D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.198g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(1) lit.a) şi alin.(6)

din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind

executorii judecătoreşti

 

nr. 138  din  09.12.2019

 

Monitorul Oficial nr.36-43/20 din 07.02.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 5 noiembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 9 decembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(1) lit.a) şi alin.(6) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, ridicată de dl Andrei Gosic, parte în dosarul nr.3-2165/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Marcel Gandrabur din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 3 septembrie 2018, dl Andrei Gosic a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din Republica Moldova, prin care a solicitat anularea ordinului emis în privinţa sa de suspendare a activităţii în calitate de executor judecătoresc.

4. În şedinţa de judecată, dl Andrei Gosic a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(1) lit.a) şi alin.(6) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, care stabileşte condiţiile de suspendare a activităţii executorului judecătoresc.

5. Prin încheierea din 8 octombrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 2

Suveranitatea şi puterea de stat

„[...]

(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…].”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 18

Suspendarea activităţii executorului judecătoresc.

Consecinţele suspendării

„(1) Activitatea executorului judecătoresc se suspendă în cazul:

a) deţinerii unei funcţii elective sau a funcţiei de secretar general al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti – pe durata mandatului;

[…]

e) nevărsării plăţilor obligatorii la contul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti timp de 3 luni de la scadenţă – până la achitarea lor integrală, dar nu mai mult de 3 luni;

[…]

(6) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.e), e¹), f), h) şi i), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, la cererea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

[…]”.

Articolul 46

Asigurarea materială a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti

„(1) Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti îşi desfăşoară activitatea în baza mijloacelor acumulate din:

a) contribuţiile obligatorii achitate lunar de executorii judecătoreşti, care nu pot fi mai mici de 3% din sumele încasate cu titlu de onorariu;

[…]”.

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că textul „funcţii elective” din articolul 18 alin.(1) lit.a) al Legii privind executorii judecătoreşti nu corespunde exigenţelor calităţii legii, pentru că nu sunt enumerate în mod expres funcţiile elective. Acest text ar fi general şi vag, fiind în contradicţie cu articolul 23 din Constituţie.

9. De asemenea, autorul susţine că licenţa acordată de Ministerul Justiţiei constituie proprietatea privată a persoanei care a dobândit-o, iar deposedarea de dreptul de a desfăşura activitatea licenţiată, în lipsa unui proces judiciar, constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate.

10. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 2 alin.(2), 4, 9 alin.(3), 20, 23 alin.(2), 46 alin.(1), 54, 72 alin.(3), 96 alin.(1), 107 alin.(1), 114 şi 126 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii privind executorii judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Andrei Gosic în dosarul nr.3-2165/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „funcţii elective” din articolul 18 alin.(1) lit.a) şi prevederile „activitatea executorului judecătoresc se suspendă în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.e), e¹), f), h) şi i), prin ordin al ministrului justiţiei, la cererea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” din articolul 18 alin.(6) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti.

15. Cu privire la primul aspect al sesizării, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi poate fi ridicată doar ca un incident în cadrul examinării acţiunii principale. Prin urmare, norma contestată trebuie să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016, §78).

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că din circumstanţele cauzei rezultă în mod clar că obiectul litigiului principal, aflat în procedura instanţelor de judecată, îl constituie contestarea ordinului de suspendare a activităţii în calitate de executor judecătoresc, emis în privinţa dlui Andrei Gosic, în baza articolului 18 alin.(1) lit.e) şi alin.(6) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti şi a Hotărârii nr.42 din 13 iunie 2018 a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

17. Curtea constată că judecătorul din instanţa de fond nu a verificat, potrivit paragrafului 82 şi pct.1 din dispozitivul Hotărârii nr.2 din 9 februarie 2016, respectarea condiţiei pe care trebuie să o întrunească sesizarea, i.e. dacă prevederile contestate vor fi aplicate la soluţionarea cauzei.

18. Curtea menţionează că, atunci când trebuie să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate, ea trebuie să verifice pertinenţa prevederilor normative contestate pentru soluţionarea litigiului principal din faţa instanţelor de judecată. Totodată, Curtea reaminteşte că de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument fiind unul simulat.

19. Rezumând cele menţionate supra, Curtea constată că prevederile articolului 18 alin.(1) lit.a) din Legea privind executorii judecătoreşti, contestate de către autorul sesizării, nu sunt aplicabile la soluţionarea litigiului principal din faţa instanţei de judecată, astfel această actio popularis nu poate fi acceptată spre examinare (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.114 din 28 octombrie 2019, §32).

20. Cu privire la cel de-al doilea aspect al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit articolului 18 alin.(6) din Legea privind executorii judecătoreşti, activitatea executorului judecătoresc se suspendă prin ordinul ministrului justiţiei, la cererea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în cazul nevărsării plăţilor obligatorii la contul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti timp de trei luni de la scadenţă – până la achitarea lor integrală, dar nu mai mult de trei luni. Această prevedere este aplicabilă în litigiul care a stat la baza prezentei sesizări.

21. Deşi autorul sesizării a invocat mai multe norme din Constituţie, Curtea reţine că argumentul său principal se referă la neconformitatea textelor contestate cu exigenţele calităţii legii, pretinzându-se încălcarea drepturilor care decurg din articolele 23 şi 46 din Constituţie.

22. Cu titlu de principiu, Curtea Europeană a reţinut că o normă este clară, accesibilă şi previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, astfel încât să permită oricărei persoane să-şi corecteze conduita şi să fie capabilă, cu o consiliere adecvată, să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele unei norme (Lekić v. Slovenia, 11 decembrie 2018, §95; Vistiņš and Perepjolkins v. Latvia, 25 octombrie 2012, §97).

23. Cu privire la condiţia accesibilităţii, Curtea menţionează că Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti este publicată în Monitorul Oficial, prin urmare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că dispoziţiile contestate îndeplinesc condiţia accesibilităţii.

24. Mai mult, Curtea reţine că dispoziţia contestată este clară şi previzibilă şi nu poate pretinde apelul la consultanţa juridică de specialitate.

25. Cu privire la incidenţa articolului 46 alin.(1) din Constituţie, Curtea apreciază că dreptul de proprietate al autorului sesizării este afectat, însă nu într-o măsură disproporţionată, care să conducă la concluzia încălcării lui. Curtea menţionează că scopul urmărit prin achitarea plăţilor obligatorii vizează administrarea şi gestionarea activităţii Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care reprezintă o organizaţie profesională de utilitate publică, necomercială, din care fac parte toţi executorii judecătoreşti şi care organizează cursuri de instruire şi perfecţionare profesională a executorilor judecătoreşti şi cursuri de formare iniţială a executorilor judecătoreşti stagiari. Prin urmare, impunerea prin lege a plăţilor obligatorii reprezintă o modalitate de asigurare a activităţii comune a tuturor executorilor judecătoreşti, iar suspendarea din funcţie pentru neachitarea acestor plăţi reprezintă o măsură de salvgardare a acestui scop, cu o pondere mult mai mare decât aspectul dreptului de proprietate invocat de către autorul sesizării.

26. Totodată, Curtea nu poate reţine critica autorului raportată la articolele 20 şi 114 din Constituţie, pentru că prevederile legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu împiedică executorii judecătoreşti să conteste în instanţa de judecată actul în baza căruia au fost suspendaţi, pentru a-şi apăra drepturile.

27. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 2 alin.(2), 4, 9 alin.(3), 54, 72 alin.(3), 96 alin.(1), 107 alin.(1) şi 126 din Constituţie, Curtea constată că autorul nu a argumentat care ar fi relevanţa şi pertinenţa acestora în prezenta cauză.

28. Totodată, Curtea observă că, în susţinerea poziţiei sale, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu este de acord cu prevederile pct.7 din Hotărârea Congresului extraordinar al executorilor judecătoreşti nr.9 din 2 septembrie 2016, potrivit cărora suma contribuţiilor lunare achitate de către executorii judecătoreşti va constitui 3% din sumele încasate cu titlu de onorariu, dar nu mai puţin de 700 lei.

29. Curtea nu poate reţine spre analiză această critică de neconstituţionalitate a autorului sesizării şi menţionează că verificarea legalităţii Hotărârii Congresului extraordinar al executorilor judecătoreşti nr.9 din 2 septembrie 2016 poate fi efectuată de către instanţele de judecată.

30. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 18 alin.(1) lit.a) şi alin.(6) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, ridicată de către dl Andrei Gosic, parte în dosarul nr.3-2165/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.