofrei, parte în dosarul nr.25-21/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către doamna judecător Veronica Cupcea, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 21 martie 2019, un agent constatator din cadrul Agenţiei Naţionale Transport Auto a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţie nr.01004640. În baza acestui proces-verbal, dlui Ion Onofrei i s-a aplicat conform articolului 197 alin.(1) [care stabileşte răspunderea pentru efectuarea transportului rutier de persoane, contra cost, cu vehicule rutiere construite şi echipate cu mai puţin de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, fără a fi înregistrat în condiţiile Codului transporturilor rutiere] din Codul contravenţional o amendă în mărime de 10000 lei, precizându-se că are dreptul să achite amenda în jumătate în termen de 72 de ore de la data aplicării sancţiunii în discuţie.

4. Pe 22 martie 2019, dl Ion Onofrei a achitat jumătate din amendă, iar în termen de 15 zile a contestat procesul-verbal la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

5. Printr-o hotărâre din 13 mai 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, i-a respins contestaţia.

6. Printr-o decizie din 9 septembrie 2019, Curtea de Apel Chişinău a menţinut hotărârea primei instanţe.

7. Pe 22 noiembrie 2019, Agenţia Naţională Transport Auto a expediat procesul-verbal nr.01004640 din 21 martie 2019 către executorul judecătoresc Maia Surchicin pentru încasarea silită a încă 5000 de lei din contul dlui Ion Onofrei, în beneficiul statului, invocând prevederile articolului 34 alin.(3) [amenda] din Codul contravenţional.

8. Pe 25 noiembrie 2019, executorul judecătoresc a emis o încheiere (nr.119s-1067/2019) prin care a fost intentată procedura de executare a celeilalte jumătăţi din amenda aplicată.

9. Pe 29 ianuarie 2020, dl Ion Onofrei a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Naţionale Transport Auto, avându-l ca intervenient accesoriu pe executorul judecătoresc Maia Surchicin, prin care a solicitat anularea încheierii de intentare a procedurii de executare silită.

10. Pe 18 martie 2020, dl Ion Onofrei a ridicat în faţa Judecătoriei Orhei, sediul central, excepţia de neconstituţionalitate a textului „cu excepţia cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi contravenientul nu şi-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra cauzei contravenţionale, până la cercetarea judecătorească” din articolul 34 alin.(3) din Codul contravenţional.

11. Printr-o încheiere din 20 martie 2020, Judecătoria Orhei, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

13. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 34

Amenda

„[...]

(3) Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 3 zile lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale. În acest caz se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral, cu excepţia cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi contravenientul nu şi-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra cauzei contravenţionale, până la cercetarea judecătorească.

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul „cu excepţia cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi contravenientul nu şi-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra cauzei contravenţionale, până la cercetarea judecătorească” din articolul 34 alin.(3) din Codul contravenţional este imprevizibil, pentru că legislatorul nu a reglementat cazul în care persoana achită jumătate din amenda aplicată înainte de a contesta decizia de sancţionare.

15. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că statul urmăreşte prin prevederile contestate un interes economic, impunându-i justiţiabilului să aleagă între două drepturi fundamentale: dreptul de acces liber la justiţie sau dreptul de proprietate.

16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate încalcă articolele 6, 7, 8, 16, 20, 21, 26, 54, 114, 115, 119 şi 120 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl Ion Onofrei, parte în dosarul nr.25-21/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „cu excepţia cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi contravenientul nu şi-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă în cauze contravenţionale, până la cercetarea judecătorească” conţinut în articolul 34 alin.(3) din Codul contravenţional.

21. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care este contestată o încheiere de intentare a procedurii de executare integrală a unei amenzi contravenţionale (a se vedea supra §§7-9). Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă, pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §27; DCC nr.24 din 2 martie 2020, §18; DCC nr.63 din 11 iunie 2020, §19; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, §19).

24. Curtea observă că, deşi autorul sesizării afirmă că dispoziţiile contestate contravin articolelor 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 26 [dreptul la apărare], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi], 114 [înfăptuirea justiţiei], 115 [instanţele judecătoreşti], 119 [folosirea căilor de atac] şi 120 [caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive] din Constituţie, argumentul său principal se referă la imprevizibilitatea acestora şi la pretinsa alegere între exercitarea dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului de proprietate.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate (DCC nr.18 din 13 februarie 2020, §19; DCC nr.35 din 23 martie 2020, §20; DCC nr.44 din 18 mai 2020, §23). Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 6, 7, 8, 16, 21, 26, 54, 114, 115 şi 120 din Constituţie.

26. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.44 din 22 mai 2017, §19; DCC nr.145 din 29 noiembrie 2018, §15; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, §23; DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, §16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §20; DCC nr.35 din 23 martie 2020, §21; DCC nr.44 din 18 mai 2020, §23).

27. Cu privire la articolul 23 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile (a se vedea HCC nr.12 din 14 mai 2018, §38; HCC nr.22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, §110). În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, §35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, §18).

28. Totodată, Curtea nu poate reţine afirmaţia autorului sesizării că dispoziţiile contestate sunt de natură să îngrădească dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la o cale de atac efectivă. Sub acest aspect, conform articolului 448 din Codul contravenţional, contravenientul poate contesta decizia emisă asupra cauzei contravenţionale în termen de 15 zile de la data emiterii ei. Mai mult, în baza articolului 465 din acelaşi Cod, hotărârile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs.

29. Faptul că persoana a achitat în termen de trei zile lucrătoare jumătate din amenda aplicată nu îngrădeşte posibilitatea ei de a formula o contestaţie împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie. În această cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi-a exercitat aceste drepturi (a se vedea supra §§4-6). Aşadar, prevederile contestate nu aduc vreo ingerinţă în drepturile garantate de articolele 20 şi 119 din Constituţie.

30. Norma contestată este adoptată în virtutea prevederilor articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie şi nu reclamă vreo problemă din perspectiva Constituţiei. Mai mult, Constituţia nu impune acordarea unor facilităţi la plata amenzilor, care, între altele, vizează descongestionarea activităţii agenţilor constatatori şi a instanţelor de judecată. În orice caz, rămâne la discreţia persoanei de a achita jumătate din amendă, precum şi de a contesta sau nu procesul-verbal cu privire la contravenţie.

31. În cele din urmă, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor criticate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate contestă felul în care acestea au fost interpretate şi aplicate. Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.135 din 15 noiembrie 2018, §23; DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, §15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §25). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. În acelaşi sens, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea Rohlena v. Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, §50 şi §51).

32. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului „cu excepţia cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi contravenientul nu şi-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra cauzei contravenţionale, până la cercetarea judecătorească” din articolul 34 alin.(3) din Codul contravenţional, ridicată de dl Ion Onofrei, parte în dosarul nr.25-21/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.