D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.155g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 23 alin.(4) şi (6) din

 Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea

averii şi intereselor personale

nr. 102  din  03.10.2019

Monitorul Oficial nr.320-325/196 din 01.11.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 29 august 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 3 octombrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alin.(4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale, ridicată de către dl avocat Danu Dogotari, în dosarul nr.3-320/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 29 august 2019 de către dna judecător Viorica Dodon de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, se află acţiunea în contencios administrativ depusă de către dl avocat Danu Dogotari împotriva Autorităţii Naţionale de Integritate cu privire la anularea actului de constatare.

4. Pe 18 iunie 2019, dl avocat Danu Dogotari a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 23 alin.(4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale [răspunderea pentru încălcarea prevederilor Legii privind declararea averii şi intereselor personale].

5. Prin încheierea din 2 august 2019, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

7. Prevederile relevante ale Legii privind declararea averii şi intereselor personale nr.133 din 17 iunie 2019 sunt următoarele:

Articolul 23

Răspunderea pentru încălcarea

prevederilor prezentei legi

„[…]

(4) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat că acesta a soluţionat o cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese constituie temei pentru răspunderea contravenţională sau penală şi pentru revocarea, destituirea sau, după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză.

[…]

(6) Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcţie potrivit prevederilor alin.(3)-(5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică, cu excepţia funcţiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia publică ori de demnitate publică respectivă sau din data încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, ea nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

[…]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Potrivit autorului sesizării, legislatorul a lăsat la discreţia angajatorului decizia privind iniţierea procedurii disciplinare sau încetarea raporturilor de muncă cu salariatul. Doar angajatorul dispune de astfel de prerogative şi el este persoana care decide dacă abaterea disciplinara comisă de către salariat trebuie sancţionată disciplinar prin aplicarea unui avertisment, mustrări sau mustrări aspre sau prin concedierea salariatului.

9. De asemenea, autorul consideră că prevederile articolului contestat vin în contradicţie cu prevederile articolului 86 din Codul muncii şi cu articolul 50 din Codul educaţiei, care nu prevăd încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese ca un motiv de concediere sau de destituire din funcţie a salariatului.

10. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1, 4, 6, 15, 16, 20, 29, 43 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii privind declararea averii şi intereselor personale, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Danu Dogotari în dosarul nr.3-320/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 23 alin.(4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale.

15. Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a menţionat că prevederile contestate ar permite o încălcare a dreptului la muncă, acesta nu a prezentat argumentele pe care se sprijină opinia sa.

16. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, norma de referinţă despre care se pretinde că este încălcată şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei neconformităţi existente între cele două texte (a se vedea DCC nr.98 din 19 decembrie 2016, §22).

17. În prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea pretinsei neconformităţi a textului criticat cu normele constituţionale invocate. Autorul sesizării nu a demonstrat raportul contradictoriu dintre prevederile contestate şi Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.44 din 22 mai 2017, §19; DCC nr.52 din 27 iunie 2017, §28; DCC nr.116 din 15 decembrie 2017, §23; DCC nr.145 din 29 noiembrie 2018, §15).

18. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alin.(4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale, ridicată de către dl avocat Danu Dogotari, în dosarul nr.3-320/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.