D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.212g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 16 din Codul penal

(clasificarea infracţiunilor)

 

nr. 18  din  13.02.2020

 

Monitorul Oficial nr.102/58 din 10.04.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 3 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 13 februarie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 16 din Codul penal, ridicată de dl avocat Veaceslav Daneş, în dosarul nr.1-18016246-05-1r-15072019, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către un complet de judecată de la Curtea de Apel Cahul format din judecătorii dnii Ruslan Petrov, Serghei Pilipenco şi dna Natalia Bondarenco, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 25 aprilie 2019, Judecătoria Cahul, sediul central, a pronunţat o sentinţă prin care dl Sergiu Enicov a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(1) [conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe] din Codul penal şi i s-a aplicat pedeapsa amenzii în mărime de 580 de unităţi convenţionale (ceea ce constituie 29000 de lei), cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de trei ani. Cauza a fost judecată, conform articolului 364¹ din Codul de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (i.e. procedura simplificată).

4. Pe 15 mai 2019, apărătorul dlui Sergiu Enicov, dl avocat Veaceslav Daneş, a contestat cu recurs sentinţa primei instanţe. În cererea de recurs, avocatul a invocat, între altele, că procesul penal intentat în privinţa dlui Sergiu Enicov trebuie încetat din motivul expirării termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală.

5. Pe 2 decembrie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Veaceslav Daneş a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 16 din Codul penal.

6. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Curtea de Apel Cahul a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

8. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 16

Clasificarea infracţiunilor

„(1) În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute de prezentul cod sunt clasificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave.

(2) Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.

(3) Infracţiuni mai puţin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 5 ani inclusiv.

(4) Infracţiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 12 ani inclusiv.

(5) Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 12 ani.

(6) Infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă.”

Articolul 60

Prescripţia tragerii la răspundere penală

„(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârşirii infracţiunii au expirat următoarele termene:

a) 2 ani de la săvârşirea unei infracţiuni uşoare;

[...].”

Articolul 62

Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice

„(1) Persoanelor fizice care au săvârşit infracţiuni li se pot aplica următoarele pedepse:

a) amendă;

b) privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;

b¹) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept;

c) retragere a gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat;

d) munca neremunerată în folosul comunităţii;

f) închisoare;

g) detenţiune pe viaţă.

[...].”

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat sau în stare de ebrietate

produsă de alte substanţe

„(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

[...].”

[Articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal în redacţia de până la adoptarea Legii nr.138 din 19 iulie 2018]

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe

„(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[...].”

[Articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal în redacţia Legii nr.138 din 19 iulie 2018, în vigoare din 14 decembrie 2018]

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 437

Hotărârile supuse recursului

(1) Pot fi atacate cu recurs:

1) sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile uşoare pentru săvârşirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate;

[...].”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că articolul 16 din Codul penal nu conţine prevederi care ar clasifica infracţiunile susceptibile de pedepse neprivative de libertate. În practică, instanţele de judecată au decis că infracţiunile menţionate s-ar încadra în categoria infracţiunilor uşoare. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, această interpretare este extensivă.

11. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru comiterea unei infracţiuni care nu prevede pedeapsa închisorii trebuie să fie de un an de zile, adică cel stabilit de Codul contravenţional.

12. În opinia sa, dispoziţiile criticate contravin articolelor 7, 8, 16, 20, 22, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reţine că o condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §82). Norma contestată trebuie să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §78; DCC nr.97 din 17 octombrie 2017, §22; DCC nr.54 din 11 iunie 2018, §32; DCC nr.59 din 25 aprilie 2019, §44; DCC nr.133 din 5 decembrie 2019, §20; DCC nr.138 din 9 decembrie 2019, §15).

17. Sub acest aspect, Curtea reţine că autorul sesizării contestă dispoziţiile articolului 16 din Codul penal. Acest articol clasifică infracţiunile, în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave. Potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol, se consideră infracţiuni uşoare faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la doi ani inclusiv. În cauza în care a fost ridicată excepţia, prima instanţă a aplicat dispoziţiile articolului 16 alin.(2) din Codul penal atunci când a determinat gravitatea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(1) [conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe] din acelaşi Cod. Curtea constată că autorul sesizării contestă articolul 16 din Codul penal în întregime, însă, de fapt, în cauza în care a fost ridicată excepţia sunt aplicabile doar prevederile alineatului (2) din articolul menţionat. Prin urmare, în prezenta cauză aceste prevederi pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.

18. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat că prevederile contestate ar încălca articolele 7 [supremaţia Constituţiei], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 22 [principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, în realitate, argumentul său principal se referă la o pretinsă lipsă de claritate a articolului contestat.

19. Simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate (DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, §23; DCC nr.145 din 16 decembrie 2019; DCC nr.146 din 19 decembrie 2019, §25). Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 7, 8, 16, 20, 26 şi 54 din Constituţie.

20. Cu privire la pretinsa imprevizibilitate, Curtea reiterează că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi fără pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.49 din 31 mai 2018, §30; DCC nr.9 din 23 ianuarie 2019, §15). În consecinţă, legea trebuie să prevadă în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile. Această condiţie este impusă de articolul 22 în coroborare cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie (DCC nr.14 din 10 februarie 2020, §14).

21. Curtea constată că prevederile contestate sunt formulate cu suficientă precizie. Cu privire la aspectul privind la care categorie trebuie raportate infracţiunile care nu stabilesc pedeapsa închisorii, Curtea observă că, printr-o interpretare sistematică, instanţele de judecată au stabilit că infracţiunile menţionate s-ar încadra la categoria infracţiunilor uşoare. Această concluzie rezultă expres din articolul 437 alin.(1) pct.1) din Codul de procedură penală, care prevede că pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile uşoare pentru săvârşirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate.

22. Curtea menţionează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Deşi certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (DCC nr.117 din 14 noiembrie 2019, §17).

23. Astfel, Curtea nu atestă, în prezenta cauză, vreo problemă de constituţionalitate.

24. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 16 din Codul penal, ridicată de dl avocat Veaceslav Daneş, în dosarul nr.1-18016246-05-1r-15072019, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.