L E G E

cu privire la statutul judecătorului*

nr. 544-XIII  din  20.07.1995

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.15-17/63 din 22.01.2013

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.117-119/946 din 15.08.2002

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.59-60/664 din 26.10.1995

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

STATUTUL JUDECĂTORULUI

Articolul 1. Judecătorul, purtător al puterii judecătoreşti

Articolul 2. Unitatea statutului de judecător

Capitolul II

CORPUL MAGISTRAŢILOR

Articolul 3. Magistraţii

Articolul 4. Abrogat

Articolul 5. Vechimea în magistratură

Capitolul III

ÎNAINTAREA CANDIDATULUI ÎN FUNCŢIA DE JUDECĂTOR.

NUMIREA JUDECĂTORULUI ÎN FUNCŢIE

Articolul 6. Condiţii pentru a candida la funcţia de judecător

Articolul 6¹. Verificarea stării de sănătate a candidaţilor la funcţiile de judecător şi a judecătorilor în funcţie

Articolul 6². Registrul participanţilor la concursul pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti

Articolul 7. Abrogat

Articolul 8. Restricţiile de serviciu ale judecătorului

Articolul 9. Concursul pentru suplinirea funcţiilor de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti

Articolul 10. Selectarea şi criteriile de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător

Articolul 10¹. Abrogat

Articolul 11. Numirea judecătorului în funcţie

Articolul 12. Jurămîntul judecătorului

Articolul 13. Evaluarea performanţelor judecătorilor

Articolul 13¹. Gradele de calificare ale judecătorilor

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE JUDECĂTORILOR

Articolul 14. Drepturile judecătorilor

Articolul 15. Obligaţiile judecătorilor

Articolul 16. Ţinuta vestimentară

Capitolul V

GARANTAREA INDEPENDENŢEI JUDECĂTORULUI

Articolul 17. Asigurarea independenţei judecătorului

Articolul 18. Inamovibilitatea judecătorului

Articolul 19. Inviolabilitatea judecătorului

Articolul 20. Cariera judecătorilor

Articolul 20¹. Transferul pe termen limitat al judecătorilor în alte instanţe

Articolul 20². Listele judecătorilor care solicită promovarea într-o instanţă judecătorească ierarhic superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti sau transferul în altă instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau într-o instanţă judecătorească inferioară

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A JUDECĂTORILOR

Articolul 21. Răspunderea disciplinară a judecătorilor

Articolul 21¹. Abrogat

Articolul 22. Abaterile disciplinare

Articolul 23. Sancţiunile disciplinare

Capitolul VII

SUSPENDAREA, DETAŞAREA ŞI ELIBERAREA DIN FUNCŢIE A JUDECĂTORULUI

Articolul 24. Suspendarea din funcţie

Articolul 24¹. Detaşarea judecătorului

Articolul 25. Eliberarea judecătorului din funcţie

Articolul 26. Demisia judecătorului

Articolul 26¹. Menţinerea împuternicirilor judecătorului

Capitolul VIII

PROTECŢIA DE STAT A JUDECĂTORULUI, ASIGURAREA

LUI MATERIALĂ ŞI SOCIALĂ

Articolul 27. Protecţia de stat a judecătorului şi a membrilor familiei lui

Articolul 28. Salarizarea judecătorului

Articolul 29. Concediul judecătorului

Articolul 30. Abrogat

Articolul 31. Alte garanţii sociale

Articolul 32. Asigurarea cu pensie

Articolul 32¹. Organele care efectuează stabilirea şi plata pensiilor

Articolul 32². Sursa de finanţare a pensiilor

Articolul 33. Asigurarea de stat şi plăţile de compensare

Articolul 34. Legitimaţia judecătorului

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul I. Intrarea în vigoare

Articolul II. Aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege

Articolul III. Dispoziţii tranzitorii

Articolul IV. Statutul personalului

Articolul V. Îndatoririle Consiliului Superior al Magistraturii

Articolul VI. Îndatoririle Guvernului

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I

STATUTUL JUDECĂTORULUI

Articolul 1. Judecătorul, purtător al puterii judecătoreşti

(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţă judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri.

(2) Judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le execută în baza legii.

(3) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se supun numai legii.

(4) Judecătorii iau decizii în mod independent şi imparţial şi acţionează fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, inclusiv judiciare. Organizarea ierarhică a jurisdicţiilor nu poate aduce atingere independenţei individuale a judecătorului

Articolul 2. Unitatea statutului de judecător

Judecătorii din toate instanţele judecătoreşti au un statut unic şi se disting între ei numai prin împuterniciri şi competenţă.

Capitolul II

CORPUL MAGISTRAŢILOR

Articolul 3. Magistraţii

Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti din ţară şi de la instanţele judecătoreşti internaţionale.

Articolul 4. Ierarhia funcţiilor magistraţilor

[Art.4 abrogat prin Legea nr.247-XVI din 21.07.2006, în vigoare 10.11.2006]

Articolul 5. Vechimea în magistratură

Constituie vechime în magistratură perioada în care persoana a îndeplinit funcţiile prevăzute la art.3.

Capitolul III

ÎNAINTAREA CANDIDATULUI ÎN FUNCŢIA DE JUDECĂTOR.

NUMIREA JUDECĂTORULUI ÎN FUNCŢIE

Articolul 6. Condiţii pentru a candida la funcţia de judecător

(1) La funcţia de judecător poate candida persoana cu o reputaţie ireproşabilă, care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară şi întruneşte următoarele condiţii:

a) are capacitate de exerciţiu;

b) are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia;

c) a absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are vechimea în muncă prevăzută la alin.(2);

d) nu are antecedente penale;

e) cunoaşte limba de stat;

f) corespunde cerinţelor de ordin medical pentru exercitarea funcţiei.

(2) Se consideră vechime în muncă care oferă persoanei dreptul de a candida la funcţia de judecător activitatea acesteia pe parcursul ultimilor 5 ani în calitate de judecător sau judecător-asistent al Curţii Constituţionale, judecător în instanţele internaţionale, procuror, profesor de drept titular în instituţiile de învăţămînt superior acreditate, avocat, asistent judiciar sau grefier.

(3) Persoanele care au vechimea în muncă prevăzută la alin.(2), cu excepţia judecătorilor în instanţele internaţionale şi a judecătorilor Curţii Constituţionale, susţin un examen în faţa Comisiei de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei conform procedurii şi condiţiilor prevăzute de Legea nr.152-XVI din 8 iunie 2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei.

(4) Se consideră că nu are reputaţie ireproşabilă, în sensul alin.(1), şi nu poate candida la funcţia de judecător persoana care:

a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de graţiere;

b) a fost concediată din organele de drept din motive compromiţătoare sau a fost eliberată, din aceleaşi motive, din funcţiile specificate la alin.(2);

c) are un comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor sau desfăşoară activitate incompatibilă cu normele acestui cod.

(5) Poate candida la funcţia de judecător al curţii de apel sau de judecător al Curţii Supreme de Justiţie persoana cu o vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 6 ani şi, respectiv, 10 ani.

6) Poate fi numită judecător militar persoana care întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(1) şi are calitatea de ofiţer activ. Persoanelor care nu au calitatea de ofiţer activ li se atribuie grade militare.

Articolul 6¹. Verificarea stării de sănătate a candidaţilor la funcţiile de judecător şi a judecătorilor în funcţie

(1) Starea de sănătate a candidaţilor la funcţiile de judecător se verifică pînă la derularea concursului pentru suplinirea funcţiei de judecător.

(2) Verificarea stării de sănătate a judecătorilor în funcţie are loc o dată la 5 ani.

(3) Verificarea stării de sănătate include de asemenea evaluarea psihologică şi psihiatrică a candidaţilor la funcţiile de judecător şi a judecătorilor în funcţie.

(4) Exigenţele şi procedura de determinare a stării de sănătate a candidaţilor la funcţiile de judecător şi a judecătorilor în funcţie, inclusiv lista bolilor care nu permit exercitarea funcţiei de judecător, se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii după coordonare cu Consiliul Superior al Magistraturii.

(5) Starea de sănătate a candidaţilor la funcţiile de judecător şi a judecătorilor în funcţie se verifică de către o comisie specializată a Ministerului Sănătăţii care eliberează certificatul medical privind starea sănătăţii şi concluziile privitor la corespunderea candidaţilor şi a judecătorilor în funcţie exigenţelor pentru exercitarea funcţiei, care ulterior se prezintă Consiliului Superior al Magistraturii.

Articolul 6². Registrul participanţilor la concursul pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti

(1) Candidaţii la funcţiile vacante de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti care întrunesc condiţiile prevăzute la art.6 sînt înscrişi în Registrul participanţilor la concursul pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti, denumit în continuare Registru.

(2) Registrul se ţine de către secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii şi este compus din 4 secţiuni:

a) lista candidaţilor la funcţiile vacante de judecător;

b) lista judecătorilor care solicită transferul în altă instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau într-o instanţă judecătorească inferioară;

c) lista judecătorilor care solicită numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti;

d) lista judecătorilor care solicită numirea sau promovarea într-o instanţă judecătorească ierarhic superioară.

(3) Candidaţii se înscriu în Registru indiferent de faptul dacă a fost sau nu a fost anunţat concursul pentru suplinirea funcţiilor de judecător.

(4) Procedura de includere a candidaţilor în Registru se aprobă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

(5) Registrul este public şi se plasează pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii.

Articolul 7. Vechimea în specialitate juridică pentru a candida la funcţia de judecător

[Art.7 abrogat prin Legea nr.247-XVI din 21.07.2006, în vigoare 31.03.2009]

Articolul 8. Restricţiile de serviciu ale judecătorului

(1) Judecătorul nu poate:

a) să ocupe orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice;

b) să fie deputat în Parlament sau consilier în autoritatea administraţiei publice locale;

c) să facă parte din partide sau să desfăşoare activităţi cu caracter politic, inclusiv pe perioada detaşării din funcţie;

d) să desfăşoare activitate de întreprinzător;

e) să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase;

f) să efectueze orice activitate legată de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lui şi interesul public de înfăptuire a justiţiei, cu excepţia cazurilor cînd conflictul de interese a fost adus, în scris, la cunoştinţa preşedintelui instanţei sau, după caz, a fost comunicat Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Judecătorul poate colabora la publicaţii de specialitate cu caracter literar, ştiinţific sau social, ori la emisiuni audiovizuale, fiindu-i interzis ca în studiile, articolele şi intervenţiile sale să se pronunţe cu privire la problemele curente de politică internă.

(3) Judecătorul nu este în drept să prezinte reprezentanţilor mass-media informaţii despre cauzele aflate în procedură de examinare în instanţa judecătorească decît prin intermediul persoanei responsabile pentru relaţiile cu mass-media.

(3¹) Este interzisă comunicarea judecătorilor cu participanţii la proces sau cu alte persoane, inclusiv cu persoane cu funcţii de demnitate publică, dacă o astfel de comunicare este legată de dosarul aflat în procedura judecătorului şi are loc în alt mod decît cel prevăzut de regulile de procedură. Comunicarea este interzisă din momentul de înregistrare a dosarului în instanţa de judecată şi pînă la emiterea hotărîrii irevocabile privind dosarul. Orice comunicare în afara şedinţelor de judecată se face în scris şi se anexează obligatoriu la dosar.

(4) Judecătorul care a fost ales în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, a fost ales deputat în Parlament, consilier în autoritatea administraţiei publice locale sau a fost numit membru al Guvernului, în termen de 30 de zile de la data validării/acceptării mandatului, depune cerere de demisie în condiţiile art.26. În cazul în care judecătorul nu depune cerere de demisie, după expirarea termenului de 30 de zile acesta este eliberat de drept din funcţia de judecător.

[Art.8 completat prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014]

Articolul 9. Concursul pentru suplinirea funcţiilor de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti

(1) Funcţiile de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti sînt ocupate în bază de concurs.

(2) Concursul pentru suplinirea funcţiilor de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti este organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii în baza regulamentului aprobat de acesta. La concurs participă persoanele înscrise în Registru.

(3) Concursul de selectare a candidaţilor pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti sau a funcţiilor care urmează să devină vacante de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti se organizează cu 3 luni înainte de apariţia postului vacant.

(4) Consiliul Superior al Magistraturii anunţă, prin intermediul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în mass-media şi pe pagina sa web, lansarea concursului pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti şi stabileşte termenul-limită pentru iniţierea procesului de selectare a candidaţilor.

(5) Persoanele înscrise în Registru vor informa în scris secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii despre participarea sau despre refuzul de a participa la concursul pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti.

(6) Candidaţii la funcţiile vacante de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti, înscrişi în Registru, participă la concurs doar după ce depun următoarele acte:

a) cererea de participare la concurs;

b) curriculum vitae;

c) copia diplomei de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia;

d) atestatul de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei sau, după caz, certificatul care atestă susţinerea examenului în faţa Comisiei pentru examenele de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei;

e) copia carnetului de muncă;

f) cazierul judiciar;

g) certificatul medical de sănătate;

h) declaraţia cu privire la venituri şi proprietate;

i) declaraţia de interese personale;

j) referinţa de la ultimul loc de muncă sau de studii.

(7) La momentul depunerii setului de acte, solicitantul este informat despre iniţierea verificării conform Legii nr.271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice şi semnează declaraţia de verificare.

Articolul 10. Selectarea şi criteriile de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător

(1) Procesul de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător se desfăşoară potrivit unor criterii obiective bazate pe merit, ţinînd seama de pregătirea profesională, de integritatea, capacitatea şi eficienţa candidaţilor.

(2) Candidaţii la funcţia de judecător sînt selectaţi de colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr.154 din 5 iulie 2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi al regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii.

Articolul 10¹. Vechimea în specialitate juridică pentru a candida la funcţia de judecător

[Art.10¹ abrogat prin Legea nr.191-XV din 08.05.2003, în vigoare 31.05.2003]

Articolul 11. Numirea judecătorului în funcţie

(1) Judecătorii judecătoriilor şi judecătorii curţilor de apel se numesc în funcţie, din numărul candidaţilor selectaţi prin concurs, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidaţii selectaţi, care întrunesc condiţiile specificate la art.6, se numesc în funcţia de judecător iniţial pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sînt numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani.

(2) Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi de către Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă şi numai în cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de încălcare de către acesta a legislaţiei sau de încălcare a procedurilor legale de selectare şi promovare a lui.

(4) Refuzul de numire în funcţie sau de reconfirmare în funcţie trebuie să fie motivat şi se face în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii. În cazul apariţiei unor circumstanţe care necesită o examinare suplimentară, Preşedintele Republicii Moldova anunţă Consiliul Superior al Magistraturii despre prelungirea termenului indicat cu 15 zile.

(5) La propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele Republicii Moldova emite un decret privind numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii repetate.

Articolul 12. Jurămîntul judecătorului

(1) Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorul este obligat să depună următorul jurămînt:

"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului, să-mi îndeplinesc cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin".

(2) Jurămîntul se depune în termen de 10 zile de la numirea în funcţie, în şedinţă solemnă în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, după citirea comunicării actului de numire.

(3) Despre depunerea jurămîntului se încheie un proces-verbal, care se semnează de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii şi de persoana care a depus jurămîntul.

(4) Depunerea jurămîntului nu e necesară în cazul promovării sau transferării judecătorului în altă funcţie în altă instanţă judecătorească.

(5) Actele efectuate de judecător înainte de depunerea jurămîntului sînt nule.

(6) Nu se admite la depunerea jurămîntului judecătorul care nu a îndeplinit condiţiile art.8.

Articolul 13. Evaluarea performanţelor judecătorilor

(1) Performanţele judecătorilor se evaluează în scopul aprecierii nivelului de calificare şi abilităţilor profesionale ale judecătorilor.

(2) Judecătorii în funcţie sînt supuşi evaluării periodice a performanţelor o dată la 3 ani.

(3) În condiţiile legii, judecătorii în funcţie sînt supuşi evaluării performanţelor şi în cazul:

a) numirii în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă;

b) promovării la o instanţă superioară;

c) numirii în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei;

d) transferării la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară.

(4) Judecătorii pot fi supuşi evaluării performanţelor şi în mod extraordinar în cazul în care hotărîrile judecătoreşti adoptate de ei pun la îndoială nivelul de calificare şi abilităţile lor profesionale.

(5) Performanţele judecătorilor se evaluează de către colegiul de evaluare a performanţelor judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr.154 din 5 iulie 2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi al regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii.

(6) Nu sînt supuşi evaluării performanţelor judecătorii detaşaţi în interes de serviciu, judecătorii instanţelor internaţionale şi judecătorii aflaţi în concediu de maternitate sau în concediu pentru îngrijirea copilului.

(7) Procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor sînt stabilite în regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii.

Articolul 13¹. Gradele de calificare ale judecătorilor

(1) Gradele de calificare ale judecătorilor au un caracter onorific şi sînt conferite pentru înalt profesionalism, merite deosebite în domeniul justiţiei şi îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu.

(2) Modul şi condiţiile de acordare a gradelor de calificare se stabilesc prin regulament al Consiliului Superior al Magistraturii.

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE JUDECĂTORIILOR

Articolul 14. Drepturile judecătorilor

(1) Judecătorii au dreptul:

a) să beneficieze de drepturile şi libertăţile consacrate de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova;

b) să fie aleşi în organele autoadministrării judecătoreşti;

c) să beneficieze, în procesul înfăptuirii justiţiei, de drepturile procesuale stabilite de legislaţia procesuală;

d) să întemeieze sindicate şi să se afilieze la sindicate sau la alte organizaţii naţionale sau internaţionale pentru reprezentarea intereselor lor, pentru perfecţionare profesională şi apărarea statutului lor;

e) să beneficieze de instruire continuă în mod gratuit, în limitele stabilite de lege;

f) să participe la elaborarea de publicaţii ori studii de specialitate, de lucrări literare sau ştiinţifice, cu excepţia celor cu caracter politic;

g) să fie membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaţionale;

h) să fie membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice, precum şi ai asociaţiilor sau fundaţiilor care au scop ştiinţific ori profesional.

(2) Cerinţele şi dispoziţiile judecătorilor legate de înfăptuirea activităţii judecătoreşti sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice. Neîndeplinirea lor atrage răspunderea prevăzută de lege.

Articolul 15. Obligaţiile judecătorilor

(1) Judecătorii sînt obligaţi:

a) să fie imparţiali;

b) să asigure apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor, onoarei şi demnităţii acestora;

c) să respecte întocmai cerinţele legii la înfăptuirea justiţiei şi să asigure interpretarea şi aplicarea uniformă a legislaţiei;

d) să se abţină de la fapte care dăunează intereselor serviciului şi prestigiului justiţiei, care compromit cinstea şi demnitatea de judecător, provoacă îndoieli faţă de obiectivitatea lor;

e) să respecte prevederile Codului de etică al judecătorului;

f) să nu divulge secretul deliberării, informaţiile obţinute în şedinţă închisă, precum şi datele urmăririi penale;

f¹) să declare actele de corupţie şi actele conexe acestora, faptele de comportament corupţional, care i-au devenit cunoscute în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

g) să depună declaraţia cu privire la venituri şi proprietate;

h) să depună declaraţia de interese personale;

i) să-şi verifice starea de sănătate în condiţiile prevăzute la art.6¹.

(2) În cazul în care a fost admisă comunicarea sau tentativa de comunicare interzisă a unui participant la proces sau a altor persoane, inclusiv a persoanelor cu funcţii de demnitate publică, cu judecătorul în circumstanţele prevăzute la art.8 alin.(3¹), judecătorul este obligat să informeze în scris, în aceeaşi zi, Consiliul Superior al Magistraturii despre producerea acestui fapt.

(3) Neîndeplinirea de către judecător a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută de prezenta lege.

[Art.15 modificat prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014]

Articolul 16. Ţinuta vestimentară

(1) În şedinţe de judecată judecătorul este obligat să aibă ţinuta vestimentară prevăzută de lege.

(2) Statul asigură judecătorului în mod gratuit ţinuta vestimentară.

Capitolul V

GARANTAREA INDEPENDENŢEI JUDECĂTORULUI

Articolul 17. Asigurarea independenţei judecătorului

Independenţa judecătorului este asigurată prin:

a) procedura de înfăptuire a justiţiei;

b) procedeul de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie;

c) declararea inviolabilităţii lui;

d) secretul deliberărilor şi interzicerea de a cere divulgarea lui;

e) stabilirea răspunderii pentru lipsa de stimă faţă de judecată, judecători şi pentru imixtiune în judecarea cauzei;

f) alocarea resurselor adecvate pentru funcţionarea sistemului judiciar, crearea de condiţii organizatorice şi tehnice favorabile activităţii instanţelor judecătoreşti;

g) asigurarea materială şi socială a judecătorului;

h) alte măsuri, prevăzute de lege.

Articolul 18. Inamovibilitatea judecătorului

(1) Judecătorul instanţei judecătoreşti este inamovibil pe perioada exercitării funcţiilor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.25.

(2) Împuternicirile lui pot fi suspendate în baza şi în modul stabilit de prezenta lege.

Articolul 19. Inviolabilitatea judecătorului

(1) Personalitatea judecătorului este inviolabilă.

(2) Inviolabilitatea judecătorului se extinde asupra locuinţei şi localului lui de serviciu, vehiculelor şi mijloacelor de telecomunicaţie folosite de el, asupra corespondenţei, bunurilor şi documentelor lui personale.

(3) Judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărîrea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.

(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile Codului de procedură penală. În cazul săvîrşirii de către judecător a infracţiunilor specificate la art.243, 324, 326 şi 330² ale Codului penal al Republicii Moldova, precum şi în cazul infracţiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.

(5) Judecătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat, percheziţionat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracţiune flagrantă.

(5¹) Prin derogare de la alin.(5), după începerea procesului penal şi pînă la începerea urmăririi penale, în cazul infracţiunilor specificate la art.243, 324, 326 şi 330² din Codul penal al Republicii Moldova, judecătorul poate fi reţinut, supus aducerii silite, percheziţionat, în condiţiile Codului de procedură penală al Republicii Moldova, fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii, doar cu autorizaţia Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a unui adjunct desemnat în temeiul ordinului emis de Procurorul General.

(5²) Prin derogare de la prevederile Codului contravenţional al Republicii Moldova în partea ce vizează examinarea cauzelor contravenţionale de către agentul constatator, în cazul în care judecătorul refuză să semneze procesul-verbal cu privire la contravenţie sau dacă acesta solicită expres, prin menţiune în procesul-verbal cu privire la contravenţie, examinarea cauzei de către instanţa de judecată, dosarul contravenţional se transmite pentru examinare şi soluţionare a cauzei instanţei de judecată de la locul unde a fost săvîrşită fapta.

(5³) Judecătorul reţinut, în cazul în care este bănuit că a săvîrşit o contravenţie, urmează a fi eliberat imediat după identificare şi întocmirea procesului-verbal de către agentul constatator, cu informarea Consiliului Superior al Magistraturii despre faptul reţinerii.”

[Art.19 modificat prin Legea nr.177 din 25.07.2014, în vigoare 08.08.2014]

Notă: Se declară neconstituţional art.II pct.13 alineatul trei din Legea nr.153 din 05.07.2012 prin care s-a abrogat alin.(6) din art.19 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.22 din 05.09.2013, în vigoare 05.09.2013

Notă: Se declară neconstituţională sintagma “şi în cazul infracţiunilor specificate la art.324 şi art.326 ale Codului penal al Republicii Moldova.” din articolul 19 alin.(5) conform Hot. Curţii Constituţionale nr.22 din 05.09.2013, în vigoare 05.09.2013

Articolul 20. Cariera judecătorilor

(1) Cariera judecătorilor presupune promovarea în funcţia de judecător la o instanţă superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă şi transferarea judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară.

(2) Promovarea în funcţia de judecător la o instanţă superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă şi transferarea judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară vor fi precedate de evaluarea performanţelor judecătorului în condiţiile art.13 al prezentei legi, Legii nr.154 din 5 iulie 2012 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Judecătorii pot solicita transferarea la o instanţă de acelaşi nivel doar după expirarea a 5 ani de la numirea în funcţie, iar judecătorii care deţin funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti pot solicita transferarea la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară doar după expirarea mandatelor respective sau revocarea din funcţie.

(4) Promovarea în funcţia de judecător la o instanţă superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă şi transferarea judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară se fac numai cu consimţămîntul lui, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, de către Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament.

(5) În cazul reorganizării sau dizolvării instanţei judecătoreşti, judecătorul este transferat, cu consimţămîntul lui, în temeiul legii, la altă instanţă judecătorească. Dacă refuză transferul la altă instanţă, judecătorul are dreptul la demisie în condiţiile art.26.

(6) Judecătorul se consideră promovat în funcţia de judecător la o instanţă superioară, se consideră numit în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă sau se consideră transferat la o instanţă de acelaşi nivel ori la o instanţă inferioară la data publicării decretului respectiv al Preşedintelui Republicii Moldova sau a hotărîrii respective a Parlamentului.

(7) Judecătorul care a fost supus unei sancţiuni disciplinare sau căruia i-a fost acordat calificativul “insuficient” ca rezultat al evaluării performanţelor nu poate fi promovat în funcţia de judecător la o instanţă superioară, nu poate fi numit în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă, nu poate fi transferat la o altă instanţă, nu poate fi ales în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii şi al colegiilor sau al organelor din subordinea acestuia pe durata unui an de la data adoptării hotărîrii de sancţionare.

Articolul 20¹. Transferul pe termen limitat al judecătorilor în alte instanţe

(1) În cazul în care instanţele judecătoreşti nu pot funcţiona normal din cauza incapacităţii din motive de sănătate a judecătorilor de a-şi exercita atribuţiile timp de 6 luni, din cauza existenţei unor posturi vacante, din cauza volumului mare de activitate al instanţei judecătoreşti sau din alte asemenea cauze, preşedintele instanţei judecătoreşti poate solicita Consiliului Superior al Magistraturii transferul pe termen limitat al judecătorilor din cadrul altor instanţe.

(2) Transferul pe termen limitat al judecătorilor în alte instanţe, în cazurile specificate la alin.(1), se admite cu consimţămîntul scris al acestora, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorul se consideră transferat pe termen limitat doar după publicarea hotărîrii Consiliului Superior al Magistraturii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(3) Transferul pe termen limitat al judecătorilor se poate face pe o perioadă de cel mult 6 luni, care poate fi prelungită, cu consimţămîntul scris al acestora, cu încă cel mult 6 luni.

(4) În cazul expirării perioadei transferului pe termen limitat sau în cazul consumării situaţiilor ce au servit drept temei pentru transferul judecătorului în altă instanţă, acesta revine în instanţa în care a activat cu titlu permanent.

(5) Pe perioada transferului pe termen limitat în alte instanţe, judecătorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia în care sînt transferaţi. În cazul cînd salariul prevăzut pentru funcţia în care a fost transferat este mai mic, judecătorul beneficiază de salariul stabilit pentru funcţia ocupată anterior.

Articolul 20². Listele judecătorilor care solicită promovarea într-o instanţă judecătorească ierarhic superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti sau transferul în altă instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau într-o instanţă judecătorească inferioară

(1) Judecătorii care solicită promovarea într-o instanţă judecătorească ierarhic superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti sau transferul în altă instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau într-o instanţă judecătorească inferioară se includ în listele specificate la art.6² alin.(2) lit.b)–d), care sînt parte integrantă a Registrului.

(2) Informaţiile privind persoanele incluse în Registru se prezintă de către secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi Consiliului Superior al Magistraturii.

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A JUDECĂTORILOR

Articolul 21. Răspunderea disciplinară a judecătorilor

Judecătorii poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute la art.15, pentru comportamentul care dăunează intereselor serviciului şi prestigiului justiţiei, precum şi pentru alte abateri disciplinare specificate la art.22.

Articolul 21¹. Răspunderea patrimonială a judecătorilor

[Art.21¹ abrogat prin Legea nr.153 din 05.07.2012, în vigoare 31.08.2012]

Articolul 22. Abaterile disciplinare

(1) Constituie abatere disciplinară:

a) încălcarea obligaţiei de imparţialitate;

b) aplicarea neuniformă a legislaţiei, intenţionat sau din neglijenţă gravă, dacă acest fapt a fost constatat de instanţa ierarhic superioară şi a condus la casarea hotărîrii defectuoase;

c) imixtiunea în activitatea altui judecător sau intervenţiile de orice natură pe lîngă autorităţi, instituţii sau funcţionari pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei altfel decît în limitele prevederilor legale în vigoare;

d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;

e) activităţile publice cu caracter politic;

f) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a dosarelor;

f¹) încălcarea, din motive imputabile, a termenelor de examinare a cauzelor aflate în procedură sau încălcarea normelor imperative ale legislaţiei;

g) încălcarea prevederilor legale referitoare la obligativitatea depunerii declaraţiei cu privire la venituri şi proprietate şi declaraţiei de interese personale;

h) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu;

h¹) încălcarea termenelor de redactare a hotărîrilor judecătoreşti şi de transmitere a copiilor de pe acestea participanţilor la proces;

i) absenţele nemotivate de la serviciu, întîrzierea ori plecarea de la program;

j) atitudinea nedemnă, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau alţi participanţi la proces;

k) încălcarea normelor Codului de etică al judecătorului;

l) nerespectarea de către preşedintele instanţei a obligaţiei de a raporta Consiliului Superior al Magistraturii abaterile disciplinare ale judecătorilor;

m) exploatarea poziţiei de judecător în scopul obţinerii de foloase necuvenite;

n) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţile şi interdicţiile care îi privesc pe judecători;

o) expunerea în public a acordului sau a dezacordului cu hotărîrea colegilor în scopul imixtiunii în activitatea acestora.

(2) Anularea sau modificarea hotărîrii judiciare nu atrage răspundere, dacă judecătorul care a pronunţat-o nu a încălcat intenţionat legea. Excepţie fac cazurile în care legea a fost încălcată cu neglijenţă, cauzînd persoanelor prejudicii materiale sau morale esenţiale.

Articolul 23. Sancţiunile disciplinare

(1) În condiţiile legii, judecătorului îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) mustrare aspră;

[Lit.d) alin.(1) art.23 abrogată prin Legea nr.153 din 05.07.2012, în vigoare 31.08.2012]

e) eliberare din funcţie;

f) eliberare din funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte.

(2) Eliberarea din funcţie se aplică în cazul comiterii de către judecător a unei abateri disciplinare care dăunează intereselor serviciului şi prestigiului justiţiei, în cazul comiterii repetate a abaterilor disciplinare specificate la art.22, precum şi în cazul în care, la evaluarea performanţelor, s-a stabilit necorespunderea lui evidentă funcţiei deţinute.

(3) În cazul în care, din motive neîntemeiate, preşedinţii (vicepreşedinţii) instanţelor judecătoreşti nu îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art.16¹ al Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, au comis abaterea disciplinară specificată la art.22 alin.(1), lit.l) din prezenta lege ori au eşuat la evaluarea performanţelor, ei sînt eliberaţi din funcţia de conducere în instanţă.

(4) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii ei. În cazul în care dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă comiterea de către judecător a unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii definitive a hotărîrii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

Capitolul VII

SUSPENDAREA, DETAŞAREA ŞI ELIBERAREA

DIN FUNCŢIE A JUDECĂTORULUI

Articolul 24. Suspendarea din funcţie

(1) Judecătorul poate fi suspendat din funcţie, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă:

a) în privinţa lui se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii în cauza respectivă;

b) este recunoscut absent fără veste prin hotărîre judecătorească definitivă;

c) participă la campania preelectorală în calitate de candidat pentru autoritatea publică sau autoritatea administraţiei publice locale;

d) i se acordă concediu de maternitate şi pentru îngrijirea copilului pe un termen de pînă la 3 ani.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.b), salariul judecătorului se plăteşte familiei acestuia, iar în cazurile prevăzute la lit.a), c) şi d) din acelaşi alineat, salariul se plăteşte judecătorului în condiţiile legii.

(3) Suspendarea din funcţie a judecătorului din cauzele enumerate la alin.(1), cu excepţia lit.a), nu atrage anularea inviolabilităţii personale şi a garanţiilor materiale şi sociale.

(4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă nu a fost probată vinovăţia judecătorului sau a fost pronunţată o hotărîre de achitare ori de încetare a procesului penal, suspendarea din funcţie încetează şi judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior.

(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), la expirarea termenului pentru care judecătorul a fost suspendat din funcţie, acestuia i se acordă funcţia de judecător pe care a deţinut-o pînă la suspendare sau, cu consimţămîntul judecătorului, i se acordă o altă funcţie de judecător echivalentă.

(6) Hotărîrea privind suspendarea din funcţie a judecătorului poate fi atacată în Curtea Supremă de Justiţie în condiţiile legii.

Articolul 24¹. Detaşarea judecătorului

[Alin.(1) art.24¹ abrogat prin Legea nr.153 din 05.07.2012, în vigoare 31.08.2012]

(2) Judecătorul poate fi detaşat din funcţie, cu consimţămîntul său, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, în scopul îndeplinirii unei funcţii în cadrul secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii sau al Institutului Naţional al Justiţiei, pe un termen de pînă la 18 luni, care poate fi prelungit cu cel mult 18 luni. Pentru asigurarea activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii aleşi în calitate de membri ai consiliului şi în funcţia de inspector-judecător în inspecţia judiciară se detaşează din funcţie pentru toată perioada mandatului.

[Alin.(3) art.24¹ abrogat prin Legea nr.153 din 05.07.2012, în vigoare 31.08.2012]

(4) În cazul detaşării judecătorului în Consiliul Superior al Magistraturii, salariul acestuia se stabileşte la nivelul salariului judecătorului Curţii Supreme de Justiţie. În cazul detaşării judecătorului în inspecţia judiciară, în cadrul secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii sau în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei, acestuia i se menţine salariul mediu anterior pentru întreaga perioadă de activitate.

(5) Judecătorului detaşat i se menţine statutul de judecător, iar perioada de activitate în instituţiile specificate la alin.(2) se include în vechimea în muncă în funcţia de judecător.

(6) La expirarea termenului pentru care judecătorul a fost detaşat din funcţie prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, acestuia i se acordă funcţia anterioară de judecător pe care a deţinut-o pînă la detaşare sau, cu consimţămîntul său, i se acordă o altă funcţie de judecător echivalentă.

Articolul 25. Eliberarea judecătorului din funcţie

(1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul:

a) depunerii cererii de demisie;

b) stabilirii necorespunderii evidente funcţiei deţinute, ca rezultat al evaluării performanţelor;

[Lit.c) alin.(1) art.25 abrogată prin Legea nr.153 din 05.07.2012, în vigoare 31.08.2012]

d) transferului într-o altă funcţie în condiţiile legii;

[Lit.e) alin.(1) art.25 abrogată prin Legea nr.153 din 05.07.2012, în vigoare 31.08.2012]

f) comiterii unei abateri disciplinare specificate la art.22 alin.(1);

g) pronunţării hotărîrii definitive de condamnare;

h) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;

i) nerespectării prevederilor art.8;

j) constatării incapacităţii de muncă, dovedite prin certificat medical;

k) expirării împuternicirilor în legătură cu nenumirea judecătorului pînă la atingerea plafonului de vîrstă, precum şi în legătură cu atingerea de către acesta a plafonului de vîrstă;

l) constatării, prin hotărîre judecătorească definitivă, a capacităţii de exerciţiu restrînse sau a incapacităţii de exerciţiu.

(2) Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcţie este înaintată de Consiliul Superior al Magistraturii Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului.

(3) Modul de eliberare din funcţie a judecătorului şi de contestare a hotărîrii de eliberare se stabileşte de legislaţie.

(3¹) Eliberarea din funcţie a judecătorului în baza temeiurilor specificate la alin.(1) lit.b), f), g) şi i) atrage lipsirea acestuia de dreptul la indemnizaţia unică de concediere, prevăzută la art.26 alin.(3), şi la stabilirea pensiei în condiţiile art.32. Judecătorii care cad sub incidenţa prezentului alineat vor avea dreptul la pensie pentru limită de vîrstă conform condiţiilor generale stabilite de Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

(4) În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcţie a judecătorului acesta va fi repus în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se, în modul stabilit de lege, drepturile băneşti de care a fost lipsit.

(5) În caz de deces al judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii declară funcţia vacantă.

Articolul 26. Demisia judecătorului

(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorabilă a acestuia din funcţie dacă, în exerciţiul funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu, el nu a comis fapte care discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător.

(2) Judecătorul are dreptul la demisie prin depunerea cererii de demisie, inclusiv în cazul reorganizării sau dizolvării instanţei judecătoreşti.

(3) Judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu 50% din produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător. Totodată, în calculul indemnizaţiei unice de concediere pentru judecătorul demisionat şi reîntors în funcţie se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii.

[Alin.(4),(5) art.26 abrogate prin Legea nr.60 din 04.04.2014, în vigoare 16.05.2014]

(6) Judecătorul este considerat demisionat atîta timp, cît respectă prevederile art.8, păstrează cetăţenia Republicii Moldova şi nu comite fapte ce discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător.

(7) În cazul în care constată că judecătorul demisionat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege, Consiliul Superior al Magistraturii sistează demisia judecătorului, acesta fiind în drept să atace hotărîrea de sistare în instanţa judecătorească într-un termen de 10 zile de la data primirii copiei de pe hotărîre.

(8) Demisia judecătorului se sistează şi în cazul numirii repetate a acestuia în funcţia de judecător.

[Art.26 modificat prin Legea nr.60 din 04.04.2014, în vigoare 16.05.2014]

Articolul 26¹. Menţinerea împuternicirilor judecătorului

Împuternicirile judecătorului transferat, detaşat, suspendat în perioada examinării de către acesta a unei cauze penale sau civile aflate în faza de terminare se menţin pînă la încheierea judecării cauzei respective.

Capitolul VIII

PROTECŢIA DE STAT A JUDECĂTORULUI, ASIGURAREA

LUI MATERIALĂ ŞI SOCIALĂ

Articolul 27. Protecţia de stat a judecătorului şi a membrilor familiei lui

(1) Judecătorul, membrii familiei lui şi averea lor se află sub protecţia statului. La cererea judecătorului sau a preşedintelui instanţei judecătoreşti, organele afacerilor interne sînt obligate să ia măsurile de rigoare pentru asigurarea securităţii judecătorului şi a membrilor familiei lui, integrităţii bunurilor acestora.

(2) Atentarea la viaţa şi sănătatea judecătorului, distrugerea sau deteriorarea bunurilor, ameninţarea lui cu omor, violenţă sau cu deteriorarea bunurilor, calomnierea ori insultarea acestuia, precum şi atentarea la viaţa şi sănătatea rudelor apropiate (părinţilor, soţiei, soţului, copiilor), atrag răspunderea stabilită de lege. Judecătorul are dreptul să fie asigurat de către organele afacerilor interne cu mijloace de apărare.

Articolul 28. Salarizarea judecătorului

(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt salarizaţi în condiţiile şi în modul stabilite de Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar.

(2) Salarizarea şi alte drepturi cuvenite personalului militar şi civil al instanţelor judecătoreşti militare se asigură de către Ministerul Apărării, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu reglementările referitoare la drepturile materiale de care beneficiază militarii activi. Ofiţerilor din rîndul magistraţilor militari care au lucrat fără întrerupere în instanţe judecătoreşti, în organe de anchetă şi în procuratură sau care au fost aleşi în organele de stat vechimea în muncă în aceste instanţe li se include în vechimea în serviciul militar şi se calculează în conformitate cu legislaţia în vigoare referitoare la militari.

Articolul 29. Concediul judecătorului

(1) Judecătorul are dreptul la un concediu de odihnă anual de 30 de zile calendaristice.

(2) Dacă judecătorul are o vechime în funcţia publică de pînă la 5 ani, concediul lui se majorează cu 2 zile lucrătoare, de la 5 ani la 10 ani – cu 5 zile lucrătoare, de la 10 la 15 ani – cu 10 zile lucrătoare, de peste 15 ani – cu 15 zile lucrătoare.

(3) Concediul de odihnă anual se acordă judecătorilor de către preşedinţii instanţelor respective, în conformitate cu programul concediilor de odihnă anuale aprobat de către aceştia. Preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti concediul de odihnă anual se acordă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

(4) Concediul de odihnă anual se acordă judecătorului Curţii Supreme de Justiţie în conformitate cu programul aprobat, cu cel puţin două săptămîni înainte de sfîrşitul fiecărui an calendaristic, de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie. Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie concediul de odihnă anual se acordă prin hotărîre a Plenului Curţii Supreme de Justiţie. Vicepreşedinţilor preşedinţi ai colegiilor, vicepreşedinţilor colegiilor şi judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie concediul de odihnă anual se acordă de către Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.

(5) Judecătorul poate fi rechemat din concediul de odihnă anual numai cu consimţămîntul scris al acestuia şi doar în situaţii neprevăzute, care fac necesară prezenţa lui la serviciu. În acest caz, judecătorul nu este obligat să restituie indemnizaţia pentru zilele de concediu nefolosite. Rechemarea din concediu se efectuează în ordinea stabilită pentru acordarea lui. În lipsa preşedintelui judecătoriei, curţii de apel sau Curţii Supreme de Justiţie, inclusiv în cazul interimatului, rechemarea din concediu se efectuează, după caz, de către Consiliul Superior al Magistraturii sau Plenul Curţii Supreme de Justiţie.

Articolul 30. Asigurarea judecătorului cu locuinţă

[Art.30 abrogat prin Legea nr.90-XVIII din 04.12.2009, în vigoare 18.12.2009]

Articolul 31. Alte garanţii sociale

Judecătorul şi membrii familiei sale beneficiază de asistenţă medicală gratuită la nivel minim necesar şi de alte garanţii sociale prevăzute de lege.

Articolul 32. Asigurarea cu pensie

(1) Judecătorul care a atins vîrsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ţinîndu-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu.

(2) Prevederile alin.(1) se aplică şi judecătorilor care au activat în instanţele internaţionale, luîndu-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.

(3) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin.(1) se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vîrstă.

(4) În cazul în care judecătorii demisionaţi sînt numiţi iarăşi în funcţia de judecător, plata pensiei se suspendă.

[Art.32 în redacţia Legii nr.60 din 04.04.2014, în vigoare 16.05.2014]

Notă: Art.32 se declară neconstituţional conform Hot. Curţii Constituţionale nr.27 din 20.12.2011, în vigoare 20.12.2011

Articolul 32¹. Organele care efectuează stabilirea şi plata pensiilor

(1) Pensiile se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări sociale.

(2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.

[Art.32¹ în redacţia Legii nr.60 din 04.04.2014, în vigoare 16.05.2014]

Notă: Denumirea şi alin.(1) art.32¹ se declară neconstituţionale conform Hot. Curţii Constituţionale nr.27 din 20.12.2011, în vigoare 20.12.2011

Articolul 32². Sursa de finanţare a pensiilor

Cheltuielile pentru achitarea pensiilor se suportă după cum urmează: 50% din mărimea stabilită a pensiei – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% − de la bugetul de stat.

[Art.32² în redacţia Legii nr.60 din 04.04.2014, în vigoare 16.05.2014]

Notă: Art.32² se declară neconstituţional conform Hot. Curţii Constituţionale nr.27 din 20.12.2011, în vigoare 20.12.2011

Articolul 33. Asigurarea de stat şi plăţile de compensare

(1) Viaţa, sănătatea şi bunurile judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat. Viaţa şi sănătatea judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii la o sumă egală cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani la ultimul loc de lucru.

(2) Suma de asigurare se plăteşte în caz de:

a) moarte violentă sau deces al judecătorului în exerciţiul funcţiunii, dacă decesul a survenit ca urmare a unor leziuni corporale sau altei vătămări violente a sănătăţii ori a unui accident de muncă, – succesorilor lui, sub forma unei indemnizaţii unice egale cu produsul înmulţirii salariului mediu anual al decedatului la numărul de ani compleţi pe care acesta nu i-a supravieţuit pînă la atingerea plafonului de vîrstă, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale;

b) mutilare a judecătorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori mutilare, sau o altă vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă care exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională şi a provocat pierderea capacităţii depline de muncă – sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani;

c) cauzare judecătorului în exerciţiul funcţiunii de leziuni corporale sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori cauzare de leziuni corporale ca urmare a unui accident de muncă ce nu au provocat pierderea capacităţii de muncă, dar exclud posibilitatea de a continua activitatea profesională – sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe un an;

d) mutilare a judecătorului în exerciţiul funcţiunii sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori mutilare, sau o altă vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă ce exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională – sub forma unei compensaţii lunare egale cu salariul pe care l-a avut în funcţia de judecător. Pensia de invaliditate sau alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de a continua activitatea profesională nu se includ în calculul despăgubirii. În această despăgubire nu se include nici salariul primit de către judecător după vătămare şi despăgubirile de asigurare de stat;

e) moarte violentă sau deces al judecătorului ca urmare a unor leziuni corporale sau a altei vătămări violente a sănătăţii, sau a unui accident de muncă – membrilor familiei acestuia inapţi de muncă, aflaţi la întreţinerea lui, sub forma unei indemnizaţii lunare egale cu diferenţa dintre partea ce le revenea din salariul celui decedat şi pensia stabilită în legătură cu pierderea întreţinătorului, fără a se lua în calcul ajutorul unic.

(3) În cazul decesului judecătorului în exerciţiul funcţiunii, familiei acestuia i se plăteşte o indemnizaţie unică în mărimea şi în condiţiile stabilite la art.26 alin.(3).

[Alin.(3) art.33 introdus prin Legea nr.60 din 04.04.2014, în vigoare 16.05.2014]

Notă: Legea nr.56 din 09.06.2011 (art.II) se declară neconstituţională conform Hot. Curţii Constituţionale nr.27 din 20.12.2011, în vigoare 20.12.2011

[Alin.(3) art.33 abrogat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]

(4) În caz de deces al judecătorului demisionat sau pensionat, familiei lui sau persoanei care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces i se plăteşte un ajutor de deces în cuantumul echivalent cu cel stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(5) Prejudiciul material cauzat în legătură cu activitatea de serviciu a judecătorului prin deteriorarea sau nimicirea bunurilor acestuia, bunurilor membrilor familiei lui sau ale rudelor apropiate se repară integral de la bugetul de stat.

Articolul 34. Legitimaţia judecătorului

(1) Judecătorul primeşte legitimaţie de un model aprobat de Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament.

(2) Legitimaţia judecătorului este eliberată de Consiliul Superior al Magistraturii şi serveşte ca document de identitate pe întreg teritoriul republicii.

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul I.

Prezenta lege intră în vigoare de la data publicării.

Articolul II.

Legile şi alte acte normative rămîn în vigoare în partea care nu contravine prezentei legi.

Articolul III.

(1) Se consideră că preşedinţii, vicepreşedinţii şi judecătorii din judecătoriile raionale, municipale (de sector), în exerciţiul funcţiunii la data adoptării prezentei legi îndeplinesc toate condiţiile prevăzute pentru aceste funcţii şi sînt inamovibili în perioada pentru care au fost numiţi.

(2) Prevederile prezentei legi referitoare la indemnizaţii se extind asupra judecătorilor pensionaţi sau eliberaţi după expirarea împuternicirilor, cu condiţia unei vechimi în funcţia de judecător de cel puţin 15 ani.

(3) Sub incidenţa art.26 şi art.32 cad judecătorii pensionaţi din această funcţie, indiferent de data pensionării.

[Alin.(4) art.III abrogat prin Legea nr.60 din 04.04.2014, în vigoare 16.05.2014]

Notă: Alin.(4) art.III se declară neconstituţional conform Hot. Curţii Constituţionale nr.27 din 20.12.2011, în vigoare 20.12.2011

Articolul IV.

(1) Judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie transferaţi în interes de serviciu, în condiţiile prezentei legi, în funcţii cu nivel de salarizare mai mic li se păstrează salariul funcţiei, adaosurile şi suplimentele anterioare.

(2) Funcţionarii din aparatul Curţii Supreme de Justiţie transferaţi în interes de serviciu în funcţii cu nivel de salarizare mai mic beneficiază timp de 3 luni de la data transferului de salariul funcţiei anterior.

Articolul V.

Consiliul Superior al Magistraturii, pînă la 1 decembrie 1995, va prezenta Parlamentului lista de candidaţi la funcţia de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie şi Preşedintelui Republicii Moldova lista de candidaţi la funcţia de judecători ai tribunalelor şi Curţii de Apel.

Articolul VI.

Guvernul, în termen de 3 luni de la data adoptării prezentei legi:

- aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

_____________________

* Republicată în temeiul art.VIII, alin.(9) al Legii nr.153 din 5 iulie 2012 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.185, art.620.

Modificată şi completată prin Legile Republicii Moldova:

1) Legea nr.140-XV din 21.03.2003 – Monitorul Oficial, 2003, nr.67, art.293;

2) Legea nr.191-XV din 08.05.2003 – Monitorul Oficial, 2003, nr.97, art.432;

3) Legea nr.206-XV din 29.05.2003 – Monitorul Oficial, 2003, nr.149, art.598;

4) Legea nr.136-XV din 06.05.2004 – Monitorul Oficial, 2004, nr.91-95, art.482;

5) Legea nr.174-XVI din 22.07.2005 – Monitorul Oficial, 2005, nr.107-109, art.533;

6) Legea nr.247-XVI din 21.07.2006 – Monitorul Oficial, 2006, nr.174-177, art.796;

7) Legea nr.399-XVI din 14.12.2006 – Monitorul Oficial, 2007, nr.39-42, art.169;

8) Legea nr.257-XVI din 29.11.2007 – Monitorul Oficial, 2008, nr.14-15, art.46;

9) Legea nr.44-XVI din 06.03.2008 – Monitorul Oficial, 2008, nr.76-77, art.251;

10) Legea nr.273-XVI din 07.12.2007 – Monitorul Oficial, 2008, nr.84-85, art.288;

11) Legea nr.65-XVI din 27.03.2008 – Monitorul Oficial, 2008, nr.86-87, art.302;

12) Legea nr.229-XVI din 06.11.2008 – Monitorul Oficial, 2008, nr.208-209, art.768;

13) Legea nr.306-XVI din 25.12.2008 – Monitorul Oficial, 2009, nr.30-33, art.77;

14) Legea nr.90-XVIII din 04.12.2009 – Monitorul Oficial, 2009, nr.187-188, art.584;

15) Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009 – Monitorul Oficial, 2009, nr.193-196, art.609;

16) Legea nr.127-XVIII din 23.12.2009 – Monitorul Oficial, 2009, nr.197-200, art.664;

17) Legea nr.139-XVIII din 29.12.2009 – Monitorul Oficial, 2009, nr.197-200, art.674;

18) Legea nr.152 din 08.07.2010 – Monitorul Oficial, 2009, nr.155-158, art.547;

19) Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.28 din 14.12.2010 – Monitorul Oficial, 2010, nr.254-256, art.30;

20) Legea nr.48 din 26.03.2011 – Monitorul Oficial, 2011, nr.53, art.114;

21) Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.12 din 07.06.2011 – Monitorul Oficial, 2011, nr.102, art.14;

22) Legea nr.56 din 09.06.2011 – Monitorul Oficial, 2011, nr.107-109, art.280;

23) Legea nr.163 din 22.07.2011 – Monitorul Oficial, 2011, nr.146, art.448;

________________

* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial, 1998, nr.26-27, art.176.

Modificată de:

1) Legea nr.1027-XIII din 06.12.1996 – Monitorul Oficial, 1997, nr.1-2, art.4;

2) Legea nr.1127-XIII din 21.03.1997 – Monitorul Oficial, 1997, nr.25-27, art.252;

3) Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.35 din 01.12.1997 – Monitorul Oficial, 1997, nr.84-85, art.37;

4) Legea nr.1414-XIII din 17.12.1997 – Monitorul Oficial, 1998, nr.24-25, art.152;

5) Legea nr.1592-XIII din 27.02.1998 – Monitorul Oficial, 1998, nr.44-46, art.326;

6) Legea nr.18-XIV din 14.05.1998 – Monitorul Oficial, 1998, nr.60-61, art.411;

7) Legea nr.96-XIV din 16.07.1998 – Monitorul Oficial, 1998, nr.74, art.505;

8) Legea nr.216-XIV din 12.12.1998 – Monitorul Oficial, 1998, nr.119-120, art.719;

9) Legii nr.552-XIV din 28.07.1999 – Monitorul Oficial, 1999, nr.116-117, art.551;

10) Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.4 din 27.01.2000 – Monitorul Oficial, 2000, nr.14-16, art.7;

11) Legea nr.789-XIV din 03.02.2000 – Monitorul Oficial, 2000, nr.19-20, art.110;

12) Legea nr.934-XIV din 14.04.2000 – Monitorul Oficial, 2000, nr.70-72, art.509;

13) Legea nr.162-XV din 17.05.2001 – Monitorul Oficial, 2001, nr.63, art.440;

14) Legea nr.366-XV din 13.07.2001 – Monitorul Oficial, 2001, nr.97-99, art.775;

15) Legea nr.373-XV din 19.07.2001 – Monitorul Oficial, 2001, nr.129, art.926;

16) Legea nr.429-XV din 27.07.2001 – Monitorul Oficial, 2001, nr.108-109, art.828;

17) Legea nr.822-XV din 07.02.2002 – Monitorul Oficial, 2002, nr.40-42, art.250;

18) Legea nr.1099-XV din 06.06.2002 – Monitorul Oficial, 2002, nr.100-101, art.741.