D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.134g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a tezei I de la articolul 33 alin.(3), a tezei a II-a de la articolul 460 alin.(1) şi a

articolului 463 alin.(1) din Codul de procedură penală

(incompatibilitatea judecătorului la judecarea

succesivă a aceleiaşi cauze penale)

 

nr. 106  din  07.10.2019

 

Monitorul Oficial nr.320-325/200 din 01.11.2019

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 15 iulie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 7 octombrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a tezei I de la articolul 33 alin.(3), a tezei a II-a de la articolul 460 alin.(1) şi a articolului 463 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Tudor Osoianu în interesele dlui Vladimir Filat, în dosarul nr.1rh-18/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 15 iulie 2019 de un complet de judecată din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani (format din dnii judecători Sergiu Lazari, Elena Ungureanu şi Andrei Niculcea), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

 

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

3. Pe 12 iunie 2019, dl avocat Victor Munteanu a depus o cerere la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, prin care a solicitat să fie revizuite hotărârile judecătoreşti (i.e. sentinţa Judecătoriei Buiucani din 27 iunie 2016, decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2016 şi decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 22 februarie 2017) prin care dl Vladimir Filat a fost condamnat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 324 alin.(3) lit.a) şi b) [corupere pasivă în proporţii deosebit de mari] şi 326 alin.(3) lit.a) [trafic de influenţă] din Codul penal.

4. Pe 24 iunie 2019, bazându-se pe prevederile articolului 33 alin.(3) din Codul de procedură penală, partea apărării a înaintat o cerere de recuzare a dlor judecători Sergiu Lazari şi Andrei Niculcea. În motivarea cererii se menţionează că domnii judecători au făcut parte din completul de judecată de primă instanţă care a examinat cauza penală de învinuire a dlui Vladimir Filat în fond şi au pronunţat sentinţa Judecătoriei Buiucani din 27 iunie 2016, care face obiectul cererii de revizuire.

5. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Tudor Osoianu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a tezei I de la articolul 33 alin.(3), a tezei II de la articolul 460 alin.(1) şi a articolului 463 alin.(1) din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 11 iulie 2019, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 33

Incompatibilitatea judecătorului

„[…]

(3) Judecătorul nu poate participa la o nouă judecare a cauzei atât în primă instanţă, cât şi pe cale ordinară sau extraordinară de atac şi urmează a fi recuzat şi în cazul în care a mai participat în calitate de judecător la examinarea aceleiaşi cauze în primă instanţă, pe cale ordinară sau extraordinară de atac, precum şi în cazul participării ca judecător de instrucţie. Această prevedere nu se extinde asupra membrilor Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, precum şi asupra judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie la rejudecarea cauzelor în baza hotărârii Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie.

(4) Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute la alineatul (2) pct.5) şi la alin.(3) nu se aplică judecătorului de instrucţie şi judecătorului instanţei de recurs care judecă recursul împotriva hotărârii privind măsura preventivă.

[…]”

Articolul 460

Deschiderea procedurii de revizuire

„(1) Procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate procurorului de nivelul instanţei care a judecat cauza în fond. În cazul temeiurilor prevăzute la articolul 458 alin.(3) pct.3) şi 4), procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanţei de judecată care a judecat cauza în primă instanţă.

[…]”

Articolul 463

Rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii

„(1) Rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii se face conform regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.

[…]”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că teza I de la articolul 33 alin.(3) din Codul de procedură penală, care le interzice judecătorilor să participe la o nouă judecare a cauzei, este considerată în jurisprudenţa instanţelor de drept comun ca fiind inaplicabilă în cazurile în care judecătorul participă la examinarea cererii de revizuire. În acest sens, autorul consideră că judecătorul care a examinat fondul unei cauze penale în primă instanţă nu poate adopta o soluţie imparţială pe marginea aceleiaşi cauze penale într-o procedură de revizuire. Din acest considerent, autorul consideră că o astfel de interpretare a normei contestate este neconstituţională.

10. Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul „instanţei de judecată” de la teza a II-a de la articolul 460 alin.(1) din Codul de procedură penală este interpretat în jurisprudenţa instanţelor de drept comun ca însemnând „completului de judecată”, fapt care permite ca cererile de revizuire să fie adresate judecătorilor care au examinat fondul unei cauze. În acest sens, autorul consideră că o astfel de interpretare a normei contestate este neconstituţională.

11. În fine, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că articolul 463 alin.(1) din Codul de procedură penală este neclar sub aspectul obligativităţii rejudecării cauzei după admiterea revizuirii de un alt complet de judecată decât cel care a examinat admisibilitatea cererii de revizuire.

12. Potrivit autorului excepţiei, interpretările normelor contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 26, 54 şi 116 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către dl avocat Tudor Osoianu în interesele dlui Vladimir Filat în dosarul nr.1rh-18/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie teza I de la articolul 33 alin.(3), teza a II-a de la articolul 460 alin.(1) şi articolul 463 alin.(1) din Codul de procedură penală.

17. Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat mai multe norme din Constituţie, Curtea reţine că în motivarea sesizării acesta evidenţiază că interpretarea normelor contestate contravine dreptului acuzatului de a fi judecat de un tribunal imparţial, aşa cum prevede articolul 20 din Constituţie.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte că un atribut esenţial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparţialităţii judecătorului. În acest sens, articolul 116 din Constituţie stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii (a se vedea DCC nr.13 din 9 februarie 2018, §20, şi DCC nr.62 din 19 septembrie 2016, §20).

19. Astfel, în cauza Kyprianou v. Cipru [MC], 15 decembrie 2005, §118, Curtea Europeană a rezumat principiile care decurg din jurisprudenţa sa cu privire la imparţialitatea instanţei judecătoreşti, după cum urmează:

„[…] într-o societate democratică este de o importanţă fundamentală ca instanţele judecătoreşti să inspire încredere persoanelor şi, în primul rând, acuzatului, în procedurile penale […]. În acest sens, articolul 6 îi impune instanţei imparţialitatea. Imparţialitatea denotă, în mod normal, lipsa prejudecăţii sau a părtinirii, existenţa sau lipsa acesteia putând fi probată în mai multe moduri. Astfel, Curtea face distincţie între abordarea subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, şi abordarea obiectivă, adică stabilirea oferirii de garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens […]. Cu privire la cel de-al doilea test, atunci când testul este aplicat în cazul unui complet de judecători, este necesar să se stabilească dacă, pe lângă comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte care pot trezi dubii în ceea ce priveşte imparţialitatea. În acest sens, chiar aparenţele pot avea o anumită importanţă […]. Atunci când se hotărăşte dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a se bănui că un complet nu este imparţial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparţial este important, însă nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi justificată obiectiv […].”

20. Totodată, Curtea observă că în decizia R.M.B. v. Regatul Unit, nr.37120/97, din 9 septembrie 1998, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că în materie penală testul obiectiv cere să se stabilească dacă în afară de conduita personală a judecătorului există fapte care pot ridica dubii privind imparţialitatea judecătorilor. Motivul pentru o examinare aprofundată a cazurilor în care judecătorii exercită funcţii consecutive în cadrul unor proceduri constă în faptul că după ce un judecător s-a pronunţat într-un caz o dată, imparţialitatea sa poate fi pusă la îndoială a doua oară [când se pronunţă în acelaşi caz]. Nu contează faptul dublei participări, ci întinderea şi natura deciziilor luate.

21. Curtea Europeană a invocat raţionamente similare statuând că nu poate fi vorba de lipsă de imparţialitate în îndeplinirea atribuţiilor judiciare în cazul în care judecătorul a pronunţat deja decizii pur formale şi procedurale în alte etape ale procedurii; în schimb, această problemă poate apărea dacă, în alte etape ale procedurii, judecătorul s-a pronunţat deja cu privire la vinovăţia acuzatului (Gómez de Liaño y Botella v. Spania, 22 iulie 2008, §§67-71).

22. În prezenta cauză, Curtea trebuie să verifice dacă normele contestate conţin garanţii suficiente care ar asigura faptul că persoanele condamnate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile pot beneficia de dreptul de a fi judecate de un tribunal imparţial în procedura de revizuire.

23. Curtea observă că, în cazul existenţei motivelor de revizuire prevăzute de articolul 458 alin.(3) pct.3) şi 4) din Codul de procedură penală, procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanţei de judecată care a judecat cauza în primă instanţă [a se vedea teza a II-a de la articolul 460 alin.(1) din Cod]. Din momentul primirii cererii de revizuire, preşedintele instanţei de judecată trebuie să o repartizeze conform prevederilor articolului 344 din Cod (i.e. în mod aleatoriu) pentru examinare [a se vedea articolul 462 alin.(1) din Cod]. În acest context, Curtea observă că legea procesual-penală îi interzice judecătorului să participe la o nouă judecare a cauzei în procedura căii extraordinare de atac (revizuirea reprezentând o cale extraordinară de atac) dacă a mai participat în calitate de judecător la examinarea aceleiaşi cauze în primă instanţă, într-o cale ordinară sau extraordinară de atac, precum şi în cazul participării ca judecător de instrucţie [teza I de la articolul 33 alin.(3) din Cod]. Acest fapt presupune că cererile de revizuire care ajung la instanţa de revizuire nu le mai pot fi repartizate judecătorilor care s-au pronunţat anterior printr-o hotărâre asupra fondului unei cauze penale a cărei revizuire se cere.

24. Curtea constată că, deşi sub aspectul Convenţiei Europene faptul că acelaşi judecător îndeplineşte succesiv funcţii diferite în cadrul aceleiaşi cauze nu este incompatibil prima facie cu cerinţele articolului 6 §1 din Convenţie (a se vedea §20 supra), legislatorul naţional a instituit în acest sens un nivel de protecţie mai ridicat, interzicându-le judecătorilor care s-au pronunţat chiar şi o singură dată asupra fondului unei cauze să participe în viitor la admisibilitatea unei cereri de revizuire. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile tezei I de la articolul 33 alin.(3) şi tezei a II-a de la articolul 460 alin.(1) din Codul de procedură penală conţin garanţii suficiente care ar asigura examinarea admisibilităţii cererii de revizuire de către un tribunal imparţial, aşa cum prevede articolul 20 din Constituţie. Aşadar, Curtea constată că normele contestate sunt clare şi previzibile.

25. Cu privire la contestarea articolului 463 alin.(1) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că legislatorul nu a stabilit în mod expres faptul că rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii trebuie examinată de un alt complet de judecată decât cel care a examinat admisibilitatea cererii de revizuire. Prin urmare, Curtea reţine că acest capăt al sesizării este inadmisibil pentru că autorul sesizării pune în discuţie o problemă de interpretare a legii, subiect care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, §15; DCC nr.135 din 15 noiembrie 2018, §23).

26. Curtea menţionează că, potrivit articolului 115 alin.(1) din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii, iar în conformitate cu articolul 1 alin.(2) din Legea nr.789 din 26 martie 1996, Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti. În acest sens, Curtea Europeană a recunoscut, în cauza Baydar v. Olanda, 24 aprilie 2018, §47, faptul că asigurarea aplicării uniforme şi a interpretării corecte a legilor de către instanţele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim compatibil cu Convenţia (DCC nr.46 din 22 mai 2018, §34; DCC nr.36 din 19 aprilie 2018, §34).

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a tezei I de la articolul 33 alin.(3), a tezei a II-a de la articolul 460 alin.(1) şi a articolului 463 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Tudor Osoianu în interesele dlui Vladimir Filat, în dosarul nr.1rh-18/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.