H O T Ă R Î R E

cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii bugetului

de stat pe anul 1997 nr.1127-XIII din 21 martie 1997 şi Legii cu privire

la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995

nr. 35  din  01.12.1997

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.84-85/37 din 18.12.1997

* * *

În numele Republicii Moldova

Curtea Constituţională în componenţa:

Pavel BARBALAT – preşedinte

Nicolae CHISEEV – judecător-raportor

Mihai COTOROBAI – judecător

Nicolae OSMOCHESCU – judecător

Gheorghe SUSARENCO – judecător

Ion VASILATI – judecător-raportor

cu participarea Ludmilei Zadorojnîi, grefier, deputatului în Parlament Victor Cecan, – reprezentantul Parlamentului, Raisei Botezatu, prim-judecător asistent al Curţii Supreme de Justiţie, Nicolae Timofti, preşedintele Curţii de Apel, – reprezentanţii Curţii Supreme de Justiţie, Mihai Buşuleac, viceministru al justiţiei, Nicolae Luchian, viceministru al finanţelor – reprezentanţii Guvernului, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţia Republicii Moldova şi art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii bugetului de stat pe anul 1997 nr.1127-XIII din 21 martie 1997 şi Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995.

Temei pentru examinarea dosarului, conform art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, prin care se solicită recunoaşterea neconstituţionalităţii unor prevederi din actele legislative contestate pe motiv că acestea contravin dispoziţiilor constituţionale privind separaţia puterilor în stat şi independenţa justiţiei.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 4 septembrie 1997 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi inclusă în ordinea de zi.

Examinînd materialele dosarului şi materialele suplimentare solicitate Parlamentului, Guvernului şi Ministerelor Justiţiei, Economiei şi Reformelor, Finanţelor, audiind raportul întocmit de judecătorii-raportori şi argumentele părţilor expuse în şedinţă, Curtea Constituţională

A CONSTATAT:

În sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, parvenită pe adresa Curţii Constituţionale la 28 august 1997, se solicită recunoaşterea art.27 alin.(2) lit.c) şi art.48 din Legea bugetului de stat pe anul 1997 nr.1127-XIII din 21 martie 1997 şi a prevederilor art.VI din Dispoziţii finale şi tranzitorii ale Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995 ca fiind în contradicţie cu prevederile art.6, 114, 116 şi 121 din Constituţia Republicii Moldova.

În sesizare se menţionează că prin Legea bugetului de stat pe anul 1997 (art.48) a fost suspendată acţiunea actelor legislative în partea în care se prevede acordarea de credite de la bugetul de stat pentru construcţia sau cumpărarea de locuinţe, inclusiv acţiunea art.30 din Legea cu privire la statutul judecătorului. Prin aceasta au fost îngrădite independenţa judecătorilor neasiguraţi cu spaţiu locativ şi posibilitatea realizării prevederilor art.116 din Constituţie.

În sesizare se menţionează, de asemenea, că prevederile art.27 alin.(2) lit.c) din Legea bugetului de stat pe anul 1997, care stipulează că 50 la sută din suma amenzilor aplicate de judecătorii în cauzele administrative şi penale se lasă pentru anul 1997 la dispoziţia Ministerului Justiţiei la consolidarea bazei tehnico-materiale a instanţelor judecătoreşti, contravin principiului constituţional al independenţei şi imparţialităţii judecătorului la efectuarea justiţiei, deoarece atunci cînd aplică măsuri de pedeapsă în cauze administrative şi penale judecătorii sînt nevoiţi, în mod indirect, să aplice sancţiuni băneşti sporite pentru a-şi asigura condiţiile necesare de lucru.

Neconstituţionalitatea prevederilor articolului VI din Dispoziţii finale şi tranzitorii ale Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care stipulează că Guvernul "aprobă regulamentul privind modul de acordare şi de rambursare a împrumutului fără dobîndă pentru procurarea sau construirea unui apartament cooperatist sau unei case şi regulamentul cu privire la plata indemnizaţiei viagere lunare judecătorului demisionat şi pensionat..." se argumentează prin faptul că potrivit art.121 alin.(2) din Constituţie, indemnizaţiile şi alte drepturi ale judecătorilor sînt stabilite prin lege. În sesizare se susţine că Guvernul nu este în drept să aprobe regulamente ce reglementează drepturile şi indemnizaţiile judecătorilor.

Proclamarea Republicii Moldova ca stat de drept, independent, democratic impune realizarea implicită în practică a principiului separării puterilor în stat ca o condiţie primordială a edificării şi funcţionării statului de drept.

Principiul separării şi colaborării puterilor (legislativă, executivă şi judecătorească) în exercitarea prerogativelor ce le revin este consfinţit în art.6 din Constituţie. În statul de drept puterea judecătorească este independentă în exercitarea competenţelor.

Art.114 şi 116 alin.(1) din Constituţie stabilesc principiul independenţei judecătorilor, principiu indispensabil pentru o autentică activitate de înfăptuire a justiţiei. Independenţa judecătorului este determinată, în primul rînd, de raporturile acestuia cu celelalte autorităţi publice. Judecătorul nu se află şi nu trebuie să se afle în raport de subordonare faţă de alte autorităţi publice, oricare ar fi acestea şi indiferent de statutul lor ierarhic în stat.

Independenţa judecătorului este un element esenţial al statutului juridic şi condiţia principală a autonomiei autorităţii judecătoreşti. Corelaţia dintre principiul independenţei justiţiei şi principiul independenţei judecătorului determină, de fapt, caracterul echitabil şi democratic al exercitării justiţiei într-un stat de drept.

Pentru asigurarea principiului independenţei judecătorului legislaţia prevede un sistem de garanţii juridice.

Astfel, un act juridic special, care reglementează aceste garanţii este Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995, promulgată la 16 octombrie 1995. Conform art.30 alin.(1) şi (3) din Lege, în cazul în care judecătorul nu este asigurat cu locuinţă sau este necesară îmbunătăţirea condiţiilor lui locative, ori acestuia nu i s-a atribuit suprafaţa de 15 m² suplimentară cuvenită, autoritatea administraţiei locale este obligată ca în cel mult 6 luni de la data apariţiei sus-numitelor circumstanţe să asigure judecătorul cu locuinţă (apartament sau casă) luînd în calcul suprafaţa locativă suplimentară de 15 m².

Dacă judecătorul este de acord, el poate primi în schimbul locuinţei un împrumut fără dobîndă de la bugetul de stat ca să-şi cumpere sau să-şi construiască un apartament cooperatist sau o casă, împrumutul urmînd să fie rambursat de la bugetul local, în cazul în care acesta a lucrat în funcţia de judecător cel puţin 10 ani.

Acţiunea art.30 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului, care prevede că judecătorul are dreptul să primească în schimbul locuinţei un împrumut fără dobîndă de la bugetul de stat pentru a-şi cumpăra sau a-şi construi un apartament cooperatist sau o casă, a fost, însă, suspendată prin art.48 din Legea bugetului de stat pe anul 1997.

Examinînd cazul suspendării acţiunii art.30 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului, ce constituie obiectul sesizării, în contextul asigurării garanţiilor independenţei judecătorului, Curtea Constituţională consideră că este absolut inadmisibil de a limita garanţiile independenţei judecătorului, consfinţite deja într-o lege, printr-o altă lege adoptată ulterior.

Din conţinutul art.48 al Legii bugetului de stat pe anul 1997 rezultă că acţiunea dispoziţiei art.30 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului se suspendă pentru anul 1997. Caracterul provizoriu al prevederilor articolului 48 (fie el temporar sau din orice alt motiv decent) nu schimbă esenţa lor: tendinţa de a limita garanţiile independenţei judecătorului.

Avînd în vedere cele expuse, Curtea Constituţională constată că art.48 din Legea bugetului de stat este neconstituţional în partea contestată.

În sesizare Curtea Supremă de Justiţie solicită, de asemenea, recunoaşterea neconstituţionalităţii prevederilor art.VI din Dispoziţii finale şi tranzitorii ale Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995, care stipulează că Guvernul aprobă regulamentul privind modul de acordare şi de rambursare a împrumutului fără dobîndă pentru procurarea sau construirea unui apartament cooperatist sau a unei case şi regulamentul cu privire la plata indemnizaţiei viagere lunare judecătorului demisionat şi pensionat, precum şi a Hotărîrii Guvernului nr.191 din 1 aprilie 1996 "Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de stabilire şi plată a indemnizaţiei lunare viagere judecătorilor demisionaţi şi pensionaţi", care a fost adoptată întru realizarea prevederilor art.VI din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995.

În sesizare se menţionează că aceste norme contravin art.121 alin.(2) din Constituţie, care stipulează că indemnizaţiile şi alte drepturi ale judecătorilor sînt stabilite numai prin lege.

Curtea Constituţională consideră că prevederile art.VI din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995, Hotărîrea Guvernului nr.191 din 1 aprilie 1996 "Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de stabilire şi plată a indemnizaţiei lunare viagere judecătorilor demisionaţi şi pensionaţi" şi Regulamentul aprobat prin ea, de asemenea, contravin prevederilor Constituţiei.

Art.121 alin.(2) din Constituţie specifică tipul actului, prin care urmează să fie stabilite garanţiile materiale ale independenţei judecătorilor, şi anume – prin lege. Dispoziţia în cauză consfinţeşte constituţional dreptul judecătorilor la asigurarea materială şi socială, urmînd ca acesta să fie reglementat de legislaţia ramurală.

Adoptarea legilor este atribuţia de bază a Parlamentului. Această prevedere constituţională este realizată în principiu în Legea cu privire la statutul judecătorului. În art.VI din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995, Guvernului, însă, i se pune în sarcină să aprobe regulamentul privind modul de acordare şi de rambursare a împrumutului fără dobîndă pentru procurarea sau construirea unui apartament cooperatist sau a unei case şi regulamentul cu privire la plata indemnizaţiilor viagere lunare judecătorului demisionat şi pensionat. Prin urmare, această dispoziţie a Legii contravine Constituţiei.

Conform art.96 alin.(1) din Constituţie, Guvernul exercită puterea executivă în stat.

În conformitate cu împuternicirile sale, Guvernul promovează în viaţă legile Republicii Moldova, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, coordonează şi exercită controlul asupra activităţii organelor administraţiei publice locale.

Prevederile art.121 alin.(2) din Constituţie potrivit cărora indemnizaţiile şi alte drepturi ale judecătorilor sînt stabilite prin lege, au un caracter imperativ şi nu pot fi supuse unei interpretări extensive. Prin urmare, stabilirea garanţiilor de asigurare materială şi socială a judecătorilor şi aprobarea regulamentului prin care se stabilesc indemnizaţii judecătorilor nu ţine de competenţa Guvernului. Indemnizaţiile judecătorilor trebuie să fie stabilite prin lege organică, ceea ce este în deplină concordanţă cu principiul garantării independenţei autorităţii judecătoreşti. Fiind stabilite prin lege, aceste garanţii asigură independenţa ei reală. Soluţionarea acestei chestiuni, fiind lăsată la discreţia Guvernului, în modul propus în art.VI din Dispoziţii finale şi tranzitorii ale Legii cu privire la statutul judecătorului, subminează, de fapt, independenţa judecătorului.

Pentru motivele menţionate mai sus nu corespunde Constituţiei nici Hotărîrea Guvernului nr.191 din 1 aprilie 1996 "Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de stabilire şi plată a indemnizaţiei lunare viagere judecătorilor demisionaţi şi pensionaţi".

În sesizarea Curţii Supreme de Justiţie se contestă şi constituţionalitatea art.27 alin.(2) lit.c) din Legea bugetului de stat pe anul 1997 nr.1127-XIII din 21 martie 1997, care stipulează că se lasă pentru anul 1997 la dispoziţia Ministerului Justiţiei 50 la sută din suma amenzilor aplicate de judecătorii în cauzele administrative şi penale pentru a fi utilizate la consolidarea bazei tehnico-materiale a instanţelor judecătoreşti.

În sesizare se menţionează că asigurarea materială şi financiară a organelor judecătoreşti de o asemenea manieră influenţează negativ realizarea principiului constituţional al independenţei şi imparţialităţii judecătorului.

Acest argument nu poate fi reţinut, deoarece exercitarea în conformitate cu legea de către instanţele judecătoreşti a atribuţiilor lor, crearea de condiţii organizatorice şi tehnice favorabile sînt garantate de Constituţie (art.121 alin.(1)), conform căruia resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sînt aprobate de Parlament şi incluse în bugetul de stat.

Astfel, asigurarea financiară a organelor judecătoreşti se efectuează de la bugetul de stat în mod centralizat.

Conform Legii "Despre sistemul bugetar şi procesul bugetar" nr.847 din 24 mai 1996, în legile bugetului, aprobate anual, în structura cheltuielilor sînt prevăzute mijloace speciale pentru întreţinerea şi asigurarea activităţii instanţelor judecătoreşti.

Conform art.23 din Legea cu privire la organizarea judecătorească şi Regulamentului Ministerului Justiţiei asigurarea materială şi financiară a instanţelor judecătoreşti se efectuează de către Ministerul Justiţiei.

Legea bugetului de stat pe anul 1997 stabileşte că Ministerul Justiţiei efectuează această asigurare atît din contul finanţării directe, cît şi din contul unei părţi de mijloace obţinute de la aplicarea de către judecătorii a sancţiunilor vărsate în buget.

Lăsînd pentru anul 1997, conform art.27 alin.(2) lit.c) din Legea bugetului de stat pe anul 1997, la dispoziţia Ministerului Justiţiei 50 la sută din suma amenzilor aplicate de judecătorii în cauzele administrative şi penale, legea indică direct destinaţia lor: pentru a fi utilizate la consolidarea bazei tehnico-materiale a instanţelor judecătoreşti.

Prescripţia normativă, expusă în art.27 alin.(2) lit.c) din Legea bugetului pe anul 1997, nu subminează realizarea principiului independenţei judecătorilor, ci contribuie la realizarea acestui principiu, deoarece din bugetul de stat au fost alocate mijloace financiare suplimentare în afara celor prevăzute în anexa nr.1 la legea în cauză. Aceste mijloace financiare suplimentare sînt orientate spre crearea de condiţii organizatorice şi tehnice, favorabile activităţii instanţelor judecătoreşti.

Ţinînd cont de cele expuse, art.27 alin.(2) lit.c) din Legea bugetului de stat pe anul 1997 nu contravine prevederilor Constituţiei.

Argumentul din sesizare că judecătorii la exercitarea justiţiei în cauzele administrative şi penale vor fi nevoiţi în mod indirect să aplice sancţiuni băneşti sporite nu are suport juridic, ci constituie doar o presupunere.

Nu poate fi reţinută nici afirmaţia din sesizare că prevederile art.27 alin.(2) lit.c) din Legea bugetului de stat pe anul 1997 conduc la încălcarea dreptului constituţional al cetăţenilor la accesul liber la justiţie (art.20 alin.(1) din Constituţie). Această afirmaţie nu se referă la situaţia în cauză şi are un caracter declarativ.

Art.27 alin.(2) lit.c) din Legea bugetului de stat pe anul 1997 nu contravine nici normelor de drept internaţional.

Avînd în vedere considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.1 alin.(3) lit.a) şi b), art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se declară constituţional art.27 alin.(2) lit.c) din Legea bugetului de stat pe anul 1997 nr.1127-XIII din 21 martie 1997.

2. Se declară neconstituţionale:

- art.48 din Legea bugetului de stat pe anul 1997 nr.1127-XIII din 21 martie 1997 privind suspendarea în anul 1997 a acţiunii art.30 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului;

- art.VI din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995, conform cărora Guvernul aprobă regulamentul privind modul de acordare şi de rambursare a împrumutului fără dobîndă pentru procurarea sau construirea unui apartament cooperatist sau unei case şi regulamentul cu privire la plata indemnizaţiei viagere lunare judecătorilor demisionaţi şi pensionaţi;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.191 din 1 aprilie 1996 "Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de stabilire şi plată a indemnizaţiei lunare viagere judecătorilor demisionaţi şi pensionaţi", cît şi Regulamentul aprobat prin ea.

3. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".