H O T Ă R Â R E

privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolele 189 alin.(3)

lit.f), 307 alin.(2) lit.c), 327 alin.(2) lit.c), 329 alin.(1) şi alin.(2) lit.b) şi din

articolul 335 alin.(1¹) din Codul penal (sesizările nr.151g/2018,

nr.172g/2018, nr.174g/2018, nr.175g/2018, nr.183g/2018,

nr.186g/2018, nr.189g/2018, nr.191g/2018, nr.193g/2018,

nr.198g/2018, nr.200g/2018, nr.203g/2018, nr.211g/2018,

nr.212g/2018, nr.2g/2019, nr.21g/2019, nr.35g/2019,

nr.49g/2019, nr.62g/2019, nr.105g/2019, nr.109g/2019,

nr.120g/2019, nr.140a/2019 şi nr.159g/2019)

 

nr. 24  din  17.10.2019

 

Monitorul Oficial nr.338-343/207 din 15.11.2019

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

 

Având în vedere sesizările depuse pe 30 octombrie 2018, 21 noiembrie 2018, 22 noiembrie 2018, 28 noiembrie 2018, 3 decembrie 2018, 5 decembrie 2018, 6 decembrie 2018, 11 decembrie 2018, 13 decembrie 2018, 17 decembrie 2018, 27 decembrie 2018, 2 ianuarie 2019, 1 februarie 2019, 20 februarie 2019, 5 martie 2019, 29 martie 2019, 29 mai 2019, 5 iunie 2019, 20 iunie 2019, 26 iulie 2019 şi 5 septembrie 2019,

Înregistrate pe aceleaşi date,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal al Republicii Moldova, ridicate de către dl avocat Igor Gargaun, în dosarul nr.1-716/2017; de către dl judecător Eugeniu Beşelea, în dosarul nr.1-325/2019, aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani; de către dl avocat Gheorghe Ulianovschi, în dosarele nr.1-187/2017 şi nr.1-86/2017; de către dl Mihail Moraru, parte în dosarul nr.1-84/2017; de către dna avocat Svetlana Coşneanu, în dosarul nr.1-85/2017; de către dl avocat Marin Afanas, în dosarul nr.1-74/2017; de către dl avocat Vadim Marchitan, în dosarul nr.1-103/2017; de către dl avocat Victor Mazniuc, în dosarul nr.1-133/2017; de către dl avocat Ivan Turceac, în dosarul nr.1-255/2017; de către dl avocat Ion Malanciuc, în dosarul nr.1-35/2017, şi de către dl avocat Marcel Gîscă, în dosarul nr.1-36/2017, aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana.

2. La originea cauzei se află excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 327 alin.(2) lit.c) din Codul penal al Republicii Moldova, ridicate de către dl avocat Valentin Mocanu, în dosarul nr.1-85/2018, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central; de către dl avocat Alexandru Iachimciuc, în dosarul nr.1-763/2015, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru; de către dl avocat Marin Domente, în dosarul nr.1-805/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi de către dl avocat Vasile Nicoară, în dosarul nr.1-909/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi în dosarul nr.1ra-53/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

3. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) şi a literei b) din alin.(2) al aceluiaşi articol din Codul penal, ridicată de către dl avocat Constantin Lazari, în dosarul nr.1a-1948/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Excepţia de neconstituţionalitate a articolului 329 alin.(2) lit.b) a mai fost ridicată de către dl avocat Nicolae Baban, în dosarul nr.1-296/2018 pendinte la Judecătoria Edineţ, sediul central; de către dl avocat Sergiu Guţu, în dosarul 1-128/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul Floreşti, şi de către dl avocat Vitalie Tihon, în dosarul nr.1-1360/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

4. De asemenea, la originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 335 alin.(1¹) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Vitalie Şleahtiţki, în dosarul nr.1-689/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Bălţi, sediul central.

5. La originea cauzei se află şi sesizarea depusă la Curtea Constituţională de către dl Vladimir Bolea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, privind controlul constituţionalităţii articolului 189 alin.(3) lit.f) din Codul penal.

6. Sesizările au fost depuse la Curtea Constituţională pe 30 octombrie 2018, 21 noiembrie 2018, 22 noiembrie 2018, 28 noiembrie 2018, 3 decembrie 2018, 5 decembrie 2018, 6 decembrie 2018, 11 decembrie 2018, 13 decembrie 2018, 17 decembrie 2018, 27 decembrie 2018, 2 ianuarie 2019, 1 februarie 2019, 20 februarie 2019, 5 martie 2019, 29 martie 2019, 29 mai 2019, 5 iunie 2019, 20 iunie 2019, 26 iulie 2019 şi 5 septembrie 2019, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

7. Având în vedere faptul că sesizările abordează probleme similare, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul „151g/2018”.

8. Pe 15 octombrie 2019, dl avocat Gheorghe Ulianovschi a depus la Curtea Constituţională o cerere, prin care a solicitat verificarea constituţionalităţii articolului 307 alin.(1) din Codul penal. În acest sens, autorul cererii a făcut trimitere la articolul 6 alin.(2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională îşi stabileşte ea însăşi limitele de competenţă. Curtea Constituţională poate pronunţa o hotărâre şi în privinţa altor acte normative a căror constituţionalitate depinde în întregime sau parţial de constituţionalitatea actului contestat”.

9. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale, Consiliului Superior al Magistraturii şi Curţii Supreme de Justiţie.

10. În cadrul şedinţei publice a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal a fost susţinută de către dl avocat Gheorghe Ulianovschi, autor al sesizărilor nr.151g/2018 şi nr.186g/2018. De asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 327 alin.(2) lit.c) din Codul penal a fost susţinută de către dl avocat Vasile Nicoară, autor al sesizărilor nr.183g/2018 şi nr.21g/2019. Excepţia de neconstituţionalitate a textului „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) şi a literei b) din alin.(2) al aceluiaşi articol din Codul penal a fost susţinută de dl avocat Constantin Lazari. Excepţia de neconstituţionalitate a articolului 189 alin.(3) lit.f) din Codul penal fost susţinută de către reprezentantul dlui Vladimir Bolea, dl avocat Alexandru Bot.

11. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi la organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Laurenţiu Hadîrcă, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei.

 

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei penale nr.1-187/2017

12. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Serghei Popovici de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal

13. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Gheorghe Ulianovschi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

14. Prin încheierea din 23 octombrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei penale nr.1-84/2017

15. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Mihail Moraru de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

16. În cadrul examinării cauzei, dl Mihail Moraru a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

17. Prin încheierea din 19 noiembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

3. Circumstanţele cauzei penale nr.1-85/2017

18. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Iurie Hîrbu de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

19. În cadrul examinării cauzei, dna avocat Svetlana Coşneanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

20. Prin încheierea din 19 noiembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

4. Circumstanţele cauzei penale nr.1-86/2017

21. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Serghei Gubenco de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

22. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Gheorghe Ulianovschi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

23. Prin încheierea din 26 noiembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

5. Circumstanţele cauzei penale nr.1-74/2017

24. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dnei Liliana Andrieş de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

25. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Marin Afanas a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

26. Prin încheierea din 28 noiembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

6. Circumstanţele cauzei penale nr.1-103/2017

27. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Gheorghe Marchitan de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

28. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Vadim Marchitan a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

29. Prin încheierea din 3 decembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

7. Circumstanţele cauzei penale nr.1-716/2017

30. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dnei Aurica Us de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

31. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Igor Gargaun a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

32. Prin încheierea din 5 decembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

8. Circumstanţele cauzei penale nr.1-133/2017

33. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Serghei Lebediuc de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

34. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Victor Mazniuc a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

35. Prin încheierea din 10 decembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

9. Circumstanţele cauzei penale nr.1-255/2017

36. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Ştefan Niţa de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

37. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Ivan Turceac a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

38. Prin încheierea din 11 decembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

10. Circumstanţele cauzei penale nr.1-35/2017

39. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Igor Vornicescu de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

40. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Ion Malanciuc a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

41. Prin încheierea din 20 decembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

11. Circumstanţele cauzei penale nr.1-36/2017

42. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Valeriu Gîscă de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

43. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Marcel Gîscă a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

44. Prin încheierea din 20 decembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

12. Circumstanţele cauzei penale nr.1-37/2017

45. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală de învinuire a dlui Gheorghe Gorun de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal.

46. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Igor Gargaun a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

47. Prin încheierea din 19 decembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

13. Circumstanţele cauzei penale nr.1-85/2018

48. Pe rolul Judecătoriei Străşeni, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Iacob Timoş de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 327 alin.(2) lit.c) [Abuzul de serviciu soldat cu urmări grave] din Codul penal.

49. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Valentin Mocanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 327 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

50. Prin încheierea din 14 noiembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

14. Circumstanţele cauzei penale nr.1-909/2018

51. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Ion Apostol de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 327 alin.(2) lit.c) [Abuzul de serviciu soldat cu urmări grave] din Codul penal.

52. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 327 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

53. Prin încheierea din 22 noiembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

15. Circumstanţele cauzei penale nr.1-763/2015

54. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza penală de învinuire a dlui Oleg Toderiţă de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 327 alin.(2) lit.c) [Abuzul de serviciu soldat cu urmări grave] din Codul penal.

55. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Alexandru Iachimciuc a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 327 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

56. Prin încheierea din 15 noiembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

16. Circumstanţele cauzei penale nr.1-805/2018

57. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Serghei Popa de comiterea infracţiunilor prevăzute la articolul 327 alin.(2) lit.c) [Abuzul de serviciu soldat cu urmări grave] şi 352¹ [Falsul în declaraţii] din Codul penal.

58. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Marin Domente a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 327 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

59. Prin încheierea din 15 decembrie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

17. Circumstanţele cauzei penale nr.1ra-53/2019

60. Pe rolul Curţii Supreme de Justiţie se află recursul avocatului şi cel al procurorului, depuse în cauza penală de învinuire a dlui Nicolae Vicol de comiterea, între altele, a infracţiunii prevăzute la articolul 327 alin.(2) lit.c) [Abuzul de serviciu soldat cu urmări grave] din Codul penal.

61. În cadrul examinării recursurilor, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 327 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

62. Prin încheierea din 29 ianuarie 2019, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

18. Circumstanţele cauzei penale nr.1a-1948/2018

63. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află apelul depus împotriva sentinţei de condamnare a dlor Stepan Peca, Iurie Paladi, Stanislav Ganenco şi Serghei Chiţanu pentru comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 329 alin.(2) lit.b) din Codul penal [Neglijenţa în serviciu care a cauzat urmări grave].

64. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Constantin Lazari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) şi a literei b) din alin.(2) al aceluiaşi articol din Codul penal.

65. Prin încheierea din 14 februarie 2019, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

19. Circumstanţele cauzei penale nr.1-296/2018

66. Pe rolul Judecătoriei Edineţ, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Mihail Bahanovschi de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 329 alin.(2) lit.b) din Codul penal [Neglijenţa în serviciu care a cauzat urmări grave].

67. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Nicolae Baban a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 329 alin.(2) din Codul penal.

68. Prin încheierea din 12 martie 2019, Judecătoria Edineţ, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

20. Circumstanţele cauzei penale nr.1-128/2018

69. Pe rolul Judecătoriei Soroca, sediul Floreşti, se află cauza penală de învinuire a dnei Vera Brumă de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 329 alin.(2) lit.b) din Codul penal [Neglijenţa în serviciu care a cauzat urmări grave].

70. În cadrul şedinţei de judecată din 5 martie 2019, dl avocat Sergiu Guţu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 329 alin.(2) din Codul penal.

71. Prin încheierea din 12 martie 2019, Judecătoria Soroca, sediul Floreşti, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

21. Circumstanţele cauzei penale nr.1-1360/2019

72. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Lilian Petica de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 329 alin.(2) lit.b) din Codul penal [Neglijenţa în serviciu care a cauzat urmări grave].

73. În cadrul şedinţei de judecată din 12 iunie 2019, dl avocat Vitalie Tihon a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 329 alin.(2) din Codul penal.

74. Prin încheierea din 12 iunie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

22. Circumstanţele cauzei penale nr.1-689/2017

75. Pe rolul Judecătoriei Bălţi, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Alexandru Guţu de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 335 alin.(1¹) din Codul penal [Abuzul de serviciu în domeniul privat soldat cu urmări grave].

76. În cadrul şedinţei de judecată din 15 mai 2019, dl avocat Vitalie Şleahtiţki a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 335 alin.(1¹) din Codul penal.

77. Prin încheierea din 21 mai 2019, Judecătoria Bălţi, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

23. Circumstanţele cauzei penale nr.1-325/2019

78. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Ghenadie Bîrnaz de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii soldată cu urmări grave] din Codul penal

79. În cadrul şedinţei de judecată din 3 septembrie 2019, dl judecător Eugeniu Beşelea a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal.

80. Prin încheierea din 3 septembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

81. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative”.

82. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 3

Principiul legalităţii

„(1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unei infracţiuni, nici supus unei pedepse penale, decât în baza unei hotărâri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală.

(2) Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise.”

Articolul 189

Şantajul

„(1) Şantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvîrşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, ameninţînd cu violenţă persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspîndirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.

[...]

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

[...]

f) soldate cu alte urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu amendă în mărime de la 1850 la 2350 unităţi convenţionale.

[...]”

Articolul 307

Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii

„(1) Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii

se pedepseşte cu amendă în sumă de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

[...]

c) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.”

Articolul 327

Abuzul de putere sau abuzul de serviciu

„(1) Folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile […] drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

[…]

c) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

[…].”

Articolul 329

Neglijenţa în serviciu

„(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:

a) decesul unei persoane;

b) alte urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.”

Articolul 335

Abuzul de serviciu

„(1) Folosirea intenţionată de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală ori care lucrează pentru o astfel de organizaţie a situaţiei de serviciu, a bunurilor organizaţiei în interes material, în alte interese personale sau în interesul terţilor, direct ori indirect, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(1¹) Acţiunile prevăzute la alin.(1), soldate cu urmări grave,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

[...].”

83. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sunt următoarele:

Articolul 7

Nicio pedeapsă fără lege

„1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.

[...].”

 

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

84. În Decizia sa din 19 iunie 2019, Curtea a constatat respectarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiilor de neconstituţionalitate.

85. Curtea a reţinut că obiectele excepţiilor de neconstituţionalitate sunt articolele 307 alin.(2) lit.c), 327 alin.(2) lit.c), 329 alin.(2) lit.b), 335 alin.(1¹), precum şi textul „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal, norme legale în baza cărora sunt judecate cauzele penale în care s-au ridicat excepţiile de neconstituţionalitate. De asemenea, obiect al prezentei cauze este şi articolul 189 alin.(3) lit.f) din Codul penal contestat de către deputatul, dl Vladimir Bolea. Verificarea constituţionalităţii acestui tip de acte normative ţine de competenţa ratione materiae a Curţii, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

86. Sesizările au fost formulate de către subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

87. Cu privire la condiţia referitoare la existenţa unei hotărâri a Curţii prin care prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea a observat că, în Hotărârea nr.22 din 1 octombrie 2018, ea a verificat constituţionalitatea textului „soldate cu urmări grave” de la articolul 328 alin.(3) lit.d) din Codul penal, pe care l-a declarat neconstituţional. Cu toate acestea, având în vedere faptul că texte similare cu „soldată cu urmări grave” sunt conţinute şi de articolele 189 alin.(3) lit.f), 307 alin.(2) lit.c), 327 alin.(2) lit.c), 329 alin.(2) lit.b) şi 335 alin.(1¹) din Codul penal, Curtea a considerat că trebuie să examineze aceste excepţii de neconstituţionalitate în fond.

88. Cu privire la critica referitoare la textul „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal, Curtea a observat că, în Hotărârile nr.22 din 27 iunie 2017 şi nr.33 din 7 decembrie 2017, ea a verificat constituţionalitatea textului „intereselor publice” de la articolele 327 alin.(1) şi 328 alin.(1) din Codul penal, pe care l-a declarat neconstituţional, în cazul ambelor articole. Având în vedere faptul că textul „intereselor publice sau” este conţinut şi de articolul 329 alin.(1) din Codul penal, Curtea a decis să examineze şi acest capăt de sesizare.

89. Autorii excepţiilor au susţinut, în principal, că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(2), 22 şi 23 din Constituţie.

90. Având în vedere faptul că articolele 1 alin.(3) şi 22 din Constituţie garantează principiul legalităţii incriminării şi pedepsei penale, iar articolul 23 din Constituţie stabileşte exigenţele referitoare la calitatea legii, Curtea a reţinut că normele constituţionale invocate de către autorii excepţiilor sunt incidente în prezenta cauză.

91. Prin urmare, Curtea a considerat că textele „soldată cu urmări grave” de la articolele 189 alin.(3) lit.f), 307 alin.(2) lit.c), 327 alin.(2) lit.c), textul „Acţiunile prevăzute la alin.(1), soldate cu urmări grave” din art.335 alin.(1¹), textul „alte urmări grave” din art.329 alin.(2) lit.b), precum şi textul „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal trebuie examinate prin prisma prevederilor articolelor 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie.

92. Cu privire la cererea dlui avocat Gheorghe Ulianovschi din 15 octombrie 2019 (a se vedea supra §8), Curtea menţionează că aceasta nu poate fi considerată o excepţie de neconstituţionalitate. Curtea explică faptul că părţile la un proces de judecată sau reprezentaţii lor ar putea ridica excepţia de neconstituţionalitate doar prin intermediul instanţei de judecată şi doar dacă sunt respectate condiţiile stabilite în HCC nr.2 din 9 februarie 2016 [i.e. obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie; excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate]. Totodată, Curtea poate pronunţa o hotărâre şi în privinţa altor prevederi normative a căror constituţionalitate depinde în întregime sau parţial de constituţionalitatea dispoziţiilor contestate [a se vedea articolul 6 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale]. Totuşi, în cazul de faţă, Curtea consideră că constituţionalitatea articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal nu depinde în întregime sau parţial de constituţionalitatea alineatului (1) al aceluiaşi articol. Mai mult, Curtea s-a pronunţat anterior asupra faptului dacă judecătorul ar putea fi tras la răspundere penală pentru pronunţarea cu bună-ştiinţă a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii. În acest sens, Curtea a conchis că răspunderea penală a judecătorului în baza articolului 307 din Codul penal poate fi compatibilă cu principiul independenţei judecătorului doar în urma unei interpretări restrictive şi doar în baza unor probe incontestabile, care ar demonstra intenţia judecătorului în emiterea actului judecătoresc contrar legii (a se vedea HCC nr.12 din 28 martie 2017, §92). Prin urmare, Curtea nu identifică vreun motiv pentru a verifica constituţionalitatea alin.(1) al art.307 Cod penal concomitent cu verificarea constituţionalităţii alin.(2) lit.b) al aceluiaşi articol.

 

B. FONDUL CAUZEI

I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 1 ALIN.(3) ŞI 22, COROBORATE CU ARTICOLUL 23 ALIN.(2) DIN CONSTITUŢIE

1. Argumentele autorilor sesizărilor

93. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate şi a sesizării depuse de către deputatul în Parlament, autorii au susţinut că noţiunea comună utilizată în articolele 189 alin.(3) lit.f), 307 alin.(2) lit.c), 327 alin.(2) lit.c), 329 alin.(2) lit.b) şi 335 alin.(1¹) din Codul penal – „urmări grave” – nu corespunde exigenţelor calităţii legii penale, fiind în contradicţie cu articole 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie. Legea nu stabileşte semnificaţia noţiunii „urmări grave”. Semnificaţia acesteia ar fi stabilită, în practică, printr-o interpretare subiectivă şi discreţionară a organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată, fapt care generează abuzuri din partea celor dotaţi cu competenţa aplicării legii penale.

94. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate au menţionat că, de vreme ce „urmare gravă” este o circumstanţă care agravează şi sporeşte pedeapsa, aceasta ar trebui să fie formulată cu o precizie mai înaltă.

95. De asemenea, unii autori au invocat că experţi din cadrul Consiliului Europei au realizat expertize ale Codului penal şi au conchis că noţiunile de „urmări grave” şi de „alte urmări grave” urmează a fi excluse din Cod.

96. Aceleaşi argumente au fost invocate şi cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a textului „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal.

Argumentele autorităţilor

97. Opinia Guvernului a fost redată în şedinţa publică a Curţii de către dl Laurenţiu Hadîrcă, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei. În particular, reprezentantul Guvernului a menţionat că prevederile contestate sunt previzibile, pentru că în Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.7 din 15 mai 2017 cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, precum şi neglijenţa în serviciu s-a explicat ce semnifică noţiunea de „interes public” şi noţiunea de „urmări grave”. Astfel, reprezentantul Guvernului a concluzionat că prevederile contestate sunt constituţionale.

98. În opinia sa scrisă, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că dispoziţiile legale contestate din Codul penal sunt similare cu cele ale articolului 328 alin.(3) lit.d) din Cod – declarate neconstituţionale prin Hotărârea nr.22 din 1 octombrie 2018. Astfel, Preşedintele susţine că raţionamentele şi considerentele din Hotărârea nr.22 din 1 octombrie 2018 sunt aplicabile, mutatis mutandis, în privinţa normelor contestate în această cauză.

99. De asemenea, în opinia Preşedintelui Republicii Moldova, noţiunea de „interese publice” utilizată la articolul 329 alin.(1) din Codul penal este una generală, care nu poate fi definită. Astfel, aceasta contravine articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie.

100. Mai mult, Preşedintele Republicii Moldova a subliniat că, în Codul penal sunt prevăzute aproximativ 55 de norme care agravează răspunderea penală în funcţie de prezenţa semnului calificativ „urmări grave” sau „alte urmări grave”. Sub acest aspect, Preşedintele Republicii Moldova a chemat Curtea să emită o Adresă către Parlament, în vederea revizuirii acestor sintagme din Codul penal.

101. Parlamentul a menţionat că ţine de competenţa Curţii Constituţionale să verifice dacă prevederile contestate sunt constituţionale şi a considerat că este oportună examinarea de către Curte a acestora, în vederea identificării unor soluţii de îmbunătăţire a legii penale. De asemenea, Parlamentul a susţinut că, având în vedere că sesizările în discuţie privesc aceeaşi problemă, Curtea ar trebui să le conexeze într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

102. Consiliul Superior al Magistraturii a menţionat, în opinia sa scrisă, că prevederile legale contestate nu sunt conforme cu exigenţele calităţii legii penale. În motivarea opiniei sale, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut trimitere la Hotărârea nr.22 din 1 octombrie 2018, prin care noţiunea de „soldată cu urmări grave” din articolul 328 alin.(3) lit.d) din Codul penal a fost declarată neconstituţională, şi a chemat Curtea să procedeze de o manieră similară în acest caz.

103. În opinia sa, Procuratura Generală a invocat că Hotărârea nr.22 din 1 octombrie 2018 prin care noţiunea de „soldată cu urmări grave” din articolul 328 alin.(3) lit.d) din Codul penal a fost declarată neconstituţională, trebuie aplicată şi în privinţa normelor contestate în această cauză. În acest sens, Procuratura Generală a reamintit că odată cu adoptarea Hotărârii nr.22 din 1 octombrie 2018 Curtea a emis o Adresă către Parlament în vederea stabilirii în legea penală, în mod expres şi cu exactitate, a urmărilor care pot fi calificate drept „urmări grave”.

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale

104. Curtea reaminteşte că preeminenţa dreptului presupune, inter alia, asigurarea legalităţii şi a certitudinii juridice (Raportul privind preeminenţa dreptului, adoptat de către Comisia de la Veneţia la cea de-a 86 sesiune plenară, 2011, §41).

105. În special în materie penală, dispoziţiile articolului 22 din Constituţie, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege).

106. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul 7 din Convenţie trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării şi a sancţionării arbitrare a persoanei (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §50; Vasiliauskas v. Lituania [MC], 20 octombrie 2015, §153; Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, §45). Această afirmaţie este valabilă şi în contextul articolului 22 din Constituţie.

107. În acest sens, Curtea constată că principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale presupune, prin definiţie, că nicio faptă nu poate fi considerată infracţiune dacă nu există o lege care să o prevadă (nullum crimen sine lege) şi că pedepsele nu pot fi aplicate dacă nu sunt prevăzute de lege (nulla poena sine lege). Legalitatea incriminării şi a pedepsei reprezintă principala garanţie a certitudinii juridice a persoanei în materie penală.

108. Curtea a reţinut că principiul în discuţie are consecinţe atât pentru activitatea de elaborare a normelor penale, cât şi pentru procesul aplicării acestora. Altfel spus, acesta este obligatoriu deopotrivă pentru legislator şi pentru judecător. În activitatea legislativă, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei intervine atât sub aspect material, cât şi sub aspect formal. Sub aspect material, acest principiu îi impune legislatorului două obligaţii fundamentale: (1) să prevadă într-un text de lege faptele considerate infracţiuni şi pedepsele aferente; şi (2) să redacteze textul legal cu suficientă claritate, pentru ca orice persoană să poată realiza care sunt acţiunile sau inacţiunile care intră sub incidenţa acestuia. Aspectul formal se referă la obligaţia adoptării normelor penale ca legi organice, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie (HCC nr.12 din 14 mai 2018, §§35, 36).

109. Pe de altă parte, principiul analizat le impune subiectelor care au competenţa aplicării legii penale două obligaţii esenţiale: interpretarea strictă a legii penale şi interzicerea analogiei în defavoarea persoanei şi, respectiv, interzicerea aplicării retroactive a legii penale, cu excepţia legii penale mai favorabile (HCC nr.12 din 14 mai 2018, §37).

110. Curtea Europeană a subliniat în jurisprudenţa sa că expresia „prevăzută de lege” presupune, între altele, ca legea să întrunească standardul calităţii, i.e. ca aceasta să fie accesibilă şi previzibilă (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §50; Vasiliauskas v. Lituania [MC], 20 octombrie 2015, §154; Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, §48). De altfel, Curtea notează că şi articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile.

111. Condiţia accesibilităţii presupune ca textele de lege să poată fi cunoscute de către destinatari. Orice persoană trebuie să poată dispune de informaţii privind normele juridice aplicabile într-un caz concret (Khlyustov v. Rusia, 11 iulie 2013, §68). Accesibilitatea legii are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează în baza articolului 76 din Constituţie, legea publicându-se în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

112. La rândul ei, condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, §47).

113. Totuşi, Curtea Europeană a menţionat că, deşi certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă (Del Rio Prada v. Spania [MC], 21 octombrie 2013, §§92, 93). Nevoia de a evita rigiditatea excesivă şi de a ţine pasul cu circumstanţele în schimbare presupune exprimarea unor legi în termeni care sunt, într-o mai mare sau mai mică măsură, vagi, iar interpretarea şi aplicarea unor asemenea reglementări depinde de practică (Kokkinakis v. Grecia, 25 mai 1993, §40). Pe de altă parte, utilizarea unor concepte şi a unor criterii prea vagi în interpretarea unei prevederi legislative conduce la incompatibilitatea acesteia cu exigenţele clarităţii şi previzibilităţii, în privinţa efectelor sale (Liivik v. Estonia, 25 iunie 2009, §§96–104).

114. Cu privire la clarificarea normelor juridice, Curtea Europeană a reţinut că dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul procesului de creare a dreptului este o parte bine-consolidată şi necesară a tradiţiei juridice în statele-părţi la Convenţie. Articolul 7 din Convenţie nu poate fi citit ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale prin intermediul interpretării judiciare de la caz la caz, cu condiţia ca evoluţia care rezultă să fie conformă cu esenţa infracţiunii şi să fie previzibilă în mod rezonabil (Kononov v. Letonia [MC], 17 mai 2010 §185). Atunci când examinează previzibilitatea unei norme penale, Curtea Europeană trebuie să se asigure dacă interpretarea judiciară a legii penale a continuat pur şi simplu o linie perceptibilă a dezvoltării jurisprudenţiale (Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni v. România, 24 mai 2007, §44).

115. În orice caz, instanţele de judecată nu sunt îndreptăţite să recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale sau la o aplicare defavorabilă prin analogie (a se vedea Navalnye v. Rusia, 17 octombrie 2017. §68). O asemenea abordare este interzisă de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană. În consecinţă, cerinţa interpretării stricte a normei penale, ca şi interzicerea analogiei defavorabile în aplicarea legii penale urmăresc protecţia persoanei împotriva arbitrarului.

116. De asemenea, pentru ca legea să îndeplinească cerinţa previzibilităţii, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit (Sissanis v. România, 25 ianuarie 2007, §66). O putere discreţionară care nu este delimitată, chiar dacă face obiectul controlului judiciar din punct de vedere formal, nu trece de testul previzibilităţii. Aceeaşi concluzie este valabilă şi pentru puterea discreţionară nelimitată a instanţelor judecătoreşti (HCC nr.28 din 23 noiembrie 2015, §61).

3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

3.2.1. Cu privire la critica noţiunii de „urmări grave”

117. Curtea a examinat în Hotărârea nr.22 din 1 octombrie 2018 dacă textul „soldate cu urmări grave” de la articolul 328 alin.(3) lit.d) din Codul penal corespunde exigenţelor legalităţii incriminării şi pedepsei penale, precum şi accesibilităţii şi clarităţii legii penale, aşa cum sunt acestea prevăzute de articolele 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie. Având în vedere faptul că noţiunea de „urmări grave” este conţinută şi de articolele 189 alin.(3) lit.f), 307 alin.(2) lit.c), 327 alin.(2) lit.c), 329 alin.(2) lit.b) şi 335 alin.(1¹) din Codul penal, Curtea va examina constituţionalitatea acestei sintagme prin prisma testului stabilit în Hotărârea sa nr.22 din 1 octombrie 2018.

118. Cu privire la condiţia accesibilităţii, Curtea menţionează că publicul larg are acces la Codul penal, acesta fiind publicat în Monitorul Oficial. Aici operează prezumţia cunoaşterii legii, care decurge din principiul general de drept nemo censetur ignorare legem. Prin urmare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că dispoziţiile examinate îndeplinesc condiţia accesibilităţii, iar sarcina Curţii este de a stabili dacă aceste prevederi sunt suficient de previzibile.

119. Cu titlu preliminar, Curtea observă că în jurisprudenţa Curţii Europene s-a reţinut că sfera de aplicare a conceptului de previzibilitate depinde în mare măsură de conţinutul instrumentului în cauză, de domeniul pe care îl reglementează, precum şi de numărul şi statutul destinatarilor săi. Persoanele care au o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai mare în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca acestea să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, §65; Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, §145).

120. Curtea observă că infracţiunea prevăzută la articolul 189 alin.(3) lit.f) din Codul penal, în care se utilizează noţiunea de „urmări grave”, nu are un subiect calificat. Cu alte cuvinte, norma incriminatoare nu reclamă o calitate specială pentru a putea fi catalogat subiectul infracţiunii. În acest caz, gradul de previzibilitate al legii trebuie apreciat în lumina standardului „experienţei juridice obişnuite”.

121. Curtea constată că în cazul articolului 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal [infracţiuni contra justiţiei], subiect al infracţiunii poate fi doar judecătorul, iar în cazul articolelor 327 alin.(2) lit.c) şi 329 alin.(2) lit.b) din Codul penal [infracţiuni care atentează la buna-desfăşurare a activităţii din sfera publică] – orice persoană publică, în sensul articolului 123 alin.(2) din Cod.

122. În cazul articolului 335 alin.(1¹) din Codul penal, legislatorul a prevăzut că subiect al infracţiunii poate fi persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală ori care lucrează pentru o astfel de organizaţie. Având în vedere faptul că aceste norme sunt aplicabile în privinţa unor diverse activităţi profesionale, gradul lor de previzibilitate trebuie apreciat, de asemenea, în lumina standardului „experienţei juridice obişnuite”.

123. Totuşi, Curtea observă că nu există repere fixe în legea penală în funcţie de care să poată fi apreciat conţinutul noţiunii de „urmări grave” utilizată în aceste articole din Codul penal. De asemenea, legea nu stabileşte niciun criteriu material care să cuantifice „gravitatea” urmării prejudiciabile. De altfel, calificarea urmărilor infracţiunii ca fiind „grave” are implicaţii majore în privinţa agravării răspunderii penale a făptuitorului. Această concluzie decurge din compararea sancţiunilor infracţiunilor tip în care nu este prevăzut semnul calificativ „urmări grave” şi infracţiunile agravate care prevăd această noţiune.

124. Mai mult, Curtea menţionează că jurisprudenţa în materie nu a dezvoltat pentru noţiunea criticată un înţeles exact care să constituie un reper în funcţie de care să poată fi apreciat conţinutul acesteia şi, prin urmare, articolele 189 alin.(3) lit.f), 307 alin.(2) lit.c), 327 alin.(2) lit.c), 329 alin.(2) lit.b) şi 335 alin.(1¹) din Codul penal sunt susceptibile de o interpretare extensivă defavorabilă făptuitorului. În acest sens, Curtea Europeană a reiterat în cauza Prigală v. Republica Moldova, 13 februarie 2018, §§38-40, că interpretarea extensivă defavorabilă constituie o încălcare a articolului 7 din Convenţia Europeană.

125. Astfel, chiar şi în cazul infracţiunilor ale căror subiecte practică o anumită activitate profesională [în acest caz articolele 307 alin.(2) lit.c) şi 335 alin.(1¹) din Codul penal] există riscul ca „gravitatea” să fie apreciată în baza unor criterii arbitrare şi discreţionare de către cei dotaţi cu competenţa aplicării legii penale (a se vedea, de exemplu, hotărârea Curţii Europene în cauza Oleksandr Volkov v. Ucraina din 9 ianuarie 2013, §186, în care Curtea a constatat că formularea unei legi nu era suficient de clară pentru a le permite destinatarilor săi – judecători, adică persoane bine pregătite din punct de vedere juridic, să cunoască faptele care le pot angaja răspunderea disciplinară).

126. Având în vedere multitudinea semnificaţiilor acestei sintagme, Curtea reţine că destinatarul normei penale nu poate cunoaşte care este acţiunea/inacţiunea prohibită, astfel încât să-şi adapteze conduita în mod corespunzător. În practică, stabilirea acestora nu poate fi făcută de către cei competenţi să aplice legea penală, decât în baza unor criterii lipsite de suport legal. Chiar dacă se face apel la consultanţa de specialitate, destinatarul normei ar putea fi privat de posibilitatea conformării cu prevederile legale.

127. Aşadar, în lipsa unor repere fixe stabilite în legea penală, calificarea urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii ca fiind „urmări grave” se face la discreţia celor care aplică legea penală, justiţiabilul aflându-se într-o stare de incertitudine juridică.

128. Rezumând cele enunţate supra, Curtea conchide că noţiunea de „urmări grave” conţinută de articolele 189 alin.(3) lit.f), 307 alin.(2) lit.c), 327 alin.(2) lit.c), 329 alin.(2) lit.b) şi 335 alin.(1¹) din Codul penal este formulată de o manieră imprecisă şi neclară şi le conferă autorităţilor care o aplică o marjă excesivă de discreţie. Prin urmare, această sintagmă nu îndeplineşte standardul calităţii legii penale, fiind contrară articolelor 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie.

129. Totuşi, Curtea menţionează că, deşi a constatat neconstituţionalitatea noţiunii de „urmări grave” conţinută de articolele menţionate, acest fapt nu împiedică Parlamentul să-i precizeze întinderea şi conţinutul. De altfel, simpla eliminare a acesteia ar putea să nu ofere o protecţie adecvată valorilor sociale ocrotite de legea penală atunci când prin comiterea unei infracţiuni se atentează la viaţa şi sănătatea persoanei, precum şi în cazul în care se provoacă prejudicii materiale semnificative.

130. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin Legea nr.277 din 18 decembrie 2008, Parlamentul a exclus sintagma „urmări grave” din textul unor articole din Codul penal şi a substituit-o cu texte clare şi previzibile. De exemplu, noţiunea de „urmări grave” de la articolul 215 din Codul penal [răspândirea bolilor epidemice] a fost substituită cu următorul text: vătămarea gravă sau medie a sănătăţii sau cu decesul persoanei. Modificări similare au intervenit şi în textul articolului 197 alin.(2) din Codul penal [distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor]. În Nota informativă la proiectul Legii în discuţie, autorii acesteia au susţinut că menţinerea în Codul penal a noţiunii de „urmări grave” contravine principiului legalităţii şi previzibilităţii legii penale. De asemenea, s-a menţionat că era necesară stabilirea exhaustivă a urmărilor grave care pot surveni ca urmare a comiterii unei infracţiuni. Curtea nu poate constata niciun motiv pertinent cu privire la modificarea de către Parlament doar a acestor articole, pentru că raţionamentele indicate în Nota informativă erau valabile pentru toate articolele din Codul penal care cuprindeau noţiunea de „urmări grave”.

131. Prin urmare, Curtea va emite o Adresă către Parlament în vederea stabilirii în legea penală, cu exactitate, a urmărilor care pot fi calificate drept „urmări grave” în contextul tuturor infracţiunilor din Codul penal.

132. De asemenea, Curtea reţine că, în vederea realizării scopului legii penale, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată nu este exclusă posibilitatea aplicării sancţiunilor infracţiunilor tip de la articolele 189, 307, 327, 329 şi 335 din Codul penal, în care nu este utilizat semnul calificativ „urmări grave”. Mai mult, nu este exclusă posibilitatea aplicării regulilor concursului de infracţiuni, în eventualitatea în care în anumite cauze o „urmare gravă” constituie o urmare prejudiciabilă a unei infracţiuni distincte [e.g. decesul unei persoane – articolul 149 din Codul penal (Lipsirea de viaţă din imprudenţă); vătămări corporale – articolul 157 (Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă)].

3.2.2. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a textului „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal

133. Curtea reaminteşte că anterior a declarat neconstituţional textul „intereselor publice” din articolele 327 alin.(1) şi 328 alin.(1) din Codul penal (a se vedea HCC nr.22 din 27 iunie 2017 şi HCC nr.33 din 7 decembrie 2017).

134. Curtea observă că noţiunea de „interes public” este redată, între altele, în art.3 din Legea integrităţii nr.82 din 25 mai 2017 (i.e. interes general de dezvoltare a bunăstării societăţii în ansamblu şi de realizare a intereselor private legitime, garantat prin funcţionarea entităţilor publice şi private, precum şi prin exercitarea atribuţiilor de serviciu ale agenţilor entităţilor date în strictă conformitate cu prevederile legale, în mod eficient şi econom din punct de vedere al utilizării resurselor), în art.2 din Legea nr.16 din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese (i.e. interesul general al societăţii ca persoanele care deţin funcţii publice să ia, în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu, decizii imparţiale şi legitime), precum şi în Codul administrativ. Totuşi, Curtea constată că o astfel de definiţie nu se regăseşte şi în legea penală.

135. Prin urmare, Curtea reiterează că legea penală nu conţine criterii clare şi previzibile pentru aprecierea, în mod concret, a impactului acţiunilor unei persoane în privinţa unei valori abstracte cum este „interesul public” (HCC nr.33 din 7 decembrie 2017, §108).

136. Sub acest aspect, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene din cazul Liivik v. Estonia, 25 iunie 2009, §§100-101, în care s-a reţinut că criteriile utilizate de instanţele naţionale în vederea stabilirii provocării unui prejudiciu „considerabil intereselor statului” de către reclamant şi a incompatibilităţii acţiunilor cu „interesul general al dreptăţii” erau prea vagi. Curtea Europeană nu a fost convinsă că persoana ar fi putut să prevadă în mod rezonabil riscul de a fi acuzată şi condamnată pentru faptul că prin acţiunile sale a provocat daune semnificative intereselor statului, de vreme ce norma penală implica utilizarea unor noţiuni largi şi a unor criterii vagi.

137. Având în vedere caracterul abstract al sintagmei contestate, Curtea a constatat că textul „interesului public” de la articolul 329 din Codul penal este susceptibil de o interpretare extensivă defavorabilă în cazul făptuitorului. Interpretarea extensivă defavorabilă constituie o încălcare a principiului legalităţii incriminării şi al legalităţii pedepsei.

138. În lipsa unor repere fixe stabilite în legea penală, calificarea urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu pentru „interesul public” se face la discreţia celor care aplică legea penală, justiţiabilul aflându-se într-o stare de incertitudine juridică. Astfel, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele din Hotărârile nr.22 din 27 iunie 2017 şi nr.33 din 7 decembrie 2017 sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză.

139. Mai mult, Curtea reţine că, în conformitate cu articolul 329 alin.(1) din Codul penal, neglijenţa în serviciu constă în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

140. Curtea observă că pentru aplicarea răspunderii în baza articolului 329 alin.(1) din Codul penal trebuie ca fapta comisă să cauzeze (i) daune în proporţii mari (i.e. care, potrivit articolului 126 din Codul penal, depăşesc 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul comiterii faptei) intereselor publice sau (ii) daune în proporţii mari drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

141. Curtea constată că textul „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal complică descrierea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, fiind o sursă de incertitudine juridică (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.15 din 22 mai 2018, §68). Noţiunea de „interes public” este abstractă şi nu asigură identificarea entităţii căreia îi sunt cauzate daunele, adică victima infracţiunii.

142. Prin urmare, textul „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal nu îndeplineşte standardul calităţii legii penale, fiind contrar articolelor 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie.

143. Având în vedere constatările de la §141 şi §142 din prezenta hotărâre, Curtea menţionează că declararea neconstituţională a textului „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal nu restrânge câmpul de aplicare al acestui articol. În acest sens, Curtea reţine că expresia legală ce se menţine [daune în proporţii mari drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice] protejează toate eventualele victime ale faptei de neglijenţă în serviciu, avându-se în vedere că persoanele juridice pot fi de drept public sau de drept privat (a se vedea articolul 173 din Codul civil). Astfel, rezultă în mod rezonabil că eventualele daune materiale cauzate intereselor publice s-ar putea regăsi în categoria daunelor cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice de drept public.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit excepţiile de neconstituţionalitate a textului „soldată cu urmări grave” din articolul 307 alin.(2) lit.c) din Codul penal, ridicate de către dl avocat Igor Gargaun, în dosarul nr.1-716/2017; de către dl judecător Eugeniu Beşelea, în dosarul nr.1-325/2019, aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani; de către dl avocat Gheorghe Ulianovschi, în dosarele nr.1-187/2017 şi nr.1-86/2017; de către dl Mihail Moraru, inculpat în dosarul nr.1-84/2017; de către dna avocat Svetlana Coşneanu, în dosarul nr.1-85/2017; de către dl avocat Marin Afanas, în dosarul nr.1-74/2017; de către dl avocat Vadim Marchitan, în dosarul nr.1-103/2017; de către dl avocat Victor Mazniuc, în dosarul nr.1-133/2017; de către dl avocat Ivan Turceac, în dosarul nr.1-255/2017; de către dl avocat Ion Malanciuc, în dosarul nr.1-35/2017, şi de către dl avocat Marcel Gîscă, în dosarul nr.1-36/2017, aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana.

2. Se admit excepţiile de neconstituţionalitate a textului „soldată cu urmări grave” din articolul 327 alin.(2) lit.c) din Codul penal, ridicate de către dl avocat Valentin Mocanu, în dosarul nr.1-85/2018, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central; de către dl avocat Alexandru Iachimciuc, în dosarul nr.1-763/2015, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, de către dl avocat Marin Domente, în dosarul nr.1-805/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi de către dl avocat Vasile Nicoară, în dosarul nr.1-909/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi în dosarul nr.1ra-53/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

3. Se admite excepţia de neconstituţionalitate a textului „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) şi a textului „alte urmări grave” din articolul 329 alin.(2) lit.b) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Constantin Lazari, în dosarul nr.1a-1948/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

4. Se admit excepţiile de neconstituţionalitate a textului „alte urmări grave” din articolul 329 alin.(2) lit.b) din Codul penal, ridicate de către dl avocat Nicolae Baban, în dosarul nr.1-296/2018, pendinte la Judecătoria Edineţ, sediul central; de către dl avocat Sergiu Guţu, în dosarul nr.1-128/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul Floreşti, şi de către dl avocat Vitalie Tihon, în dosarul nr.1-1360/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

5. Se admite excepţia de neconstituţionalitate a textului „Acţiunile prevăzute la alin.(1), soldate cu urmări grave” din articolul 335 alin.(1¹) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Vitalie Şleahtiţki, în dosarul nr.1-689/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Bălţi, sediul central.

6. Se admite sesizarea dlui Vladimir Bolea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, cu privire la controlul constituţionalităţii textului „soldate cu alte urmări grave” din articolul 189 alin.(3) lit.f) din Codul penal.

7. Se declară neconstituţionale:

- textul „soldate cu alte urmări grave” din articolul 189 alin.(3) lit.f) din Codul penal;

- textul „soldată cu urmări grave” din articolele 307 alin.(2) lit.c) şi 327 alin.(2) lit.c) din Codul penal;

- textul „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal;

- textul „alte urmări grave” din articolul 329 alin.(2) lit.b) din Codul penal;

- textul „acţiunile prevăzute la alin.(1), soldate cu urmări grave” din articolul 335 alin.(1¹) din Codul penal.

8. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

PCC-01/151g-24

Chişinău, 17 octombrie 2019

Doamnei Zinaida Greceanîi,

Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova

 

ADRESĂ

 

Prin Hotărârea nr.24 din 17 octombrie 2019, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale următoarele texte din Codul penal: „soldate cu alte urmări grave” din articolul 189 alin.(3), „soldată cu urmări grave” din articolele 307 alin.(2) lit.c) şi 327 alin.(2) lit.c), „alte urmări grave” din articolul 329 alin.(2) lit.b), „acţiunile prevăzute la alin.(1), soldate cu urmări grave” din articolul 335 alin.(1¹).

Curtea a reţinut că nu există repere fixe în legea penală care ar defini noţiunea de „urmări grave” utilizată în articolele 189 alin.(3) lit.f), 307 alin.(2) lit.c), 327 alin.(2) lit.c), 329 alin.(2) lit.b) şi 335 alin.(1¹) din Codul penal. De asemenea, legea nu stabileşte niciun criteriu material care să cuantifice „gravitatea” urmării prejudiciabile. De altfel, calificarea urmărilor infracţiunii ca fiind „urmări grave” are implicaţii majore în privinţa agravării răspunderii penale a făptuitorului.

Totuşi, Curtea a menţionat că, deşi a constatat neconstituţionalitatea noţiunii de „urmări grave” conţinută de articolele menţionate, acest fapt nu împiedică Parlamentul să-i precizeze întinderea şi conţinutul, astfel încât să asigure o protecţie adecvată valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că prin Legea nr.277 din 18 decembrie 2008, Parlamentul a exclus sintagma „urmări grave” din textul unor articole din Codul penal şi a substituit-o cu texte clare şi previzibile. De exemplu, noţiunea de „urmări grave” de la articolul 215 din Codul penal [răspândirea bolilor epidemice] a fost substituită cu următorul text: vătămarea gravă sau medie a sănătăţii sau cu decesul persoanei. Modificări similare au intervenit şi în textul articolului 197 alin.(2) din Codul penal [distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor]. În Nota informativă la proiectul Legii în discuţie, autorii acesteia au susţinut că menţinerea în Codul penal a noţiunii de „urmări grave” contravine principiului legalităţii şi previzibilităţii legii penale. De asemenea, s-a menţionat că era necesară stabilirea exhaustivă a urmărilor grave care pot surveni ca urmare a comiterii unei infracţiuni. Curtea nu a putut constata niciun motiv pertinent cu privire la modificarea de către Parlament doar a acestor articole, pentru că raţionamentele indicate în Nota informativă erau valabile pentru toate articolele din Codul penal care cuprindeau noţiunea de „urmări grave”.

Prin Adresa anexată la Hotărârea nr.22 din 1 octombrie 2018, Curtea i-a semnalat Parlamentului că noţiunea de „urmări grave” se regăseşte în mai multe articole ale Codului penal şi a sugerat modificarea normelor penale în discuţie, în conformitate cu principiul legalităţii incriminării. Până în prezent, această Adresă nu a fost pusă în executare.

De asemenea, prin Hotărârea nr.24 din 17 octombrie 2019, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional textul „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal. Curtea a menţionat că noţiunea de „interes public” este abstractă şi nu asigură identificarea entităţii căreia îi sunt cauzate daunele în proporţii mari [aşa cum prevede articolul 329 alin.(1) din Codul penal], adică victima infracţiunii. În afară de aceasta, Curtea a reţinut că expresia „daune în proporţii mari drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal protejează toate eventualele victime ale faptei de neglijenţă în serviciu, avându-se în vedere că persoanele juridice pot fi de drept public sau de drept privat (a se vedea articolul 173 din Codul civil). Astfel, rezultă în mod rezonabil că eventualele daune materiale cauzate intereselor publice s-ar putea regăsi în categoria daunelor cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice de drept public, care gestionează un domeniu de interes public. În consecinţă, Curtea a constatat că textul „intereselor publice sau” din articolul 329 alin.(1) din Codul penal complică descrierea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, fiind o sursă de incertitudine juridică.

Aşadar, dată fiind omisiunea Parlamentului de a remedia aceste aspecte care perpetuează o stare de neconstituţionalitate, precum şi frecvenţa sesizărilor relative la această problemă, Curtea atrage atenţia Parlamentului în privinţa necesităţii aducerii normelor penale în corespundere cu raţionamentele expuse în hotărârea menţionată.

În conformitate cu prevederile articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.