D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.110g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolelor 199 alin.(2) şi 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ

(declinarea competenţei în cauze civile şi acţiunea

Codului administrativ în timp)

 

nr. 107  din  29.09.2020

 

Monitorul Oficial nr.272-277/155 din 23.10.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 8 iulie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 29 septembrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 199 alin.(2) şi 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ, ridicată de către dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele reclamanţilor Nicolae Onila, Zinaida Onila şi Marina Drumea, în dosarul nr.3-1808/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Iraida Secrieru din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 3 mai 2017, dna Zinaida Onila a depus la Primăria municipiului Chişinău o cerere prin care a solicitat transmiterea unui teren din mun.Chişinău, str.Căpriana nr.52, în proprietate privată. Iar, prin răspunsul nr.21/768 din 13 iunie 2017, Primăria municipiului Chişinău a refuzat atribuirea terenului în proprietate privată.

4. Ulterior, dnele Zinaida Onila şi Marina Drumea şi dl Nicolae Onila au depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată privind obligarea emiterii actului administrativ solicitat.

5. Pe 10 iunie 2020, dl avocat Gheorghe Postolachi a ridicat, în interesele reclamanţilor Nicolae Onila, Zinaida Onila şi Marina Drumea, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 199 alin.(2) şi 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ.

6. Prin Încheierea din 2 iulie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]”.

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…].”

8. Prevederile relevante ale Codului administrativ sunt următoarele:

Articolul 199

Declinarea competenţei în cauze civile

„(1) Dacă s-a constatat că judecătorului sau completului competent pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ i s-a distribuit o cauză civilă de competenţa aceleiaşi instanţe de judecată, acesta, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, îşi declină competenţa şi remite preşedintelui de instanţă dosarul spre redistribuire aleatorie.

(2) Dacă s-a constatat că judecătorului sau completului competent pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ i s-a distribuit o cauză civilă de competenţa altei instanţe de judecată, acesta, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, o transmite instanţei competente.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică corespunzător şi în cazul în care judecătorului sau completului de judecată competent pentru examinarea cauzelor civile i se repartizează o acţiune de contencios administrativ. ”

Articolul 258

Dispoziţii tranzitorii

„(1) Procedurile administrative şi procedurile prealabile iniţiate până la data intrării în vigoare a prezentului cod, care nu au fost finalizate până la 1 aprilie 2019, se vor finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod. Această dispoziţie este valabilă şi pentru procedurile prealabile iniţiate după data intrării în vigoare a prezentului cod referitoare la o procedură administrativă iniţiată până la data intrării în vigoare a acestuia.

(2) Procedurile de contencios administrativ atribuite înaintea intrării în vigoare a prezentului cod, prin legi speciale, în competenţa altor instanţe de judecată se vor transmite după intrarea în vigoare a prezentului cod instanţelor competente conform prevederilor prezentului cod.

(3) Procedurile de contencios administrativ iniţiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acţiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs şi de contestare cu recurs a încheierilor judecătoreşti.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

9. În argumentarea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, autorul invocă faptul că articolele 199 alin.(2) şi 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ nu corespund exigenţelor calităţii legii.

10. Autorul susţine că imprevizibilitatea prevederilor articolului 258 alin.(3) din Cod se referă la parcurgerea, în mod repetat şi obligatoriu, a acţiunilor procesuale de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare. În opinia autorului, acest fapt încalcă principiul statului de drept, egalitatea, precum şi claritatea legii.

11. Autorul pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 20 alin.(1), 23 alin.(2), 28 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi ale Codului administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele reclamanţilor Nicolae Onila, Zinaida Onila şi Marina Drumea, în dosarul nr.3-1808/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 199 alin.(2) şi 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ. Articolul 199 alin.(2) din Cod stabileşte declinarea competenţei în cauzele civile de către instanţele de judecată specializate în cauzele de contencios administrativ şi transmiterea acestora către instanţele competente. Articolul 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ se referă la acţiunea în timp a acestui Cod în privinţa procedurilor administrative iniţiate până la intrarea în vigoare a Codului administrativ şi la instanţa competentă să judece cauzele de contencios administrativ.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind obligarea emiterii actului administrativ. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

17. De asemenea, Curtea menţionează că prevederile articolului 199 alin.(2) din Codul administrativ nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Totuşi, dispoziţiile articolului 258 alineatele (2) şi (3) din Cod au mai constituit obiect al unei sesizări.

18. Astfel, prin Decizia nr.99 din 30 septembrie 2019, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr.130g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ.

19. Sub acest aspect, Curtea subliniază că autorul sesizării nr.130g/2019 a invocat, în principal, că prevederile articolului 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ sunt contrare dispoziţiilor constituţionale referitoare la acţiunea în timp a legii, la securitatea raporturilor juridice, la previzibilitatea şi claritatea normelor juridice, deoarece prevăd declinarea competenţei în cauzele de contencios administrativ iniţiate înaintea intrării în vigoare a Codului administrativ în favoarea judecătorilor/completelor specializate în cauzele de contencios administrativ. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 20, 23 şi 54 din Constituţie.

20. În decizia citată supra, Curtea a reţinut, la §15, că deşi autorul a pretins că prevederile contestate ar încălca prevederile constituţionale menţionate, în esenţă, acesta şi-a exprimat dezacordul cu reglementarea aplicării în timp a normelor privind procedurile de contencios administrativ iniţiate până la data intrării în vigoare a Codului administrativ, precum şi după intrarea acestuia în vigoare.

21. Curtea a observat că prevederile articolului 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ sunt dispoziţii tranzitorii referitoare la acţiunea Codului în timp edictate de legislator. Curtea a reţinut că Parlamentul posedă, în acest sens, o marjă discreţionară, în măsura în care nu afectează de o manieră nejustificată drepturile fundamentale ale persoanei. Prin adoptarea prevederilor contestate, legislatorul a optat pentru soluţionarea unui conflict de legi în timp, reglementând aplicarea legii vechi cu condiţia ca procedurile administrative şi cererile prealabile să fi fost iniţiate până pe 1 aprilie 2019, data intrării în vigoare a Codului administrativ (a se vedea DCC nr.99 din 30 septembrie 2019, §17, §19).

22. În aceeaşi decizie, Curtea a mai stabilit că prevederile articolului 258 alin.(2) din Codul administrativ soluţionează conflictul legilor de procedură în timp, care au ca obiect de reglementare competenţa jurisdicţională materială şi teritorială a instanţelor judecătoreşti. Alineatul (3) al aceluiaşi articol soluţionează conflictul legilor de procedură în timp, de organizare judiciară şi procedura de examinare şi de soluţionare a cauzelor de contencios administrativ. Legislatorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări. Procedurile de contencios administrativ iniţiate până la intrarea în vigoare a Codului administrativ se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a Codului administrativ, conform prevederilor acestuia (§20). Curtea a constatat că prevederile contestate nu sunt de natură de a încălca exigenţele clarităţii şi preciziei (§22).

23. Cu titlu de principiu, Curtea a stabilit că verificarea anterioară a constituţionalităţii prevederilor contestate nu poate să reprezinte un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.40 din 8 mai 2018, §18). În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, §17; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, §33).

24. Aşadar, Curtea constată că autorul a preluat aceleaşi critici de neconstituţionalitate cu privire la pretinsa încălcare a exigenţelor calităţii legii. Totuşi, în acest caz, Curtea observă că autorul a avansat un argument nou, i.e. faptul că articolul 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ instituie obligaţia de a parcurge, în mod repetat, acţiunile procesuale de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare. Acesta pretinde încălcarea articolelor 4, 20 alin.(1), 23 alin.(2), 28 şi 54 din Constituţie. Totodată, autorul a contestat şi prevederile articolului 199 alin.(2) din Codul administrativ.

25. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa în speţă a unui drept constituţional. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.24 din 2 martie 2020, §18; DCC nr.33 din 19 martie 2020, §19; DCC nr.35 din 23 martie 2020, §18; DCC nr.38 din 7 aprilie 2020, §18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, §21; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, §35).

26. Curtea observă că, deşi autorul susţine că prevederile articolelor 199 alin.(2) şi 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ ar încălca articolele 4 [prioritatea tratatelor internaţionale privind protecţia drepturilor fundamentale la care Republica Moldova este parte], 20 [accesul la justiţie], 28 [viaţa intimă, familială şi privată] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, acesta nu a invocat argumente privind pretinsa neconformitate a acestor norme cu prevederile constituţionale invocate şi nici nu au demonstrat raportul contradictoriu dintre ele.

27. Aşadar, Curtea reţine că simpla enumerare a dispoziţiilor legale contestate şi a celor constituţionale care se pretind a fi încălcate nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

28. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea, în acest sens, HCC nr.4 din 7 februarie 2017, §46; DCC nr.9 din 5 ianuarie 2018, §21; DCC nr.145 din 16 decembrie 2019, §16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §19; DCC nr.33 din 19 martie 2020, §31; DCC nr.50 din 28 mai 2020, §16; DCC nr.54 din 2 iunie 2020, §31; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, §39; DCC nr.65 din 15 iunie 2020, §29; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, §55).

29. În aceste condiţii, având în vedere enumerarea prevederilor constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate.

30. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 199 alin.(2) şi 258 alineatele (2) şi (3) din Codul administrativ, ridicată de către dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele reclamanţilor Nicolae Onila, Zinaida Onila şi Marina Drumea, în dosarul nr.3-1808/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.