D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.223g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a Hotărârii Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014 cu privire la completarea

anexei nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.351 din 23 martie 2005

 

nr. 57  din  05.06.2020

 

Monitorul Oficial nr.194-197/104 din 31.07.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 19 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe data de 5 iunie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014 cu privire la completarea anexei nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.351 din 23 martie 2005, ridicată de către S.R.L. „BAS”, în persoana administratorului dl Iaroslav Babuşceac, parte în dosarul civil nr.2a-524/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet din cadrul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ de la Curtea de Apel Chişinău (domnii judecători: Maria Guzun, Virgiliu Buhnaci şi Liuba Pruteanu), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află apelul declarat de S.R.L. „BAS” împotriva hotărârii Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 26 noiembrie 2018. Prin hotărârea menţionată supra, S.R.L. „BAS” a fost obligată să evacueze spaţiile ocupate – garaje cu suprafaţa 188,8 m.p., amplasate pe drumul nr.2 Chişinău – Soroca – frontiera cu Ucraina, km 11 (mun.Chişinău, com.Grătieşti), aflate în gestiunea economică a Î.S. Administraţia de Stat a Drumurilor, iar Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău a fost obligat să efectueze rectificarea înscrisurilor în Registrul bunurilor imobile referitor la terenul de 0,1022 ha, amplasat pe drumul nr.2 Chişinău – Soroca – frontiera cu Ucraina, km 11 (mun.Chişinău, com.Grătieşti). Acţiunea reconvenţională a S.R.L. „BAS” împotriva Î.S. Administraţia de Stat a Drumurilor a fost respinsă integral.

4. În şedinţa de judecată din 19 noiembrie 2019, dl Iaroslav Babuşceac, administratorul S.R.L. „BAS”, a ridicat, în numele societăţii pe care o reprezintă, excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014 cu privire la completarea anexei nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.351 din 23 martie 2005.

5. Prin Încheierea din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

„(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

[…]”.

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”.

Articolul 102

Actele Guvernului

(1) Guvernul adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[…]”.

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

„(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atît organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar.”

Articolul 126

Economia

„(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

[…]”

7. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014 cu privire la completarea anexei nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.351 din 23 martie 2005 sunt următoarele:

„Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Anexa nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.351 din 23 martie 2005 „Cu privire la aprobarea listelor bunurilor imobile proprietate publică a statului şi la transmiterea unor bunuri imobile” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.129-131, art.1072), cu modificările şi completările ulterioare, se completează cu poziţia 26¹ cu următorul cuprins:

 

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că Hotărârea Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014 cu privire la completarea anexei nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.351 din 23 martie 2005, prin care au fost declarate proprietate publică a statului garajele cu suprafaţa la sol 188,8/1 m.p. de la adresa juridică Drumul nr.2 Chişinău – Soroca – frontiera cu Ucraina, km 11 (mun.Chişinău, com.Grătieşti), este contrară dispoziţiilor constituţionale care prevăd obligaţia statului de a proteja toate tipurile de proprietate, de a respecta autonomia locală şi de a administra proprietatea publică în condiţiile legii.

9. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate se referă la un imobil care ar fi aparţinut cu drept de proprietate unor terţi, iar la adoptarea acestora, Guvernul n-a respectat legislaţia relevantă şi, astfel a încălcat principiile şi drepturile constituţionale privind proprietatea. De asemenea, autorul sesizării invocă articolele 9 alin.(1), 46 alin.(1) şi alin.(2), 102 alin.(2), 109 şi 126 alin.(2) lit.a) din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit următoarele condiţii de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate:

(1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie;

(2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

12. Cu privire la prima condiţie, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, ţine de competenţa Curţii Constituţionale să exercite controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului. Curtea observă că autorul excepţiei solicită controlul constituţionalităţii Hotărârii Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014 cu privire la completarea anexei nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.351 din 23 martie 2005, prin care au fost declarate proprietate publică a statului garajele cu suprafaţa la sol 188,8/1 m.p. de la adresa juridică Drumul nr.2 Chişinău – Soroca – frontiera cu Ucraina, km 11, (mun.Chişinău, com.Grătieşti) (în continuare – Hotărârea Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014). Curtea va aprecia ulterior dacă obiectul sesizării respective implică un control de constituţionalitate sau un control de legalitate.

13. Cu privire la cea de-a doua condiţie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Iaroslav Babuşceac, administratorul S.R.L. „BAS”, care este parte în dosarul civil nr.2a-524/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Cu privire la cea de-a treia condiţie, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea apelului în partea ce ţine de litigiile civile referitoare la garajele cu suprafaţa la sol 188,8/1 m.p. de la adresa juridică Drumul nr.2 Chişinău – Soroca – frontiera cu Ucraina, km 11 (mun.Chişinău, com.Grătieşti).

15. Curtea reţine că şi a patra condiţie de admisibilitate este întrunită, în circumstanţele în care Hotărârea Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014 nu a mai făcut obiectul unei examinări din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate.

16. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa în speţă a unui drept constituţional. Astfel, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, §18; DCC nr.35 din 23 martie 2020, §18).

17. Autorul sesizării susţine că prin actul normativ criticat se încalcă prevederile articolelor 9 alin.(1) [principiile fundamentale privind proprietatea], 46 alin.(1) şi alin.(2) [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 102 alin.(2) [actele Guvernului], 109 [principiile de bază ale administrării publice locale] şi 126 alin (2) lit.a) [economia] din Constituţie.

18. Cu referire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale articolului 126 alin.(2) lit.a), Curtea menţionează că acestea se referă la obligaţia statului de a reglementa activităţile economice şi administrarea proprietăţii publice. În acest sens, proprietatea publică vizează persoane juridice de drept public – statul sau unităţile administrativ-teritoriale – care, în condiţiile legii, au în patrimoniul lor atât un drept de proprietate privată, cât şi un drept de proprietate publică. Curtea reţine că persoanele fizice sau juridice de drept privat nu au această calitate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.159 din 10 decembrie 2018, §26). Atunci când pretinde încălcarea unor drepturi fundamentale, o persoană juridică de drept privat nu poate invoca articolul 126 alin.(2) lit.a) din Legea Supremă.

19. De asemenea, Curtea nu poate reţine argumentele autorului sesizării în partea în care acesta susţine că Hotărârea Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014 este contrară principiilor de bază ale administrării publice locale, garantate de articolul 109 din Constituţie, şi aduce atingere intereselor autorităţii publice locale. În acest caz, aşa cum au fost prezentate argumentele în sesizare, autorul excepţiei pledează în interesele consiliului local al comunei Grătieşti, care este parte în cauza civilă în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Totuşi, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi ridicată pentru protejarea drepturilor şi intereselor unor persoane terţe.

20. În acest sens, consiliul local al comunei Grătieşti deţine competenţa de a sesiza Curtea Constituţională în cazul în care ar considera că o hotărâre a Guvernului încalcă exigenţele constituţionale privind administrarea publică locală. Astfel, potrivit articolului 25 lit.j) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 38 alin.(1) lit.j) din Codul jurisdicţiei constituţionale, consiliile unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau al doilea sunt subiecte cu drept de sesizare în faţa Curţii Constituţionale în cazurile în care actele normative enumerate la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie nu corespund dispoziţiilor constituţionale din articolele 109 şi 111.

21. Deşi autorul sesizării a invocat faptul că hotărârea contestată ar încălca articolele 9 alin.(1) şi 46 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate nu conţine argumente privind relevanţa şi pertinenţa normelor constituţionale în prezenta cauză. Nu a fost motivată pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate şi nici nu s-a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.44 din 22 mai 2017, §19; DCC nr.30 din 29 martie 2018, §22; DCC nr.102 din 3 octombrie 2019 §17; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, §23; DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, §16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §20; DCC nr.33 din 19 martie 2020, §31).

22. Curtea reiterează că normele cuprinse în actele Guvernului nu pot avea caracter primar şi că acestea dezvoltă şi concretizează dispoziţiile legilor. Guvernul nu are competenţă normativă primară, fiind abilitat să acţioneze numai în executarea actelor legislative (HCC nr.22 din 28 septembrie 2004, §3; DCC nr.132 din 5 decembrie 2019, §22; DCC nr.11 din 3 februarie 2020, §30). Prin urmare, legea trebuie să preexiste hotărârii (a se vedea HCC nr.29 din 28 octombrie 2016, §74).

23. Curtea observă că Guvernul a adoptat Hotărârea nr.50 din 24 ianuarie 2014 pentru organizarea executării Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25 februarie 1998. De asemenea, Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, inter alia, deleagă Guvernului competenţa de a adopta hotărâri privind atribuirea bunurilor proprietate de stat domeniului public sau domeniului privat al statului [articolul 6 alin.(1) lit.a)]. În acest caz, exercitându-şi funcţia de executare a legilor, Guvernul nu a acţionat ultra vires, el rămânând în sfera competenţelor sale, în concordanţă cu prevederile articolului 102 alin.(2) din Constituţie.

24. Curtea observă că autorul sesizării solicită, de fapt, un control al legalităţii, şi nu unul al constituţionalităţii hotărârii contestate. În acest sens, Curtea subliniază că controlul legalităţii hotărârilor Guvernului nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Reieşind din faptul că hotărârile Guvernului sunt acte de reglementare secundară (secundum legem), care sunt emise în vederea executării legilor şi, prin urmare, nu trebuie să contravină acestora, controlul de legalitate al unor asemenea acte le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea în acest sens DCC nr.1 din 14 iulie 2011; DCC nr.7 din 30 decembrie 2011, §35; DCC nr.16 din 9 februarie 2018, §21; DCC nr.27 din 29 martie 2018, §24; DCC nr.101 din 6 septembrie 2018, §32; DCC nr.11 din 29 ianuarie 2019, §23-25; DCC nr.11 din 3 februarie 2020, §33).

25. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că prezenta sesizare privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr.50 din 24 ianuarie 2014 cu privire la completarea anexei nr.6 la Hotărârea nr.351 din 23 martie 2005, ridicată de către dl Iaroslav Babuşceac, administratorul S.R.L. „BAS”, parte în dosarul civil nr.2a-524/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.