D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.67g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Codul de procedură penală şi din Codul penal

 

nr. 54  din  11.06.2018

 

Monitorul Oficial nr.400-409/133 din 26.10.2018

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 31 mai 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 iunie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a textului „liberarea provizorie sub” din punctul 8) al alineatului (3) din articolul 175 din Codul de procedură penală;

- a articolului 191 din Codul de procedură penală;

- a întregului Cod de procedură penală;

- a punctelor 71 şi 72 din Legea nr.66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală;

- a Legii nr.58 din 29 martie 2018 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală;

- şi a articolului 88 din Codul penal,

ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.16rj-338/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 31 mai 2018 de completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (domnii judecători Gheorghe Iovu, Alexandru Gafton şi Ghenadie Morozan), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală privind învinuirea dlui Dorin Chirtoacă de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolul 324 alineatul (3) literele a) şi b) [Coruperea pasivă] şi articolul 42 alineatul (2), articolul 326 alineatul (3) litera a) [Traficul de influenţă] din Codul penal.

4. În cadrul judecării cauzei penale, în privinţa dlui Dorin Chirtoacă a fost aplicată, la diferite intervale de timp, măsura arestului la domiciliu. Ulterior, această măsură a fost înlocuită cu măsura liberării provizorii sub control judiciar, fiind prelungită de către judecător pe un termen de 30 de zile.

5. Pe 7 mai 2018, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a aplicat în privinţa dlui Dorin Chirtoacă măsura preventivă a liberării provizorii sub control judiciar pe un termen de 60 de zile.

6. Încheierea din 7 mai 2018 a Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, prin care a fost aplicată măsura preventivă a liberării provizorii sub control judiciar în privinţa dlui Dorin Chirtoacă, a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău.

7. În cadrul procedurii de recurs, dl avocat Gheorghe Malic, care reprezintă interesele dlui Dorin Chirtoacă, a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală şi din Codul penal.

8. Prin încheierea din 24 mai 2018, Curtea de Apel Chişinău a dispus trimiterea excepţiei de neconstituţionalitate către Curtea Constituţională.

 

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

 

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 175

Noţiunea şi categoriile de măsuri preventive

„[…]

(3) Măsuri preventive sunt:

[…]

8) liberarea provizorie sub control judiciar;

[…]„

Articolul 191

Liberarea provizorie sub control judiciar

„(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate aplica de către judecătorul de instrucţie sau de către instanţă pe un termen de cel mult 60 de zile. Liberarea provizorie sub control judiciar este însoţită de una sau mai multe obligaţii prevăzute la alin.(3).

(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă învinuitului, inculpatului în cazul în care există date că el va săvârşi o altă infracţiune, va încerca să influenţeze asupra martorilor sau să distrugă mijloacele de probă, să se ascundă de organele de urmărire penală, de procuror sau, după caz, de instanţa de judecată.

(3) Liberarea provizorie sub control judiciar este însoţită de una sau mai multe din următoarele obligaţii:

1) să nu părăsească localitatea unde îşi are domiciliul decât în condiţiile stabilite de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţă;

2) să comunice organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată orice schimbare de domiciliu;

3) să nu meargă în locuri anume stabilite;

4) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este citată;

5) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

6) să nu săvârşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în procesul penal;

7) să nu conducă autovehicule, să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii;

8) să predea paşaportul judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată.

(3¹) Controlul judiciar privind necesitatea de menţinere a măsurii liberării provizorii sub control judiciar se realizează periodic, dar nu mai rar decât o dată la 60 de zile, de către judecătorul care a dispus măsura sau, în lipsa acestuia, de către judecătorul desemnat în modul stabilit de lege. Dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau au apărut temeiuri noi care să justifice menţinerea acesteia, liberarea provizorie sub control judiciar se extinde, de fiecare dată, pentru un termen prevăzut la alin.(1).

(3²) Măsura liberării provizorii sub control judiciar poate fi dispusă pe un termen de cel mult 12 luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de cel mult 12 ani sau pe un termen de cel mult 24 de luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 12 ani.

(4) Organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte învinuitul, inculpatul liberat provizoriu sub control judiciar verifică periodic respectarea obligaţiilor de către învinuit, inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează imediat judecătorul de instrucţie, în cursul urmăririi penale, sau instanţa de judecată, în cursul judecării cauzei.

(5) Controlul judiciar asupra persoanei liberate provizoriu poate fi ridicat, total sau parţial, pentru motive întemeiate, în modul stabilit pentru aplicarea acestei măsuri.”

Articolul 193

Revocarea liberării provizorii

„(1) Liberarea provizorie poate fi revocată dacă:

1) se descoperă fapte şi circumstanţe care nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare şi care împiedică liberarea provizorie;

2) învinuitul, inculpatul cu rea-credinţă nu îndeplineşte obligaţiile stabilite sau a săvârşit o nouă infracţiune cu intenţie.

(2) În cazul revocării liberării provizorii, persoana este supusă arestării preventive sau arestării la domiciliu.”

 

11. Prevederile relevante ale Legii nr.66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală sunt următoarele:

71. Articolul 190 va avea următorul cuprins:

„Articolul 190. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune

(1) Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi dispusă de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată la solicitarea procurorului.

(2) Persoana arestată preventiv în condiţiile art.185 sau avocatul acesteia poate cere, în tot cursul procesului penal, punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.”

72. La articolul 191:

„titlul articolului va avea următorul cuprins:

Articolul 191. Liberarea provizorie sub control judiciar;

la alineatul (1), textul „a persoanei arestate preventiv, reţinute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de arestare” se exclude;

la alineatul (2), cuvintele „sau să fugă” se substituie cu textul „să se ascundă de organele de urmărire penală, de procuror sau, după caz, de instanţa de judecată”;

la alineatul (3), cuvintele „a persoanei deţinute” se exclud.

 

12. Prevederile relevante ale Legii nr.58 din 29 martie 2018 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală sunt următoarele:

„[…]

1. La articolul 190, textul “, pe tot parcursul procesului penal” se exclude.

2. La articolul 191:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate aplica de către judecătorul de instrucţie sau de către instanţă pe un termen de cel mult 60 de zile. Liberarea provizorie sub control judiciar este însoţită de una sau mai multe obligaţii prevăzute la alin.(3).”

articolul se completează cu alineatele (3¹) şi (3²) cu următorul cuprins:

“(3¹) Controlul judiciar privind necesitatea de menţinere a măsurii liberării provizorii sub control judiciar se realizează periodic, dar nu mai rar decât o dată la 60 de zile, de către judecătorul care a dispus măsura sau, în lipsa acestuia, de către judecătorul desemnat în modul stabilit de lege. Dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau au apărut temeiuri noi care să justifice menţinerea acesteia, liberarea provizorie sub control judiciar se extinde, de fiecare dată, pentru un termen prevăzut la alin.(1).

(3²) Măsura liberării provizorii sub control judiciar poate fi dispusă pe un termen de cel mult 12 luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de cel mult 12 ani sau pe un termen de cel mult 24 de luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 12 ani.”

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte învinuitul, inculpatul liberat provizoriu sub control judiciar verifică periodic respectarea obligaţiilor de către învinuit, inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează imediat judecătorul de instrucţie, în cursul urmăririi penale, sau instanţa de judecată, în cursul judecării cauzei.”

3. Articolul 192 se completează cu alineatele (2²) şi (2³) cu următorul cuprins:

“(2²) Necesitatea de menţinere a măsurii liberării provizorii pe cauţiune se verifică periodic, dar nu mai rar decât o dată la 60 de zile, de către judecătorul care a dispus măsura sau, în lipsa acestuia, de către judecătorul desemnat în modul stabilit de lege.

(2³) Măsura liberării provizorii pe cauţiune poate fi dispusă pe un termen de cel mult 12 luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de cel mult 12 ani sau pe un termen de cel mult 24 de luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 12 ani.”

 

13. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 88

Calcularea termenelor pedepsei şi computarea arestului preventiv

„(1) Termenele de privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate şi de închisoare se calculează în luni şi ani, iar cele de muncă neremunerată în folosul comunităţii – în ore.

(2) La computarea sau cumularea pedepselor menţionate la alin.(1), cu excepţia muncii neremunerate în folosul comunităţii, precum şi la înlocuirea pedepsei, se admite calcularea acestora în zile.

(3) Timpul aflării persoanei sub arest preventiv până la judecarea cauzei se include în termenul închisorii, calculându-se o zi pentru o zi, iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunităţii – calculându-se o zi de arest preventiv pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

(4) Durata arestului preventiv şi cea a executării pedepsei cu închisoare, aplicate prin hotărâre a instanţei de judecată, pentru infracţiunea săvârşită în străinătate se includ în termenul pedepsei, în cazul extrădării persoanei în condiţiile legii, calculându-se o zi pentru o zi.

(5) Condamnatului care s-a aflat sub arest preventiv până la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea în calitate de pedeapsă principală a amenzii, a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, instanţa de judecată, ţinând cont de termenul aflării sub arest preventiv, îi atenuează pedeapsa stabilită sau îl liberează complet de executarea acesteia.

(6) Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, urmează un tratament spitalicesc se include în durata executării pedepsei, cu excepţia cazului în care şi-a provocat singur boala, fapt ce s-a constatat în cursul executării pedepsei. În durata executării pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunităţii nu se include timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile Codului de procedură penală care reglementează instituţia liberării provizorii sub control judiciar lasă loc de interpretări arbitrare. Astfel, cu referire la condiţiile aplicării măsurii preventive a liberării provizorii sub control judiciar, autorul excepţiei apreciază că, în virtutea caracterului său alternativ, această măsură nu poate fi aplicată în cazul unei persoane care nu se află, de facto, în arest preventiv sau în arest la domiciliu.

15. Potrivit autorului excepţiei, lipsa de claritate a normelor se datorează utilizării unui limbaj necorespunzător în textul Codului de procedură penală, care lasă loc de ambiguităţi, precum şi modificărilor şi completărilor efectuate la acesta, care nu au ţinut cont de conceptul avut în vedere de către legislator la data reglementării măsurii liberării provizorii sub control judiciar.

16. Cu privire la prevederile articolului 88 din Codul penal, autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, pentru că nu stabilesc nicio modalitate de computare a perioadei în care o persoană a fost supusă măsurii preventive a liberării provizorii sub control judiciar.

17. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 23, 53 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală şi a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, excepţie ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic în dosarul nr.16rj-338/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele prevederi: textul „liberarea provizorie sub” din punctul 8) al alineatului (3) din articolul 175 din Codul de procedură penală; articolul 191 din Codul de procedură penală; întregul Cod de procedură penală; punctele 71 şi 72 din Legea nr.66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală; Legea nr.58 din 29 martie 2018 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală; şi prevederile articolului 88 din Codul penal.

22. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate încalcă prevederile articolelor 4, 23, 53 şi 54 din Constituţie. Deşi sunt invocate toate aceste prevederi constituţionale, criticile autorului excepţiei se referă, în esenţă, numai la încălcarea dispoziţiilor articolului 23, care garantează dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că măsura liberării provizorii sub control judiciar, reglementată la articolul 191 din Codul de procedură penală, face parte, alături de măsura liberării provizorii pe cauţiune, din categoria măsurilor preventive alternative la arest [a se vedea articolul 175 alin.(5) din Cod]. Astfel, ea îi poate fi aplicată persoanei în privinţa căreia este înaintat un demers de arestare sau învinuitului ori inculpatului care sunt deja arestaţi.

24. Curtea reţine că măsura liberării provizorii sub control judiciar presupune un control periodic al acesteia, care se efectuează nu mai rar decât o dată la 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii ei pe un termen de cel mult 12 luni cumulative sau pe un termen de 24 de luni cumulative, în funcţie de gravitatea infracţiunii de a cărei comitere este acuzată persoana [a se vedea articolul 191 alin.(3¹), (3²) din Cod]. Aşadar, la originea aplicării liberării provizorii ca măsură alternativă stă problema aplicării sau a neaplicării arestării (preventive sau la domiciliu). Prin urmare, din această perspectivă, Curtea nu constată nicio deficienţă care ar putea ridica probleme privind calitatea legii.

25. Cu referire la opinia autorului excepţiei, potrivit căreia măsura liberării provizorii nu poate fi aplicată faţă de o persoană care nu se află, de facto, în stare privativă de libertate, Curtea menţionează că o asemenea opinie denotă o interpretare neunitară a normelor incidente. Astfel, deşi la extinderea măsurii liberării provizorii sub control judiciar se porneşte de la situaţia premisă a stării condiţionate de libertate a persoanei, examenul pe care îl realizează instanţa de judecată include aprecierea subzistenţei temeiurilor pentru luarea măsurii privative de libertate, i.e. arestul preventiv sau arestul la domiciliu, deoarece, pentru a putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, care constituie o măsură alternativă pentru arest, instanţa trebuie să verifice a priori îndeplinirea condiţiilor pentru dispunerea măsurii privative de libertate.

26. Astfel, ca urmare a acestui examen, tocmai datorită constatării unor circumstanţe care permit desfăşurarea normală a procesului penal în lipsa aplicării măsurii privative instanţa va dispune liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere că nu este necesară privarea de libertate a persoanei, pentru că prevenţia poate fi realizată prin restrângerea unor alte drepturi decât dreptul la libertate [a se vedea în acest sens articolul 191 alin.(3) din Cod].

27. Curtea menţionează că această concluzie rezultă inclusiv din teza a II-a a alineatului (3¹) din articolul 191 din Codul de procedură penală, care prevede că, în cazul în care motivele care au determinat luarea măsurii se menţin sau au apărut motive noi care să justifice menţinerea acesteia, liberarea provizorie sub control judiciar se extinde, de fiecare dată, pentru termenul prevăzut la alin.(1).

28. Astfel, la prelungirea termenului măsurii liberării provizorii sub control judiciar, instanţa nu îndeplineşte o formalitate procesuală, ci are în vedere ansamblul circumstanţelor cauzei, implicit pe cele referitoare la aplicarea măsurii preventive privative de libertate care au precedat aplicarea liberării provizorii sub control judiciar. Doar instanţa este în măsură să aprecieze oportunitatea dispunerii liberării provizorii, apreciere care presupune o analiză a cauzei.

29. În acelaşi timp, atunci când se descoperă fapte şi circumstanţe care nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare şi care împiedică liberarea provizorie sau în cazul în care învinuitul sau inculpatul cu rea-credinţă nu îndeplineşte obligaţiile stabilite sau atunci când a săvârşit o nouă infracţiune cu intenţie, măsura liberării provizorii sub control judiciar este revocată, dispunându-se arestarea preventivă sau arestarea la domiciliu a persoanei [a se vedea articolul 193 alineatele (1) şi (2) din Cod].

30. Aşadar, procedura aplicării, a prelungirii sau a revocării liberării provizorii trebuie înţeleasă ca un tot unitar împreună cu elementele sale constitutive. Condiţiile legale şi circumstanţele de fapt care permit prelungirea sau care impun revocarea măsurii, inclusiv posibilitatea aplicării arestului, se examinează, la fiecare etapă, de către o autoritate judiciară.

31. În baza considerentelor menţionate supra, Curtea constată că nu poate fi reţinută opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia măsura liberării provizorii sub control judiciar poate fi aplicată exclusiv în cazul aflării, de facto, a persoanei în arest preventiv sau în arest la domiciliu.

32. Cu privire la alte părţi ale sesizării, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi poate fi ridicată doar ca un incident în cadrul examinării acţiunii principale. Prin urmare, norma contestată trebuie să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016, § 78).

33. Astfel, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, din această perspectivă, în partea referitoare la controlul constituţionalităţii întregului Cod de procedură penală, a punctelor 71 şi 72 din Legea nr.66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală.

34. Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor articolului 88 din Codul penal, Curtea menţionează că incriminarea faptelor în legile penale, stabilirea pedepsei pentru acestea, precum şi alte reglementări, se întemeiază pe raţiuni de politică penală care constituie o atribuţie a legislatorului şi nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea Hotărârea nr.21 din 22 iulie 2016, § 54). Prin urmare, acest aspect al excepţiei de neconstituţionalitate este inadmisibil.

35. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinarea sa în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a textului „liberarea provizorie sub” din punctul 8) al alineatului (3) din articolul 175 din Codul de procedură penală;

- a articolului 191 din Codul de procedură penală;

- a întregului Cod de procedură penală;

- a punctelor 71 şi 72 din Legea nr.66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală;

- a Legii nr.58 din 29 martie 2018 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală;

- şi a articolului 88 din Codul penal,

ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.16rj-338/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.