D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.210g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 13 din Legea nr.499

din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat

pentru unele categorii de cetăţeni

nr. 15  din  10.02.2020

Monitorul Oficial nr.102/55 din 10.04.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 29 noiembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 10 februarie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 13 din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, ridicată de dl Veaceslav Cenuşa, parte în dosarul nr.3-692/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Vitalii Ciumac din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Veaceslav Cenuşa a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, prin care a solicitat anularea Deciziilor nr.93/2017/35367 din 31 mai 2017 şi nr.18216 din 17 iulie 2017.

4. În cadrul şedinţei de judecată din 22 octombrie 2019, dl Veaceslav Cenuşa a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 13 din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni (redacţia Legii nr.499 din 14 iulie 1999, în vigoare la data apariţiei litigiului), care prevede că cuantumul alocaţiei pentru persoane vârstnice constituie 15% din cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă, stabilit anual de către Guvern.

5. Prin încheierea din 22 octombrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

„(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, la data apariţiei litigiului, sunt următoarele:

Articolul 12

Condiţiile de stabilire a alocaţiei

„Alocaţia pentru persoane vârstnice se stabileşte cetăţenilor care au atins vârsta de pensionare conform legislaţiei în vigoare, dar nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie de asigurări sociale de stat şi nu se află la întreţinerea deplină a statului.”

Articolul 13

Cuantumul alocaţiei

„Cuantumul alocaţiei pentru persoane vârstnice constituie 15% din cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă, stabilit anual de către Guvern.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii sunt următoarele:

Articolul 14

Dreptul la pensie pentru limită de vârstă

„Dreptul la pensie pentru limită de vârstă se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile privind vârstele de pensionare şi stagiile de cotizare prevăzute de prezenta lege.”

Articolul 15

Condiţiile de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă

„(1) Pensia pentru limită de vârstă poate fi stabilită la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute la art.41, cu condiţia realizării stagiului minim de cotizare de 15 ani.

(2) Asiguratul care, la împlinirea vârstei standard de pensionare, nu are stagiul minim de cotizare prevăzut la alin.(1) are dreptul la alocaţie în condiţiile Legii nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.

(3) În cazul în care, la împlinirea vârstei standard de pensionare, asiguratul nu îşi exercită dreptul la pensie, la stabilirea pensiei se va lua în considerare stagiul de cotizare realizat la data solicitării.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că prevederile articolului 13 din Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni (în redacţia de la data apariţiei litigiului) stabilesc alocaţia pentru persoane vârstnice în cuantum de 15% din pensia minimă pentru limită de vârstă stabilită anual de Guvern, fapt care conduce la o inechitate socială şi la o discriminare între persoanele vârstnice care au stagiul de cotizare de 14 ani şi cele care n-au nici o zi stagiu de cotizare.

10. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 8, 16 şi 47 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Veaceslav Cenuşa în dosarul nr.3-692/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 13 din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea deciziilor Casei Naţionale de Asigurări Sociale emise pe baza prevederilor contestate. Prin urmare, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate la examinarea cauzei respective, mai exact atunci când va determina legalitatea deciziilor menţionate.

16. Deşi autorul sesizării a invocat incidenţa articolelor 4, 8, 16 şi 47 din Constituţie, acesta nu a argumentat care ar fi neconcordanţa între ele şi prevederile contestate. Curtea constată că în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul compară cuantumul alocaţiei sociale pentru persoanele vârstnice cu cel al pensiilor calculat în condiţiile Legii privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998, dar nu motivează pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate, nefiind demonstrat raportul contradictoriu dintre ele şi Legea Supremă.

17. Sub acest aspect, Curtea reţine că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorului ei în invocarea unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea, în acest sens, HCC nr.4 din 7 februarie 2017, §46; DCC nr.52 din 27 iunie 2017, §28; DCC nr.115 din 15 decembrie 2017, §19; DCC nr.116 din 15 decembrie 2017, §23; DCC nr.126 din 15 decembrie 2017, §28; DCC nr.9 din 5 ianuarie 2018, §21; DCC nr.145 din 16 decembrie 2019, §16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §19).

18. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.44 din 22 mai 2017, §19; DCC nr.30 din 29 martie 2018, §22; DCC nr.145 din 29 noiembrie 2018, §15; DCC nr.102 din 3 octombrie 2019 §17; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, §23, DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, §16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §20).

19. În aceste condiţii, având în vedere enumerarea prevederilor constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate.

20. De asemenea, Curtea menţionează că dispoziţiile criticate au mai constituit obiect al unei sesizări. Astfel, prin Decizia de inadmisibilitate nr.24 din 10 martie 2017, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr.129g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 12 şi 13 din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.

21. În decizia citată supra, Curtea a reţinut că statul dispune de o marjă largă de apreciere în domeniul drepturilor sociale, iar drepturile prevăzute de articolul 47 din Constituţie nu garantează persoanelor un nivel concret de asigurare socială. Garanţiile sociale nu au un caracter necondiţionat, legiuitorul fiind în drept de a stabili condiţii specifice pentru exercitarea drepturilor sociale. Astfel, modul de stabilire a alocaţiilor sociale de stat reprezintă o opţiune a legislatorului, acesta fiind liber, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat atunci când realităţile economice şi sociale o impun (DCC nr.24 din 10 martie 2017, §22-23).

22. Totodată, având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia din decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 13 din Legea nr.499 din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, ridicată de către dl Veaceslav Cenuşa, parte în dosarul nr.3-692/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.