L E G E

cu privire la statutul judecătorului

nr. 544-XIII  din  20.07.1995

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.59-60/664 din 26.10.1995

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

STATUTUL JUDECĂTORULUI

Articolul 1. Judecătorul, purtător al puterii judecătoreşti

Articolul 2. Unitatea statutului de judecător

Capitolul II

CORPUL MAGISTRAŢILOR

Articolul 3. Magistraţii

Articolul 4. Ierarhia funcţiilor magistraţilor

Articolul 5. Vechimea în magistratură

Articolul 6. Condiţiile pentru a fi magistrat sau persoană asimilată acestuia

Articolul 7. Condiţiile suplimentare pentru numirea judecătorului

Articolul 8. Restricţiile de serviciu ale magistratului sau ale persoanei asimilate acestuia

Capitolul III

ÎNAINTAREA CANDIDATULUI ÎN FUNCŢIA DE JUDECĂTOR.

NUMIREA JUDECĂTORULUI ÎN FUNCŢIE

Articolul 9. Candidatul la funcţia de judecător

Articolul 10. Pregătirea profesională a candidatului la funcţia de judecător

Articolul 11. Numirea judecătorului în funcţie

Articolul 12. Jurămîntul Judecătorului

Articolul 13. Gradul de calificare al magistraţilor

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MAGISTRAŢILOR

Articolul 14. Drepturile magistraţilor

Articolul 15. Obligaţiile magistraţilor

Articolul 16. Ţinuta vestimentară

Capitolul V

GARANTAREA INDEPENDENŢEI JUDECĂTORULUI

Articolul 17. Asigurarea independenţei judecătorului

Articolul 18. Inamovibilitatea judecătorului

Articolul 19. Inviolabilitatea judecătorului

Articolul 20. Promovarea sau transferarea judecătorului

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A MAGISTRAŢILOR

Articolul 21. Răspunderea disciplinară a magistraţilor

Articolul 22. Abaterile disciplinare

Articolul 23. Sancţiunile disciplinare

Capitolul VII

SUSPENDAREA, DEGREVAREA, DETAŞAREA ŞI

ELIBERAREA DIN FUNCŢIE A JUDECĂTORULUI

Articolul 24. Suspendarea din funcţie

Articolul 24¹. Degrevarea şi detaşarea judecătorului

Articolul 25. Eliberarea judecătorului din funcţie

Articolul 26. Demisia judecătorului

Articolul 26¹. Menţinerea împuternicirilor judecătorului

Capitolul VIII

PROTECŢIA DE STAT A JUDECĂTORULUI, ASIGURAREA

LUI MATERIALĂ ŞI SOCIALĂ

Articolul 27. Protecţia de stat a judecătorului şi a membrilor familiei lui

Articolul 28. Salarizarea judecătorului

Articolul 29. Concediul judecătorului

Articolul 30. Asigurarea judecătorului cu locuinţă

Articolul 31. Alte garanţii sociale

Articolul 32. Asigurarea cu pensie

Articolul 33. Asigurarea de stat şi plăţile de compensare

Articolul 34. Legitimaţia judecătorului

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul I. Intrarea în vigoare

Articolul II. Aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege

Articolul III. Dispoziţii tranzitorii

Articolul IV. Statutul personalului

Articolul V. Îndatoririle Consiliului Superior al Magistraturii

Articolul VI. Îndatoririle Guvernului

Notă: În lege cuvintele “membru al Curţii Supreme de Justiţie” se înlocuiesc cu cuvintele “judecător al Curţii Supreme de Justiţie” conform Legii nr.1027 din 06.12.1996, în vigoare 15.08.1996

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I

STATUTUL JUDECĂTORULUI

Articolul 1. Judecătorul, purtător al puterii judecătoreşti

(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţă judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri.

(2) Judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le execută pe bază profesională.

(3) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, inamovibili, potrivit legii, şi se supun numai acesteia.

Articolul 2. Unitatea statutului de judecător

Judecătorii din toate instanţele judecătoreşti au un statut unic şi se disting între ei numai prin împuterniciri şi competenţă. Particularităţile statutului juridic al unor categorii de judecători se stabilesc prin lege.

Capitolul II

CORPUL MAGISTRAŢILOR

Articolul 3. Magistraţii

(1) Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti din ţară şi de la instanţele judecătoreşti internaţionale, judecătorii asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie şi ai Curţii Constituţionale, precum şi membrii Consiliului Superior al Magistraturii care nu au statut de judecător.

(2) Ministrul justiţiei şi locţiitorii lui, colaboratorii din Ministerul Justiţiei, consultanţii din instanţele judecătoreşti, cu excepţia consultanţilor din judecătorii, licenţiaţi în drept, care îndeplinesc o funcţie ce ţine de înfăptuirea justiţiei sau de instruirea magistraţilor sînt asimilaţi magistraţilor pe durata îndeplinirii funcţiei.

(3) Colaboratorii aparatului Consiliului Superior al Magistraturii, licenţiaţi în drept, sînt asimilaţi magistraţilor, pe durata îndeplinirii funcţiei, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii."

[Art.3 modificat prin Legea nr.1414-XIII din 17.12.1997, în vigoare 19.03.1998]

Articolul 4. Ierarhia funcţiilor magistraţilor

În cadrul corpului magistraţilor, ierarhia funcţiilor de execuţie se stabileşte în raport cu nivelul pregătirii şi cu vechimea în magistratură, cu gradele de calificare prevăzute de lege. Ierarhia funcţiilor de conducere în cadrul corpului magistraţilor se stabileşte în raport cu nivelul instanţelor.

Articolul 5. Vechimea în magistratură

(1) Constituie vechime în magistratură perioada în care persoana a îndeplinit funcţiile prevăzute la art.3, inclusiv funcţia de procuror, anchetator, avocat, precum şi funcţie de specialitate juridică în fostul Arbitraj de Stat şi în fostele arbitraje departamentale.

(2) Se consideră vechime în magistratură timpul în care o persoană, licenţiată în drept, a fost deputat, avocat parlamentar, precum şi timpul cît o persoană care a avut calitatea de magistrat sau a fost asimilată acestuia a exercitat o funcţie de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, al instituţiei prezidenţiale, al Curţii Constituţionale, al Curţii de Conturi, al Guvernului sau al Centrului pentru Drepturile Omului.

(3) În calculul vechimii în magistratură nu se iau întreruperile de activitate datorate suspendării din funcţie, pensionării pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi transferării în alte funcţii decît cele prevăzute la alin.(1) şi alin.(2).

[Art.5 modificat prin Legea nr.366-XV din 13.07.2001, în vigoare 17.08.2001]

[Art.5 completat prin Legea nr.789-XIV din 03.02.2000, în vigoare 24.02.2000]

[Art.5 modificat prin Legea nr.18-XIV din 14.05.1998, în vigoare 02.07.1998]

Articolul 6. Condiţiile pentru a fi magistrat sau persoană asimilată acestuia

Poate fi magistrat sau persoană asimilată acestuia cetăţeanul Republicii Moldova domiciliat pe teritoriul ei, care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) are capacitate de exerciţiu al drepturilor;

b) este licenţiat în drept;

c) are stagiul cerut de lege pentru funcţia în care urmează să fie numit;

d) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;

e) cunoaşte limba de stat;

f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei conform certificatului medical de sănătate.

[Art.6 completat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 7. Condiţiile suplimentare pentru numirea judecătorului

(1) Poate fi numită judecător al judecătoriei persoana care a atins vîrsta de 30 de ani, are vechime în specialitate juridică de cel puţin 5 ani, îndeplineşte condiţiile enumerate la art.6 şi a susţinut cu succes examenul de capacitate, precum şi persoana care are vechime în specialitate juridică de pînă la 5 ani, dar nu mai puţin de 3 ani, şi care după efectuarea stagiului în instanţa de judecată a susţinut examenul de capacitate. Pentru a fi numită judecător, persoana trebuie să depună, de asemenea, o declaraţie despre venituri.

(2) Pentru a fi numit judecător al tribunalului, judecător al Curţii de Apel sau judecător al Curţii Supreme de Justiţie persoana trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător, respectiv, de cel puţin 5 ani, 7 ani şi 15 ani.

(3) Condiţiile suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească candidatul la funcţia de judecător în instanţa specializată sînt stabilite prin lege.

[Art.7 modificat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 8. Restricţiile de serviciu ale magistratului sau ale persoanei asimilate acestuia

(1) Magistratul sau persoana asimilată acestui nu poate:

a) să ocupe orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice;

b) să fie deputat în Parlament sau consilier în autoritatea administraţiei publice locale;

c) să facă parte din partide şi din alte organizaţii social-politice sau să desfăşoare activităţi cu caracter politic, să colaboreze la activităţi ce contravin jurămîntului de judecător;

d) să desfăşoare activitate de întreprinzător;

e) să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, cu excepţia cauzelor părinţilor, soţului (soţiei), copiilor, precum şi ale persoanelor aflate sub tutela sau curatela sa.

(2) Magistratul sau persoana asimilată acestui poate colabora la publicaţii de specialitate cu caracter literar, ştiinţific sau social, ori la emisiuni audiovizuale, fiindu-i interzis ca în studiile, articolele şi intervenţiile sale să se pronunţe cu privire la problemele curente de politică internă.

[Art.8 modificat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Capitolul III

ÎNAINTAREA CANDIDATULUI ÎN FUNCŢIA DE JUDECĂTOR.

NUMIREA JUDECĂTORULUI ÎN FUNCŢIE

Articolul 9. Candidatul la funcţia de judecător

La funcţia de judecător poate candida persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.6 şi art.7 şi care adresează o cerere scrisă Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii înregistrează persoana în calitate de candidat după susţinerea examenului de capacitate.

[Art.9 modificat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 10. Pregătirea profesională a candidatului la funcţia de judecător

(1) Persoana care are vechime în specialitate juridică de pînă la 5 ani, dar nu mai puţin de 3 ani, după susţinerea examenului de admitere la stagiu se trimite la stagiu în judecătorie pe un termen de la 6 luni pînă la un an. Stagiul se efectuează sub conducerea unui judecător numit de către Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) Programa de pregătire profesională a candidatului în funcţia de judecător se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) Pregătirea profesională a candidatului la funcţia de judecător se încheie cu susţinerea examenului de capacitate, în modul stabilit prin lege.

[Art.10 modificat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 11. Numirea judecătorului în funcţie

(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti, inclusiv ai judecătoriilor specializate, se numesc în funcţie din rîndurile candidaţilor la funcţia de judecător de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidaţii care au susţinut examenul de capacitate, precum şi cei care anterior au activat în funcţia de judecător mai puţin de 5 ani, dacă întrunesc condiţiile specificate la articolele 6 şi 7, se numesc în funcţia de judecător mai întîi pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă – 65 de ani.

(2) Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi de către Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) În cazul în care candidatura propusă pentru numirea în funcţie a judecătorului este respinsă de Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament, Consiliul Superior al Magistraturii, la apariţia unor circumstanţe noi în favoarea candidatului, este în drept să propună în mod repetat aceeaşi candidatură.

(4) Respingerea, inclusiv respingerea repetată, de către Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de către Parlament a candidaturii propuse pentru numirea în funcţie a judecătorului serveşte temei pentru înaintarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a propunerii de eliberare din funcţie a acestuia.

[Art.11 modificat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

[Art.11 modificat prin Legea nr.1027 din 06.12.1996, în vigoare 15.08.1996]

Articolul 12. Jurămîntul Judecătorului

(1) Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorul este obligat să depună următorul jurămînt:

"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr interesele Patriei, drepturile şi libertăţile omului, să-mi îndeplinesc cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin".

(2) Jurămîntul se depune în termen de 10 zile de la numirea în funcţie, în şedinţă solemnă în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, după citirea comunicării actului de numire.

(3) Despre depunerea jurămîntului se încheie un proces-verbal, care se semnează de preşedintele şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii şi de persoana care a depus jurămîntul.

(4) Depunerea jurămîntului nu e necesară în cazul promovării sau transferării judecătorului în altă funcţie în cadrul corpului magistraţilor.

(5) Actele efectuate de judecător înainte de depunerea jurămîntului sînt nule.

(6) Nu se admite la depunerea jurămîntului judecătorul care nu a îndeplinit condiţiile art.8.

[Art.12 completat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 13. Gradul de calificare al magistraţilor

Magistraţilor li se conferă grad de calificare în condiţiile legii.

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MAGISTRAŢILOR

Articolul 14. Drepturile magistraţilor

(1) Pentru înfăptuirea justiţiei judecătorii au împuterniciri plenipotenţiare, stabilite de legislaţie.

(2) Cerinţele şi dispoziţiile judecătorilor legate de înfăptuirea activităţii judecătoreşti sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice. Neîndeplinirea lor atrage răspunderea prevăzută de lege.

(3) Magistraţii au dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate sau la alte organizaţii pentru reprezentarea intereselor lor, perfecţionare profesională şi apărarea statutului lor.

Articolul 15. Obligaţiile magistraţilor

(1) Judecătorii sînt obligaţi să execute întocmai cerinţele legii la înfăptuirea justiţiei, să asigure ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, onoarei şi demnităţii lor, apărarea intereselor societăţii, înalta cultură a activităţii judecătoreşti, să fie nepărtinitori şi umani.

(2) Magistraţii în exerciţiul funcţiunii, precum şi în afara relaţiilor de serviciu, sînt datori să se abţină de la fapte care ar putea să discrediteze justiţia, să compromită cinstea şi demnitatea de magistrat, ori să provoace îndoieli faţă de obiectivitatea lor.

(3) Judecătorii nu au dreptul să divulge secretul deliberării şi informaţiile obţinute în şedinţă închisă.

(4) Magistraţii sînt obligaţi să-şi aprofundeze cunoştinţele profesionale, să studieze şi să generalizeze practica judiciară.

(5) Neîndeplinirea de către magistrat a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută de lege.

Articolul 16. Ţinuta vestimentară

(1) În şedinţe de judecată judecătorul este obligat să aibă ţinuta vestimentară prevăzută de lege.

(2) Statul asigură judecătorului în mod gratuit ţinuta vestimentară.

Capitolul V

GARANTAREA INDEPENDENŢEI JUDECĂTORULUI

Articolul 17. Asigurarea independenţei judecătorului

Independenţa judecătorului este asigurată prin:

a) procedura de înfăptuire a justiţiei;

b) procedeul de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie;

c) declararea inviolabilităţii lui;

d) secretul deliberărilor şi interzicerea de a cere divulgarea lui;

e) stabilirea răspunderii pentru lipsa de stimă faţă de judecată, judecători şi pentru imixtiune în judecarea cauzei;

f) crearea de condiţii organizatorice şi tehnice favorabile activităţii instanţelor judecătoreşti;

g) asigurarea materială şi socială a judecătorului;

h) alte măsuri, prevăzute de lege.

Articolul 18. Inamovibilitatea judecătorului

(1) Judecătorul instanţei judecătoreşti este inamovibil pe perioada exercitării funcţiilor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.25.

(2) Împuternicirile lui pot fi suspendate în baza şi în modul stabilit de prezenta lege.

Articolul 19. Inviolabilitatea judecătorului

(1) Personalitatea judecătorului este inviolabilă.

(2) Inviolabilitatea judecătorului se extinde asupra locuinţei şi localului lui de serviciu, vehiculelor şi mijloacelor de telecomunicaţie folosite de el, asupra corespondenţei, bunurilor şi documentelor lui personale.

(3) Judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărîrea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.

(4) Dosar penal împotriva judecătorului poate fi intentat doar de Procurorul General cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Preşedintelui Republicii Moldova, sau, după caz, al Parlamentului.

(5) Judecătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat sau tras la răspundere penală fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, al Parlamentului. Judecătorul reţinut în cazul în care este bănuit că a săvîrşit o infracţiune urmează să fie eliberat imediat după identificare. Judecătorul poate fi arestat numai cu sancţiunea Procurorului General, respectîndu-se condiţiile de mai sus.

(6) Pătrunderea în locuinţa sau în localul de serviciu al judecătorului, în vehiculul lui personal sau cel folosit de el, efectuarea la faţa locului a controlului, percheziţiei sau ridicării, ascultarea convorbirilor telefonice, percheziţia lui corporală, precum şi controlarea şi ridicarea corespondenţei, a bunurilor şi a documentelor ce-i aparţin, se permit doar prin sancţiunea Procurorului General, în cazul intentării unui dosar penal, sau prin hotărîre a instanţei de judecată.

(7) Judecătorul poate fi supus sancţiunilor administrative numai de către instanţa de judecată, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorul reţinut în cazul în care este bănuit că a săvîrşit o contravenţie administrativă urmează a fi eliberat imediat după identificare.

(8) Cauza penală sau administrativă privind judecătorul judecătoriei sau al tribunalului se judecă în primă instanţă de către Curtea de Apel, iar cauza penală privind judecătorul Curţii de Apel, judecătorul sau judecătorul asistent al Curţii Supreme de Justiţie şi al Curţii Constituţionale se judecă de către Curtea Supremă de Justiţie.

[Art.19 modificat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 20. Promovarea sau transferarea judecătorului

(1) Promovarea sau transferarea pe un termen nelimitat a judecătorului se face numai cu acordul lui, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, de către Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament. Promovarea se face în bază de concurs.

(2) Promovarea sau transferarea pe un termen limitat a judecătorului în locul unui judecător suspendat, degrevat, transferat sau detaşat din funcţie se admite cu acordul lui, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii.

[Art.20 modificat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

[Art.20 modificat prin Legea nr.1414-XIII din 17.12.1997, în vigoare 19.03.1998]

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A MAGISTRAŢILOR

Articolul 21. Răspunderea disciplinară a magistraţilor

(1) Magistraţii sînt traşi la răspundere disciplinară pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportările care dăunează interesului serviciului şi prestigiului justiţiei.

(2) În cazul în care preşedinţii (vicepreşedinţii) judecătoriilor, inclusiv a judecătoriilor specializate, tribunalelor şi ai Curţii de Apel nu îndeplinesc condiţiile Legii pentru organizarea judecătorească art.27, 28, 33, 34, 39 şi 40, ei pot fi eliberaţi din această funcţie, în modul stabilit pentru numirea lor. În acelaşi mod este eliberat Preşedintele şi vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie pentru neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute de Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie.

[Art.21 completat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 22. Abaterile disciplinare

(1) Sînt abateri disciplinare:

a) încălcarea gravă a legislaţiei în îndeplinirea justiţiei;

b) încălcarea gravă, din vina judecătorului, a termenului rezonabil la judecarea cauzelor, fapt ce a cauzat lezarea dreptului persoanei la un proces echitabil;

c) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor cu caracter secret;

d) încălcarea disciplinei în muncă;

e) activităţile publice cu caracter politic;

f) încălcarea altor prevederi referitoare la incompatibilităţile şi interdicţiile ce îi privesc pe magistraţi.

(2) Anularea sau modificarea hotărîrii judiciare nu atrage răspundere, dacă judecătorul care a pronunţat-o nu a încălcat intenţionat legea. Excepţie fac cazurile în care legea a fost încălcată cu neglijenţă, cauzînd persoanelor prejudicii materiale sau morale esenţiale.

[Art.22 modificat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 23. Sancţiunile disciplinare

(1) În raport cu gravitatea abaterilor, sancţiuni disciplinare sînt:

a) observaţia;

b) mustrarea;

c) mustrarea aspră;

d) eliberarea din funcţie.

(2) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 6 luni de la data depistării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii ei.

[Art.23 modificat prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Capitolul VII

SUSPENDAREA, DEGREVAREA, DETAŞAREA ŞI ELIBERAREA

DIN FUNCŢIE A JUDECĂTORULUI

[Denumirea cap.VII completată prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 24. Suspendarea din funcţie

(1) Judecătorul poate fi suspendat din funcţie, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă:

a) se pune în mişcare o acţiune penală, pînă la rămînerea definitivă a sentinţei;

b) este recunoscut absent fără veste prin hotărîre judecătorească definitivă;

c) participă la campania preelectorală în calitate de candidat pentru autoritatea publică sau autoritatea administraţiei publice locale şi este ales în aceste autorităţi;

d) i se acordă concediu pe un termen de pînă la 3 ani.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.b) salariul judecătorului se plăteşte familiei acestuia, iar în cazurile prevăzute la lit.c) şi d) salariul se plăteşte judecătorului, dacă legislaţia nu prevede altfel.

(3) Suspendarea din funcţie a judecătorului din cauzele enumerate la alin.(1), cu excepţia lit.a), nu atrage anularea inviolabilităţii personale şi a garanţiilor materiale şi sociale.

(4) Dacă se constată nevinovăţia judecătorului suspendarea lui din funcţie încetează. Judecătorul va fi repus în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se, în modul prevăzut de lege, drepturile băneşti de care a fost lipsit.

(5) Modul de suspendare din funcţie a judecătorului şi de contestare a hotărîrii de suspendare se stabileşte de legislaţie.

Articolul 24¹. Degrevarea şi detaşarea judecătorului

(1) Judecătorul poate fi degrevat din funcţie în condiţiile şi în modul prevăzute de Codul electoral.

(2) Judecătorul poate fi detaşat din funcţie cu acordul său de către Consiliul Superior al Magistraturii în scopul îndeplinirii unei funcţii în aparatul Consiliului Superior al Magistraturii sau la Ministerul Justiţiei.

(3) În cazul prevăzut la alin.(2), judecătorului i se menţine salariul mediu anterior pentru întreaga perioadă de lucru în aparatul Consiliului Superior al Magistraturii sau la Ministerul Justiţiei, cu condiţia că salariul în noua funcţie este mai mic decît salariul judecătorului.

(4) Detaşarea judecătorului din funcţie poate fi efectuată pe un termen de la 6 luni pînă la 3 ani. Termenul detaşării poate fi prelungit de Consiliul Superior al Magistraturii numai o singură dată şi pe un termen de cel mult 3 ani.

(5) Judecătorului detaşat i se menţine statutul de judecător, perioada de activitate în instituţiile menţionate la alin.(2) se include în vechimea în muncă în funcţia de judecător.

(6) La expirarea termenului pentru care judecătorul a fost detaşat din funcţie, acestuia i se acordă funcţia anterioară de judecător pe care a deţinut-o pînă la detaşare.

[Art.24¹ introdus prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Articolul 25. Eliberarea judecătorului din funcţie

(1) Judecătorul este eliberat din funcţie, de organul care l-a numit, în cazul:

a) demisionării, în conformitate cu art.26 alin.(2);

b) depunerii cererii de eliberare din proprie iniţiativă, în legătură cu atingerea vîrstei de pensie pentru vechime în muncă sau în baze generale, precum şi cu atingerea plafonului de vîrstă;

c) comiterii sistematice de abateri disciplinare sau de abatere disciplinară gravă, prevăzute la art.22 alin.(1);

d) pronunţării sentinţei definitive de învinuire;

e) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;

f) refuzului de a depune jurămîntul sau încălcării lui;

g) nerespectării prevederilor art.8;

h) necorespunderii condiţiilor prevăzute la art.6 şi art.7;

i) imposibilităţii îndeplinirii funcţiei de judecător din motiv de sănătate, neputînd fi eliberat în cazul reîntoarcerii lui la serviciu după boală;

j) expirării împuternicirilor;

k) lichidării sau reorganizării instanţei judecătoreşti, dacă judecătorul refuză să fie transferat în o altă instanţă de judecată;

l) constatării calificării insuficiente;

m) constatării capacităţii de exerciţiu restrînse sau incapacităţii de exerciţiu prin hotărîre judecătorească definitivă;

n) decesului judecătorului sau recunoaşterii decesului prin hotărîre judecătorească definitivă;

o) încălcării sistematice sau încălcării grave a Codului de etică a judecătorului.

(2) Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcţie este înaintată de Consiliul Superior al Magistraturii Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului.

(3) Modul de eliberare din funcţie a judecătorului şi de contestare a hotărîrii de eliberare se stabileşte de legislaţie.

(4) În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcţie a judecătorului acesta va fi repus în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se, în modul stabilit de lege, drepturile băneşti de care a fost lipsit.

Articolul 26. Demisia judecătorului

(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorată sau înlăturarea onorată a judecătorului din funcţie, dacă acesta în exerciţiul funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu nu a comis fapte ce discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător.

(2) Judecătorul are dreptul la demisie, indiferent de vîrstă, în cazul:

a) depunerii cererii de demisie;

b) expirării împuternicirilor;

c) incapacităţii de muncă dovedite prin certificat medical;

d) declarării capacităţii de exerciţiu restrînse sau incapacităţii de exerciţiu prin hotărîre definitivă a instanţei de judecată.

(3) Judecătorului demisionat i se păstrează titlul de magistrat, apartenenţa sa la corpul magistraţilor şi garanţiile inviolabilităţii personale.

(4) Judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător, dar nu mai puţin de 6 salarii medii lunare. Totodată, judecătorului demisionat şi reîntors în funcţie i se ia în calculul indemnizaţiei unice de concediere timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii.

(5) Judecătorul demisionat are dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o indemnizaţie lunară viageră, în condiţiile prezentei legi.

(6) Dacă judecătorul demisionat are în funcţia de judecător o vechime de cel puţin 20 de ani, beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 80 procente; de la 25 la 30 de ani - de 85 procente; de la 30 la 35 de ani - de 90 procente; de la 35 la 40 de ani - de 95 procente; de la 40 de ani şi mai mult - de 100 procente faţă de salariul mediu plătit în funcţia respectivă de judecător, ţinîndu-se cont de indexarea salariului.

(7) Dacă judecătorul demisionat are în calitate de judecător o vechime mai mică de 20 de ani şi a atins vîrsta de 50 de ani, indemnizaţia lunară viageră se calculează proporţional cu numărul de ani lucraţi complet în calitatea de judecător.

(8) Judecătorul demisionat este în drept să activeze în sfera justiţiei.

(9) Judecătorul demisionat poate îndeplini funcţiile unui judecător absent sau într-un post vacant de judecător pe un termen de pînă la un an, ori alte funcţii din sfera justiţiei, prin ordinul ministrului justiţiei sau, după caz, al Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

(10) Dacă judecătorul demisionat îndeplineşte temporar funcţiile unui judecător absent sau într-un post vacant de judecător, ori o altă funcţie în sfera justiţiei, i se plăteşte indemnizaţie lunară viageră şi este salarizat conform art.28.

(11) Judecătorul este considerat demisionat atît timp cît respectă prevederile art.8, păstrează cetăţenia Republicii Moldova şi nu comite fapte care discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător.

(12) În cazul în care Consiliul Superior al Magistraturii constată că judecătorul demisionat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în prezenta lege, sistează demisia judecătorului. Acesta poate ataca hotărîrea de sistare în Curtea Supremă de Justiţie într-un termen de 10 zile de la data primirii copiei de pe hotărîre.

(13) Demisia judecătorului se sistează şi în cazul numirii lui repetate în funcţie de judecător.

[Art.26 în redacţia Legii nr.429-XV din 27.07.2001, în vigoare 06.09.2001]

Notă: Se declară neconstituţională excluderea alin.(4) art.26 prin Legea nr.934-XIV din 14.04.2000 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.40 din 07.12.2000, în vigoare 07.12.2000

[Art.26 modificat prin Legea nr.934-XIV din 14.04.2000, în vigoare 22.06.2000]

Notă: Se declară neconstituţională excluderea alin.(5)-(8) şi (10) din art.26 prin Legea nr.552-XIV din 28.07.1999 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.4 din 27.01.2000, în vigoare 27.01.2000

[Art.26 modificat prin Legea nr.552-XIV din 28.07.1999, în vigoare 21.10.1999]

Notă: Se suspendă pentru anul 1999 acţiunea alin.(4) art.26 prin Legea nr.216-XIV din 12.12.1998, în vigoare 31.12.1998

[Art.26 modificat prin Legea nr.1592-XIII din 27.02.1998, în vigoare 21.05.1998]

Articolul 26¹. Menţinerea împuternicirilor judecătorului

Împuternicirile judecătorului transferat, degrevat, detaşat, suspendat sau eliberat din funcţie în perioada examinării de către acesta a unei cauze penale sau civile aflate în faza de terminare se menţin pînă la încheierea judecării cauzei respective doar în cazul în care acesta este eliberat din funcţie în temeiul art.25 alin.(1) lit.b), j) şi k) şi art.26 alin.(2) lit.a) şi b).

[Art.26¹ introdus prin Legea nr.373-XV din 19.07.2001, în vigoare 23.10.2001]

Capitolul VIII

PROTECŢIA DE STAT A JUDECĂTORULUI, ASIGURAREA

LUI MATERIALĂ ŞI SOCIALĂ

Articolul 27. Protecţia de stat a judecătorului şi a membrilor familiei lui

(1) Judecătorul, membrii familiei lui şi averea lor se află sub protecţia statului. La cererea judecătorului sau a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie ori, după caz, a ministrului justiţiei, organele afacerilor interne sînt obligate să ia măsurile de rigoare pentru asigurarea securităţii judecătorului şi a membrilor familiei lui, integrităţii bunurilor acestora.

(2) Atentarea la viaţa şi sănătatea judecătorului, distrugerea sau deteriorarea bunurilor, ameninţarea lui cu omor, violenţă sau cu deteriorarea bunurilor, calomnierea ori insultarea acestuia, precum şi atentarea la viaţa şi sănătatea rudelor apropiate (părinţilor, soţiei, soţului, copiilor), atrag răspunderea stabilită de lege. Judecătorul are dreptul să fie asigurat de către organele afacerilor interne cu mijloace de apărare.

Articolul 28. Salarizarea judecătorului

(1) Judecătorul beneficiază de salariul funcţiei şi de suplimente pentru grad de calificare şi vechime în muncă, de sporul de 50 procente faţă de salariul funcţiei, ţinîndu-se cont de suplimentele pentru gradul de calificare şi vechimea în muncă, pentru îndeplinirea sarcinilor de importanţă majoră, de spor pentru cunoaşterea a două sau mai multe limbi, una dintre care limba de stat, dacă aceste limbi sînt utilizate în exercitarea justiţiei. Salariul judecătorului nu poate fi redus şi se indexează în corespundere cu inflaţia.

(2) Cuantumul sporurilor pentru grad de calificare, vechime în muncă şi al altor sporuri se stabilesc de Parlament. Cuantumul sporului pentru utilizarea limbilor, prevăzut la alineatul (1), constituie pînă la 25% faţă de salariul funcţiei. Acest spor se acordă în limita alocaţiilor prevăzute de buget pentru instanţele judecătoreşti.

(3) Judecătorii care au titlul ştiinţific de doctor în drept sau de doctor habilitat în drept primesc un supliment în proporţie de 5 procente şi respectiv 10 procente faţă de salariul funcţiei.

(4) Judecătorul beneficiază şi de alte suplimente şi indemnizaţii, prevăzute de actele normative.

(5) Salariul funcţiei, fără sporuri şi suplimente, se stabileşte în proporţie de:

a) 90 procente faţă de salariul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova pentru Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie;

b) 95 procente faţă de salariul funcţiei de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie pentru vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie;

c) 90 procente faţă de salariul funcţiei de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie pentru judecătorul Curţii Supreme de Justiţie;

d) 90 procente faţă de salariul funcţiei de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie pentru Preşedintele Curţii de Apel;

e) 95 procente faţă de salariul funcţiei de Preşedinte al Curţii de Apel pentru vicepreşedintele Curţii de Apel;

f) 90 procente faţă de salariul funcţiei de Preşedinte al Curţii de Apel pentru judecătorul Curţii de Apel;

g) 90 procente faţă de salariul funcţiei de Preşedinte al Curţii de Apel pentru preşedintele de tribunal;

h) 95 procente faţă de salariul funcţiei de preşedinte de tribunal pentru vicepreşedintele de tribunal;

i) 90 procente faţă de salariul funcţiei de preşedinte de tribunal pentru judecătorul din tribunal;

j) 90 procente faţă de salariul funcţiei de preşedinte de tribunal pentru preşedintele de judecătorie;

k) 95 procente faţă de salariul funcţiei de preşedinte de judecătorie pentru vicepreşedintele de judecătorie;

l) 90 procente faţă de salariul funcţiei de preşedinte de judecătorie pentru judecătorul din judecătorie.

(6) Salarizarea colaboratorilor licenţiaţi în drept din Ministerul Justiţiei care îndeplinesc funcţii ce ţin de înfăptuirea justiţiei sau de instruirea magistraţilor se stabileşte prin asimilarea funcţiilor acestora cu gradele de calificare ale judecătorului în raport cu vechimea în magistratură şi competenţa profesională prin ordin al ministrului justiţiei.

(7) Salarizarea colaboratorilor aparatului Consiliului Superior al Magistraturii, licenţiaţi în drept, se stabileşte prin asimilarea funcţiilor acestora cu gradele de calificare ale judecătorului în raport cu vechimea în magistratură şi competenţa profesională, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii.

[Art.28 modificat prin Legea nr.162-XV din 17.05.2001, în vigoare 14.06.2001]

[Art.28 modificat prin Legea nr.1414-XIII din 17.12.1997, în vigoare 19.03.1998]

Articolul 29. Concediul judecătorului

(1) Judecătorul are dreptul la un concediu anual de 30 de zile lucrătoare.

(2) Dacă judecătorul are o vechime în funcţia de judecător de pînă la 5 ani, concediul lui se majorează cu 2 zile lucrătoare, de la 5 ani la 10 ani – cu 5 zile lucrătoare, de la 10 la 15 ani – cu 10 zile lucrătoare, de peste 15 ani – cu 15 zile lucrătoare.

(3) Preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de judecătorie, tribunal, Curte de Apel şi de judecătorie specializată li se acordă concediu de către ministrul justiţiei. Judecătorilor din aceste instanţe li se acordă concediu de către preşedinţii instanţelor.

(4) Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, preşedinţilor de colegii şi judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie se acordă concediu de către Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.

Articolul 30. Asigurarea judecătorului cu locuinţă

(1) În cazul în care judecătorul nu este asigurat cu locuinţă sau este necesară îmbunătăţirea condiţiilor lui locative, ori nu i s-a atribuit suprafaţa de 15 m² suplimentară cuvenită, autoritatea administraţiei publice locale este obligată ca în cel mult 6 luni de la data apariţiei sus-numitelor circumstanţe să asigure judecătorul cu locuinţă (apartament sau casă) luînd în calcul suprafaţa locativă suplimentară de 15 m².

(2) După încheierea a 10 ani de activitate în calitatea de judecător, locuinţa se transmite gratuit judecătorului în proprietate privată.

(3) În cazul în care judecătorului nu i se acordă spaţiu locativ în condiţiile alin.(1), în perioada de pînă la primirea locuinţei, el are dreptul la compensarea din contul instituţiei în care activează a cheltuielilor pentru închirierea (subînchirierea) unei locuinţe provizorii, în cuantumul prevăzut de contractul de închiriere (subînchiriere) a locuinţei, dar care să nu depăşească salariul de funcţie al chiriaşului.

(4) Familiei judecătorului decedat i se păstrează dreptul de a primi locuinţă în temeiurile existente la data decesului.

[Art.30 modificat prin Legea nr.934-XIV din 14.04.2000, în vigoare 22.06.2000]

Notă: Se suspendă pentru anul 1999 acţiunea art.30 alin.(3), (4) cu excepţia reparaţiei cheltuielilor pentru chirie prin Legea nr.216-XIV din 12.12.1998, în vigoare 31.12.1998

Notă: Se suspendă pentru anul 1998 acţiunea art.30 alin.(4) cu excepţia reparaţiei cheltuielilor pentru chirie prin Legea nr.96-XIV din 16.07.1998, în vigoare 08.08.1998

Notă: Se declară neconstituţională suspendarea art.30 alin.(3) conform Hot. Curţii Constituţionale nr.35 din 01.12.1997, în vigoare 01.12.1997

Notă: Se suspendă pentru anul 1997 acţiunea art.30 alin.(3) prin Legea nr.1127-XIII din 21.03.1997, în vigoare 24.04.1997

Articolul 31. Alte garanţii sociale

Judecătorul şi membrii familiei sale beneficiază de asistenţă medicală gratuită la nivel minim necesar şi de alte garanţii sociale prevăzute de Legea serviciului public.

[Art.31 introdus prin Legea nr.429-XV din 27.07.2001, în vigoare 06.09.2001]

Notă: Se declară neconstituţională abrogarea art.31 prin Legea nr.934-XIV din 14.04.2000 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.40 din 07.12.2000, în vigoare 07.12.2000

[Art.31 abrogat prin Legea nr.934-XIV din 14.04.2000, în vigoare 22.06.2000]

Articolul 32. Asigurarea cu pensie

(1) Judecătorul, care a atins vîrsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani calendaristici, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni în funcţie de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55 procente faţă de salariul lui mediu, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3 procente, dar în total nu mai mult de 80 procente faţă de salariul lui mediu, ţinîndu-se cont de indexarea salariului.

(2) Pensia pentru vechime în muncă se plăteşte integral judecătorului în funcţie.

(3) După pensionare, judecătorul are dreptul să se angajeze şi să primească şi pensia, şi salariul integral.

[Art.32 în redacţia Legii nr.429-XV din 27.07.2001, în vigoare 06.09.2001]

Notă: Se declară neconstituţional art.32 prin Hot. Curţii Constituţionale nr.4 din 27.01.2000, în vigoare 27.01.2000

[Art.32 în redacţia Legii nr.552-XIV din 28.07.1999, în vigoare 21.10.1999]

Notă: Se suspendă pentru anul 1999 acţiunea art.32 alin.(2),(3) prin Legea nr.216-XIV din 12.12.1998, în vigoare 31.12.1998

Articolul 33. Asigurarea de stat şi plăţile de compensare

(1) Viaţa, sănătatea şi bunurile judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat. Viaţa şi sănătatea judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii la o sumă egală cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani la ultimul loc de lucru.

(2) Suma de asigurare se plăteşte în caz de:

a) deces al judecătorului - familiei lui, sub forma unei indemnizaţii unice, reieşind din salariul lui mediu, egale cu produsul înmulţirii salariului lui mediu anual la numărul de ani lucraţi în funcţia de judecător, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale. Acest mod de plată se aplică şi în cazul decesului judecătorului demisionat şi pensionat;

b) moarte violentă sau deces al judecătorului în exerciţiul funcţiunii dacă decesul a survenit ca urmare a unor leziuni corporale sau altei vătămări a sănătăţii – succesorilor lui, sub forma unei indemnizaţii unice egale cu produsul înmulţirii salariului mediu anual al decedatului la numărul de ani compleţi pe care acesta nu i-a supravieţuit pînă la atingerea plafonului de vîrstă, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale;

c) mutilare a judecătorului sau de o altă vătămare a sănătăţii care exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională – sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani;

d) cauzare judecătorului în exerciţiul funcţiunii de leziuni corporale sau de o altă vătămare a sănătăţii care nu au dus la pierderea capacităţii de muncă, dar care exclud posibilitatea de a continua activitatea profesională – sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe un an;

e) mutilare a judecătorului în exerciţiul funcţiunii sau de o altă vătămare a sănătăţii care exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională – sub forma unei compensaţii lunare egale cu salariul pe care l-a avut în funcţia de judecător. Pensia de invaliditate sau alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de a continua activitatea profesională nu se includ în calculul reparării pagubei pricinuite lui. De asemenea nu se include în calculul reparării pagubei salariul primit de către judecător după vătămare şi compensaţiile primite în baza asigurării de stat;

f) moarte violentă sau deces al judecătorului ca urmare a unor leziuni corporale sau a altei vătămări a sănătăţii – membrilor familiei acestuia inapţi de muncă, ce se aflau la întreţinerea lui, sub forma unei indemnizaţii lunare egale cu diferenţa dintre partea ce le revenea din salariul celui decedat şi pensia stabilită în legătură cu pierderea întreţinătorului, fără a se lua în considerare ajutorul unic.

(3) Paguba materială pricinuită judecătorului prin deteriorare sau nimicire a bunurilor acestuia, ale membrilor familiei lui sau ale rudelor apropiate legate de activitatea de serviciu a judecătorului se repară integral, de la bugetul de stat.

[Art.33 completat prin Legea nr.429-XV din 27.07.2001, în vigoare 06.09.2001]

Notă: Se declară neconstituţională excluderea lit.a) alin.(2) art.33 prin Legea nr.934-XIV din 14.04.2000 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.40 din 07.12.2000, în vigoare 07.12.2000

[Art.33 modificat prin Legea nr.934-XIV din 14.04.2000, în vigoare 22.06.2000]

Notă: Se suspendă pentru anul 1999 acţiunea art.33 alin.(2) lit.a) prin Legea nr.216-XIV din 12.12.1998, în vigoare 31.12.1998

Notă: Se suspendă pentru anul 1998 acţiunea art.33 alin.(2) lit.a) prin Legea nr.96-XIV din 16.07.1998, în vigoare 08.08.1998

Articolul 34. Legitimaţia judecătorului

(1) Judecătorul primeşte legitimaţie de un model aprobat de Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament.

(2) Legitimaţia judecătorului serveşte ca document de identitate pe întreg teritoriul republicii.

(3) Sub incidenţa prezentului articol cad şi judecătorii demisionaţi şi pensionaţi.

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul I.

Prezenta lege intră în vigoare de la data publicării.

Articolul II.

Legile şi alte acte normative rămîn în vigoare în partea care nu contravine prezentei legi.

Articolul III.

(1) Se consideră că preşedinţii, vicepreşedinţii şi judecătorii din judecătoriile raionale, municipale (de sector), în exerciţiul funcţiunii la data adoptării prezentei legi îndeplinesc toate condiţiile prevăzute pentru aceste funcţii şi sînt inamovibili în perioada pentru care au fost numiţi.

(2) Prevederile prezentei legi referitoare la indemnizaţii se extind asupra judecătorilor pensionaţi sau eliberaţi după expirarea împuternicirilor, cu condiţia unei vechimi în funcţia de judecător de cel puţin 15 ani.

(3) Sub incidenţa art.26 şi art.32 cad judecătorii pensionaţi din această funcţie, indiferent de data pensionării. Acestor persoane li se plăteşte indemnizaţie lunară viageră de la bugetul de stat, luîndu-se în considerare salariul funcţiei de judecător respective şi suplimentul pentru gradele de calificare (dacă i-au fost stabilite) şi vechimea în muncă. Plata se efectuează la ultimul loc de lucru sau la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială locuieşte.

Articolul IV.

(1) Membrilor Judecătoriei Supreme transferaţi în interes de serviciu, în condiţiile prezentei legi, în funcţii cu nivel de salarizare mai mic li se păstrează salariul funcţiei, adaosurile şi suplimentele anterioare.

(2) Funcţionarii din aparatul Judecătoriei Supreme transferaţi în interes de serviciu în funcţii cu nivel de salarizare mai mic beneficiază timp de 3 luni de la data transferului de salariul funcţiei anterior.

Articolul V.

Consiliul Superior al Magistraturii, pînă la 1 decembrie 1995, va prezenta Parlamentului lista de candidaţi la funcţia de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie şi Preşedintelui Republicii Moldova lista de candidaţi la funcţia de judecători ai tribunalelor şi Curţii de Apel.

Articolul VI.

Guvernul, în termen de 3 luni de la data adoptării prezentei legi:

- aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

[Art.VI modificat prin Legea nr.822-XV din 07.02.2002, în vigoare 21.03.2002]

Notă: Se declară neconstituţional art.VI conform Hot. Curţii Constituţionale nr.35 din 01.12.1997, în vigoare 01.12.1997