D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.33g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a textului „satisfacerea necesităţilor

sociale” din articolul 18 din Codul administrativ

nr. 38  din  07.04.2020

Monitorul Oficial nr.126-130/74 din 29.05.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 11 martie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 7 aprilie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „satisfacerea necesităţilor sociale” din articolul 18 din Codul administrativ, ridicată din oficiu de dl judecător Vitalie Cotorobai şi acceptată de completul de judecători al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău, în dosarul nr.2rc-336/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău (dna Marina Anton, dl Ion Ţurcan şi dl Vitalie Cotorobai), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 20 iunie 2019, S.A. „Termoelectrica” a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva S.A. „Apă-Canal Chişinău”, prin care a solicitat anularea parţială a facturii de plată a serviciilor prestate.

4. Pe 24 iunie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru.

5. Pe 23 august 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, nu a dat curs cererii de chemare în judecată depusă de S.A. „Termoelectrica”, reclamantul fiind obligat să achite taxa de stat, având în vedere examinarea ulterioară a cauzei în procedură civilă, iar pe 13 septembrie 2019, a restituit cererea de chemare în judecată din cauza neachitării taxei de stat.

6. Pe 28 octombrie 2019, S.A. „Termoelectrica” a formulat un recurs împotriva încheierii de restituire a cererii de chemare în judecată din 13 septembrie 2019, emisă de Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

7. Prin încheierea din 17 decembrie 2019, Curtea de Apel Chişinău a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a textului „satisfacerea necesităţilor sociale” din articolul 18 din Codul administrativ şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagube.

[…]”.

9. Prevederile relevante ale Codului administrativ sunt următoarele:

Articolul 2

Reglementarea raporturilor administrative

„[…]

(3) Prevederile prezentului cod nu se aplică:

a) raporturilor juridice de drept privat la care participă autorităţile publice;

[…]”.

Articolul 7

Autorităţile publice

„Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.”

Articolul 18

Interesul public

„Interesul public vizează ordinea de drept, democraţia, garantarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor, precum şi obligaţiile acestora, satisfacerea necesităţilor sociale, realizarea competenţelor autorităţilor publice, funcţionarea lor legală şi în bune condiţii.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul „satisfacerea necesităţilor sociale” din articolul 18 din Codul administrativ nu corespunde exigenţelor calităţii legii. Autorul apreciază că prevederile contestate ar cuprinde şi subiectele private care prestează servicii de interes public – servicii pentru asigurarea şi satisfacerea necesităţilor sociale. Totodată, autorul subliniază că, potrivit prevederilor articolului 7 din Codul administrativ, subiecte ale contenciosului administrativ sunt doar autorităţile publice instituite prin lege sau printr-un alt act normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public, fiind excluse subiectele de drept privat care prestează servicii pentru satisfacerea necesităţilor sociale.

11. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 23 alin.(2) şi 53 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată din oficiu de către dl judecător Vitalie Cotorobai, în dosarul nr.2rc-336/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „satisfacerea necesităţilor sociale” din articolul 18 din Codul administrativ. Acest articol stabileşte semnificaţia interesului public.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect un recurs împotriva unei încheieri de restituire a cererii de chemare în judecată pronunţate de către instanţa de judecată. Astfel, Curtea admite că instanţa de recurs va verifica modul în care au fost aplicate prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

17. Curtea notează că prevederile criticate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa în speţă a unui drept constituţional. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.24 din 2 martie 2020, §18; DCC nr.33 din 19 martie 2020, §19).

19. Autorul sesizării a invocat că textul legal contestat contravine articolelor 23 alin.(2) [calitatea legii] şi 53 alin.(1) [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică] din Constituţie. Din acest motiv, Curtea va examina aplicabilitatea acestor prevederi constituţionale.

20. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii prevăzut de articolul 23 alin.(2) din Constituţie trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, §35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, §18; DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, §22; HCC nr.6 din 10 martie 2020, §27). Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

21. Sub acest aspect, autorul sesizării a invocat că imprevizibilitatea prevederilor contestate afectează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică consacrat în Legea Supremă. Articolul 53 alin.(1) din Constituţie prevede expres că persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. Exercitarea dreptului constituţional al persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului administrativ şi repararea prejudiciilor cauzate printr-un act administrativ se circumscrie principiilor constituţionale ale universalităţii, egalităţii şi accesului liber la justiţie. În virtutea acestor principii, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor administrative care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.37 din 5 iulie 2001, §5).

22. Curtea notează că textul legal criticat nu împiedică persoana fizică sau juridică să conteste în instanţa de judecată actul administrativ emis de către o autoritate publică sau nesoluţionarea cererii sale de către autoritate, în termenele prevăzute de lege. Din acest considerent, Curtea reţine că prevederile articolului 53 alin.(1) din Constituţie nu sunt incidente în această cauză.

23. Cu referire la pretinsa incidenţă a articolului 23 alin.(2) din Constituţie, Curtea nu identifică o problemă de constituţionalitate în raport cu textul contestat şi nu reţine argumentele autorului sesizării cu privire la neclaritatea şi imprevizibilitatea dispoziţiei contestate.

24. Astfel, Curtea menţionează că, potrivit articolului 7 din Codul administrativ, este autoritate publică orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acţionează în regim de putere publică, în scopul realizării unui interes public.

25. Potrivit articolului 18 din Codul administrativ, interesul public vizează ordinea de drept, democraţia, garantarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor, precum şi obligaţiile acestora, satisfacerea necesităţilor sociale, realizarea competenţelor autorităţilor publice, funcţionarea lor legală şi în bune condiţii.

26. În acest sens, Curtea constată că semnificaţia textului „satisfacerea necesităţilor sociale” din articolul 18 din Codul administrativ poate fi dedusă prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică şi sistemică a prevederilor Codului administrativ.

27. Curtea observă că activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale şi normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum şi a operaţiunilor administrative realizate de autorităţile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii şi se aplică nemijlocit legea (articolul 5 din Codul administrativ).

28. De asemenea, Curtea menţionează că Codul administrativ enumeră în articolul 2 alin.(3) raporturile juridice care nu cad sub incidenţa acestuia, prevăzând în această categorie inclusiv raporturile juridice de drept privat la care participă autorităţile publice. Aşadar, prin definiţie, nu pot face obiect al contenciosului administrativ raporturile juridice civile, născute în bază de contract, prin care autorităţile publice prestează contra plată servicii de interes public care vizează satisfacerea necesităţii sociale.

29. Curtea notează că ţine de competenţa instanţei de judecată să stabilească, la etapa primirii cererii de chemare în judecată, capetele de cerere care urmează a fi examinate în procedura contenciosului administrativ şi cele care urmează a fi examinate în procedura de drept comun, cu respectarea competenţei materiale a instanţei.

30. Astfel, Curtea constată că există repere obiective care ajută destinatarul şi interpretul legii să prevadă sensul exact al dispoziţiei contestate, care nu comportă dificultăţi de accesibilitate, previzibilitate sau claritate.

31. Curtea notează că această excepţie de neconstituţionalitate nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că motivele autorului se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii. Curtea reiterează că această competenţă le revine instanţelor de judecată (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §25; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, §56; DCC nr.35 din 23 martie 2020, §29).

32. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „satisfacerea necesităţilor sociale” din articolul 18 din Codul administrativ, ridicată din oficiu de dl judecător Vitalie Cotorobai şi acceptată de completul de judecători al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău, în dosarul nr.2rc-336/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.