D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.34g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(4) din Legea nr.113

din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti

(suspendarea activităţii executorului judecătoresc)

nr. 68  din  15.06.2020

Monitorul Oficial nr.212-220/117 din 21.08.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 11 martie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 15 iunie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(4) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, ridicată de dna Elena Grosu, parte în dosarul nr.2r-185/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către un complet de la Curtea de Apel Chişinău format din judecătorii doamnele Aliona Danilov, Olga Cojocaru şi domnul Anatol Pahopol, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 1 decembrie 2016, dna Elena Grosu a formulat o contestaţie împotriva dlui Valeriu Todorovici şi dnei Aurica Todorovoci, cu participarea în calitate de intervenienţi accesorii a dlor executori judecătoreşti Roman Talmaci şi Anatolie Bănărescu şi S.R.L. „Credit Rapid”. Prin această contestaţie, dna Elena Grosu a solicitat repunerea în termen şi anularea actelor emise de dl executor judecătoresc Roman Talmaci, i.e. o încheiere privind ridicarea sechestrului şi a unui proces-verbal de predare-primire a ½ cotă parte dintr-un bun imobil.

4. Printr-o Încheiere din 28 octombrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins cererea dnei Elena Grosu privind repunerea în termen ca neîntemeiată. Totodată, instanţa a respins contestaţia ca tardivă.

5. Pe 13 noiembrie 2019, dna avocat stagiar Alexandrina Ciobanu, care o reprezintă pe dna Elena Grosu, a formulat un recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitând casarea încheierii contestate şi admiterea integrală a contestaţiei depuse.

6. Pe 19 februarie 2020, dna Elena Grosu a ridicat în faţa Curţii de Apel Chişinău excepţia de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(1) lit.a) şi alin.(4) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti şi a textului „transmiterea bunului se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc” din articolul 140 alin.(9) din Codul de executare.

7. Printr-o încheiere din 27 februarie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate doar în partea articolului 18 alin.(4) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 18

Suspendarea activităţii executorului judecătoresc. Consecinţele suspendării

„(1) Activitatea executorului judecătoresc se suspendă în cazul:

a) deţinerii unei funcţii elective sau a funcţiei de secretar general al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti – pe durata mandatului;

[...]

(4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a) suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei din oficiu sau la cererea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile articolului 18 alin.(4) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti sunt incerte, iar executorii judecătoreşti ar face abuz de aceste norme.

11. În opinia sa, prevederile contestate încalcă articolele 2 alin.(2) şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dna Elena Grosu, parte în dosarul nr.2r-185/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 18 alin.(4) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti. Aceste prevederi stabilesc că activitatea executorului judecătoresc se suspendă în cazul deţinerii unei funcţii elective sau a funcţiei de secretar general al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti – pe durata mandatului, iar suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei din oficiu sau la cererea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

16. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă în care se examinează legalitatea unor acte emise de către un executor judecătoresc (a se vedea supra §3).

18. Prin urmare, nu există niciun indiciu că dispoziţiile articolului 18 alin.(4) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti care reglementează cazurile şi modalitatea de suspendare a activităţii executorului judecătoresc ar fi aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. De altfel, nici autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nici instanţa care a trimis sesizarea nu au demonstrat că prevederile în discuţie ar fi incidente în litigiu.

19. Totodată, Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, §18).

20. Curtea observă că, deşi autorul susţine că dispoziţiile contestate contravin articolelor 2 alin.(2) [suveranitatea şi puterea de stat] şi 23 alin.(2) [calitatea legii] din Constituţie, argumentul său principal se referă la pretinsa neclaritate a prevederile contestate.

21. Curtea reaminteşte că articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile (HCC nr.12 din 14 mai 2018, §38; HCC nr.22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, §110). Articolul 23 din Constituţie (care stabileşte condiţiile calităţii legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (DCC nr.38 din 8 iulie 2016, §35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, §18). Calitatea unei legi nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §28).

22. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a argumentat dacă prevederile contestate ar aduce vreo ingerinţă unui drept fundamental garantat de Constituţie. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a invocat niciun argument din perspectiva articolului 2 alin.(2) din Constituţie.

23. Dacă ar proceda la examinarea sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorului ei în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea DCC nr.9 din 5 ianuarie 2018, §21; DCC nr.145 din 16 decembrie 2019, §16; DCC nr.15 din 10 februarie 2020, §17).

24. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, §16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §20; DCC nr.33 din 19 martie 2020, §31; DCC nr.50 din 28 mai 2020, §16; DCC nr.54 din 2 iunie 2020, §31).

25. Mai mult, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la incertitudinea prevederilor contestate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi exprimă dezacordul cu actele şi acţiunile unui executor judecătoresc. Aceste aspecte vizează interpretarea şi aplicarea legii, problemă a cărei soluţionare nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §25, DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, §29). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §50 şi §51). Totodată, Curtea notează că orice pretins abuz al executorului judecătoresc poate fi cenzurat de către instanţele de judecată.

26. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(4) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, ridicată de dna Elena Grosu, parte în dosarul nr.2r-185/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.