H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul

energiei din surse regenerabile pentru anii 2013-2020

 

nr. 1073  din  27.12.2013

 

Monitorul Oficial nr.4-8/1 din 10.01.2014

 

* * *

În baza angajamentului Republicii Moldova în cadrul Tratatului Comunităţii Energetice de a transpune Directiva nr.2009/28/CE din 23 aprilie 2009 a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Planul naţional de acţiuni în domeniul energiei din surse regenerabile pentru anii 2013-2020 (se anexează).

2. Monitorizarea implementării Planului naţional de acţiuni în domeniul energiei din surse regenerabile pentru anii 2013-2020 se pune în sarcina Agenţiei pentru Eficienţă Energetică.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei.

 

 

 

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.1073 din 27 decembrie 2013

 

PLANUL NAŢIONAL DE ACŢIUNI

în domeniul energiei din surse regenerabile pentru anii 2013-2020

 

1. POLITICA NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL ENERGIEI

DIN SURSE REGENERABILE – REZUMAT

Context

Prin intermediul Strategiei energetice, adoptate în anul 2007, Republica Moldova a abordat pentru prima dată în istoria sa utilizarea energiei din surse regenerabile ca o alternativă viabilă de compensare a absenţei critice a altor resurse energetice indigene. Aceasta se manifestă ca o continuare a tradiţiei la nivel de ţară de a utiliza biomasa pentru încălzire şi ca o consecinţă a deschiderii ţării spre politicile incipiente ale Uniunii Europene în susţinerea generării energiei electrice din surse regenerabile şi a energiei pentru încălzire şi răcire din surse regenerabile de energie. Cadrul de promovare a energiei din surse regenerabile a fost completat în acelaşi an cu Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007, care a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Energetică (în continuare – Agenţia) să asigure existenţa unui sistem bazat pe tarife pentru fiecare tip de energie şi combustibil regenerabile, calculate de către producător în baza metodologiilor aprobate de Agenţie, care prevăd recuperarea investiţiilor efectuate, eventual, în construcţia, extinderea sau modernizarea instalaţiilor, precum şi a liniilor de conexiune de transport şi distribuţie a energiei şi a combustibilului, în termen de pînă la 15 ani, cu condiţia ca rata de rentabilitate prescrisă să nu depăşească rata dublă corespunzătoare din sectorul energetic tradiţional. În prezent, participarea Republicii Moldova în calitate de parte contractantă a Comunităţii Energetice, prin recomandarea Consiliului Ministerial al acesteia din septembrie 2010 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile şi ulterior decizia de adoptare a Directivei 2009/28/CE din aprilie 2009, generează un impuls nou, materializat în alte trei documente strategice ale Republicii Moldova şi anume: Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015 şi Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030, ultimele adoptate în luna februarie 2013. Mai mult decît atît, o revizuire a Legii energiei regenerabile din 2007 este pregătită să transpună noua Directivă a energiei din surse regenerabile 2009/28/CE, în conformitate cu prevederile Deciziei D/2012/04/MC-EnC a Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice cu privire la punerea în aplicare a Directivei 2009/28/CE şi de modificare a articolului 20 din Tratatul de instituire a Comunităţii Energetice. Această lege are drept scop stabilirea unui cadru legal pentru promovarea şi utilizarea eficientă a energiei din surse regenerabile. Ea trebuie să asigure condiţii adecvate pentru a atinge cota vizată de energie din surse regenerabile în consumul final brut de energie, de asemenea, stabileşte competenţe şi responsabilităţi clare şi cuprinzătoare, precum şi politicile de stat, pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor stabilite.

Stabilirea obiectivelor

Obiectivul global pentru consumul de energie din surse regenerabile în anul 2020 a fost determinat de Strategia energetică pînă în 2030, astfel armonizîndu-se prevederile legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova, ca o contribuţie de 20% a energiei din surse regenerabile în volumul consumului de energie, obiectivele sectoriale fiind stabilite egale cu 10% energie din surse regenerabile în energie electrică şi 10% energie din surse regenerabile în transporturi, în energie din surse regenerabile – încălzire şi răcire, rezultînd astfel 27%. Obiectivul global al energiei din surse regenerabile de 17% şi obiectivul energiei din surse regenerabile în transporturi de 10% reprezintă obligaţiile Republicii Moldova ce rezultă din calitatea de parte contractantă la Comunitatea Energetică, fiind stabilite de Decizia D/2012/04/MC-EnC a Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice. Proiectul de lege privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile consolidează obiectivul Republicii Moldova de a acţiona în direcţia punerii în aplicare a Deciziei D/2012/04/MC-EnC.

Conform prezentului Plan, energia electrică din surse regenerabile va fi generată preponderent de instalaţiile de energie eoliană, începînd cu anul 2016. Generarea de energie electrică, utilizînd sursa eoliană, va fi completată parţial de energia produsă din biogaz, cu începere din anul 2015, precum şi de cea produsă de instalaţiile hidroelectrice mici existente (care în anul 2009 au contribuit cu circa 2% energie din surse regenerabile la balanţa energetică şi mixul de energie). Creşterea competitivităţii echipamentelor şi tehnologiei solare fotovoltaice va contribui către sfîrşitul deceniului la generarea ponderii energiei electrice.

Planul naţional de acţiuni în domeniul energiei din surse regenerabile (în continuare – Plan naţional) are în vedere nu doar estimarea elaborată de instituţiile guvernamentale şi locale relevante, dar şi angajamentele asumate în cadrul Tratatului Comunităţii Energetice prin aprobarea Deciziei Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice din 18 octombrie 2012 privind implementarea Directivei 2009/28/CE şi de modificare a articolului 20 din Tratatul Comunităţii Energetice.

Abordare strategică

Republica Moldova îşi propune ca obiectiv consolidarea capacităţii de generare proprie pentru a deveni o platformă de producţie competitivă în cadrul fluxurilor regionale de energie electrică. Acesta reprezintă unul din obiectivele specifice ale Strategiei energetice a ţării pînă în anul 2030. Măsurile pentru îndeplinirea acestui obiectiv important al strategiei energetice sînt: promovarea producerii energiei electrice în baza surselor eoliene, modernizarea sistemului de alimentare centralizată cu energie termică şi a centralelor cu sistem de cogenerare etc.

Un alt pilon al Strategiei energetice este obiectivul privind conectarea sistemului electroenergetic al ţării la sistemul ENTSO-E, care va facilita accesul la mijloacele de echilibrare ce vor asigura rezerva de capacitate pentru producerea intermitentă de energie electrică în baza surselor eoliene. În ultima parte a acestui deceniu se planifică dezvoltarea unei pieţe naţionale funcţionale concurenţiale de energie electrică, integrată în piaţa internă de energie a Uniunii Europene. În ceea ce priveşte accesul energiei din surse regenerabile în energie electrică la reţea, legislaţia în vigoare cuprinde dispoziţii referitoare la suportarea limitată de către producător a costurilor de racordare la reţea, în timp ce operatorul reţelei de transport şi de sistem va depune eforturi în vederea punerii în aplicare a cerinţelor legislaţiei primare referitoare la asigurarea unor informaţii transparente cu privire la termenii, condiţiile şi termenele-limită pentru racordarea la reţea prin publicarea instrucţiunilor conexe. Materializarea acţiunilor prezentului Plan Naţional va permite stabilirea priorităţilor şi realizarea promptă a acestora.

Realizarea obiectivului energiei din surse regenerabile

Pentru a sprijini utilizarea energiei din surse regenerabile în energie electrică, legislaţia în vigoare (Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică şi Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007) este elaborată în baza conceptului organizării de licitaţii, al principiului procurării şi al dispecerizării prioritare a energiei electrice produse de centralele electrice din surse regenerabile, precum şi la un tarif reglementat pentru producţia de energie din surse regenerabile în energie electrică şi biocarburanţi. O metodologie de calcul a tarifelor pentru energia din surse regenerabile în energie electrică, precum şi pentru biocarburanţi există încă din anul 2009, însă interesul investitorilor a fost redus. În acest context, a fost examinată oportunitatea unui cadru nou de reglementare. Ţinînd cont de preocupările la nivelul Uniunii Europene privind supraestimarea tarifelor reglementate pentru energia din surse regenerabile în energie electrică şi reducerea fiabilităţii sistemelor electroenergetice prin integrarea surselor intermitente, precum şi de condiţiile Republicii Moldova, s-a adoptat decizia de a pune în aplicare proceduri de licitaţie pentru proiectele energiei din surse regenerabile în energie electrică care includ două tipuri de plafoane:

a) preţul de start al licitaţiilor;

b) volumul total al capacităţilor licitate, care nu va depăşi nivelul pe care reţeaua îl poate absorbi la un cost rezonabil (circa 400 MW) .

Notă: Această constrîngere tehnică nu afectează atingerea obiectivului de 10% pentru energia din surse regenerabile în energie electrică, deoarece acesta permite generarea de energie din surse regenerabile în volume semnificativ mai mari decît obiectivul stabilit de 10% pentru energia din surse regenerabile în energia electrică.

Proiectul de lege privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile descrie măsurile de susţinere a utilizării acesteia.

Biomasa este cea mai larg utilizată sursă de energie regenerabilă pentru furnizarea descentralizată a energiei termice. Biomasa rămîne în continuare, pe parcursul acestui deceniu, o sursă de furnizare descentralizată de energie termică; cu toate acestea, pe viitor se va forma o nişă pentru utilizarea biomasei în procesul de cogenerare la scară redusă. Implicarea consecventă a autorităţilor administraţiei publice locale este necesară în vederea promovării noilor tehnologii şi demonstrării exemplelor de succes. Acordarea diverselor stimulente la etapa de investiţii va susţine crearea unor proiecte-pilot la nivel industrial. Promovarea proiectelor investiţionale în domeniul eficienţei energetice şi valorificării surselor regenerabile de energie, acordarea asistenţei tehnice pentru elaborarea de proiecte în domeniul eficienţei energetice şi valorificării surselor regenerabile de energie, acordarea de asistenţă financiară proiectelor, precum şi utilizarea diverselor modalităţi de asigurare/facilitare a finanţării reprezintă obiectivele de bază ale Fondului pentru eficienţă energetică. Sprijinul acordat pentru instalarea dispozitivelor de încălzire şi a sistemelor de producere a energiei regenerabile (încălzire pe baza arderii de lemne de foc, încălzirea apei cu ajutorul energiei solare etc.), completate cu izolarea termică a clădirilor, vor îmbunătăţi atît competitivitatea industriei, cît şi bunăstarea populaţiei.

Utilizarea biocarburanţilor contribuie semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor. Cadrul legislativ în vigoare nu conţine o lege care să reglementeze producerea de biocarburanţi în condiţii de durabilitate şi care să introducă obligativitatea de a utiliza în transporturi amestecul de carburanţi şi biocarburanţi. Modificarea cadrului legislativ va asigura un context pentru impunerea cotelor indicative anuale stabilite de prezentul Plan naţional, ca repere pentru atingerea obiectivului prevăzut pentru anul 2020. În conformitate cu aceste politici, contribuţia planificată a biocarburanţilor la atingerea obiectivului de 10% energie din surse regenerabile în consumul de energie în transporturi către anul 2020 va fi asigurată integral în baza importurilor, în timp ce contribuţia internă va deveni relevantă numai în cazul în care va putea concura cu preţurile de import. Totuşi, în pofida absenţei unor scheme de sprijin, urmează a fi elaborată o reglementare pentru producerea internă de biocarburanţi, precum şi pentru utilizare, independent de sursă, în vederea asigurării unui cadru legislativ clar şi durabil.

Un aspect-cheie, care va facilita succesul schemelor sus-menţionate, este extinderea şi perfecţionarea procedurilor administrative referitoare la autorizări/permise, licenţe, cerinţe tehnice, schimbarea destinaţiei de utilizare a terenurilor, scutirea de plată a impozitelor pentru echipament (TVA şi/sau taxe vamale), precum şi asigurarea informaţiei referitoare la standardele aplicabile, sisteme de autorizare şi instalatori calificaţi, în beneficiul investitorilor. Toate elementele care lipsesc vor fi identificate, iar discrepanţele vor fi lichidate, astfel încît să fie asigurată implementarea măsurilor preconizate. Pe viitor vor fi organizate campanii de sensibilizare, va fi dezvoltată capacitatea instituţională şi va fi desfăşurată instruirea privind rolul eficienţei energetice şi beneficiile utilizării energiei din surse regenerabile în cadrul Strategiei de comunicare prin Planul de comunicare pentru perioada de timp corespunzătoare.

Politica de stat în domeniul surselor regenerabile de energie

Proiectul de lege privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile defineşte obiectivele şi politicile de stat pentru atingerea obiectivelor.

Politica de stat în domeniul energiei din surse regenerabile este implementată prin intermediul programelor de stat, sectoriale şi locale. Punerea în aplicare a acestor politici este monitorizată de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.

Principiile politicii de stat în domeniul energiei din surse regenerabile sînt următoarele:

ajustarea cadrului legislativ naţional la normele şi standardele Uniunii Europene;

promovarea energiei din surse regenerabile, eficienţei energetice şi economisirii de energie prin aplicarea schemelor şi a măsurilor de sprijin, în conformitate cu legea;

asigurarea coeziunii sociale şi teritoriale;

exercitarea administrării de stat în domeniul energiei din surse regenerabile;

accesul prioritar pentru energia electrică din surse regenerabile;

asigurarea accesului persoanelor fizice şi juridice la informaţii privind producerea şi utilizarea energiei din surse regenerabile şi eficienţa energetică;

supravegherea procesului de cultivare şi utilizare a soiurilor de plante modificate genetic, destinate producţiei de combustibili regenerabili în condiţiile unui ciclu tehnologic închis.

Politica de stat îşi propune să atingă următoarele obiective:

diversificarea resurselor locale de energie primară;

realizarea unei ponderi a energiei regenerabile în consumul final brut de energie de cel puţin 20% în anul 2020;

realizarea unei ponderi de cel puţin 10% în consumul final al energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor în anul 2020;

dezvoltarea regională şi locală;

promovarea cooperării între autorităţile publice centrale, regionale şi locale;

asigurarea securităţii, sănătăţii, protecţiei muncii în procesul de dezvoltare a energiei din surse regenerabile;

promovarea şi încurajarea eficienţei energetice, a economisirii energiei, cogenerării, a încălzirii şi răcirii centralizate, precum şi creşterea ponderii energiei din surse regenerabile;

încurajarea colaborării tehnico-ştiinţifice internaţionale şi implementarea progreselor internaţionale ştiinţifice şi tehnice în domeniul energiei din surse regenerabile;

asigurarea comunicării şi sensibilizarea opiniei publice în domeniul energiei din surse regenerabile.

Concluzii

Prezentul Plan naţional constituie un document-cheie al politicilor energetice ale Republicii Moldova pentru promovarea utilizării energiei din surse regenerabile în vederea realizării principalelor obiective strategice de creştere a securităţii energetice, dezvoltării pe termen lung în condiţii de protecţie a mediului ambiant şi reducerii schimbărilor climatice. Planul Naţional defineşte obiectivele sectoriale pentru a atinge 20% de energie din surse regenerabile în 2020 şi stabileşte acţiuni legislative, de reglementare şi administrative necesare pentru atingerea acestor obiective.

 

2. CONSUMUL FINAL DE ENERGIE PRECONIZAT PENTRU 2010–2020

La baza tuturor calculelor a fost utilizat consumul final brut de energie din anul 2009 de 2071 ktep divizat pe următoarele categorii:

1224 ktep – consum pentru încălzire şi răcire;

286 ktep – consum de energie electrică;

561 ktep – consum de energie în transporturi.

La calcularea consumului final brut de energie pînă în anul 2020 a fost utilizat programul informatic Markal. Modelul Markal (MARKet ALLocation – repartizarea pieţei) este un model integrat de optimizare, la cel mai mic cost, a sistemului energetic, care determină mijloacele de satisfacere a cererii de servicii energetice, la cele mai mici costuri (elaborat de către Agenţia Internaţională pentru Energie).

Au fost realizate următoarele analize ale cererii şi ofertei:

a) dezvoltarea conform scenariului de referinţă (afacere în condiţii obişnuite): furnizarea şi cerinţele de investiţii pentru a susţine dezvoltarea sistemului energetic naţional în lipsa unor politici şi programe orientate spre schimbarea tendinţelor actuale;

b) promovarea eficienţei energetice: aceste politici orientate către consum explorează o serie de măsuri în domeniul eficienţei energetice (măsurile de conservare, utilizarea unor electrocasnice moderne, izolarea termică a clădirilor), cu cel mai bun raport cost-beneficiu, în vederea realizării obiectivelor naţionale de reducere a consumului final de energie.

Creşterea cererii de energie este determinată de o ipoteză privind creşterea economică bazată pe o rată compusă de creştere anuală medie a PIB-ului de aproximativ 5,3%.

Promovarea eficienţei energetice presupune utilizarea unor echipamente mai eficiente, a celor mai cost-eficiente tehnologii, acestea fiind stimulate prin politici şi programe (etichetarea energetică a echipamentelor, performanţa energetică a clădirilor etc.), pentru a atinge 20% economii globale de energie. Cele mai cost-eficiente reduceri globale în scenariul eficienţei energetice pot fi atinse prin utilizarea sistemelor eficiente de încălzire a spaţiilor şi a apei, care determină un consum de energie electrică (417 ktep) cu 1% mai mare decît cel din scenariul de referinţă (412 ktep) în 2020. Utilizarea electrocasnicelor moderne permite reducerea semnificativă a consumului de gaze naturale şi biomasă în sectorul rezidenţial.

Pentru sectorul transporturilor vor fi achiziţionate vehicule hibrid pe segmentul vehiculelor uşoare, vehiculelor comerciale uşoare şi vehiculelor grele pentru transportul mărfurilor, cu o reducere de 20% a cererii de combustibil în 2020, în comparaţie cu acelaşi an în scenariul de referinţă.

Avînd în vedere argumentele de mai sus, consumul final brut de energie va constitui 2160 ktep în 2020, cu următoarea structură:

a) 1258 ktep – consum pentru încălzire şi răcire;

b) 417 ktep – consum de energie electrică;

c) 485 ktep – consum de energie în transporturi.

În general, acest lucru implică o rată compusă de creştere anuală de aproximativ 0,5% a consumului final brut de energie în scenariul eficienţei energetice, care este luat drept bază pentru analiza ulterioară. Creşterea în sectoarele termoenergetic şi transporturi este neînsemnată şi doar elementele determinante pentru energia electrică pot influenţa creşterea consumului final brut de energie (cu o rată compusă de creştere anuală de circa 3,5%).

Pentru a calcula cota aviaţiei, consumul de energie în aviaţie este raportat la consumul final brut de energie:

consumul de energie în aviaţie (2009) = 14 ktep;

consumul final brut de energie (2009) = 2071 ktep;

cota = 0,67%.

Aceasta este sub limita stabilită în art.5 alin.(6) din Directiva 2009/28/CE/.

 

 

 

3. OBIECTIVE ŞI TRAIECTORII PRIVIND ENERGIA

DIN SURSE REGENERABILE

3.1. Obiectivul naţional global

În conformitate cu Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007, obiectivul naţional global pentru consumul de energie din surse regenerabile pentru anul 2020 este stabilit la nivel de 20%. Acest nivel a devenit reper pentru politicile de promovare a energiei din surse regenerabile la nivel de ţară. Cu toate acestea, obiectivul indicat în Decizia Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice pentru adoptarea Directivei 2009/28/CE este mai mic, constituind 17%, după cum este indicat în tabelul 2. Diferenţa dintre obiectivul naţional şi cel calculat în baza metodologiei Comunităţii Energetice va permite Republicii Moldova să beneficieze de transferul statistic al acestui exces.

 

 

3.2. Obiective şi traiectorii sectoriale

În conformitate cu legislaţia naţională în vigoare, au fost stabilite următoarele obiective sectoriale:

10% energie din surse regenerabile în domeniul energiei electrice în 2020;

10% energie din surse regenerabile în domeniul transporturilor în 2020.

În acest context, ponderea energiei din surse regenerabile, încălzire şi răcire, trebuie să constituie 27% în 2020, pentru a atinge obiectivul naţional al energiei din surse regenerabile de 20% în 2020.

În ceea ce priveşte sectorul de energie electrică, volumul actual (2009) al energiei electrice din surse regenerabile este de 2%, fiind generat de centralele hidroelectrice de capacitate mică. Pînă în anul 2020, creşterea majoră a cantităţii de energie electrică din surse regenerabile va fi asigurată în baza energiei eoliene. Conform estimărilor, producerea energiei electrice în baza surselor eoliene va începe să devină semnificativă începînd cu anul 2016, fiind completată de tehnologiile de generare pe bază de biogaz, începînd cu anul 2015. Luînd în considerare contribuţiile generate de toate sursele menţionate, Republica Moldova va atinge obiectivul de 10% de energie electrică produsă din surse regenerabile stabilit pentru anul 2020, fără necesitatea de a recurge la transferuri statistice de la alte părţi contractante sau ţări terţe.

În anul de referinţă (2009), sectorul transporturi din Republica Moldova nu consumă energie din surse regenerabile. Importurile de biocarburanţi şi producerea internă de energie electrică din surse regenerabile vor constitui principalele surse pentru a atinge obiectivul de 10% de energie din surse regenerabile în transporturi.

Ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul de încălzire şi răcire va fi de cel puţin 27%, pentru a garanta atingerea cotei de 20% a energiei din surse regenerabile în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale. Ponderea acestora în anul 2009 a constituit 20% şi va fi majorată cu 7 puncte procentuale pînă în 2020. Sporul se va baza pe utilizarea deşeurilor agricole, forestiere şi a energiei termice solare.

 

 

 

 

 

 

 

4. ACŢIUNI PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR

4.1. Sinteza tuturor politicilor şi acţiunilor vizînd promovarea utilizării energiei din surse regenerabile

 

 

4.2. Măsuri specifice pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute la articolele 13, 14, 16, 17-21 din Directiva 2009/28/CE

4.2.1. Proceduri administrative şi amenajarea teritoriului (art.13 alin.(1) din Directiva 2009/28/CE).

a) Lista legislaţiei naţionale existente şi, dacă este cazul, a legislaţiei regionale existente referitoare la procedurile de autorizare, certificare, acordare de licenţe şi amenajare a teritoriului, aplicate în cazul centralelor/instalaţiilor şi infrastructurii asociate cu reţelele de transport şi distribuţie:

Legislaţia privind planificarea urbană, construcţii, amenajarea teritoriului:

Legea nr.163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie;

Legea nr.835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului;

Legea nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova;

Legea nr.721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii;

Hotărîrea Guvernului nr.361 din 25 iunie 1996 “Cu privire la asigurarea calităţii construcţiilor”;

Hotărîrea Guvernului nr.306 din 30 martie 2000 “Despre aprobarea Regulamentului privind autorizarea funcţionării şi schimbării destinaţiei construcţiilor şi amenajărilor”.

Legislaţia privind mediul şi impactul asupra mediului:

De ordin general:

Legea nr.1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător;

Legea nr.851-XIII din 29 mai 1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.

Ariile protejate:

Legea nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat;

Hotărîrea Guvernului nr.414 din 2 mai 2000 “Privind aprobarea Regulamentului cadastrului obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat”.

Proprietatea forestieră:

Codul silvic nr.887-XIII din 21 iunie 1996;

Hotărîrea Guvernului nr.1451 din 24 decembrie 2007 “Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor”.

Legislaţia privind terenurile agricole:

Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991;

Legea nr.108 din 11 mai 2012 pentru modificarea Codului funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991;

Legea nr.157 din 28 iunie 2013 pentru completarea Codului funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991;

Hotărîrea Guvernului nr.1451 din 24 decembrie 2007 “Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor”.

Legislaţia privind sectorul energetic. Licenţe, permise şi autorizaţii:

Legea nr.1525-XIII din 19 februarie 1998 cu privire la energetică;

Legea nr.107-XVIII din 17 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative;

Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică;

Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007;

Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător;

Legea nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător;

Legea nr.160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;

Legea nr.116 din 18 mai 2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase;

Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 “Cu privire la Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020”;

Hotărîrea Guvernului nr.436 din 26 aprilie 2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind construcţia/reconstrucţia centralelor electrice”;

Hotărîrea Guvernului nr.514 din 23 aprilie 2002 “Despre aprobarea Regulamentului cu privire la protecţia reţelelor electrice”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.393 din 15 decembrie 2010 “Cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.266 din 20 noiembrie 2007 “Cu privire la aprobarea Normelor tehnice ale reţelelor electrice de transport”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.75 din 12 decembrie 2002 “Cu privire la aprobarea Regulilor pieţei energiei electrice”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.320 din 16 ianuarie 2009 “Cu privire la aprobarea modificărilor şi completărilor Regulilor pieţei energiei electrice”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.330 din 3 aprilie 2009 “Cu privire la aprobarea Regulamentului privind garanţiile de origine pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie”;

Ordinul ministrului economiei nr.8 din 19 ianuarie 2010 privind modul de eliberare a autorizaţiilor tehnice în domeniul securităţii industriale.

Principalul act legislativ care reglementează sectorul energiei regenerabile în Republica Moldova este Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007.

Art.25 alin.(5) al Legii energiei regenerabile stabileşte obligaţia furnizorilor naţionali de energie electrică şi a importatorilor de produse petroliere să achiziţioneze volume de energie şi combustibil produse din surse regenerabile în conformitate cu cota-parte stabilită de Agenţie, în funcţie de cotele deţinute de aceştia pe piaţa de energie electrică şi produse petroliere.

Regulile pieţei energiei electrice (Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.75 din 12 decembrie 2002, modificată prin Hotărîrea nr.320 din 16 ianuarie 2009) introduc obligativitatea pentru furnizori şi consumatorii independenţi de a include în mixul lor o anumită cotă-parte de energie din surse regenerabile (această cotă-parte este ajustată anual în baza instalaţiilor existente de energie regenerabilă din Republica Moldova şi este aprobată printr-o hotărîre separată emisă de Agenţie).

Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică stabileşte principiul statutului prioritar al energiei electrice din surse regenerabile (art.43 alin.(1), respectiv achiziţionarea şi dispecerizarea cu prioritate (art.18 alin.(1) lit.c), cu indicarea specială a dispecerizării cu prioritate (art.35 alin.(3)).

Proiectul de lege privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile stabileşte accesul prioritar al energiei din surse regenerabile ca unul dintre principiile politicii de stat. Acesta realizează, totodată, aplicarea prevederilor Directivei CE/2009/28 în ceea ce priveşte accesul prioritar.

În prezent nu există proceduri administrative sau de amenajare a teritoriului, care ar oferi stimulente suplimentare pentru investitorii şi dezvoltatorii din domeniul producerii de energie regenerabilă.

Mai jos este prezentată o listă a principalelor autorizaţii/permise/ licenţe/certificate solicitate pentru dezvoltarea capacităţilor de producere a energiilor din surse regenerabile în Republica Moldova:

aprobarea Guvernului pentru construcţia centralelor electrice din surse regenerabile cu o putere mai mare de 20 MW;

certificatul de urbanism;

autorizaţia de construcţie;

permisul de exploatare;

permisul pentru exercitarea lucrărilor în domeniul securităţii industriale;

expertiza în domeniul securităţii industriale;

licenţa pentru producerea energiei din surse regenerabile;

certificatul de conformitate – cerinţă care se aplică doar pentru producătorii din surse regenerabile de energie (Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007);

garanţia de origine;

condiţiile tehnice (aviz) de racordare la reţea;

avizul expertizei ecologice de stat.

Aprobarea construcţiei centralelor electrice din surse regenerabile cu o putere mai mare de 20 MW

Conform prevederilor art.33 al Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, Guvernul aprobă construcţia centralelor electrice, inclusiv a celora care utilizează surse regenerabile, cu o putere mai mare 20 MW.

Procedura şi temeiurile de aprobare a construcţiei centralelor electrice cu o putere mai mare de 20 MW trebuie să fie transparente, disponibile publicului, stabilite într-un regulament aprobat de Guvern. La stabilirea procedurii şi a temeiurilor trebuie să se ţină cont de:

a) siguranţa şi securitatea sistemului electroenergetic, a instalaţiilor şi echipamentelor asociate;

b) protecţia sănătăţii şi asigurarea securităţii publice;

c) protecţia mediului;

d) ocuparea terenurilor şi alegerea amplasamentelor;

e) utilizarea bunurilor domeniului public;

f) eficienţa energetică;

g) natura surselor primare;

h) caracteristicile specifice solicitantului, precum sînt capacităţile tehnice, economice şi financiare;

i) politicile privind micii producători şi/sau producerea distribuită.

Procedura şi criteriile de aprobare a construcţiei centralelor electrice cu o putere mai mare de 20 MW sînt făcute publice. Aprobarea construcţiei centralelor electrice cu o putere mai mare de 20 MW pot fi refuzate solicitantului doar din motive obiective, nediscriminatorii şi argumentate. Motivele refuzului vor fi comunicate în mod obligatoriu solicitantului. În conformitate cu Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, solicitantul se poate adresa în instanţa de contencios administrativ în cazul refuzului de a i se aproba construcţia centralelor electrice cu o putere mai mare de 20 MW sau majorarea capacităţii centralei electrice de termoficare existente, în cazul în care capacitatea adiţională este mai mare de 20 MW.

Conform art.34 din Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, în cazul în care capacitatea de generare construită este insuficientă pentru asigurarea securităţii furnizării energiei electrice va fi lansată o procedură de licitaţie. Procedura de licitaţie se organizează şi se desfăşoară de către Guvern. În prezent, toată procedura de aprobare este descrisă detaliat în Hotărîrea Guvernului nr.436 din 26 aprilie 2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind construcţia/reconstrucţia centralelor electrice”, care, odată cu aprobarea proiectului de lege privind promovarea energiei din surse regenerabile, va fi modificată.

Certificatul de urbanism

Primul pas pentru a obţine o autorizaţie de construcţie este solicitarea şi obţinerea certificatului de urbanism. Toată documentaţia necesară şi procedura detaliată este descrisă în Legea nr.163 din 9 iulie 2010 cu privire la autorizarea executării lucrărilor de construcţie.

Autorizaţia de construcţie

Autorităţile administraţiei publice locale acordă, la solicitare, autorizaţii de construcţie a obiectelor sistemului electroenergetic, inclusiv a centralelor electrice, în conformitate cu legea. Autorizaţiile de construcţie a liniilor electrice directe se eliberează, la solicitare, de către autorităţile administraţiei publice locale pe criterii obiective şi nediscriminatorii, stabilite în lege.

Eliberarea autorizaţiei de construcţie a unei linii electrice directe poate fi condiţionată de refuzul accesului la reţelele electrice de transport sau de distribuţie ori de examinarea de către Agenţie a disputelor privind accesul la reţea.

Autorităţile administraţiei publice locale pot refuza eliberarea autorizaţiei de construcţie a unei linii electrice directe în cazul în care acordarea autorizaţiei va obstrucţiona îndeplinirea prevederilor legii, menite să asigure executarea obligaţiilor de serviciu public şi a garanţiilor serviciului universal. Refuzul trebuie motivat şi justificat în modul corespunzător. După cum s-a menţionat mai sus, în conformitate cu articolul 33 al Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, construcţia centralelor electrice (sau modernizarea centralelor electrice de termoficare existente prin majorarea capacităţii acestora), în cazul în care capacitatea instalată este mai mare de 20 MW, urmează a fi aprobată de Guvern. În cazul capacităţilor mai mici de 20 MW, decizia poate fi luată de autoritatea publică locală.

Activitatea în domeniul securităţii industriale

Desfăşurarea activităţii în domeniul securităţii industriale este legiferată de articolul 8 al Legii nr.116 din 18 mai 2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase. Echipamentele şi/sau instalaţiile tehnice şi tehnologice plasate pe piaţă pentru a fi utilizate ulterior la obiectele industriale periculoase trebuie să corespundă reglementărilor tehnice aplicabile. Activităţile în domeniul securităţii industriale sînt supuse controlului şi supravegherii tehnice de stat.

Expertiza obiectelor industriale periculoase este legiferată de art.9 al Legii nr.116 din 18 mai 2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase.

Sînt supuse expertizei în domeniul securităţii industriale:

a) documentaţia de proiect pentru construcţia, fabricarea, extinderea, reconstrucţia, reutilarea tehnică, conservarea şi lichidarea obiectului industrial periculos;

b) clădirile şi construcţiile obiectului industrial periculos;

c) instalaţiile tehnice şi sistemele tehnologice utilizate la obiectul industrial periculos.

Producerea energiei

Licenţa de producere a energiei

Conform Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, fiecare centrală electrică, inclusiv cele care utilizează surse regenerabile, pentru a putea funcţiona în Republica Moldova, trebuie să solicite eliberarea licenţei de producere a energiei, care este eliberată numai pentru centralele electrice cu o capacitate instalată de:

5 MW şi mai mare, dacă această capacitate este utilizată pentru consum public;

20 MW şi mai mare, în cazul în care această capacitate este utilizată pentru consum intern.

În cazul în care capacitatea instalată planificată este mai mică de 5 MW pentru consum public şi mai mică de 20 MW pentru uz intern, producătorul va comunica Agenţiei data de dare în exploatare şi va colabora cu alţi participanţi la piaţa energiei electrice, în conformitate cu articolul 28 din Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică.

Procedura detaliată de obţinere a licenţei de producere şi cerinţele corespunzătoare sînt specificate în Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică.

În cazul energiei electrice produse din surse regenerabile, vor fi eliberate documente suplimentare:

certificatul de conformitate care demonstrează veridic faptul că un combustibil regenerabil este conform cu un standard (Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007);

producerea energiei electrice şi a combustibilului provenite din surse regenerabile de energie se supune licenţierii conform legislaţiei în vigoare (articolul 21 din Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007).

Pe lîngă aceasta, Legea energiei regenerabile stipulează cerinţele pentru funcţionarea mijloacelor şi dispozitivelor tehnice pe bază de combustibil regenerabil, conformitatea cărora trebuie să fie confirmată, precum şi cerinţe pentru exploatarea mijloacelor şi dispozitivelor tehnice în domeniul energiei regenerabile şi a biocarburanţilor şi stabileşte condiţiile de comercializare a acestora.

Pe perioada exploatării instalaţiei de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie, producătorul trebuie să solicite lunar garanţia de origine (Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.330 din 3 aprilie 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind garanţiile de origine pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie). Conform regulamentului, garanţiile de origine sînt eliberate de către operatorul reţelei (de transport sau de distribuţie, în funcţie de nivelul tensiunii la locul conectării producătorului la reţea). Sistemul garanţiilor de origine din Republica Moldova nu este bazat pe registrul electronic, ci, mai curînd, este un proces fizic, cînd operatorul reţelei eliberează garanţia în 3 exemplare tipărite (unul pentru producător, unul pentru Agenţie, iar al treilea exemplar rămîne la operatorul reţelei) după efectuarea inspecţiei instalaţiei la solicitarea proprietarului instalaţiei de producere. Utilizarea garanţiilor de origine este reglementată de contractul de vînzare a energiei electrice produse din surse de energie regenerabile, care stipulează că garanţia de origine pentru cantitatea de energie electrică vîndută, produsă din surse regenerabile de energie, trebuie să fie transferată la furnizor, iar ultimul trebuie să o reflecte în factura pentru energia electrică livrată.

Racordarea la reţea

În conformitate cu Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.266 din 20 noiembrie 2007 “Privind Normele tehnice ale reţelelor electrice de transport”, ÎS ”Moldelectrica” este obligată să analizeze şi să aprobe condiţiile tehnice de racordare a noilor centrale electrice (a celor care deja au obţinut sau sînt în proces de obţinere a licenţei de producere) la reţea. Ca urmare, ÎS ”Moldelectrica” eliberează avizul tehnic de racordare. În cazul în care analiza demonstrează că soluţia optimă ar fi racordarea la reţeaua de distribuţie, toată documentaţia este transmisă operatorului reţelei de distribuţie, care, ulterior, va elibera avizul de racordare.

Normele tehnice ale reţelelor electrice de transport descriu cerinţele tehnice faţă de unităţile de producere, precum şi cerinţele particulare faţă de instalaţiile de telecomunicaţii. Această hotărîre nu stipulează cerinţe specifice faţă de unităţile de producere de energie din surse regenerabile. Totuşi, principiile directoare, care introduc cerinţele tehnice pentru producerea de energie din surse regenerabile, au fost publicate recent pe pagina web a ÎS “Moldelectrica” (http://www.moldelectrica.md/files/cerinte-tehnice-fata-de-cen-tralele-electrice-regenerabile.pdf).

În conformitate cu Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.393 din 15 decembrie 2010 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, avizul de racordare trebuie să fie eliberat înainte de proiectarea centralei electrice şi este eliberat pentru cel puţin un an calendaristic (operatorul de sistem trebuie să ia în considerare şi durata planificată a proiectării şi construcţiei unităţii).

Aviz al expertizei ecologice de stat

Conform Legii nr.851-XIII din 29 mai 1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, pentru producerea şi procesul asociat de dezvoltare a reţelei, este necesară expertiza ecologică de stat. Această expertiză este efectuată şi eliberată de către Inspectoratul Ecologic de Stat.

Energia termică: permise locale şi naţionale

Nu există cerinţe speciale pentru instalaţiile de producere a energiei termice. În cazul cogenerării, investitorul trebuie să obţină aceleaşi permise ca şi în cazul instalaţiilor de producere a energiei electrice. Acestea sînt menţionate în proiectul de lege privind energia termică.

Nu au fost identificate prevederi privind racordarea la reţeaua de energie termică.

Amenajarea teritoriului – planificarea reţelei de transport/distribuţie a energiei electrice

În conformitate cu Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.266 din 20 noiembrie 2007 cu privire la Normele tehnice ale reţelelor electrice de transport, ÎS ”Moldelectrica”, avînd în vedere majorarea consumului şi noua capacitate de producere planificată, se ocupă de planificarea de perspectivă a reţelei.

Hotărîrea Guvernului nr.436 din 26 aprilie 2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind construcţia/reconstrucţia centralelor electrice” introduce cadrul pentru alegerea locaţiei pentru noile centrale electrice, cu referinţă la Concepţia de dezvoltare şi Schema de amplasare a centralelor electrice în Republica Moldova pînă în anul 2010. Această hotărîre va fi modificată cu referinţă la noua schemă de amplasare a centralelor electrice. Planurile respective vor fi elaborate de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energetic şi aprobate de Guvern.

În prezent, acest lucru se face de la caz la caz: de fiecare dată cînd un investitor solicită avizul de racordare de la ÎS ”Moldelectrica”, acesta primeşte aviz despre fezabilitatea racordării în locaţia selectată, ţinînd cont de condiţiile existente/consolidările posibile.

b) Ministerul (ministerele) sau autoritatea (autorităţile) responsabilă (responsabile) şi competenţa acestora în domeniu:

Guvernul, conform proiectului legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile are competenţe privind stabilirea direcţiilor prioritare în domeniul energiei din surse regenerabile, a mecanismelor, schemelor de sprijin şi stimulentelor pentru realizarea obiectivelor în domeniu. Totodată, Guvernul aprobă prezentul Plan naţional din surse regenerabile, măsurile şi regulamentele aferente implementării prevederilor acestuia.

În domeniul amenajării teritoriului Guvernul are următoarele competenţe:

elaborează şi aprobă planurile de amenajare a teritoriului (aplicabile la nivel de stat);

adoptă decizii privind retragerea temporară sau finală a terenurilor (supuse retragerii) din fondul agricol al ţării;

adoptă decizii privind retragerea terenului din fondul forestier;

adoptă decizii privind schimbarea destinaţiei anumitor tipuri de terenuri agricole, forestiere şi cu destinaţie specială;

aprobă construcţia centralelor electrice cu o capacitate mai mare de 20 MW şi o majorare a capacităţii centralelor electrice de termoficare existente în cazul în care aceasta depăşeşte 20 MW (construcţia centralelor electrice cu o capacitate ce nu depăşeşte 20 MW urmează a fi aprobată în mod preliminar de către o comisie guvernamentală) şi tipurile de combustibili ce urmează a fi utilizaţi de centralele cu o capacitate ce depăşeşte 20 MW.

Ministerul Economiei, conform proiectului Legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, acţionînd ca organ al administraţiei publice centrale, elaborează prezentul Plan naţional şi dezvoltă în coordonare cu autorităţile administraţiei publice locale schemele de sprijin şi celelalte măsuri de dezvoltare, inclusiv infrastructura de încălzire centralizată, monitorizează programele de stat, sectoriale şi locale.

Ministerul Economiei, de asemenea, conform legislaţiei existente:

propune regulile de autorizare, control şi supraveghere tehnică în domeniul securităţii industriale;

eliberează permise pentru exercitarea lucrărilor în domeniul securităţii industriale;

eliberează expertiza în domeniul securităţii industriale;

înregistrează obiectele industriale periculoase, precum şi ţine evidenţa în Registrul de stat al obiectelor industriale periculoase.

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, conform proiectului legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, acţionînd ca organ central de specialitate al administraţiei publice în domeniul transportului, calculează consumul final de energie din surse regenerabile în transport.

Ministerul Mediului:

asigură efectuarea expertizei ecologice a proiectelor, planurilor, programelor, conceptelor, strategiilor de dezvoltare;

coordonează procesul de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător a anumitor tipuri de obiecte şi activităţi economice.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor:

asigură calitatea construcţiilor sub aspectul securităţii faţă de toate categoriile factorilor de risc – natural, tehnogen şi antropogen, precum şi sub aspectul eficienţei economice şi tehnologice (consum redus de materiale, energie, forţă de muncă la realizarea şi exploatarea obiectivelor);

asigură elaborarea, deservirea, monitorizarea, îndeplinirea şi actualizarea Planului naţional de amenajare a teritoriului;

asigură elaborarea, monitorizarea şi implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională;

eliberează certificate de planificare şi autorizaţii de construcţie pentru lucrările/construirea obiectelor publice de interes naţional.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, conform proiectului legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, au competenţe în domeniul reglementărilor privind clădirile în construcţii, în domeniul încălzirii şi răcirii centralizate, precum şi în domeniul evaluării infrastructurii reţelei de gaze.

În domeniul specific al amenajării teritoriului, competenţele autorităţilor administraţiei publice locale sînt:

eliberarea certificatelor de planificare şi autorizaţiilor de construcţie;

elaborarea şi aprobarea planurilor regionale şi locale teritoriale şi urbanistice.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, conform proiectului legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, eliberează licenţe pentru producerea energiei electrice din surse regenerabile, a energiei termice din surse regenerabile, pentru producerea biogazului ce urmează a fi livrat în reţelele de gaze naturale şi pentru producerea de biocombustibil lichid.

Agenţia pentru Eficienţă Energetică, conform proiectului legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, asigură informarea publicului, a părţilor interesate în dezvoltarea sectorului energiei din surse regenerabile şi dezvoltă cadrul necesar pentru certificarea schemelor de autorizare.

Operatorii reţelelor de transport şi distribuţie, conform proiectului legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, operatorii reţelelor de transport şi distribuţie oferă informaţiile necesare racordării, inclusiv estimarea costurilor, asigură accesul prioritar la reţelele de transport al energiei din surse regenerabile.

Întreprinderea de Stat “Moldelectrica”, conform legislaţiei existente:

coordonează procesul de racordare la reţeaua existentă a noilor instalaţii de producere;

analizează şi confirmă îndeplinirea condiţiilor tehnice pentru racordarea la reţea;

aprobă condiţiile de racordare la reţea;

eliberează garanţiile de origine pentru energia electrică produsă din sursele regenerabile şi efectuează inspecţia instalaţiei de energie din surse regenerabile.

c) Revizuirea care va avea loc în vederea întreprinderii măsurilor corespunzătoare conform art.13 alin.(1) din Directiva 2009/28/CE pînă la 31 decembrie 2014.

Vor fi întreprinse următoarele măsuri de revizuire:

introducerea procedurilor administrative (autorizarea, certificarea şi licenţierea) pentru centralele care produc energie cu scop de încălzire şi răcire, precum şi pentru infrastructura asociată de transport şi distribuţie. Toate aceste proceduri vor fi reflectate în proiectul legii privind energia termică, care se află, în prezent, în proces de definitivare;

introducerea procedurilor administrative (autorizarea, certificarea şi licenţierea) ce urmează a fi aplicate pentru procesul de transformare a biomasei în biocarburant sau în alte produse energetice;

introducerea unor calendare clare pentru determinarea aplicaţiilor de planificare şi construcţie;

elaborarea şi publicarea instrucţiunilor/liniilor directoare privind procedurile de autorizare, certificare şi acordare de licenţe pentru investitorii în energie din surse regenerabile;

elaborarea şi introducerea metodologiei de calculare a costului pentru a asigura un acces transparent şi nediscriminatoriu la reţeaua pentru producerea de energie electrică din surse regenerabile;

facilitarea accesului la reţea pentru energia electrică şi termică produse din surse regenerabile;

simplificarea/accelerarea procedurilor într-o manieră transparentă prin integrarea şi îmbunătăţirea actelor normative existente;

consolidarea rolului Agenţiei pentru Eficienţă Energetică de centru informaţional unic pentru investitorii în producerea energiei din surse regenerabile.

d) Rezumatul măsurilor existente şi planificate la nivel regional / local (dacă este relevant)

Ţinînd cont de obligaţiile Republicii Moldova conform Tratatului Comunităţii Energetice, Directiva 2009/28/CE urmează să fie transpusă integral. Guvernul lucrează asupra noului proiect de lege privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Măsurile planificate la nivel regional/local vor deveni parte componentă substanţială a Programului local pentru eficienţa energetică. Programul şi planurile în cauză urmează a fi elaborate anual la nivel regional.

e) S-au detectat obstacole inutile sau cerinţe disproporţionate privind procedurile de autorizare, certificare şi acordare de licenţe care se aplică centralelor şi infrastructurii conexe de reţea de transport şi distribuţie pentru producţia de energie electrică, încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie, precum şi a procesului de transformare a biomasei în biocarburanţi sau în alte produse energetice? Dacă da, care sînt acestea?

Guvernul consideră următoarele aspecte drept obstacole substanţiale pentru autorizarea, acordarea de licenţe şi dezvoltarea capacităţilor de producere a energiei din surse regenerabile, precum şi pentru dezvoltarea infrastructurii conexe de reţele de transport şi distribuţie:

metodologie neclară de alocare a costurilor privind racordarea la reţea între operatorul/proprietarul reţelei şi investitorul în producerea energiei din surse regenerabile;

incertitudine crescîndă pentru centralele electrice de termoficare pe bază de biomasă racordate la reţea sau colectorii solari termici, în lipsa unor regulamente privind sistemele de încălzire;

nu există facilităţi pentru procedura de autorizare/certificare/acordare de licenţe şi racordare la reţea pentru producerea de energie din surse regenerabile;

lipsa unui ghid transparent pentru planificarea activităţilor în vederea realizării noilor capacităţi de producere a energiei din surse regenerabile;

lipsa legislaţiei privind autorizarea, certificarea şi acordarea de licenţe pentru centralele care produc energie cu scop de încălzire şi răcire, precum şi pentru infrastructura conexă de transport şi distribuţie;

lipsa legislaţiei privind autorizarea, certificarea şi acordarea de licenţe ce urmează a fi aplicate pentru procesul de transformare a biomasei în biocarburant sau în alte produse energetice;

lipsa unor linii directoare privind procedurile de autorizare, certificare şi acordare de licenţe pentru investitorii de energie din surse regenerabile.

f) Ce nivel administrativ (local, regional şi naţional) este responsabil cu autorizarea, certificarea şi acordarea de licenţe pentru instalaţiile pe bază de energie din surse regenerabile şi pentru planificarea amenajării teritoriului? (Dacă depinde de tipul instalaţiei – precizaţi). Dacă sînt implicate mai multe niveluri administrative, cum se gestionează coordonarea între diversele niveluri? Cum va fi ameliorată pe viitor coordonarea între diversele autorităţi responsabile?

Lista principalelor sarcini ale autorităţilor din Republica Moldova este prezentată la lit.b) din prezentul punct.

Nu există coordonare între diferite autorităţi şi sarcinile lor în ceea ce priveşte proiectele energiei din surse regenerabile.

Totuşi, în baza legislaţiei existente, distribuirea responsabilităţilor are loc după cum urmează:

Autorităţile administraţiei publice centrale:

Guvernul:

aprobă construcţia centralelor electrice cu o capacitate mai mare de 20 MW şi majorarea capacităţii centralelor existente, dacă această capacitate depăşeşte 20 MW;

organizează licitaţiile în condiţiile legii;

Ministerul Economiei – elaborează autorizaţiile tehnice în domeniul securităţii industriale şi certificării securităţii echipamentului ce urmează a fi utilizat la obiectele industriale periculoase;

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică – eliberează, în conformitate cu prevederile Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică licenţe pentru următoarele tipuri de activităţi: producerea energiei electrice, transportul energiei electrice, distribuţia energiei electrice, furnizarea energiei electrice la tarife reglementate sau la tarife nereglementate;

Ministerul Mediului – efectuează expertiza ecologică de stat şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător;

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor – eliberează certificatele de planificare şi autorizaţiile de construcţie pentru lucrări/construcţia obiectivelor publice de interes naţional;

ÎS “Moldelectrica” – eliberează autorizaţia pentru exploatarea, aprobarea pentru racordarea la reţea şi garanţiile de origine pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;

Autorităţile administraţiei publice locale – eliberează certificatele de planificare şi autorizaţiile de construcţie.

Nu se constată suprapuneri între responsabilităţile autorităţilor publice centrale şi cele locale.

g) Cum se asigură că sînt puse la dispoziţie informaţii cuprinzătoare privind cererile de autorizare, certificare şi acordare de licenţe şi privind asistenţa pentru solicitanţi? Ce informaţii şi ce asistenţă sînt disponibile pentru potenţialii solicitanţi în ceea ce priveşte cererile acestora referitoare la noi instalaţii pe bază de energie din surse regenerabile?

Centrul unic de informare a investitorilor în domeniul surselor de energie regenerabile şi eficienţei energetice a fost creat în anul 2013 în cadrul Agenţiei pentru Eficienţă Energetică prin Hotărîrea Guvernului nr.103 din 6 februarie 2013. Acest Centru este destinat oferirii suportului informaţional în domeniu investitorilor, creării şi dezvoltării unei reţele de colaborare dintre investitori şi autorităţile publice centrale şi locale sau instituţiile cu funcţii de reglementare şi control.

Unele informaţii pot fi găsite parţial pe pagina web a autorităţilor respective (de exemplu, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Ministerul Mediului, autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţelor uneia sau altei autorităţi) sau primite prin telefon, fax, poşta electronică, scrisori oficiale de la autorităţile respective (doar anumite autorităţi ale administraţiei publice locale descriu procedurile ce urmează a fi respectate şi listele de documente ce urmează a fi depuse pentru a primi permisele solicitate, de exemplu, certificatele de planificare, autorizaţiile de construire etc.).

Legislaţia relevantă şi actualizată privind acordarea de licenţe, autorizaţiile, certificarea şi altele este disponibilă în baza de date legislativă a Republicii Moldova, pusă la dispoziţie de Ministerul Justiţiei (http://lex.justice.md/). Orice utilizator de Internet poate accesa gratuit această bază de date. Toate documentele juridice, care conţin reguli privind autorizarea, certificarea, acordarea de licenţe etc., sînt, în general, publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Agenţia pentru Eficienţă Energetică urmează să îndeplinească rolul de Centru unic de informare pentru investitorii în producerea energiei din surse regenerabile.

h) Cum se facilitează coordonarea pe orizontală dintre diferitele organisme administrative responsabile pentru diverse părţi ale permisului? Cîţi paşi procedurali este necesar de întreprins pentru a obţine autorizaţia/licenţa/permisul final? Există un ghişeu unic pentru coordonarea tuturor acestor paşi? Se comunică în prealabil calendarul aferent examinării cererilor? Care este durata medie necesară pentru obţinerea deciziei referitoare la o cerere?

În prezent, coordonarea pe orizontală dintre diferitele instituţii publice nu este facilitată pentru investitorii în producerea energiei din surse regenerabile. Toate autorizaţiile/certificatele/permisele descrise în punctul 4.2.1 litera a) trebuie să fie gestionate de către investitor. Principalii paşi sînt descrişi în punctul 4.2.1 litera a). Procedura şi calendarele de eliberare a fiecărei licenţe/autorizaţii/ permise sînt stabilite de lege. Nu se identifică necorelări sau intercondiţionări care să conducă la blocaje în pregătirea şi derularea proiectelor investiţionale.

i) Procedurile de autorizare ţin seama de caracteristicile specifice ale diferitelor tehnologii legate de energia din surse regenerabile? Dacă da, să descrieţi în ce mod se realizează acest lucru. Dacă nu, contaţi pe faptul ca pe viitor să se ţină cont de acestea?

În ceea ce priveşte procedurile de autorizare actuala legislaţie nu ţine cont de aspectele specifice ale diferitelor tehnologii existente de producere a energiei din surse regenerabile de un anumit tip (energie electrică, biocarburanţi, energie termică).

j) Există proceduri specifice, de exemplu, o simplă notificare, pentru instalaţiile descentralizate de mici dimensiuni (precum panourile solare de pe clădiri sau cazanele pe bază de biomasă din clădiri)? Dacă da, care sînt paşii procedurali? Aceste norme sînt disponibile public pentru cetăţeni? Unde sînt publicate? Se planifică introducerea pe viitor a procedurilor de notificare simplificate? Dacă da, pentru ce tipuri de instalaţii / sistem? (Este posibilă contorizarea consumului net?)

Nu există proceduri specifice: parţial acestea sînt implementate pentru toţi producătorii (inclusiv cei tradiţionali şi din surse regenerabile), care, conform art.15 al Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, în cazul în care capacitatea instalată planificată este mai mică de 5 MW pentru consum public şi mai mică de 20 MW pentru uz intern, trebuie să-i comunice Agenţiei data de dare în exploatare şi să colaboreze cu alţi participanţi ai sectorului de energie electrică, în conformitate cu art.28 din Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, după caz.

Prevederile Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică vor fi consolidate prin asigurarea simplificării specifice a cerinţelor de autorizare/certificare/acordare de licenţe în cazul producerii de energie din surse regenerabile.

Condiţiile simplificate pentru centralele electrice de termoficare de mici dimensiuni, care produc energie din surse regenerabile de energie, de asemenea, au fost incluse în proiectul de lege cu privire la energia termică.

k) Unde sînt publicate taxele aferente cererilor de autorizare/acordare de licenţe/permise pentru noi instalaţii? Sînt legate de costurile administrative ale acordării acestor permise? Există vreun plan de revizuire a acestor taxe?

Taxa pentru licenţa de producere a energiei electrice şi a biocarburanţilor este suma care trebuie achitată pentru eliberarea licenţei, fiind stabilită în Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător. Nu se anticipează revizuirea tarifelor în perioada previzibilă.

l) Sînt disponibile orientări oficiale pentru organismele locale şi regionale în ceea ce priveşte planificarea, proiectarea, construirea şi reabilitarea zonelor industriale şi rezidenţiale în vederea instalării de echipamente şi sisteme care utilizează energie din surse regenerabile pentru producerea de energie electrică, încălzire şi răcire, inclusiv pentru încălzirea şi răcirea urbană? Dacă aceste orientări nu sînt disponibile sau sînt insuficiente, cum şi cînd se va soluţiona această necesitate?

Nu există nici o orientare oficială disponibilă. Aceasta va fi introdusă în mod implicit prin Planul local de acţiune pentru eficienţă energetică, prin care măsurile şi orientările pentru eficienţa energetică şi promovarea energiilor din surse regenerabile vor fi introduse la nivel regional.

m) Există programe de formare speciale pentru persoanele responsabile cu procedurile de autorizare, certificare şi acordare a licenţelor pentru instalaţiile pe bază de energie din surse regenerabile?

Nu există programe de formare speciale pentru persoanele responsabile de procedurile de acordare de licenţe pentru instalaţiile pe bază de energie din surse regenerabile.

4.2.2. Specificaţiile tehnice (art.13 alin.(2) din Directiva 2009/28/CE)

a) Pentru a beneficia de scheme de sprijin trebuie ca tehnologiile legate de energia din surse regenerabile să îndeplinească anumite standarde de calitate? Dacă da, pentru ce instalaţii se aplică acest lucru şi care sînt standardele de calitate? Există standarde naţionale sau regionale mai stricte decît standardele europene?

Potrivit Legii energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007, calitatea energiei regenerabile şi a combustibilului regenerabil este asigurată prin respectarea conformităţii unui ansamblu de indicatori tehnici şi de calitate cu normele legate de tehnologia de producere, de distribuţie şi de consum. Legea stipulează cerinţe generale faţă de mijloacele şi dispozitivele tehnice în domeniul energiei regenerabile, după cum urmează:

respectarea standardelor şi a altor acte normative;

respectarea cerinţelor tehnologice pentru producere şi a normelor privind stocarea, transportarea şi consumul energiei şi a combustibilului regenerabil;

supravegherea de stat a exploatării şi funcţionării mijloacelor şi dispozitivelor tehnice;

asigurarea conformităţii indicilor tehnico-economici ai mijloacelor şi dispozitivelor tehnice cu cerinţele din actele normative naţionale şi internaţionale.

Pînă în prezent, autorităţile publice centrale din Republica Moldova nu au adoptat nici un document tehnic concret sau act normativ cu privire la cerinţele ce ar fi aplicabile numai pentru tehnologiile de energie din surse regenerabile. În consecinţă, pentru energia din surse regenerabile vor fi aplicate norme generale de standardizare, certificare şi metrologie.

În continuare este prezentată lista actelor legislative aplicabile pentru tehnologiile energiei din surse regenerabile şi construcţii:

Legea nr.835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului;

Legea nr.721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii;

Legea nr.163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie;

Legea nr.1525-XIII din 19 februarie 1998 cu privire la energetică;

Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 privind energia electrică;

Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007;

Legea nr.116 din 18 mai 2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase;

Legea nr.590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare;

Hotărîrea Guvernului nr.436 din 26 aprilie 2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind construcţia/reconstrucţia centralelor electrice”;

Hotărîrea Guvernului nr.514 din 23 aprilie 2002 “Despre aprobarea Regulamentului cu privire la protecţia reţelelor electrice”;

Hotărîrea Guvernului nr.361 din 25 iunie 1996 “Cu privire la asigurarea calităţii construcţiilor”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.393 din 15 decembrie 2010 “Cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.266 din 20 noiembrie 2007 “Cu privire la aprobarea Normelor tehnice ale reţelelor electrice de transport”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.267 din 20 noiembrie 2007 “Cu privire la aprobarea Normelor tehnice ale reţelelor electrice de distribuţie”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.75 din 12 decembrie 2002 “Cu privire la aprobarea Regulilor pieţei energiei electrice”;

Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.330 din 3 aprilie 2009 “Cu privire la aprobarea Regulamentului privind garanţiile de origine pentru energia electrică produsă din energiei din surse regenerabile”.

Proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile stabileşte ajustarea cadrului legislativ naţional la standardele Uniunii Europene, ca unul dintre principiile politicii de stat.

4.2.3. Clădiri (art.13 alin.(3) din Directiva 2009/28/CE)

a) Trimitere la legislaţia naţională şi regională existentă (dacă este cazul) şi rezumat privind legislaţia locală care stabileşte creşterea ponderii energiei din surse regenerabile în sectorul construcţiilor:

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor a elaborat proiectul legii cu privire la performanţa energetică a clădirilor, care transpune dispoziţiile Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor, precum şi legislaţia secundară. În conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.113 din 7 februarie 2013 “Cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015”, legea în cauză şi legislaţia secundară vor fi adoptate în anul 2013, iar normele tehnice – în 2014.

În acest context, legislaţia naţională existentă care îşi propune să sporească cota de energie din surse regenerabile în sectorul construcţiei include următoarele documente de ordin general:

Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007;

Legea nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică;

Hotărîrea Guvernului nr.113 din 7 februarie 2013 “Cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015”;

Hotărîrea Guvernului nr.102 din 5 februarie 2013 “Cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030”;

Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 “Cu privire la Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020”.

b) Ministerul şi autorităţile responsabile:

Guvernul;

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor;

Agenţia pentru Eficienţă Energetică;

autorităţile administraţiile publice locale.

c) Revizuirea legislaţiei planificată pînă la 31 decembrie 2014.

Proiectul de lege cu privire la performanţa energetică a clădirilor şi legislaţia secundară ce derivă din această lege urmează a fi adoptate în anul 2013, iar normele tehnice în 2014.

Adoptarea legii cu privire la performanţa energetică a clădirilor va introduce completări şi modificări în alte legi în vigoare din domeniul construcţiilor: Legea nr.721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii, Legea nr.163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor în construcţie şi Legea nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică, care vor fi adoptate concomitent cu Legea cu privire la performanţa energetică a clădirilor.

d) Rezumat al măsurilor existente şi planificate la nivel regional/local.

Obiectivele concrete stabilite de Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2012-2015, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.289 din 7 mai 2012, şi la care se face referinţă în Hotărîrea Guvernului nr.113 din 7 februarie 2013 “Cu privire la Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015” sînt:

1) promovarea conservării energiei:

realizarea a 10 audituri energetice pentru clădirile publice;

reabilitarea a 300 de blocuri locative în trimestrul IV al anului 2014;

adoptarea standardelor europene şi internaţionale în domeniul performanţei energetice a clădirilor în anul 2013;

2) crearea infrastructurii necesare în domeniul performanţei energetice a clădirilor către trimestrul IV al anului 2014, inclusiv:

elaborarea programului electronic pentru calcularea performanţei energetice a clădirilor;

crearea sistemului electronic de înregistrare centralizată a certificatelor de performanţă energetică a clădirilor;

crearea paginii web în domeniul performanţei energetice a clădirilor pentru înregistrarea şi difuzarea informaţiilor publice;

3) elaborarea legislaţiei privind etichetarea energetică a produselor cu impact energetic în anul 2013 şi desfăşurarea campaniei informaţionale aferente;

4) asigurarea viabilităţii şi posibilităţii de dezvoltare a sistemului de alimentare centralizată cu energie termică prin restructurarea economică, instituţională şi tehnică a acestuia:

finalizarea studiului privind necesităţile investiţionale pe termen scurt şi lung pentru sistemul de alimentare centralizată cu energie termică în mun.Chişinău;

elaborarea şi aprobarea proiectului de lege cu privire la energia termică;

modificarea Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.434 din 9 aprilie 1998;

5) sporirea eficienţei energetice în toate domeniile economiei naţionale:

crearea bazei informaţionale în domeniul eficienţei energetice şi a surselor de energie regenerabile;

dezvoltarea unui sistem de monitorizare şi evaluare a eficienţei energetice;

6) elaborarea strategiei de dezvoltare a sectorului construcţiilor;

7) susţinerea producerii materialelor de construcţie în conformitate cu standardele europene, inclusiv crearea şi dotarea tehnică a laboratoarelor de încercări pentru evaluarea conformităţii produselor de construcţii pînă la finele anului 2015;

8) facilitarea implementării inovaţiilor şi tehnologiilor noi în construcţii, prin reformarea sistemului de reglementare tehnică a construcţiilor şi implementarea standardelor de performanţă în construcţii:

elaborarea programului de reformă a sistemului de documente normative în construcţii în anul 2013;

adoptarea şi implementarea eurocodurilor în anul 2014 (100% din eurocoduri adoptate);

adoptarea standardelor internaţionale în domeniul construcţiilor în anul 2014 (aproximativ 50% din standardele relevante adoptate).

Agenţia pentru Eficienţă Energetică, în comun cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor şi autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.113 din 7 februarie 2013 “Cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015”, va asigura:

iniţierea unor programe privind reabilitarea clădirilor proprietate publică şi de menire socială;

susţinerea construcţiei de clădiri pasive sau cu un consum energetic redus sau aproape egal cu zero;

îmbunătăţirea sistemelor de tratare a apei şi alimentare cu apă potabilă;

utilizarea surselor regenerabile de energie pentru încălzirea obiectivelor sociale etc.

Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015 prevede realizarea de către autorităţile publice a următoarelor activităţi:

lansarea Liniei de creditare pentru sectorul rezidenţial în valoare de 35 mil. euro pentru proiectele de eficienţă energetică în sectorul rezidenţial;

elaborarea planului pentru adaptarea standardelor UE în domeniul performanţei energetice a clădirilor;

instruirea şi autorizarea specialiştilor pentru certificarea energetică a clădirilor;

instruirea şi autorizarea a 50 de specialişti pentru inspectarea periodică a sistemelor de încălzire şi climatizare;

eliberarea a 500 de certificate de performanţă energetică;

inspectarea a 100 de sisteme de încălzire şi climatizare (sisteme de încălzire cu P>20 kW şi climatizare cu P>12 kW).

Măsurile actuale prevăd acţiuni direcţionate spre utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul construcţiilor. Proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile defineşte aceste măsuri într-o manieră consecventă şi bine expusă.

e) Există în reglementările şi codurile privind clădirile niveluri minime pentru utilizarea de energie din surse regenerabile? În ce zone geografice şi care sînt aceste cerinţe? (Precizaţi pe scurt). În special, ce măsuri au fost cuprinse în aceste coduri pentru a asigura creşterea ponderii de energie din surse regenerabile utilizată în sectorul construcţiilor? Care sînt planurile pe viitor privind aceste cerinţe/măsuri?

Nu există niveluri minime pentru utilizarea energiei regenerabile în reglementările actuale. Totuşi, proiectul legii cu privire la performanţa energetică a clădirilor indică faptul că după 30 iunie 2019 clădirile publice noi trebuie să aibă consumul de energie aproape egal cu zero, iar după 30 iunie 2021 toate clădirile publice trebuie să aibă consumul de energie aproape egal cu zero. Proiectul legii prevede obligaţia Guvernului de a elabora şi aproba Planul naţional pentru creşterea numărului de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile prevede următoarele:

autorităţile publice centrale şi locale introduc în reglementările şi codurile din domeniul construcţiilor măsuri adecvate pentru a creşte ponderea tuturor tipurilor de energie din surse regenerabile în sectorul construcţiilor;

pînă la 31 decembrie 2014 autorităţile publice centrale şi locale solicită, după caz, în reglementările şi codurile din construcţii sau prin orice alte măsuri cu efect similar, utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile în cazul clădirilor noi şi în clădirile existente, care sînt supuse unor lucrări de renovare majore.

f) Care este creşterea proiectată a utilizării energiei din surse regenerabile în clădiri pînă în 2020? (Dacă este posibil, faceţi distincţie între clădirile rezidenţiale − “locuinţă unifamilială” şi “locuinţă colectivă” – comerciale, publice şi industriale.) (Pentru a răspunde la această întrebare, puteţi utiliza un tabel precum tabelul 6 de mai jos). Datele ar putea fi prezentate anual sau pentru anumiţi ani. Trebuie să se includă consumul de energie din surse regenerabile atît pentru încălzire şi răcire, cît şi pentru producerea de energie electrică.)

Republica Moldova nu dispune în prezent de informaţia necesară pentru a completa acest tabel. Prin urmare, sarcina în cauză va fi realizată în contextul acţiunilor ulterioare elaborării prezentului Plan naţional.

g) În cadrul politicii naţionale în domeniu s-a avut în vedere prevederea de obligaţii privind nivelurile minime de utilizare a energiei din surse regenerabile în clădirile noi şi în cele care sînt supuse unor lucrări de renovare? Dacă da, care sînt aceste niveluri? Dacă nu, cum se va examina gradul de adecvare al acestei opţiuni de politici pînă în 2015?

Politicile naţionale existente în domeniul eficienţei energetice a clădirilor nu cuprind pînă în prezent niveluri minime de utilizare a energiei regenerabile în clădirile noi şi renovate.

Proiectul legii cu privire la performanţa energetică a clădirilor indică anumite repere (30 iunie 2019 şi 30 iunie 2021) în ceea ce priveşte obligaţia de a construi clădiri cu un consum de energie aproape egal cu zero.

h) Descrieţi planurile care vizează asigurarea rolului exemplar al clădirilor publice la nivel naţional, regional şi local prin utilizarea de instalaţii pe bază de energie din surse regenerabile sau prin transformarea acestora în clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero începînd cu 2012? (Ţineţi seama de cerinţele directivei privind performanţa energetică a clădirilor).

Proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile prevede ca autorităţile publice centrale şi locale să introducă măsuri ce ar asigura rolul exemplar al clădirilor noi (sau cele supuse unor renovări majore) în implementarea cu succes a politicii statului în sectorul energiei regenerabile. Mass-media va deveni unul dintre cele mai robuste instrumente de diseminare a informaţiei în acest scop.

De asemenea, un rol important în vederea asigurării rolului exemplar al clădirilor publice se va atribui Fondului pentru eficienţă energetică, care este constituit pentru finanţarea proiectelor de eficienţă energetică şi valorificarea energiei din surse regenerabile, în mod special în sectorul public. În fiecare an Fondul va dispune un program investiţional de finanţare a unor asemenea proiecte, asigurînd, implicit, şi promovarea rolului exemplar al sectorului public;

i) Cum sînt promovate tehnologiile legate de energia din surse regenerabile şi eficiente din punct de vedere energetic în clădiri? (Aceste măsuri se pot referi la cazane pe bază de biomasă, pompe de căldură şi instalaţii solare de producere a energiei termice, care respectă cerinţele etichetei ecologice sau alte standarde elaborate la nivel naţional sau comunitar).

Proiectul legii cu privire la performanţa energetică a clădirilor stipulează obligaţia Guvernului de a elabora şi implementa programe şi planuri naţionale de acţiuni privind îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor. Autorităţile vor asigura elaborarea şi implementarea stimulentelor fiscale pentru promovarea îmbunătăţirii performanţei energetice a clădirilor.

Proiectul legii stabileşte cadrul general pentru certificarea performanţei energetice a clădirilor. În particular, proiectul legii cu privire la performanţa energetică a clădirilor cuprinde condiţii generale pentru certificare (tipul clădirilor, procesul de evaluare a performanţei energetice, procesul de eliberare a certificatelor, distribuirea informaţiei despre certificatele obţinute etc.).

4.2.4. Furnizarea de informaţii (art.14 alin.(1), (2) şi (4) din Directiva 2009/28/CE)

a) Referinţa la legislaţia naţională şi/sau regională (după caz) privind cerinţele de informare în conformitate cu art.14 din Directiva 2009/28/CE.

Actele normative ale Republicii Moldova fac referinţe la diseminarea informaţiei în domeniul energiei regenerabile:

1) Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 stipulează faptul că diseminarea informaţiei cu privire la activităţile din domeniul energiei regenerabile se efectuează:

prin instruiri;

prin introducerea în instituţiile de învăţămînt a programelor didactice privind valorificarea surselor regenerabile de energie;

prin respectarea transparenţei activităţilor, inclusiv publicitatea, propagarea performanţelor în domeniu, cu demonstrarea instalaţiilor şi a echipamentelor de înaltă eficienţă;

prin crearea unei baze de date în scopul difuzării informaţiei privind dezvoltarea procesului de valorificare a surselor regenerabile de energie;

2) Legea nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică prevede obligaţia Agenţiei pentru Eficienţă Energetică de asigurare ştiinţifică şi informaţională a activităţilor în domeniul eficienţei energetice. Anual, pînă la 31 martie, Agenţia pentru Eficienţă Energetică, în comun cu instituţiile şi organizaţiile din domeniu, prezintă propuneri la tematica cercetărilor ştiinţifice şi lucrărilor experimentale în domeniul eficienţei energetice, necesare pentru:

elaborarea de programe naţionale, locale şi de ramură, precum şi de proiecte privind eficienţa energetică;

implementarea realizărilor ştiinţifice şi inovaţionale în domeniul eficienţei energetice;

crearea de noi materiale, tehnici şi tehnologii în domeniul eficienţei energetice;

reducerea cheltuielilor în procesul de utilizare a resurselor energetice.

Legea prevede că operatorii reţelelor de distribuţie, operatorii reţelelor de transport şi de sistem, precum şi furnizorii de energie pun la dispoziţia asociaţiilor consumatorilor, autorităţilor publice şi altor solicitanţi informaţii privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi a calităţii serviciilor energetice, specificaţiile tehnice obiective pentru echipamentele de utilizare a energiei.

3) Hotărîrea Guvernului nr.113 din 7 februarie 2013 “Pentru aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015” cuprinde dispoziţii referitoare la diseminarea informaţiei în domeniul eficienţei energetice şi norme referitoare la obligaţiile de instruire şi furnizare a informaţiei actorilor de pe piaţa de servicii energetice. Agenţia pentru Eficienţă Energetică asigură instruirea şi formarea profesională a prestatorilor de servicii energetice, consultanţilor şi beneficiarilor prin:

asigurarea funcţionării centrului unic de informare;

elaborarea unui ghid pentru autorităţile publice;

instruirea managerilor energetici;

asigurarea sectorului privat cu informaţii şi instruiri;

instruirea cu privire la instrumentele conexe sistemelor de gestionare a sectorului energetic;

pregătirea liniilor directoare cu privire la certificatele de performanţă energetică;

publicarea pe pagina web a Agenţiei pentru Eficienţă Energetică a listei prestatorilor de servicii energetice;

diseminarea informaţiilor despre mecanismele financiare disponibile pentru serviciile energetice;

4) Hotărîrea Guvernului nr.113 din 7 februarie 2013 “Pentru aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015” cuprinde dispoziţii referitoare la obligaţia Ministerului Economiei de a asigura cu informaţii toate părţile interesate despre cadrul instituţional, juridic şi financiar;

5) Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 “Cu privire la Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020” cuprinde Strategia naţională de comunicare în domeniul eficienţei energetice, scopul acesteia fiind consolidarea eforturilor şi stabilirea unei cooperări instituţionale în vederea promovării consumului eficient de energie şi a utilizării surselor regenerabile de energie;

6) Hotărîrea Guvernului nr.102 din 5 februarie 2013 “Cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030” include cerinţe generale cu privire la diseminarea informaţiei;

7) proiectul de lege cu privire la performanţa energetică a clădirilor include o listă de elemente din care constă sistemul informaţional naţional în domeniul eficienţei energetice a clădirilor (sistemul electronic pentru calculul performanţei energetice a clădirilor; sistemul electronic pentru întocmirea certificatelor de performanţă energetică a clădirilor; sistemul electronic pentru întocmirea rapoartelor de inspecţie a sistemelor de încălzire; sistemul electronic pentru întocmirea rapoartelor de inspecţie a sistemelor de climatizare; registrul electronic al evaluatorilor energetici etc.).

b) Organismele responsabile pentru diseminarea de informaţii la nivel naţional/regional/local.

Organele naţionale principale responsabile pentru diseminarea informaţiei în domeniul energiei regenerabile/ eficienţei energetice sînt:

Ministerul Economiei (Agenţia pentru Eficienţă Energetică);

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor;

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor;

Ministerul Mediului;

Ministerul Educaţiei;

Academia de Ştiinţe a Moldovei.

În conformitate cu Legea nr.142 din 2 iulie 2010 privind eficienţa energetică, Agenţia pentru Eficienţă Energetică:

elaborează proiectele-pilot în domeniul energiei din surse regenerabile;

acordă asistenţă autorităţilor publice centrale şi locale la elaborarea programelor de promovare a energiei regenerabile;

acordă asistenţă informaţională şi consultativă companiilor energetice, persoanelor juridice şi fizice în domeniul energiei regenerabile;

colectează informaţie cu privire la energia din surse regenerabile şi oferă astfel de informaţie părţilor interesate;

distribuie informaţii referitoare la măsurile, cum ar fi contextul juridic şi sprijinul financiar, selectat pentru promovarea energiei regenerabile în Moldova;

supraveghează promovarea energiei regenerabile, organizează conferinţe, seminare, expoziţii etc.;

elaborează rapoarte anuale cu descrierea detaliată a activităţii Agenţiei pentru Eficienţă Energetică şi le pune la dispoziţia publicului.

Principalele organe regionale responsabile pentru diseminarea informaţiei în domeniul energiei regenerabile/ eficienţei energetice sînt:

agenţiile teritoriale pentru dezvoltare regională Centru, Sud şi Nord;

furnizorii de energie.

Potrivit Programului naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 (capitolul VII secţiunea 8 subpunctul 2), furnizorii de energie electrică vor specifica în factura emisă spre plată sau într-o anexă la aceasta:

informaţiile cu privire la ponderea fiecărei surse de energie în structura generală a combustibilului pentru anul precedent;

sursele de referinţă care vor conţine informaţii privind impactul activităţii asupra mediului.

Organele responsabile pentru diseminarea informaţiei în domeniul energiei regenerabile/eficienţei energetice sînt autorităţile administraţiei publice locale.

Conform prevederilor Programului naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, autorităţile publice locale vor informa proprietarii sau locatarii clădirilor privind:

certificatele de performanţă energetică şi rapoartele de inspecţie, inclusiv scopul şi obiectivele acestora;

modalităţile rentabile de îmbunătăţire a performanţei energetice a clădirilor;

posibilităţile de valorificare a surselor de energie regenerabilă;

instrumentele financiare disponibile pentru sprijinirea îmbunătăţirii performanţei energetice a clădirii.

c) Rezumat al măsurilor existente şi planificate la nivel regional / local (dacă este relevant).

În Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 pentru prima dată a fost abordată Strategia de comunicare în domeniul eficienţei energetice şi a energiei regenerabile.

Hotărîrea Guvernului nr.113 din 7 februarie 2013 “Pentru aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015” conţine lista activităţilor privind diseminarea informaţiilor despre eficienţa energetică planificate pentru perioada 2013-2015:

organizarea concursului anual “Moldova ECO-ENERGETICĂ”;

introducerea “Orei verzi” în curriculumul şcolar;

organizarea expoziţiei “Mold-Energy”;

instruiri pentru angajaţii Agenţiei pentru Eficienţă Energetică, Ministerului Economiei, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor;

editarea articolelor şi broşurilor privind serviciile energetice;

organizarea cursurilor de instruire pentru managerii energetici;

organizarea cursurilor privind Sistemul de management energetic – EN ISO 50001;

organizarea cursurilor privind sistemul de optimizare a aburului în sectorul industrial;

desfăşurarea cursurilor de formare pentru furnizorii de echipamente de sisteme de abur;

desfăşurarea instruirilor pentru auditorii energetici;

organizarea instruirilor pentru inspectorii energetici;

organizarea instruirilor pentru evaluatorii energetici;

publicarea articolelor privind clasele de eficienţă energetică pentru produsele cu impact energetic;

publicarea broşurii privind etichetarea energetică a produselor;

publicarea articolelor privind certificatele de performanţă energetică a clădirilor;

publicarea articolelor privind inspecţia periodică a sistemelor de încălzire şi climatizare;

editarea broşurilor privind certificatele de performanţă energetică a clădirilor pentru consumatorii finali;

organizarea seminarelor pentru managementul de vîrf al întreprinderilor privind implementarea sistemului de management energetic în sectorul industrial;

desfăşurarea de cursuri pentru personalul din întreprinderi privind implementarea Sistemului de management energetic EN ISO 50001;

desfăşurarea de cursuri pentru personalul din întreprinderile producătoare de energie termică privind optimizarea sistemului de abur şi instalaţiilor conexe.

d) Indicaţi modul în care se pun la dispoziţia tuturor actorilor implicaţi (consumatori, constructori, instalatori, arhitecţi, furnizori de echipamente relevante şi vehicule) informaţii cu privire la măsurile de sprijin pentru utilizarea de surse regenerabile de energie pentru producerea de energie electrică, pentru încălzire şi răcire şi pentru transporturi. Cine este responsabil pentru furnizarea de informaţii adecvate şi publicarea acestora? Există resurse de informaţii specifice pentru diversele grupuri-ţintă, precum consumatorii finali, constructorii, administratorii de proprietăţi, agenţii imobiliari, instalatorii, arhitecţii, furnizorii de echipamente care utilizează surse regenerabile de energie, administraţiile publice? Există în prezent sau sînt planificate pe viitor campanii de informare sau centre permanente de informare?

Informaţia este pusă la dispoziţie prin:

publicarea legislaţiei/hotărîrilor/metodologiilor, regulamentelor etc. în surse disponibile pentru public;

actualizarea permanentă a paginii web a Agenţiei pentru Eficienţă Energetică;

evenimente/conferinţe/seminare dedicate promovării energiei din surse regenerabile în ţară;

diseminarea de produse specifice (materiale imprimate, broşuri, manuale şcolare);

acoperirea în mass-media;

spoturi TV şi radio;

includerea de către furnizori a informaţiei referitoare la mixul de energie electrică livrat în factura emisă consumatorului final.

Agenţia pentru Eficienţă Energetică este responsabilă pentru furnizarea de informaţii adecvate şi publicarea acestora. În cazul diseminării informaţiei privind mixul de energie electrică livrată, furnizorii de energie electrică sînt responsabili pentru datele/acţiunile lor.

Comunicarea se desfăşoară prin intermediul următoarelor canale şi cu utilizarea următoarelor produse:

evenimente desfăşurate sistematic sau ocazional (seminare, mese rotunde, conferinţe);

produse direcţionate (broşuri sau manuale, prezentarea şi interpretarea cadrului legal/de reglementare);

actualizarea permanentă a paginii web a Agenţiei pentru Eficienţă Energetică şi notificarea prin e-mail expediată părţilor interesate după fiecare actualizare importantă pentru acestea;

comunicarea cu publicul general este comunicare în masă (spre deosebire de comunicarea direcţionată cu părţile interesate, descrisă mai sus). Aceasta se desfăşoară prin următoarele canale şi utilizează următoarele produse:

materiale tipărite pentru diseminare pe scară largă, care descriu interesul ţării în promovarea energiilor regenerabile şi măsurile existente întreprinse sau planificate – subiecte care ar putea prezenta interes pentru publicul general, sau postere cu acelaşi mesaj, expuse în localuri vizitate de un număr mare de persoane (cum ar fi, locurile unde se achită facturile pentru serviciile comunale, unităţile de sănătate publică, staţii de transport etc.);

spoturi TV şi radio;

comunicate de presă, conferinţe de presă şi interviuri cu reprezentanţii administraţiei Agenţiei pentru Eficienţă Energetică şi ai Ministerului Economiei, care vor comunica despre măsurile de promovare a energiilor regenerabile care sînt de interes public general.

Toate măsurile sînt prezentate în Planul de comunicare al Agenţiei pentru Eficienţă Energetică, care este revizuit şi ajustat anual.

e) Cine este responsabil de publicarea informaţiilor privind beneficiile nete, costurile şi eficienţa energetică a echipamentelor şi sistemelor care utilizează surse regenerabile de energie pentru încălzire, răcire şi producerea de energie electrică? (Furnizorul echipamentului sau sistemului, un organism public sau un terţ?)

Agenţia pentru Eficienţă Energetică este obligată să asigure publicul cu informaţii despre instalaţiile şi echipamentele cu un randament energetic sporit.

f) În ce mod se pun la dispoziţia planificatorilor şi arhitecţilor îndrumări pentru a-i ajuta să examineze în mod corespunzător combinaţia optimă de surse regenerabile de energie, tehnologii de înaltă eficienţă şi sistemele de încălzire şi răcire urbane atunci cînd planifică, proiectează, construiesc sau renovează zone industriale sau rezidenţiale? Cine este responsabil pentru aceasta?

Proiectul legii cu privire la performanţa energetică a clădirilor introduce regulile aplicabile în acest context. Aceeaşi informaţie va fi disponibilă prin intermediul planului local de acţiuni de eficienţă energetică, care va include atît aspecte ce ţin de eficienţa energetică, cît şi aspecte de promovare a eficienţei energetice. Agenţia pentru Eficienţă Energetică şi autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile pentru asemenea îndrumări.

g) Descrieţi programele existente şi planificate de informare, de sensibilizare şi de formare a cetăţenilor cu privire la beneficiile şi aspectele practice ale dezvoltării şi utilizării energiei din surse regenerabile. Care este rolul actorilor de la nivel regional şi local în proiectarea şi administrarea acestor programe?

În cadrul Hotărîrii Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 “Cu privire la Programul Naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020” au fost determinate orientările pentru Planul de Comunicare. În prezent, este pus în aplicare Planul de Comunicare pentru Agenţia pentru Eficienţă Energetică pentru anul 2013. Planul include instrumentele specifice pentru utilizare şi planul operaţional pentru sensibilizarea opiniei publice în Republica Moldova privind energia din surse regenerabile. Principalele instrumente aplicabile sînt, după cum urmează:

actualizarea permanentă a paginii web a Agenţiei pentru Eficienţă Energetică, precum şi publicaţii în alte surse disponibile (ziare, pagini web ale altor autorităţi etc.);

organizarea şi implementarea campaniei de sensibilizare axată pe promovarea energiei din surse regenerabile şi a eficienţei energetice în Moldova, care include, dar nu se limitează la conferinţe de presă, evenimente publice, comunicate de presă etc.;

publicarea şi distribuirea materialelor tipărite (broşuri, pliante etc.), spoturi video cu tematica relevantă;

organizarea atelierelor de lucru pentru investitori în domeniul eficienţei energetice şi energiei regenerabile;

organizarea şi desfăşurarea conferinţelor dedicate Zilelor eficienţei energetice;

organizarea concursului “Moldova Eco-Energetică” etc.

4.2.5. Autorizarea instalatorilor (art.14 alin.(3) din Directiva 2009/28/CE)

a) Referinţa la legislaţia naţională şi/sau regională (dacă este cazul) privind sistemele de autorizare sau sistemele de calificare echivalente pentru instalatori în conformitate cu art.14 alin.(3) din Directiva 2009/28/CE:

Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 stipulează faptul că instalatorii de cazane şi sobe mici pe bază de biomasă şi de sisteme fotovoltaice solare şi termice solare vor fi autorizaţi de Centrul tehnic pentru securitate industrială şi certificare în baza unui regulament privind autorizarea instalatorilor de cazane, aprobat de Guvern.

b) Organismul sau organismele responsabile pentru instituirea şi certificarea, pînă în 2012, a sistemelor de autorizare/calificare pentru instalatorii de cazane şi sobe mici pe bază de biomasă, de sisteme fotovoltaice solare şi de sisteme termice solare, de sisteme geotermice de mică adîncime şi de pompe de căldură.

Autorizarea instalatorilor de cazane şi sobe mici pe bază de biomasă şi de sisteme fotovoltaice solare şi colectoare solare este realizată de Centrul tehnic pentru securitate industrială şi certificare.

c) Există asemenea sisteme de autorizare/calificare deja instituite? Dacă da, descrieţi-le.

În prezent nu se aplică astfel de scheme.

d) Sînt disponibile public informaţii referitoare la aceste sisteme? Listele cu instalatorii autorizaţi sau calificaţi sînt publicate? Daca da, unde? Sînt acceptate şi alte sisteme ca fiind echivalente cu sistemul naţional/regional?

În prezent nu există astfel de sisteme, prin urmare nu este publicată nici informaţia relevantă.

Nu sînt publicate nici listele instalatorilor autorizaţi sau calificaţi.

e) Rezumat al măsurilor existente şi planificate la nivel regional/local (dacă este relevant).

În anul 2013 vor fi introduse schemele de autorizare/calificare pentru instalatorii de cazane şi sobe la scară mică, sisteme solare fotovoltaice şi de energie termică solară, sisteme geotermale de mică adîncime şi pompe de căldură, respectiv va fi publicată şi actualizată lista instalatorilor autorizaţi/ calificaţi.

4.2.6. Dezvoltarea infrastructurii pentru energia electrică (art.16 alin.(1) şi alin.(3)-(6) din Directiva 2009/28/CE)

a) Referinţa la legislaţia naţională existentă privind cerinţe referitoare la reţelele energetice (art.16).

Prevederile generale privind reţelele electrice sînt stipulate în Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică.

Art.35 şi 37 din Lege definesc obligaţiile operatorului reţelei de transport şi de sistem, precum şi obligaţiile operatorilor reţelei de distribuţie referitoare la utilizarea şi extinderea reţelelor electrice. Descrierea normelor tehnice privind reţelele electrice de transport şi distribuţie se face în art.36 şi 38 din Legea cu privire la energia electrică nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009. Cerinţele tehnice impuse utilizatorilor în ceea ce priveşte grupurile dispecerizabile, echipamentele de telecomunicaţii, datele şi măsurarea la distanţă, ca parte a condiţiilor pentru racordare la reţeaua de transport, sînt descrise în Normele tehnice ale reţelelor electrice, aprobate prin hotărîrile Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.266 şi nr.267 din 20 noiembrie 2007 (capitolul V).

Legislaţia Republicii Moldova nu prevede o tratare specifică sau indicaţii privind unităţile de producere a energiei din surse regenerabile. Totuşi, operatorul reţelei de transport şi de sistem publică pe site-ul său cerinţele tehnice pentru centralele electrice în bază de surse regenerabile, inclusiv informaţia specifică pentru centralele electrice eoliene.

b) În ce mod se asigură faptul că reţelele de transport şi distribuţie vor fi dezvoltate în vederea integrării volumului vizat de energie electrică din surse regenerabile, menţinînd în acelaşi timp exploatarea în siguranţă a sistemului de energie electrică? În ce mod este această cerinţă inclusă în planificarea periodică de reţea a operatorilor de transport şi distribuţie?

Sarcinile şi responsabilităţile operatorului reţelei de transport şi de sistem şi a operatorilor reţelei de distribuţie privind extinderea, consolidarea şi dezvoltarea reţelei electrice de transport şi distribuţie sînt stipulate în Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică,.

Principiile generale pentru extinderea reţelei de energie electrică sînt stipulate în articolul 40 din Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică. Regulamentul cu privire la extinderea reţelelor electrice de distribuţie, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.439 din 23 noiembrie 2011 (secţiunea 2 art.6), face referinţă doar la măsurile privind cererea, ca fiind două cazuri individuale:

majorarea consumului;

cereri noi.

Condiţiile generale pentru accesul părţilor terţe la reţeaua de energie electrică sînt stipulate în art.39 al Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 privind energia electrică. Potrivit acestuia, operatorul reţelei de transport şi de sistem, operatorii reţelelor de distribuţie asigură acces la reţelele electrice de transport şi de distribuţie tuturor utilizatorilor sistemului şi terţilor fără discriminare, adică producătorii de energie electrică pe bază de surse regenerabile sînt incluşi, însă fără indicaţii specifice în acest sens.

Operatorul reţelei de transport şi de sistem şi operatorii reţelelor de distribuţie pot refuza accesul la reţelele electrice în cazul în care se confruntă cu lipsă de capacitate, refuzul fiind motivat şi justificat în mod corespunzător. De asemenea, operatorii vor informa Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică despre orice caz de refuz, precum şi despre congestii, propunînd modalităţi de soluţionare a acestora. Totodată, operatorii vor oferi părţilor interesate informaţii pertinente despre condiţiile şi măsurile necesare de a fi întreprinse pentru extinderea/racordarea la reţelele electrice de transport şi distribuţie, fiind inclusă coordonarea în scopul selectării celei mai benefice soluţii de racordare.

Operatorul reţelei de transport şi de sistem şi operatorii reţelei de distribuţie sînt în mod direct responsabili pentru extinderea reţelei electrice de transport şi distribuţie, cu scopul de a acoperi toate fluxurile de energie electrică (cererea de energie electrică) în cadrul acelei reţele. Procedurile de extindere sînt descrise în Normele tehnice ale reţelei electrice de transport şi în Normele tehnice ale reţelei electrice de distribuţie (hotărîrile Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.266 şi nr.267 din 20 noiembrie 2007), iar Regulamentul privind extinderea reţelei electrice de distribuţie, aprobat de către Agenţie, face referinţă doar la consum.

Directiva EC/2009/28 pentru operatorul reţelei de transport şi de sistem şi operatorul reţelei de distribuţie prevede:

1) dezvoltarea reţelelor de transport şi de distribuţie, în vederea integrării volumului vizat de energie electrică din surse regenerabile menţinînd în acelaşi timp în siguranţă exploatarea sistemului de electricitate; şi

2) includerea în planificarea periodică a reţelei de către operatorii reţelelor de transport şi de distribuţie a cerinţei de a integra mai multe surse regenerabile în reţele vor fi parte din prevederile proiectului de lege privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

c) Care va fi rolul unităţilor de stocare, instrumentelor IT şi reţelelor inteligente? În ce mod se va asigura dezvoltarea acestora?

Legislaţia nu prevede măsuri specifice pentru implementarea reţelelor inteligente. În ceea ce priveşte art.16.1. din Directivă, care se referă la dezvoltarea energiilor regenerabile asociată infrastructurii reţelelor, nu există o abordare specifică a interconectărilor, unităţilor de stocare şi dezvoltării sistemului.

Se presupune că producerea de energie electrică din surse regenerabile este inclusă în abordarea generală a aspectelor de interconectare care există.

Hotărîrea Guvernului nr.102 din 5 februarie 2013 “Cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030” are în vedere introducerea reţelelor inteligente într-o etapă ulterioară.

Referitor la contorizare, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a aprobat Regulamentul privind măsurarea energiei electrice în scopuri comerciale (Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.382 din 2 iulie 2010), care stabileşte cerinţe noi pentru echipamentul de măsurare instalat în diferite puncte ale reţelei.

Regulamentul stabileşte 5 categorii de puncte de măsurare:

categoria A: puncte de măsurare a cantităţilor de energie electrică livrată în reţeaua electrică de transport sau de distribuţie de către centralele electrice;

categoria B: puncte de măsurare ale cantităţilor de energie electrică importată, exportată şi tranzitată prin sistemul electroenergetic, puncte de măsurare de la interconexiunile cu alte sisteme electroenergetice şi puncte de măsurare a cantităţilor de energie electrică intrată în reţeaua electrică de distribuţie din reţeaua electrică de transport;

categoria C: puncte de măsurare a cantităţilor de energie electrică furnizată consumatorilor finali conectaţi la reţeaua de transport;

categoria D: puncte de măsurare a cantităţilor de energie electrică furnizată consumatorilor finali ale căror instalaţii de utilizare sînt racordate la reţeaua electrică de distribuţie cu tensiunea egală sau mai mare de 6 kV;

categoria E: puncte de măsurare a cantităţilor de energie electrică furnizate consumatorilor finali conectaţi la reţeaua de distribuţie, cu excepţia punctelor de categoria D.

Cerinţele specifice faţă de stocarea datelor şi tipul contorului, prezentate în continuare, se referă la echipamentul de măsurare instalat la diferite categorii de puncte de măsurare:

producătorul de energie electrică este obligat să instaleze doar contoare electronice cu capacitatea de măsurare orară a cantităţii de energie electrică şi a puterii electrice, cu capacitatea stocării datelor pe parcursul a cel puţin un an, cu posibilitatea conectării contorului la sistemul automatizat de măsurare a energiei electrice şi de citire la distanţă a indicaţiilor şi cu posibilitatea depistării momentului defectării contorului, indiferent de puterea instalată a centralei electrice;

în punctele de măsurare de categoriile A şi B se instalează numai contoare electronice de energie electrică performante, care au posibilitatea înregistrării atît a cantităţilor de energie electrică activă, cît şi a cantităţilor de energiei electrică reactivă, în toate cele patru cadrane;

în punctele de categoria C vor fi utilizate contoare electronice cu capacitatea măsurării orare a cantităţilor de energie şi energie electrică activă, precum şi reactivă, în toate patru cadrane, cu posibilitatea conectării contorului la sistemul automatizat de măsurare a energiei electrice şi a citirii la distanţă a datelor înregistrate de contor, cu posibilitatea depistării timpului defectării contorului;

în punctele de categoria D se vor utiliza doar contoare electronice, cu posibilitatea înregistrării atît a energiei şi energiei electrice active, cît şi a celei reactive.

d) Este planificată consolidarea capacităţii de interconectare cu ţări vecine? Dacă da, care sînt interconexiunile respective, despre ce capacitate este vorba şi care este termenul-limită stabilit?

Interconexiunea existentă între reţeaua de energie electrică a Republicii Moldova şi alte sisteme este considerată ca fiind insuficientă nu doar pentru scopul echilibrării producţiei de energie intermitentă, dar şi pentru stabilitatea sistemului în cazul conectării sincrone la sistemul ENTSO-E.

Este planificată construcţia a mai multor linii noi de interconectare cu România şi Ucraina.

 

 

e) În ce mod este abordată chestiunea accelerării procedurilor de autorizare privind infrastructura de reţea? Care este stadiul actual şi durata medie pentru obţinerea aprobării? Care sînt îmbunătăţirile prevăzute? (Faceţi referinţă la situaţia şi legislaţia actuală, la blocajele constatate şi la planurile vizînd simplificarea procedurii, inclusiv termenul de implementare şi rezultatele preconizate).

Pentru liniile electrice cu tensiunea nominală egală şi mai mare de 330 kV şi pentru centralele termoelectrice cu o capacitate totală de peste 300 MW, procedurile de aprobare sînt supuse evaluării impactului asupra mediului înconjurător, prevăzut de Legea nr.851-VIII din 29 mai 1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, nu există prevederi specifice care fac referinţă la accelerarea procedurilor privind infrastructura de reţea în Republica Moldova. Totuşi, conform Legii nr.124-XIII din 23 decembrie 2009 privind energia electrică, operatorul reţelei este obligat să răspundă unei cereri noi în termen de 15 zile calendaristice din momentul depunerii acesteia. Calendarul de racordare este stabilit în contractul cu investitorul.

Operatorul de reţea va publica pe pagina web calendare clare de procesare a cererilor de racordare. Modelul contractului de racordare va fi public pe pagina web a operatorului de reţea.

f) În ce mod este asigurată coordonarea între aprobarea infrastructurilor de reţea şi alte proceduri administrative de planificare?

Planurile anuale de dezvoltare a reţelelor electrice de transport sînt aprobate de ÎS “Moldelectrica”, cu ulterioară aprobare de Agenţie. Aceste planuri nu sînt publicate pe pagina web a operatorului reţelei de transport şi de sistem. În prezent, ÎS “Moldelectrica” este în proces de elaborare a planului de dezvoltare a reţelei de transport pe termen mediu, care include proceduri administrative de coordonare cu Ministerul Economiei şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

Hotărîrea Guvernului nr.436 din 26 aprilie 2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind construcţia/reconstrucţia centralelor electrice” introduce cadrul pentru selectarea locaţiei pentru noile centrale electrice. Această hotărîre va fi modificată cu referinţă la o nouă schemă de amplasare a centralelor electrice.

În prezent, se aplică o schemă, de la caz la caz, cînd investitorul solicită avizul de racordare de la ÎS “Moldelectrica”, acesta primeşte indicaţii dacă racordarea în locaţia selectată este fezabilă, ţinînd cont de reţeaua existentă / consolidările posibile.

g) Sînt prevăzute drepturi de conectare prioritare sau capacităţi de conectare rezervate pentru instalaţiile noi producătoare de energie electrică din surse regenerabile de energie?

Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică stipulează că operatorul reţelei de transport şi de sistem, operatorii reţelelor de distribuţie asigură acces la reţelele electrice de transport şi de distribuţie tuturor utilizatorilor de sistem şi terţilor fără discriminare, inclusiv producătorilor de energie electrică pe bază de surse regenerabile.

Nu există prevederi referitoare la drepturile de conectare prioritară sau necesitatea pentru rezervare de capacitate pentru instalaţiile noi de energie electrică din surse regenerabile.

Totuşi, în conformitate cu Normele tehnice ale reţelei electrice de transport şi Normele tehnice ale reţelei electrice de distribuţie (hotărîrile Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.266 şi nr.267 din 20 noiembrie 2007), operatorul reţelei de transport şi sistem, operatorii reţelelor de distribuţie sînt obligaţi să elaboreze planuri de perspectivă pe 10 ani (în cazul operatorului reţelei de transport şi sistem) şi planuri de perspectivă pe 3 ani (în cazul operatorilor reţelelor de distribuţie) şi să desfăşoare dezvoltarea şi extinderea reţelelor, ţinînd cont de dezvoltarea capacităţilor de producere (inclusiv dezvoltarea producerii de energie din surse regenerabile – energie electrică).

h) Există instalaţii pe bază de surse regenerabile care sînt gata de a fi incluse în reţea, dar nu sînt conectate din cauza limitelor de capacitate ale reţelei? Dacă da, ce măsuri se iau pentru a rezolva această situaţie şi pînă cînd se preconizează soluţionarea problemei?

Nu există.

i) S-au stabilit şi publicat de către operatorii sistemelor de transport şi distribuţie regulile privind suportarea şi partajarea costurilor pe care le presupun adaptările tehnice ale reţelelor? Dacă da, unde? Cum se asigură faptul că aceste reguli sînt bazate pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii? Există reguli speciale pentru producătorii situaţi în regiuni periferice şi în regiuni cu o densitate scăzută a populaţiei? (Regulile privind suportarea costurilor definesc ce parte din costuri este acoperită de producătorul care doreşte să fie conectat şi ce parte de operatorul de sistem de transport sau distribuţie. Regulile privind partajarea costurilor definesc modul în care ar trebui distribuite costurile între producătorii care se conectează ulterior şi care beneficiază de aceleaşi îmbunătăţiri sau linii noi).

Nu există cerinţe speciale faţă de operatorul reţelei de transport şi de sistem şi operatorii reţelei de distribuţie de a publica reguli privind partajarea costurilor şi suportarea ajustărilor tehnice pentru producătorii de energie electrică. De asemenea, nu există reguli speciale pentru producătorii amplasaţi în regiunile periferice sau în regiunile cu o densitate a populaţiei mai redusă, precum şi privitor la producătorii conectaţi ulterior, instalaţiile de racordare rămîn în proprietatea privată a investitorilor, care le suportă costul integral.

Totuşi, Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică indică în art.8 lit.s) obligaţia Agenţiei de a stabili “termenele finale, condiţiile şi plata pentru racordarea la reţea a centralelor electrice” cu scopul de a garanta obiectivitatea, transparenţa şi caracterul nediscriminatoriu al acestora, cu accent pe producerea de energie pe bază de surse regenerabile.

Totodată, art.26 pct.1) al Legii energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 obligă operatorul reţelei de transport să elibereze “gratuit” condiţiile tehnice de racordare la reţea. Legea energiei regenerabile nu prevede cerinţe suplimentare, ci indică faptul că racordarea la reţea va fi asigurată pe bază de contract (art.26 alin.(3).

j) Descrieţi modul în care sînt repartizate producătorilor şi/sau operatorilor de sistem de transport şi/sau distribuţie costurile de conectare şi de adaptare tehnică. Cum pot recupera operatorii sistemelor de transport şi distribuţie aceste costuri de investiţie? Este planificată pe viitor vreo modificare a acestor reguli privind suportarea costurilor? Ce schimbări aveţi în vedere şi care sînt rezultatele preconizate? (Pentru distribuirea costurilor de conectare la reţea există mai multe opţiuni. Părţile contractante pot alege una dintre acestea sau o combinaţie. Conform opţiunii de facturare “extinsă” a costurilor, dezvoltatorul instalaţiei de producere a energiei electrice din surse regenerabile suportă o serie de costuri legate de infrastructura de reţea (conectarea la reţea, consolidarea şi extinderea reţelei). O altă abordare o reprezintă facturarea limitată a costurilor, ceea ce înseamnă că dezvoltatorul suportă doar costul conectării la reţea, nu şi costul consolidării şi extinderii reţelei (acesta fiind inclus în tarifele de reţea şi plătit de clienţi). O altă variantă este “socializarea” tuturor costurilor, care urmează să fie astfel acoperite prin tarifele de reţea.)

Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică indică principiul suportării doar a costurilor de racordare atunci cînd decide ca operatorul reţelei de transport şi sistem/operatorii reţelelor de distribuţie să suporte costurile de extindere a reţelei (art.40 alin.(2) pentru operatorul reţelei de transport şi alin.(3) pentru operatorii reţelei de distribuţie).

Potrivit prevederilor Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică şi Hotărîrii Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.266 din 20 noiembrie 2007 cu privire la aprobarea Normelor tehnice pentru reţelele electrice de transport (capitolul IV), operatorul reţelei de transport şi de sistem este responsabil pentru extinderea şi dezvoltarea reţelei electrice de transport. Operatorul reţelei de transport şi de sistem trebuie să elaboreze planuri de perspectivă pentru reţeaua electrică de transport, luînd în considerare cererea actuală şi pe viitor şi producerea de electricitate. Conform acestui plan, operatorul reţelei de transport şi de sistem trebuie să asigure dezvoltarea (extinderea, consolidarea capacităţii) reţelei de transport, cu scopul de a putea transporta toată energia electrică importată, exportată sau produsă local.

Toate cheltuielile aferente extinderii reţelei trebuie să fie suportate pe deplin de către operatorul reţelei de transport şi de sistem. Aceste cheltuieli vor fi luate în considerare la stabilirea tarifelor pentru transportul energiei electrice, dacă au fost făcute în conformitate cu condiţiile licenţei, metodologiile tarifare şi alte regulamente elaborate şi aprobate de Agenţie (art.40 al Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică).

Procedurile pentru dezvoltarea reţelei de distribuţie, în ceea ce priveşte racordarea şi planificarea, sînt descrise în Normele tehnice pentru reţelele electrice de distribuţie, aprobate prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.267 din 20 noiembrie 2007, şi sînt similare cu procedura de dezvoltare a reţelei pentru reţelele de transport. Planul de dezvoltare pentru reţeaua de distribuţie elaborat de către operatorul reţelei de distribuţie trebuie să fie strîns legat de planurile dezvoltate de operatorul reţelei de transport şi de sistem. Toate cheltuielile aferente extinderii reţelei sînt suportate pe deplin de către operatorul reţelei de distribuţie. Aceste cheltuieli sînt luate în considerare la stabilirea tarifelor pentru distribuţia energiei electrice, cu condiţia ca acestea să fie în conformitate cu termenii licenţei, metodologiile tarifare şi alte regulamente elaborate şi aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

k) Există reguli privind partajarea costurilor între producătorii conectaţi iniţial şi cei care se conectează ulterior? Dacă nu, cum sînt luate în considerare beneficiile de care se bucură producătorii conectaţi ulterior?

Costurile existente nu sînt diferenţiate din punctul de vedere al partajării lor între primul producător şi producătorii conectaţi ulterior. Aceasta se explică prin faptul că, după construcţia şi racordarea la reţea, linia de conectare va rămîne proprietate privată.

l) Cum se va asigura faptul că operatorii de sisteme de transport şi distribuţie pun la dispoziţia noilor producători care doresc să se conecteze la reţea informaţiile necesare cu privire la costuri, un calendar precis pentru procesarea cererilor lor şi un calendar orientativ privind conectarea lor la reţea?

Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică indică în art.8 lit.s) obligaţia Agenţiei de a stabili “termenele-limită, condiţiile şi plata pentru racordarea la reţea a centralelor electrice”, cu scopul de a garanta obiectivitatea, transparenţa şi caracterul nediscriminatoriu al acestora, cu accent pe producerea de energie pe bază de surse regenerabile.

De asemenea, art.39 alin.(2) solicită operatorilor de reţea să ofere informaţie pertinentă privind măsurile de extindere existente, precum şi termene-limită concrete pentru efectuarea extinderii. Alin.(5) al aceluiaşi articol solicită operatorii de reţea să informeze în termen de 15 zile de la depunerea cererii privind condiţiile tehnico-economice de racordare la reţea şi să coopereze în scopul identificării celei mai bune soluţii de racordare.

Totodată, art.26 pct.1) al Legii energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 obligă operatorul reţelei de transport să elibereze gratuit condiţii tehnice de racordare. Legea energiei regenerabile nu prevede cerinţe suplimentare, ci doar indică faptul că racordarea la reţeaua centrală va fi asigurată în bază de contract (art.26 alin.3).

4.2.7. Exploatarea reţelei de energie electrică (art.16 alin.(2) şi alin.(7) şi (8) din Directiva 2009/28/CE)

a) În ce mod garantează operatorii sistemelor de transport şi distribuţie transportul şi distribuţia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie? Se asigură prioritate sau garantarea accesului?

Conform art.18 al Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, titularii de licenţă nu trebuie să admită discriminarea participanţilor la piaţa energiei electrice şi să respecte principiul procurării şi al dispecerizării cu prioritate a energiei electrice produsă în regim de cogenerare de centralele electrice de termoficare şi a energiei electrice produsă de centralele electrice din surse regenerabile de energie. În acelaşi timp, operatorul reţelei de transport şi de sistem şi operatorii reţelei de distribuţie pot refuza accesul la reţelele lor doar dacă se confruntă cu lipsă de capacitate. Refuzul va fi motivat şi justificat în mod corespunzător (art.39 al Legii cu privire la energia electrică).

Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 garantează achiziţionarea energiei electrice din surse regenerabile de către furnizori. Legea impune principiul achiziţionării prioritare a energiei electrice generate de centralele electrice din surse regenerabile şi a energiei electrice generate de centralele electrice de termoficare. Se acordă prioritate energiei electrice produse de centralele electrice din surse regenerabile în comercializarea pe piaţa internă de energie electrică.

Proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile stabileşte accesul prioritar al energiei din surse regenerabile ca unul dintre principiile politicii de stat.

b) Cum se asigură faptul că, atunci cînd distribuie instalaţiile producătoare de energie electrică, operatorii de sisteme de transport acordă prioritate celor care utilizează surse regenerabile de energie?

Conform art.35 din Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, la distribuirea energiei electrice, operatorul reţelei de transport şi de sistem trebuie să acorde prioritate centralelor electrice care generează energie electrică din surse regenerabile. La nivelul legislaţiei secundare, prioritatea pentru energia din surse regenerabile în procesul de dispecerizare, precum şi prioritizarea diferitor tehnologii bazate pe surse regenerabile, în caz de limitări, lipseşte. Nu sînt indicate măsurile de minimizare a limitării energiei electrice produse din surse regenerabile. Viitoarele actualizări ale legislaţiei primare aplicabile şi ale regulilor pieţei vor stabili principii clare şi reguli pentru a asigura pierderile minime de producere a energiei din surse regenerabile în caz de limitări, indicînd prioritatea producţiei acelor centrale asupra altor tehnologii, precum şi indicînd priorităţile în interiorul grupului de tehnologii pe bază de surse regenerabile. Proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, lărgeşte prevederile în ceea ce priveşte dispecerizarea cu prioritate a energiei din surse regenerabile.

c) Cum se întreprind măsuri operaţionale privind reţeaua şi piaţa pentru a reduce la minimum întreruperea furnizării de energie electrică din surse regenerabile? Ce fel de măsuri sînt planificate şi cînd se preconizează implementarea acestora? (Printre măsurile privind piaţa şi reţeaua care permit integrarea de resurse variabile s-ar putea număra măsuri precum o tranzacţionare mai apropiată de tranzacţionarea în timp real (trecerea de la prognozarea şi reprogramarea producătorilor cu o zi înainte la realizarea acestor operaţiuni în cursul aceleiaşi zile), agregarea sectoarelor de piaţă, asigurarea unei capacităţi de conectare şi a unei tranzacţionări transfrontaliere suficiente, îmbunătăţirea cooperării cu operatorii de sisteme adiacente, utilizarea de instrumente ameliorate de comunicaţii şi control, gestionarea din perspectiva cererii şi participarea activă la piaţă în funcţie de cerere (prin sisteme de comunicaţii bidirecţionale – contorizare inteligentă), sporirea producţiei descentralizate şi a stocării la nivel intern (de exemplu, pentru automobilele electrice) cu o gestionare activă a reţelelor de distribuţie (reţele inteligente).

Pentru o perioadă îndelungată de timp, va fi dificil pentru Republica Moldova, dacă nu chiar imposibil, să dezvolte pieţe pentru ziua următoare sau intrazilnică cu lichiditatea necesară. Integrarea energiei electrice din surse regenerabile va beneficia de cuplarea pieţei locale cu cea din România, dar aceasta depinde de conectarea cu sistemul ENTSO-E, în mod sincron sau asincron (instalaţii back-to-back).

De asemenea, participarea consumului la echilibrarea sistemului nu este fezabilă pe termen mediu. Operatorul reţelei de transport şi de sistem va beneficia de o reglementare extinsă, care să descrie situaţiile de urgenţă, cînd operatorului reţelei de transport şi de sistem îi este permis să reducă producerea de energie pe bază de surse regenerabile.

În acest sens, proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, implementează prevederile Directivei 28/2009/CE privind minimizarea limitărilor ce ţin de utilizarea energiei electrice produsă din surse regenerabile.

d) Autoritatea de reglementare în domeniul energiei este informată cu privire la aceste măsuri? Are aceasta competenţa de a monitoriza şi impune implementarea respectivelor măsuri?

Titularii de licenţe (operatorul reţelei de transport şi de sistem, operatorii reţelei de distribuţie) trebuie să prezinte Agenţiei rapoarte anuale, care să conţină informaţii privind activitatea lor pe piaţa energiei electrice, precum şi orice altă informaţie solicitată de către Agenţie pentru a-şi îndeplini sarcinile.

Agenţia are dreptul de a obţine de la titularii de licenţe copii, extrase din documente (referitoare la activităţile acestora, inclusiv documente care conţin informaţii clasificate ca secret de stat, secret comercial, sau altă informaţie confidenţială), precum şi informaţie suplimentară necesară (art.9 din Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică).

e) Centralele care produc energie electrică în bază de surse regenerabile sînt integrate pe piaţa energiei electrice? Aţi putea descrie modul în care se realizează acest lucru? Care sînt obligaţiile acestora în ceea ce priveşte participarea la piaţa energiei electrice?

Legislaţia primară şi secundară existentă permite integrarea în continuare a producerii de energie electrică din surse regenerabile doar pe piaţa reglementată a energiei electrice existentă. Acestea trebuie să se conformeze Legii nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 privind energia electrică şi Regulilor pieţei de energie electrică, aprobate prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.75 din 12 decembrie 2002. Regulile respective se aplică tuturor participanţilor pe piaţă.

Pe de altă parte, obligaţia pentru furnizorii locali de energie electrică de a semna contracte cu producătorii de energie electrică din surse regenerabile şi de a achiziţiona tot volumul de energie electrică produs asigură integrarea producătorilor locali pe piaţa reglementată a energiei electrice. Nu există prevederi pentru integrarea pe o piaţă concurenţială, după cum nu există nici piaţa concurenţială funcţională.

Furnizorul central de energie electrică introdus de Strategia energetică pînă în 2030 şi de proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile va funcţiona ca un organ unic care îşi va asuma responsabilitatea pentru diferenţele între prognoza şi producţia efectivă de energie din surse regenerabile intermitentă, în scopul de a permite producătorilor energiei electrice din surse regenerabile să se conformeze obligaţiei lor faţă de furnizorii de energie electrică.

f) Care sînt regulile în baza cărora se percep tarife de transport şi distribuţie de la producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie?

În Republica Moldova, furnizarea energiei electrice în reţea nu este taxată. Tariful de transport şi de distribuţie se achită în final de consumatorii casnici şi noncasnici.

4.2.8. Integrarea biogazului în reţeaua de gaz natural (art.16 alin.(7), (9) şi (10) din Directiva 2009/28/CE)

a) Cum se asigură ca la perceperea de tarife de transport şi distribuţie să nu se admită nici o discriminare gazului provenit din surse regenerabile de energie?

În legislaţia Republicii Moldova există prevederi privind nediscriminarea accesului energiei produse din surse regenerabile la reţelele de transport. Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 introduce principiul accesului nediscriminatoriu la reţea pentru energia din surse regenerabile. Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică dezvoltă acest principiu şi stabileşte responsabilitatea Agenţiei de a stabili termenele, condiţiile şi plăţile de racordare la reţea în baza unor criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii, în mod special menţionînd costurile şi beneficiile diferitor tehnologii pentru producerea de energie din surse regenerabile.

Cu toate acestea, pînă în prezent nu a fost elaborată legislaţia care să acopere integrarea gazului provenit din surse regenerabile în reţeaua de gaze naturale.

b) S-a desfăşurat vreo evaluare a necesităţii de a extinde infrastructura reţelei de gaz natural pentru a facilita integrarea gazului provenit din surse regenerabile de energie? Care este rezultatul? Dacă nu, va fi realizată o astfel de evaluare?

Pînă în prezent nu a fost efectuată o astfel de evaluare.

Ministerul Economiei şi Agenţia pentru Eficienţă Energetică consideră că actuala strategie trebuie să fie concentrată pe utilizarea gazelor din surse regenerabile de energie la generarea de energie electrică, şi nu pe dezvoltarea unui cadru care să permită injectarea gazelor din surse regenerabile în reţeaua de gaze. Cu toate acestea, deşi nu este o prioritate, pe parcursul perioadei de implementare a prezentului Plan Naţional, Guvernul, în cooperare cu toate părţile interesate relevante, va realiza o astfel de evaluare.

c) Normele tehnice privind conectarea la reţea şi tarifele de conectare pentru biogaz sînt publicate? Unde sînt publicate acestea?

Conectarea la reţea a instalaţiilor producătorilor de biogaz, care urmează a fi adus la parametrii gazului natural şi care urmează a fi injectat în reţelele de gaze naturale se efectuează în conformitate cu prevederile Normelor tehnice ale reţelelor de transport a gazelor naturale, aprobate prin Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.375 din 13 mai 2010, cu prevederile Normelor tehnice ale reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, aprobate prin Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.324 din 27 februarie 2009. Totodată, conform prevederilor art.39 din Legea cu privire la gazele naturale, accesul la reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale se bazează pe tarife publicate, aplicate faţă de toţi utilizatorii de sistem pe principii obiective şi nediscriminatorii.

4.2.9. Dezvoltarea infrastructurii de încălzire şi răcire urbană (art.16 alin.(11) din Directiva 2009/28/CE)

a) Prezentaţi o evaluare a necesităţii de noi infrastructuri de încălzire şi răcire urbană, în bază de surse regenerabile de energie, care să contribuie la atingerea obiectivului pentru 2020. În funcţie de această evaluare, există planuri de promovare a acestor infrastructuri pe viitor? Care sînt contribuţiile preconizate ale marilor unităţi producătoare pe bază de biomasă, de energie solară şi de energie geotermală în cadrul sistemelor de încălzire şi răcire urbană?

În conformitate cu Conceptul privind restructurarea corporativă a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică a mun.Chişinău, este planificată restructurarea sistemului de alimentare centralizată cu energie termică din Chişinău în baza retehnologizării CET-urilor existente. Potenţialul de biomasă va fi utilizat în continuare în regiuni ca urmare a tradiţiilor. Potenţialul de energie termică solară va fi valorificat, preponderent în oraşele mici şi sate, de gospodăriile casnice individuale, dar şi de clădirile publice, cum ar fi şcolile şi clădirile administrative; la fel, această sursă va fi utilizată în cazul construirii sau renovării zonelor industriale sau rezidenţiale.

Sursele de energie din biomasă, solară şi geotermală nu vor contribui la funcţionarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică. Iniţiativele lansate la nivel local vor deveni principalul factor de progres. Prin urmare, nu poate fi realizată nici o evaluare a necesităţilor pentru infrastructura nouă de încălzire şi răcire centralizată folosind surse de energie regenerabilă în condiţiile lipsei proiectelor privind utilizarea surselor regenerabile de energie în domeniul încălzire şi răcire.

Totuşi, proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile stipulează ca Agenţia pentru Eficienţă Energetică să încurajeze autorităţile administraţiei publice locale să includă încălzirea şi răcirea pe bază de surse regenerabile în planificarea infrastructurii locale. Aceasta implică şi considerarea caracteristicilor specifice infrastructurii energiei din surse regenerabile încălzire şi răcire în cazul construirii sau renovării infrastructurii în zonele industriale/rezidenţiale.

Proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile cere ca autorităţile administraţiei publice locale să stabilească pînă la 31 decembrie 2014, prin reglementări sau prin alte acte cu acelaşi efect, cote minime de energie din surse regenerabile pentru furnizarea de energie în clădirile noi şi cele renovate.

Potrivit prevederilor proiectului legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, Ministerul Economiei trebuie să revizuiască şi să actualizeze Planul naţional în cazul în care timp de 2 ani consecutivi îndeplinirea cotei energiei din surse regenerabile se poziţionează sub traiectoria orientativă minimă. În astfel de cazuri, va fi examinată informaţia oferită de către Agenţia pentru Eficienţă Energetică şi autorităţile administraţiei publice locale. Planul naţional actualizat va include evaluarea necesităţilor pentru dezvoltarea infrastructurii energiei din surse regenerabile încălzire şi răcire.

4.2.10. Biocarburanţi şi alte biolichide – criterii de durabilitate şi verificarea conformităţii (art.17-21 din Directiva 2009/28/CE)

a) Cum se vor implementa la nivel naţional criteriile de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide? (S-a planificat vreun act legislativ pentru implementarea acestora? Care va fi cadrul instituţional?)

În prezent, nu există o legislaţie specifică privind criteriile de durabilitate pentru biocarburanţi.

Regulamentul privind criteriile de durabilitate va fi elaborat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi aprobat de Guvern.

b) Cum se va asigura faptul că biocarburanţii şi biolichidele care sînt luate în calcul pentru îndeplinirea obiectivului sau obligaţiilor naţionale privind energiile din surse regenerabile, şi /sau sînt eligibile pentru sprijin financiar respectă criteriile de durabilitate stabilite în art.17 alin.(2)–(5) din Directiva 2009/28/CE? (Va exista o instituţie sau un organism naţional responsabil de monitorizarea /verificarea conformităţii cu aceste criterii?)

În prezent, în Republica Moldova nu există o legislaţie specifică privind criteriile de durabilitate pentru biocarburanţi. Cu toate acestea, Agenţia pentru Eficienţă Energetică va fi organul responsabil de monitorizarea îndeplinirii criteriilor de durabilitate, odată ce acestea sînt implementate.

c) În cazul în care monitorizarea criteriilor va fi asigurată de o autoritate sau de un organism naţional, această autoritate sau acest organism naţional există deja? Dacă da, precizaţi care este aceasta (acesta). Dacă nu, cînd se prevede că va fi instituită (instituit)?

Da. Agenţia pentru Eficienţă Energetică este o instituţie deja creată.

d) Furnizaţi informaţii asupra existenţei unei legislaţii naţionale cu privire la zonarea teritoriului şi la cadastrul naţional pentru verificarea conformităţii cu art.17 alin.(3)–(5) din Directiva 2009/28/CE. Cum pot avea acces operatorii economici la aceste informaţii? (Vă rugăm să furnizaţi informaţii cu privire la existenţa de norme, la distincţia dintre diversele statuturi ale terenurilor, precum zona de biodiversitate, zona protejată etc., precum şi cu privire la autoritatea naţională competentă care va monitoriza acest cadastru şi va modifica statutul terenurilor).

Principalul cadru legislativ care, în prezent, reglementează statutul juridic al terenurilor în Republica Moldova este Codul funciar al Republicii Moldova (nr.828-XII din 25 decembrie 1991).

Codul funciar împarte terenurile existente în Republica Moldova în următoarele categorii:

terenurile agricole;

terenurile intravilane;

terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii speciale;

terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile de valoare cultural-istorică, terenurile din zonele suburbane şi zonele verzi;

terenurile fondului silvic;

terenurile fondului apelor;

terenurile fondului de rezervă.

Există mai multe legi, care conţin norme speciale cu privire la categoriile de terenuri: Codul silvic al Republicii Moldova nr.887-XIII din 21 iunie 1996, Codul apelor al Republicii Moldova nr.1532-XII din 22 iunie 1993 [din 26 octombrie 2013 înlocuit cu Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011], Legea nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Legea nr.591-XIV din 23 septembrie 1999 cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale etc.

Cu privire la registrele funciare, Republica Moldova dispune de un registru al bunurilor imobile, implementat în baza Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25 februarie 1998, precum şi cîteva registre specializate (cadastrul apelor, cadastrul obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat, cadastrul funcţional urban, cadastrul forestier).

Informaţia din Registrul bunurilor imobile este pusă la dispoziţia utilizatorilor/solicitanţilor on-line (în baza unui acord de servicii, încheiat cu autoritatea competentă – Agenţia Servicii Publice) sau poate fi obţinută, prin depunerea unei cereri scrise la subdiviziunile competente ale Agenţiei Servicii Publice (contra plată). Informaţia din registrele specializate poate fi obţinută doar în bază unei cereri în scris, depusă la autoritatea competentă.

Statutul juridic al ariilor naturale protejate de stat este reglementat prin Legea nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. În acest context, Legea face deosebire între următoarele zone protejate:

În conformitate cu clasificarea Uniunii internaţionale de conservare a naturii:

rezervaţie ştiinţifică (5);

parc naţional (0);

monument al naturii;

rezervaţie naturală (63);

rezervaţie peisagistică (41);

rezervaţie de resurse (13);

suprafaţă cu management multifuncţional (32).

Terenurile destinate ocrotirii naturii, care nu ţin de clasificarea Uniunii internaţionale de conservare a naturii:

grădină dendrologică (2);

monument de arhitectură peisagistică (21);

grădină zoologică (1).

Create în bază de reglementări internaţionale:

rezervaţie a biosferei (Program UNESCO) (0);

zone umede de importanţă internaţională (Convenţia RAMSAR) (3).

Cadastrul obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat este gestionat de Ministerul Mediului. Cadastrul conţine informaţii privind statutul juridic, amplasarea, regimul de protecţie, importanţa ştiinţifică, cognitivă şi de recreaţie a obiectelor şi complexelor incluse în registru.

e) În ceea ce priveşte zonele protejate, furnizaţi informaţii cu privire la regimul naţional, european sau internaţional de protecţie în baza căruia sînt clasificate.

Pe lîngă regulile şi clasificările generale, Legea nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat conţine informaţii concrete despre fiecare zonă protejată din Republica Moldova. Tabelele, incluse ca anexe la această lege, conţin informaţii cu privire la denumirea, mărimea, amplasarea şi proprietarul terenului, pentru fiecare zonă protejată.

Trei zone protejate, amplasate în Republica Moldova (Nistrul de Jos, lacurile Prutului de Jos şi Unguri-Holoşniţa) au fost incluse în lista zonelor umede de importanţă internaţională. Proiectul privind crearea unei rezervaţii a biosferei (în cadrul Programului UNESCO MAB /Omul şi Biosfera), în baza rezervaţiei ştiinţifice “Codru”, este în curs de implementare.

f) Care este procedura de schimbare a statutului unui teren? Cine monitorizează şi raportează la nivel naţional cu privire la modificarea statutului terenului? Cît de des este actualizat cadastrul de zonare (lunar, anual, bianual etc.)?

În conformitate cu Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991 (art.71) schimbarea destinaţiei unui teren agricol poate fi efectuată doar prin hotărîre de Guvern, la cererea proprietarului, însoţită de permisiunea eliberată de autorităţile administraţiei publice locale (consiliul raional sau consiliul local) şi autorităţile de protecţie a mediului. În cazul în care un teren agricol cu bonitatea solului sub 40% şi-a schimbat destinaţia şi i s-a atribuit statut de pădure, acest lucru trebuie aprobat de către consiliul raional, la cererea proprietarului, însoţită de acordul consiliului local.

Terenurile agricole cu o bonitate înaltă a solului sînt excluse din regimul de schimbare a destinaţiei, în baza prevederilor relevante ale Codului funciar. Cu toate acestea, în practica locală există cazuri cînd Parlamentul, prin derogare de la normele Codului funciar, a aprobat schimbarea destinaţiei unor anumite terenuri, cu un înalt grad de bonitate (vezi Legea privind retragerea din circuitul agricol a unor terenuri de calitate superioară nr.86-XVI din 29 martie 2007).

Schimbarea destinaţiei terenurilor destinate industriei (inclusiv terenurilor pentru destinaţie specială) poate avea loc doar prin hotărîre de Guvern.

Mai mult, schimbarea destinaţiei terenurilor din intravilan ţine de competenţa autorităţilor locale (de exemplu, consiliilor locale), cu condiţia că aceste terenuri sînt de o importanţă locală. Un dosar, care solicită aprobare pe marginea schimbării destinaţiei pentru un teren concret, poate varia în funcţie de circumstanţe specifice (de exemplu, în anumite situaţii, poate fi nevoie de acord /hotărîri suplimentare).

În contextul celor menţionate mai sus, trebuie de menţionat că Legea nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului interzice achiziţionarea, prin orice mijloace, a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi pădurilor de către companiile sau persoanele străine (inclusiv apatrizii). Mai mult decît atît, această Lege prevede dreptul companiilor naţionale, în care o companie străină sau un cetăţean străin are interese sau cotă-parte de a dobîndi proprietatea asupra terenurilor agricole sau pădure doar prin moştenire (legală sau testamentară).

g) Cum se asigură şi cum se verifică la nivel naţional conformitatea cu bunele practici agricole ecologice şi cu alte cerinţe de ecocondiţionalitate (impuse de art.17 alin.(6) din Directiva 2009/28/CE)?

În prezent, în Republica Moldova nu există o legislaţie specifică privind biocarburanţii. Republica Moldova nu are o lege /cod privind condiţiile bune agrare şi de mediu.

h) Intenţionaţi să ajutaţi la crearea de scheme voluntare de “certificare” a durabilităţii biocarburanţilor şi biolichidelor, astfel cum se descrie la art.18 alin.(4) paragraful doi din Directiva 2009/28/CE? Dacă da, în ce mod?

Proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile include prevederi privind stabilirea criteriilor de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide, precum şi a procedurii de verificare a respectării criteriilor de durabilitate în timpul producţiei de biocombustibili, biocarburanţi şi biolichide.

[Pct.4.2.10 modificat prin Hot.Guv. nr.327 din 17.04.2018, în vigoare 20.04.2018]

 

4.3. Scheme de sprijin pentru promovarea utilizării energiei din surse regenerabile pentru energia electrică aplicate de către partea contractantă sau de către un grup de părţi contractante.

Reglementare

a) Care este temeiul legal al acestei obligaţii/acestui obiectiv?

Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007;

Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică;

Legea nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică;

Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 “Cu privire la Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020”;

Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.330 din 3 aprilie 2009 “Cu privire la aprobarea Regulamentului privind garanţiile de origine pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie”;

Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.321 din 22 ianuarie 2009 “Privind metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor la energia electrică produsă din surse regenerabile de energie şi biocarburant”.

În conformitate cu legislaţia naţională, Republica Moldova urmează să realizeze obiectivul de 20% de energie din surse regenerabile din consumul final brut de energie în 2020 şi 10% de energie din surse regenerabile – energie electrică în 2020.

Mecanismul de sprijin al obiectivelor este bazat pe obligaţia existentă de achiziţionare pe o perioadă de 15 ani a energiei din surse regenerabile – energie electrică la tarife stabilite de Agenţie.

Hotărîrea Guvernului nr.102 din 5 februarie 2013 “Cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030” stipulează că organizarea licitaţiilor (pentru optimizarea preţurilor) este mecanismul de selectare a celor mai bune proiecte de instalaţii de energie din surse regenerabile.

Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 stabileşte anumite obiective generale şi măsuri, care urmează a fi implementate de către autorităţile publice cu scopul de a sprijini dezvoltarea energiei din surse regenerabile:

determinarea priorităţilor pentru sursele regenerabile de energie, respectiv sprijinul în timpul funcţionării;

garantarea funcţionării mecanismelor economice şi a stimulentelor, respectiv susţinerea investiţiilor şi/sau sprijinul în timpul funcţionării;

acordarea de stimulente fiscale sau de creditare pentru persoanele fizice şi juridice implicate în producerea de energie din surse regenerabile, respectiv susţinerea investiţiilor.

Fondul pentru eficienţa energetică are scopul de a finanţa proiecte de eficienţă energetică şi de energie din surse regenerabile.

Prevederile legislative, cu un scop clar definit de a susţine dezvoltarea energiei din surse regenerabile, nu includ scheme de sprijin comparabile cu alte scheme de suport instituite în Europa, de exemplu: tarife garantate, bonusuri (prime) sau certificate verzi. Totuşi, există un tarif reglementat în vigoare aplicat pentru energia electrică produsă din surse regenerabile şi pentru biocarburanţi (secţiunea sprijin financiar din prezentul Plan naţional).

b) Există obiective specifice unei anumite tehnologii?

Obiectivele indicative diferenţiate pe tehnologii vor fi implementate ca parte a politicii de promovare prin licitaţii. În mod concret, pentru instalaţiile eoliene şi solare este stabilită o capacitate ţintă de 360 MW pentru perioada supusă analizei.

c) Care sînt obligaţiile/obiectivele concrete pe an (pe tip de tehnologie)?

Nu există obiective indicative anuale stabilite pentru fiecare tehnologie a energiei electrice din surse regenerabile. Totuşi, obiectivul de 360 MW stabilit pentru instalaţiile eoliene şi solare se va defalca într-o plafonare de 140 MW pentru capacităţile licitate în perioada 2013-2015 şi o altă plafonare de 220 MW în perioada 2016-2019.

Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.75 din 12 decembrie 2002 “Cu privire la aprobarea Regulilor pieţei de energie electrică” obligă furnizorii şi consumatorii independenţi să contracteze anual o cotă-parte din livrările totale prognozate de electricitate produse din surse regenerabile. Această cotă este proporţională cu cota-parte în consumul anual general de electricitate. În pofida principiilor comune ale obligaţiei de achiziţionare a energiilor produse din surse regenerabile şi cogenerare, regulile pentru distribuţia energiei electrice produsă din surse regenerabile sînt mai puţin dezvoltate comparativ cu cogenerarea. Aceasta este o discrepanţă, care urmează a fi corectată odată cu actualizarea regulilor pieţei de energie electrică. Durata de un an a schemei de contractare bilaterală, care combină prognozele privind producerea şi consumul anual, nu este adecvată pentru o producere intermitentă pe care parcurile eoliene vizate urmează să o asigure. În legătură cu prevederile privind neîndeplinirea de către producător a obligaţiilor contractuale (art.23 lit.f) din Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007), prin aceasta se introduc condiţii de afaceri împovărătoare pentru producerea intermitentă. Furnizorul central de energie electrică, acţionînd ca organ unic cu activitatea reglementată conform regimului serviciilor publice de interes general în calitate de cumpărător unic, va înlătura obstacolele din schema actuală.

d) Cine trebuie să îndeplinească această obligaţie?

Obligaţia este pentru furnizorii şi consumatorii eligibili.

e) Care este consecinţa neîndeplinirii obligaţiei?

Sarcinile generale pentru 2020 şi 2015 nu sînt transpuse în obiective indicative anuale obligatorii. Obligaţia de a avea contracte reglementate între producătorii şi furnizorii sau consumatori eligibili are rolul de a garanta preluarea de energie din surse regenerabile la un tarif aprobat de către reglementator. Obiectivul pe anul 2020 se bazează pe stimularea prin nivelul de tarifare şi obligaţia de a cumpăra şi nu pe stabilirea unei cote obligatorii. Actuala legislaţie nu prevede penalităţi, dacă furnizorii sau consumatorii eligibili nu-şi îndeplinesc obligaţiile de a cumpăra o anumită cotă-parte a energiei care provine din surse regenerabile. Totuşi, există o prevedere care se referă la neîndeplinirea obligaţiei contractuale de către producător în ceea ce priveşte restituirea cheltuielilor suportate de furnizor, distribuitor sau operator în cazul în care producătorul nu-şi onorează obligaţiile (Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 art.23 lit.f).

f) Există vreun mecanism de supraveghere a îndeplinirii obligaţiei?

În conformitate cu Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.75 din 12 decembrie 2002, operatorul sistemului de transport este obligat să asigure înregistrarea şi analiza fluxurilor de electricitate efective către operatorii de distribuţie, consumatorii eligibili şi furnizori. Acesta asigură bazele pentru monitorizarea de către reglementator a obligaţiei contractuale ca parte a regulilor de piaţă şi a condiţiilor de licenţă prezentate în raportul public anual (Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, art.8).

g) Există vreun mecanism de modificare a obligaţiilor/obiectivelor?

Pentru a schimba obiectivul indicativ, este necesară modificarea legislaţiei.

Sprijin financiar

a) Care este denumirea schemei (precum şi o scurtă descriere a schemei)?

Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 stipulează mai multe principii ale politicii de stat în domeniul energiilor regenerabile, care pot fi grupate după cum urmează:

Scheme de sprijin legislativ:

selectarea pe bază de licitaţie şi promovarea celor mai eficiente programe;

garantarea comercializării energiei regenerabile prin racordarea nediscriminatorie la reţelele de energie electrică şi la reţelele urbane de termoficare, precum şi a combustibilului din surse regenerabile prin acces la reţelele de transport şi distribuţie;

promovarea producerii de energie electrică din surse regenerabile va fi asigurată prin achiziţionarea obligatorie de către furnizori a unei cote-părţi predeterminate de energie electrică produsă din aceste surse, precum şi prin alte măsuri administrative.

Sprijin financiar:

asigurarea stimulentelor economice şi financiare pentru utilizarea surselor regenerabile de energie.

Măsuri informaţional-educative:

transparenţa tuturor activităţilor şi implicarea societăţii, a potenţialului ştiinţifico-tehnic şi tehnologic în procesul de valorificare a surselor regenerabile de energie;

asigurarea accesului persoanelor juridice şi fizice la informaţia privind valorificarea surselor regenerabile de energie;

educarea populaţiei în spiritul valorificării surselor regenerabile de energie şi al utilizării eficiente.

Potrivit prevederilor Legii energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007, Agenţia este obligată să aprobe tarife pentru fiecare tip de tehnologie şi biocarburanţi, calculate de către producător în baza metodologiei Agenţiei, care prevede recuperarea investiţiilor efectuate în construcţia, extinderea sau modernizarea instalaţiilor, precum şi a liniilor de conexiune la reţeaua de transport / distribuţie, în termen de pînă la 15 ani, cu condiţia ca rata de rentabilitate prescrisă să nu depăşească dublul ratei corespunzătoare din sectorul energetic tradiţional pentru energie electrică şi combustibili.

În baza Legii energiei regenerabile, Agenţia a emis Hotărîrea cu privire la metodologia de stabilire a tarifelor pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie şi pentru biocarburanţi. În baza acestei metodologii, sînt determinate tarifele în mod individual pentru fiecare producător de energie din surse regenerabile. Acelaşi lucru se întîmplă şi în privinţa biocarburanţilor, unde tarifele sînt determinate individual pentru fiecare producător de biomotorină şi bioetanol per fiecare tonă de combustibil produs.

Hotărîrea cu privire la Metodologia de stabilire a tarifelor pentru energia electrică produsă din surse regenerabile şi pentru biocarburanţi prezintă formulele detaliate de calculare pentru tarifele şi ratele de rentabilitate, inclusiv mecanismul de ajustare a tarifelor.

Art.17 alin.3) al Legii energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 introduce stimulente financiare, administrate de Fondul pentru eficienţă energetică:

finanţarea proiectelor de investiţii pentru creşterea eficienţei utilizării energiei şi valorificării surselor regenerabile de energie în Republica Moldova;

oferirea de garanţii pentru împrumuturile acordate de instituţiile financiare şi de creditare pentru proiectele de investiţii în creşterea eficienţei utilizării energiei şi valorificarea surselor regenerabile de energie;

acoperirea cheltuielilor proprii ale Fondului pentru eficienţă energetică, prevăzute în bugetul aprobat de Consiliul de administrare al Fondului, inclusiv a cheltuielilor pentru plata serviciilor prestate de administratorul Fondului şi auditorii financiari;

asistenţă tehnică, dacă aceasta este considerată necesară pentru realizarea proiectelor eligibile.

b) Este o schemă voluntară sau obligatorie?

Obligatorie.

c) Cine este responsabil cu administrarea schemei? (Organul de implementare, autoritatea de monitorizare)

Agenţia este unica instituţie relevantă care gestionează schema. Guvernul a identificat necesitatea unei entităţi specializate, desemnată în calitate de prestator de servicii de interes public pentru a gestiona decontarea plăţilor, prognozele producţiei de energie electrică, responsabilitatea notificării şi echilibrării etc. Această entitate, care va beneficia de un tarif reglementat pentru funcţionarea în calitate de cumpărător/furnizor unic de energie electrică din surse regenerabile, va fi licenţiată de Agenţie şi va fi monitorizată şi supravegheată pentru a asigura conformitatea cu condiţiile specifice ale licenţei, la fel ca şi orice alt titular de licenţă.

d) Care sînt măsurile întreprinse pentru a asigura disponibilitatea bugetului/finanţării necesare pentru atingerea obiectivul naţional?

Prin Legea nr.124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 şi Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.75 din 12 decembrie 2002 “Cu privire la aprobarea Regulilor pieţei de energie electrică” a fost introdusă obligaţia de achiziţionare furnizorilor de electricitate, aceştia urmînd să preia energia electrică produsă din surse regenerabile în ţară. Această obligaţie, împreună cu metodologia tarifară de energie electrică din surse regenerabile, reprezintă baza mecanismului de sprijin existent.

Fondul pentru eficienţă energetică urmează să fie utilizat, în principal, în scopuri de investigare a potenţialului regenerabil.

e) Cum abordează această schemă securitatea şi fiabilitatea pe termen lung?

Actuala schemă de sprijin nu abordează în prezent aceste aspecte într-un mod cantitativ. Viitoarele licitaţii vor fi realizate cu un plafon clar al capacităţii instalate, avînd în vedere condiţiile stricte din reţeaua energiei electrice. Posibilităţile de a beneficia de serviciile unei pieţe de echilibrare adevărate sînt condiţionate de conectarea la ENTSO-E, care este un proces îndelungat.

f) Schema este revizuită periodic? Ce tip de mecanism de feed-back sau de ajustare există?În ce mod a fost optimizată schema pînă în prezent?

Pînă în prezent, schema nu a fost revizuită. Posibilitatea de a revizui Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.75 din 12 decembrie 2002 “Cu privire la aprobarea Regulilor pieţei de energie electrică” există şi este stipulată în reglementare. Proiectul legii privind promovarea energiei din surse regenerabile este în proces de definitivare şi va asigura calea pentru adoptarea ulterioară a licitaţiilor ca mecanism pentru promovarea energiei electrice din surse regenerabile.

g) Sprijinul diferă în funcţie de tehnologia folosită?

În prezent nu diferă.

h) Care este impactul preconizat în ceea ce priveşte producţia de energie?

Se preconizează că noul mecanism va fi suficient pentru a realiza sarcina de energie electrică din surse regenerabile.

i) Sprijinul este condiţionat de îndeplinirea unor criterii de eficienţă energetică?

Criteriile specifice de eficienţă energetică nu sînt stipulate în reglementarea existentă, însă Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007 indică:

selectarea pe bază de licitaţii şi promovarea celor mai eficiente programe;

controlul de stat privind utilizarea eficientă a surselor regenerabile de energie ca unul din principiile obiectivelor politicii de stat pentru sursele regenerabile de energie.

j) Schema este o măsură deja existentă? Indicaţi legislaţia naţională care reglementează schema.

Mecanismul existent este stipulat în Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.321 din 22 ianuarie 2009 “Cu privire la aprobarea Metodologiei determinării, aprobării şi aplicării tarifelor la energia electrică produsă din surse regenerabile de energie şi biocombustibil”, conform prevederilor Legii energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007.

k) Schema reprezintă o măsură planificată? Cînd va deveni operaţională?

Mecanismul descris la litera d) există.

Un nou mecanism bazat pe licitaţii urmează să fie implementat în anul 2014.

j) Care sînt datele de început şi de sfîrşit (durata) stabilite pentru întreaga schemă?

Pentru actuala metodologie tarifară, data de început este ianuarie 2009, fiind în vigoare pînă la adoptarea unui nou mecanism.

m) Există o limită maximă sau minimă a dimensiunii unui sistem pentru ca acesta să fie eligibil?

Pentru moment, nu.

n) Este posibil ca acelaşi proiect să primească sprijin de la mai multe scheme? Care sînt măsurile ce pot fi cumulate?

Legislaţia în vigoare nu interzice aplicarea schemelor de sprijin multiplu, totuşi, politicile sînt direcţionate spre simplificarea la maximum a schemelor de sprijin.

o) Există scheme regionale/locale? Dacă da, vă rugăm să le detaliaţi în baza aceloraşi criterii.

Prevederile legislaţiei indicate sînt în vigoare pe tot teritoriul Republicii Moldova.

 

Întrebări specifice privind sprijinul financiar pentru investiţii

a) Ce oferă schema (subvenţii, subvenţii de capital, împrumuturi cu dobîndă redusă, scutiri sau reduceri fiscale, restituiri de impozit)?

Atît schema actuală, cît şi schema ce urmează a fi implementată în anul 2014, prevăd tarife reglementate stabilite pentru producătorii care vînd energie din surse regenerabile pe piaţă.

b) Cine poate beneficia de această schemă? Este o schemă specială pentru anumite tehnologii?

Agenţia aprobă tarifele reglementate pentru fiecare tip de tehnologie de energie regenerabilă şi biocarburanţi, calculate de către producător în baza metodologiei.

c) Se primesc şi se soluţionează continuu cereri sau există apeluri periodice? Dacă este vorba de apeluri periodice, descrieţi, frecvenţa şi condiţiile acestora.

În prezent, cererile sînt primite şi soluţionate în mod continuu. Nu sînt apeluri periodice. Se preconizează trecerea la un sistem bazat pe licitaţii periodice.

 

Întrebări specifice pentru certificatele comercializabile

În Moldova nu există scheme pentru certificate comercializabile şi nu se intenţionează elaborarea acestora pe viitor.

 

Întrebări specifice pentru tarifele fixe pentru furnizarea

de energie din surse regenerabile

a) Care sînt condiţiile necesare pentru a beneficia de un tarif fix?

Conform prevederilor Hotărîrii Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.321 din 22 ianuarie 2009 “Cu privire la aprobarea Metodologiei determinării, aprobării şi aplicării tarifelor la energia electrică produsă din surse regenerabile de energie şi biocombustibil”, condiţiile care trebuie îndeplinite de solicitant pentru a primi un tarif fix, sînt următoarele:

pînă la sfîrşitul lunii noiembrie a fiecărui an, întreprinderile vor prezenta Agenţiei calcularea tarifului pentru următorul an;

dacă este bine justificat, tariful este aprobat de Agenţie şi rămîne în vigoare pentru următorul an.

b) Există un plafon pentru volumul total de energie electrică produsă anual sau de capacitate instalată care poate beneficia de acest tarif?

Nu există.

c) Această schemă ţine cont de tehnologia folosită? Care sînt nivelurile tarifelor pentru fiecare tehnologie în parte?

Nu, actuala schemă tarifară nu prevede diferenţierea pe tehnologii, însă asigură recunoaşterea costurilor, dacă acestea sînt justificate.

d) Există alte criterii în baza cărora se diferenţiază tarifele?

Nu există.

e) Cît timp este garantat tariful fix?

Tariful fix este garantat 15 ani, în condiţiile Hotărîrii Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.321 din 22 ianuarie 2009.

f) Schema prevede vreo ajustare a tarifelor?

Da, în baza calculelor anuale.

Întrebări specifice pentru licitaţii

Guvernul va aproba un regulament care să promoveze energia electrică din surse regenerabile printr-o procedură de licitaţie. Pentru licitaţii va fi stabilit un preţ iniţial. Contractele semnate cu participanţii cîştigători vor fi valabile pe un termen de 15 ani. Preţurile vor fi stabilite în valută naţională, fiind ajustate anual în funcţie de inflaţie/rata de schimb valutar.

a) Care este frecvenţa şi amploarea licitaţiilor?

Se preconizează licitarea capacităţii de 400 MW pînă în anul 2020:

150 MW în perioada 2013-2015;

250 MW în perioada 2016-2019.

În prezent se examinează frecvenţa şi modelul procesului de licitaţie.

b) Ce tehnologii sînt vizate?

Licitaţiile sînt organizate pentru toate tehnologiile. Se preconizează organizarea licitaţiilor în conformitate cu următorul program:

 

 

c) Această schemă este integrată cu dezvoltarea reţelelor?

Nu se prevede dezvoltarea reţelei astfel încît să poată susţine energia regenerabilă, deoarece volumele acesteia sînt suficient de mici şi nu vor distorsiona funcţionarea reţelei.

 

4.4. Scheme de sprijin pentru promovarea utilizării energiei din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire aplicate de către partea contractantă sau de către un grup de părţi contractante.

În prezent nu există un sistem de sprijin specific adoptat, prin urmare nu exista nici o obligaţie prin reglementare şi nici un sprijin financiar nu se acordă pentru încălzire şi răcire.

a) În ce mod sînt adaptate schemele de sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie pentru a încuraja utilizarea cogenerării din surse regenerabile de energie?

Nu există încă nici o schemă de sprijin adoptată în mod specific prin Legea energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007, care să încurajeze utilizarea surselor regenerabile în instalaţii mari de cogenerare. Generarea de energie electrică şi de energie termică prin instalaţiile de cogenerare existente este recompensată în baza tarifelor reglementate de Agenţie.

Hotărîrea Guvernului nr.102 din 5 februarie 2013 “Cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030” şi Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 “Cu privire la Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020” stabilesc principiile şi direcţiile principale.

b) Ce scheme de sprijin sînt instituite pentru a încuraja utilizarea încălzirii şi răcirii urbane în bază de surse regenerabile de energie?

A se vedea mai sus.

c) Ce scheme de sprijin sînt instituite pentru a încuraja utilizarea pentru încălzire şi răcire a instalaţiilor de mici dimensiuni în bază de surse regenerabile de energie?

Nu există nici o schemă de sprijin care să vizeze în mod specific încurajarea utilizării surselor regenerabile în încălzirea şi răcirea de scară mică.

Proiectul Energie şi Biomasă din Republica Moldova, destinat promovării încălzirii şi răcirii de scară mică din surse regenerabile de energie, se află în curs de implementare. Rezultatele scontate relevante ale proiectului în ceea ce priveşte încălzirea şi răcirea pe scară mică sînt următoarele:

încălzirea clădirilor publice din zona rurală cu biomasă şi crearea pieţelor locale de asigurare cu combustibil;

construirea capacităţii pentru sporirea pieţelor de biomasă la nivel regional şi local;

promovarea beneficiilor utilizării surselor regenerabile de energie, în special a biomasei, şi asigurarea vizibilităţii rezultatelor proiectului.

Proiectele de cogenerare de scară mică şi cele de încălzire în oraşe mici şi sate reprezintă o problemă importantă pe agenda politica a Guvernului. Va fi acordată prioritate grupurilor vulnerabile din regiunile rurale şi urbane sărace pentru ca acestea să profite de oportunităţile de dezvoltare socio-economică durabile prin politici regionale şi locale adecvate. Este posibil ca schema principală de sprijin, în acest caz, să fie subvenţionarea preliminară finanţată în mod potenţial din Fondul de eficienţă energetică, dar reglementarea cu privire la această problemă specifică încă urmează să fie elaborată.

d) Ce scheme de sprijin sînt instituite pentru a încuraja utilizarea în procesele industriale a încălzirii şi răcirii în bază de surse regenerabile de energie?

Nu există nicio schemă de sprijin care să vizeze în mod specific încurajarea utilizării surselor regenerabile în sistemele de încălzire şi răcire din surse regenerabile de energie în unităţile industriale şi cele de construcţii.

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a creat facilitatea de finanţare în domeniul eficienţei energetice în Moldova (MoSEFF). MoSEFF I reprezintă o linie de credit de 20 milioane euro la băncile partenere pentru recreditarea întreprinderilor private, care doresc să investească în tehnologia de economisire a energiei şi tehnologiile mai ecologice din sectorul privat. MoSEFF II este o linie de credit de 22 milioane euro, cu acelaşi scop, în timp ce MoREFF este un proiect în valoare de 35 milioane euro oferite pentru proiecte de eficienţă energetică şi valorificare a surselor de energie regenerabilă în sectorul rezidenţial.

Proiectul Energie şi Biomasă din Moldova, destinat promovării încălzirii şi răcirii de scară mică din surse regenerabile de energie, se află în curs de implementare. Rezultatul scontat al proiectului aplicabil pentru industrie şi clădiri constă în fundamentul pus pentru stabilirea sistemelor eficiente de încălzire a gospodăriilor casnice şi a cogenerării industriale.

Vor fi elaborate reglementările privind susţinerea proiectelor aferente utilizării surselor regenerabile de energie pentru încălzire. Guvernul a identificat deja această omitere şi va încuraja acţiunile voluntare de valorificare a potenţialului existent de energie din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire, care vor fi susţinute prin stimulente fiscale la etapa de investiţii, alimentate din Fondul de eficienţă energetică, precum şi din alte resurse financiare atrase, împrumuturi cu dobîndă mică sau scutirea de impozite pentru echipament.

 

4.5. Scheme de sprijin pentru promovarea utilizării energiei din surse regenerabile în transporturi aplicate de către partea contractantă sau de către un grup de părţi contractante.

În prezent nu există un sistem de sprijin specific adoptat, prin urmare nu există nici o obligaţie reglementată. În ceea ce priveşte sprijinul financiar, tarifele definite prin prevederile Hotărîrii Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.321 din 22 ianuarie 2009 “Cu privire la aprobarea Metodologiei de stabilire, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie şi pentru biocombustibili”, acestea au aceleaşi caracteristici care au fost prezentate în punctele 4.3. din prezentul Plan Naţional.

a) Care sînt obligaţiile/obiectivele concrete pe an (pe tip de combustibil sau de tehnologie)?

Nu există obiective anuale concrete. Cu toate acestea, sînt definite obiectivele globale.

Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 “Cu privire la Programul naţional pentru eficienţa energetică 2011-2020” a stabilit următoarea ţintă:

creşterea ponderii biocarburanţilor pînă la cel puţin 10% din totalul combustibililor utilizaţi în anul 2020 în toate formele de transport.

Pentru majorarea ponderii de combustibil regenerabil utilizat în transportul rutier în Republica Moldova:

vor fi introduse în legislaţia primară obligaţii privind combustibilul din surse regenerabile pentru transport. Acestea vor fi aplicate faţă de importatorii/furnizorii de combustibil pentru transportul rutier;

importatorii/furnizorii, care nu vor îndeplini aceste cote minime de amestec, vor fi penalizaţi;

cotele anuale naţionale trebuie să fie stabilite în conformitate cu obiectivul anual;

cerinţele specifice privind informaţia despre beneficiile utilizării biocarburanţilor, precum şi un mix de combustibil incluzînd biocarburanţii, vor fi introduse în proiectul legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

b) Există vreo diferenţiere a sprijinului în funcţie de tipul de combustibil sau de tehnologie? Există vreun sprijin special pentru biocarburanţii care îndeplinesc criteriile de la art.21 alin.(2) din Directiva 2009/28/CE?

În conformitate cu prevederile art.12 lit.a) din Legea energiei regenerabile nr.160 din 12 iulie 2007, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică aprobă tarife pentru fiecare tip de combustibil regenerabil, calculate de către producători în baza metodologiilor aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, care prevăd recuperarea, în termen de pînă la 15 ani, a investiţiilor efectuate, cu condiţia ca rata de rentabilitate să nu depăşească dublul ratei corespunzătoare din sectorul energetic tradiţional. În conformitate cu prevederile Legii energiei regenerabile, prin Hotărîrea nr.321 din 22 ianuarie 2009, Agenţia a aprobat “Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor la energia electrică produsă din surse regenerabile de energie şi biocombustibil”. Metodologia este obligatorie pentru toate întreprinderile producătoare de biocombustibil destinat comercializării pe piaţa produselor petroliere. Aceasta stabileşte structura şi modul de determinare a veniturilor şi cheltuielilor reglementate, modul de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor reglementate, precum şi procedurile şi modul de ajustare a tarifelor aprobate.

 

4.6. Măsuri specifice pentru promovarea utilizării energiei din biomasă

4.6.1. Aprovizionarea cu biomasă: surse naţionale şi schimburi comerciale

În prezent, consumul de biomasă în Moldova provine din lemn, culturi agricole (complet exportate sub formă de biocarburanţi) şi deşeuri agricole.

 

 

 

 

Cifrele din tabelul 8 presupun principiul efortului egal pentru toate tipurile de biomasă pînă în 2020, după cum urmează:

creşterea lineară a biomasei lemnoase de la nivelul de 80 ktep în 2009 la 86 ktep în 2020;

biocarburantul este în prezent exportat (25 ktep). Se presupune că volumul de producţie a acestuia va rămîne constant în perioada respectivă. Potrivit celor menţionate mai sus, în vederea atingerii obiectivului naţional stabilit pentru transporturi în 2020, este necesar să se importe biocarburant. Acesta nu este inclus în tabelul de producere autohtonă;

creşterea lineară a produselor secundare agricole de la 157 ktep în 2009 pînă la 248 ktep în 2020;

dezvoltarea producerii biogazului de la nivelul zero pînă la 6,7 ktep în 2020.

Valorile pentru consumul de biomasă de bază (2009) şi potenţialul acesteia pentru 2020 se bazează pe cercetările elaborate de Agenţia pentru Eficienţă Energetică, cu asistenţa mediului academic.

În Tabelul 9 se indică suprafaţa actuală (2009) a terenurilor agricole utilizate pentru creşterea culturilor energetice. Unicul teren agricol utilizat, la moment, este pentru producerea de biocarburanţi exportaţi în Germania şi acoperă aproximativ 26000 hectare.

 

 

4.6.2. Măsuri de creştere a disponibilităţii biomasei, ţinînd seama de alţi utilizatori de biomasă (bazate pe agricultură şi silvicultură)

Mobilizarea de noi surse de biomasă

a) Precizaţi suprafaţa de teren degradat.

Terenurile cu destinaţie agricolă din Republica Moldova ocupă mai mult de 74% din teritoriul ţării (pentru comparaţie, suprafaţa medie a acestora în UE este de 50%, în Ucraina – 71% şi în România – 60%). Aceasta este cea mai importantă resursă naturală a ţării. Circa o pătrime din suprafaţa totală este supusă diferitor forme de eroziune a solului (RIO20 – Conferinţa ONU pentru dezvoltarea durabilă (UN CSD), Rio de Janeiro, Brazilia, iunie 2012, Guvernul Republicii Moldova, Raportul naţional pentru UN CSD 2012 Rio+20). În cifre absolute suprafaţa acestor terenuri constituie circa 850 mii ha.

b) Precizaţi suprafaţa de teren arabil nefolosită.

În baza celui mai recent raport prezentat de Biroul Naţional de Statistică (Biroul Naţional de Statistică, 2013, Recensămîntul general agricol din 2011 în Moldova), terenurile agricole neutilizate ocupă o suprafaţă totală de 178846,75 ha.

Terenurile arabile din Republica Moldova reprezintă 73% din suprafaţa agricolă utilizată (1940135,56 ha). Suprafaţa agricolă utilizată constituie 86,5% din suprafaţa totală a exploataţiilor agricole (2243540,02 ha). Cele 13,5% rămase din suprafaţa totală sînt distribuite între arii de terenuri cu destinaţie agricolă neutilizate (11%) şi “alte suprafeţe” (2,5%), inclusiv păduri (0,3%), clădiri, ogrăzi, drumuri (1,8%) şi alte terenuri (0,4%). Din totalul suprafeţei agricole neutilizate (248398,27 ha), circa 72% constituie teren arabil neutilizat, ceea ce echivalează cu 178846,75 ha.

c) Există măsuri planificate pentru încurajarea utilizării în scopuri energetice a terenurilor arabile nefolosite, a terenurilor degradate etc.?

În prezent, nu există legislaţie specifică privind biomasa în Republica Moldova. Ministerul Economiei va elabora în curînd mai multe acte normative care vor include reglementările tehnice privind biomasa. Acestea vor include şi măsuri de încurajare a utilizării în scopuri energetice a terenului arabil nefolosit, a terenului degradat etc.

 

Procesul care va dirija dezvoltarea în cauză este ilustrat mai jos

 

 

d) Este planificată utilizarea în scopuri energetice a anumitor materii prime deja disponibile (precum gunoiul de grajd)?

Următoarele două locaţii au funcţionat:

 

 

Acest combustibil primar, care este deja disponibil, ar trebui să fie utilizat fie în aceleaşi locaţii, fie în locaţii noi pe viitor.

e) Există vreo politică specifică de promovare a producerii şi utilizării biogazului? Ce tipuri de utilizare sînt promovate (încălzire locală, încălzire urbană, reţea de biogaz, integrarea în reţeaua de gaz natural)?

Politica Guvernului este de a utiliza biogazul pentru producerea de energie electrică/termică, mai degrabă decît pentru injectare în reţeaua de gaze naturale.

f) Ce măsuri sînt planificate în vederea îmbunătăţirii tehnicilor de gestionare a pădurilor pentru a spori la maximum, în mod durabil, volumul de biomasă provenit din păduri (Recomandările sunt disponibile în raportul emis de Grupul de lucru ad hoc II al Comitetului forestier permanent în iulie 2008 privind mobilizarea şi utilizarea eficientă a lemnului şi reziduurilor lemnoase pentru producerea de energie. Raportul poate fi descărcat de pe http://ec.europa.eu/agriculture/fore/ publi/sfc_wgii_final_report_072008_en.pdf)? Cum va fi îmbunătăţită gestionarea pădurilor pentru a stimula dezvoltarea pe viitor? Ce măsuri sînt planificate pentru a spori la maximum volumul existent de biomasă şi care pot fi deja puse în practică?

perfecţionarea sistemului de colectare, analiză şi stocare a datelor privind aprovizionarea cu şi utilizarea biomasei;

standardizarea utilizării, producerii şi a calităţii produselor din biomasă;

promovarea cercetării şi dezvoltării tehnologice în domeniul biomasei;

sensibilizarea publicului prin intermediul media, a conferenţelor, materialului educaţional;

utilizarea asistenţei tehnice internaţionale pentru experienţă internaţională, educaţie şi identificarea celor mai disponibile tehnici şi echipamente;

elaborarea studiilor de fezabilitate:

studii de fezabilitate privind suprafeţele de teren potrivite şi a tipurilor de culturi potrivite pentru Moldova;

studiu de fezabilitate pentru conversia centralelor de cogenerare pe bază de gaz în centrale de cogenerare pe bază de biomasă;

impactul utilizării energiei din biomasă asupra altor sectoare.

Impactul asupra altor sectoare

a) Cum va fi monitorizat impactul utilizării în scopuri energetice a biomasei asupra altor sectoare bazate pe agricultură şi silvicultură? Care sînt tipurile de impact respective? (Dacă este posibil, furnizaţi şi informaţii cu privire la efectele cantitative.) Se intenţionează pe viitor monitorizarea acestor tipuri de impact?

Impactul utilizării biomasei pentru producerea de energie va fi, în primul rînd, investigat în cadrul studiilor de fezabilitate efectuate în contextul viitoarei legislaţii privind biomasa. Cerinţele de monitorizare vor fi detaliate în legislaţie atît din punctul de vedere al colectării datelor, cît şi al prelucrării datelor.

Monitorizarea continuă se va efectua prin intermediul supravegherii cu regularitate a producerii din lemn, producerii de resturi sau deşeuri lemnoase, prin supravegherea preţurilor de achiziţie a lemnului de foc (monitorizarea achiziţionării de buşteni rotunzi din pădurile aflate în proprietate privată), monitorizarea utilizării biomasei lemnoase la unităţile energetice şi monitorizarea detaliată a comerţului exterior şi a angajării forţei de muncă, precum şi impactul asupra valorii adăugate în industria lemnului şi a mobilei.

În cazul biomasei forestiere, vor fi aplicate principiile gestionării durabile a pădurii, care asigură funcţiile economice, ecologice şi sociale ale pădurilor pentru toate activităţile de management forestier. Atunci cînd se extrage mai mult lemn şi deşeuri lemnoase pentru energie, se va ţine cont de durabilitatea locaţiei, inclusiv impactul asupra biodiversităţii, fertilităţii locaţiei, protecţiei solului şi a cumpenei apelor.

b) Ce gen de dezvoltare se preconizează în alte sectoare bazate pe agricultură şi pe silvicultură care ar putea avea un impact asupra utilizării în scopuri energetice? (De exemplu, îmbunătăţirea eficienţei/productivităţii ar putea creşte sau scădea volumul de subproduse disponibile pentru utilizare în scopuri energetice?)

Se preconizează o creştere pe viitor a cererii de lemn şi deşeuri lemnoase, în special pentru producerea de energie. Aspectele de durabilitate, competitivitate a industriilor forestiere, eficienţa şi viabilitatea economică şi fragmentarea, organizarea şi motivarea proprietarilor de pădure reprezintă provocările majore pentru exploatarea lemnului.

O orientare importantă de dezvoltare în industria lemnului ar putea consta în utilizarea optimă a lemnului şi a utilizării eficiente a energiei. Volumul de reziduuri lemnoase pe piaţă s-ar putea reduce semnificativ în cazul în care industria lemnului şi a mobilei se vor îndrepta spre producerea de energie verde (energie electrică şi/sau termică).

 

4.7. Utilizarea planificată a transferurilor statistice între părţile contractante şi participarea planificată la proiecte comune cu alte părţi contractante şi cu ţări terţe

Nu sînt planificate transferuri statistice sau proiecte comune cu alte părţi contractante sau ţări terţe în vederea atingerii obiectivului stabilit de decizia Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice de adoptare a Directivei 2009/28/CE. Totuşi, luînd în considerare diferenţa dintre traiectoria pentru atingerea obiectivul de 17% stabilită de Comunitatea Energetică şi traiectoria pentru atingerea obiectivului naţional de 20%, precum şi diferenţa dintre însăşi obiectivele stabilite pentru anul 2020, există o oportunitate de a transfera statistic această diferenţă.

4.7.1. Aspecte procedurale

a) Descrieţi (pas cu pas) procedurile naţionale care sînt deja sau care urmează să fie instituite pentru realizarea unui transfer statistic sau a unui proiect comun (inclusiv organismele responsabile şi punctele de contact).

Republica Moldova, deocamdată, nu a elaborat proceduri referitoare la realizarea transferului statistic sau a unui proiect comun. În acest scop, urmează a fi evaluate cu atenţie fezabilitatea acestor acţiuni pentru a nu periclita îndeplinirea obiectivului stabilit de Comunitatea Energetică. În ceea ce priveşte proiectele comune, Guvernul va coopera cu statele-membre UE, părţile contractante şi cu alte state în cadrul proiectelor comune în domeniul energiei electrice, al energiei pentru încălzire şi răcire din surse regenerabile.

Ministerul Economiei va fi responsabil pentru negocierea tratatelor/memorandumurilor de înţelegere/acordurilor cu alte părţi contractante/ţări terţe în vederea dezvoltării unor proiecte comune sau efectuării transferului statistic. Regulile asociate referitoare la proiectele comune sau efectuarea de transferuri statistice vor fi publicate pe pagina web a Ministerului Economiei.

b) Descrieţi modalităţile prin care entităţile private pot propune şi pot participa la proiecte comune fie cu părţi contractante, fie cu ţări terţe.

Ministerul Economiei va elabora aceste reguli. Punctul de contact va fi Agenţia pentru Eficienţă Energetică.

c) Prezentaţi criteriile în baza cărora se stabileşte cînd se folosesc transferurile statistice sau proiectele comune.

Proiectele comune vor fi identificate în baza potenţialului existent, efectuînd o evaluare permanentă a poziţionării ţării în raport cu traiectoria orientativă pentru îndeplinirea obiectivului stabilit pentru anul 2020, fără a afecta funcţionarea sistemului electroenergetic şi respectînd legislaţia primară şi secundară a ţării.

d) Care va fi mecanismul de implicare a altor părţi contractante interesate într-un proiect comun?

A se vedea răspunsul la întrebarea a) din prezentul punct.

e) Există disponibilitatea de a participa la proiecte comune în alte părţi contractante? Pentru ce capacitate instalată/volum de energie electrică sau termică produsă pe an este planificată acordarea de sprijin? Cum intenţionaţi să puneţi la dispoziţie scheme de sprijin pentru asemenea proiecte?

Pentru moment nu există astfel de intenţii.

4.7.2. Surplusul estimat de energie produsă din surse regenerabile în comparaţie cu traiectoria orientativă, care ar putea fi transferat altor părţi contractante

 

 

4.7.3. Potenţialul de proiecte comune estimat

a) În ce sectoare puteţi oferi o dezvoltare a utilizării energiilor din surse regenerabile pe teritoriul propriu pentru proiecte comune?

Pentru moment nu există astfel de intenţii.

b) S-a specificat tehnologia ce urmează a fi dezvoltată? Ce capacitate instalată/volum de energie electrică sau termică produsă pe an?

Pentru moment nu există astfel de intenţii.

c) Cum vor fi identificate amplasamentele pentru proiectele comune? (de exemplu, autorităţile sau promotorii de la nivel local pot recomanda amplasamente? Sau orice proiect poate participa, indiferent de amplasament?)

Pentru moment nu există astfel de intenţii.

d) Cunoaşteţi potenţialul de proiecte comune din alte părţi contractante sau din ţări terţe? (În ce sector? Ce capacitate? Care este sprijinul planificat? Pentru ce tehnologii?)

Pentru moment nu există astfel de intenţii.

e) Aveţi vreo preferinţă pentru acordarea de sprijin anumitor tehnologii? Daca da, care?

Pentru moment nu există astfel de intenţii.

4.7.4. Cererea estimată de energie din surse regenerabile care trebuie să fie satisfăcută din alte surse decît producţia naţională

Nu se prevede.

 

5. EVALUĂRI

5.1. Contribuţia totală preconizată a fiecărei tehnologii de producere a energiei din surse regenerabile la atingerea obiectivelor obligatorii pentru 2020 şi la traiectoria orientativă interimară privind ponderea energiei din surse regenerabile în energia electrică, în încălzire şi răcire, precum şi în transporturi.

 

 

 

 

Pînă în 2014 energia electrică din surse regenerabile urmează a fi produsă doar de centralele hidroelectrice la scară mică. Contribuţia anuală maximă a hidrocentralei existente este de 7 ktep (81 GWh) şi se preconizează că, în medie, centrala va produce acest volum anual de energie pînă şi după anul 2020.

În 2015 producerea de energie electrică din surse regenerabile se preconizează a fi suplimentată cu biogaz, pornind de la producerea anuală de 5 GWh în 2015 şi ajungînd la 31 GWh în 2020.

 

 

Energia din surse regenerabile folosită pentru încălzire şi răcire va fi produsă preponderent din biomasă, sub formă de lemn, deşeuri de lemn şi deşeuri agricole. Energia solară termală este o altă sursă sigură, care urmează să contribuie la producerea de energie din surse regenerabile. Se aşteaptă o creştere lentă în producerea de energie solară termală pînă la 8 ktep către anul 2020.

Încălzirea centralizată are o aplicare limitată doar în municipii. În prezent nu se produce energie termică centralizată din surse regenerabile, centralele CET-1, CET-2 şi CET-Nord funcţionînd pe bază de gaze naturale. Nu se aşteaptă modificarea situaţiei actuale pînă în anul 2020. După anul 2020 vor fi investigate posibilităţile de creare a unei CET noi sau de conversie a celor vechi.

 

 

Energia din surse regenerabile pentru sectorul transporturi va proveni din biomotorină, bioetanol şi energie electrică din surse regenerabile. În Republica Moldova deja se produce biomotorină, însă, în prezent, este exportată în Germania, prin urmare, nu este luată în considerare la definirea obiectivului indicativ.

Bioetanolul va fi importat iniţial în volum de 2 ktep în 2015 şi va spori pînă la 12 ktep către anul 2020. Biomotorina, la fel, va fi importată iniţial în volum de 4 ktep în 2015 şi va spori pînă la 27 ktep în 2020. Energia electrică din surse regenerabile în sectorul transporturilor, sub formă de transport rutier electric, se preconizează să atingă volumul total de 4 ktep în 2020.

Costul politicii de promovare a energiei din surse regenerabile în sectorul transporturi include cheltuielile pentru producerea de energie electrică din surse regenerabile pentru mijloacele de transport suplimentar la cheltuielile pentru importul de biocarburanţi. Cheltuielile totale pentru perioada respectivă vor însuma circa 35 milioane euro.

 

5.2. Contribuţia totală preconizată datorită măsurilor de eficientizare energetică şi de economisire de energie la atingerea obiectivelor obligatorii pentru 2020 şi la traiectoria orientativă interimară privind ponderea energiei din surse regenerabile în energia electrică, în încălzire şi răcire, precum şi în transporturi

Comparaţia între consumul final brut de energie în cadrul scenariului adiţional de eficienţă energetică şi cel din scenariul de referinţă (Tabelul 1 din prezentul Plan naţional) relevă faptul că realizarea măsurilor de eficienţă energetică va reuşi să diminueze consumul final brut estimat de energie la finele deceniului actual cu 533 ktep, ceea ce constituie 20% din consumul final brut de energie în scenariul de referinţă pentru anul 2020. Combinat cu diverse măsuri pentru a sprijini integrarea energiei din surse regenerabile, măsurile de eficienţă energetică vor ajuta Republica Moldova să atingă obiectivul obligatoriu stabilit de Comunitatea Energetică de 17% energie din surse regenerabile în consumul final brut de energie şi chiar să depăşească acest obiectiv. Comparat cu consumul global de energie în anul 2009, consumul brut de energie în 2020 va creşte uşor de la 2071 ktep pînă la 2160 ktep, presupunînd concomitent o redistribuire a contribuţiei fiecărui sector. Sectorul de încălzire şi răcire îşi va modifica uşor poziţia de la 59,1% pînă la 58,24%, consolidînd astfel postura de lider, iar sectorul de energie electrică îşi va întări poziţia de la 13,8% pînă la 19,3%, în timp ce consumul în transporturi nu numai că îşi va diminua contribuţia sa (de la 27% pînă la 22,4%), dar şi se va reduce de la 561 ktep pînă la 485 ktep.

 

5.3. Evaluarea impactului

Selectarea surselor potrivite pentru producerea de energie electrică este prezentată în tabelul 15.

 

 

Creşterea energiei electrice din surse regenerabile va fi generată preponderent de energia eoliană şi, parţial, de biogaz. Potrivit estimărilor, energia electrică din surse regenerabile va fi generată din sursa eoliană începînd cu anul 2016, iar din biogaz – în anul 2015. Nivelul actual (2009) de energie electrică regenerabilă este de 2%, fiind produsă de hidrocentrale mici. Moldova ar putea să atingă obiectivul indicativ stabilit de 10% pentru energia electrică din surse regenerabile în 2020, care este o contribuţie planificată pentru realizarea obiectivului global obligatoriu (17%) fără a fi nevoită să recurgă la transferuri statistice.

Motivul propunerii de a utiliza biogazul în locul deşeurilor menajere rezidă în faptul că, biogazul a fost utilizat în Moldova în trecut, prin urmare, implementarea tehnologiei este mai uşor de realizat.

 

 

Un calcul alternativ este prezentat în tabelul 17 în cazul ipotezei simplificatoare în care în 2020 vor fi instalaţi 400 MW energie electrică exclusiv din sursa eoliană.

 

 

Energie din surse regenerabile în transporturi

Sectorul transporturi din Moldova nu consumă carburanţi din surse regenerabile (potrivit datelor din anul de referinţă 2009). Cantitatea de biocarburant, care deja se produce în Moldova, este exportată în Germania. Energia regenerabilă în acest sector va fi asigurată din importurile de biocarburanţi şi din producţia internă de energie electrică din surse regenerabile.

Se presupune că motorina şi benzina comercializată pe piaţă vor rămîne cu aceeaşi cotă ca în anul 2009: circa 70% pentru motorină şi 30% pentru benzină. Consumul total de energie înregistrat în anul 2009 a fost de 561 ktep.

În continuare se presupune că se va menţine proporţia între biodieselul şi bioethanolul importate şi va fi aceeaşi cu cea actuală între motorină şi benzină. Importurile estimate sînt incluse în tabelul 18. Prima linie indică cantitatea de biocarburant necesară pentru a atinge cota de 10% de energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor. Se presupune că nivelul de amestec pentru motorină şi benzină va fi acelaşi (10%) în perioada respectivă.

 

 

Costul politicii de utilizare a sursei regenerabile în sectorul transporturi se referă, parţial, la producerea de energie electrică regenerabilă pentru transport, echivalînd cu circa 4,5 milioane euro în perioada respectivă, suplimentar la costurile biocarburanţilor de import după cum este prezentată în tabelul 19.

 

 

Costul pentru un litru de bioetanol şi biodiesel importat este, practic, acelaşi ca şi pentru un litru de motorină şi petrol. Totuşi, valoarea calorifică a bioetanolului şi biodieselului este mai mică decît cea a petrolului şi motorinei. Ceea ce înseamnă că va fi necesar să se importe o cantitate mai mare de biocarburanţi pentru a asigura acelaşi volum de energie la ieşire. Tabelul 20 prezintă diferenţa în densitate şi valoarea calorifică pentru diferiţi combustibili.

 

 

Acest fapt implică un cost al politicii de circa 30 milioane euro pentru consumatorii finali.

 

Energia din surse regenerabile în domeniul energiei termice

Potrivit celor menţionate mai sus, ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul de încălzire şi răcire trebuie să fie destul de mare pentru a garanta atingerea cotei globale de 20% a energiei din surse regenerabile. Aceasta înseamnă 27% în consumul de energie regenerabilă pentru încălzire şi răcire. Ponderea acestora în anul 2009 a constituit 20%, ceea ce înseamnă că mai rămîne de majorat cu 7 puncte procentuale.

De asemenea, în conformitate cu cele menţionate mai sus, producerea de energie termică se bazează în prezent pe deşeuri agricole şi de lemn; opţiunea cu cel mai mic cost ar fi sporirea anume a acestui tip de energie termică. Pentru diversitate şi accesibilitate mai mare în mixul de energie termică pentru Moldova este inclusă, la fel, energia solară. Prin urmare, extra costul potenţial pentru utilizatorii finali în acest caz este neglijabil.

 

5.4. Întocmirea prezentului Plan naţional şi urmărirea implementării acestuia

a) În ce mod au fost implicate autorităţile regionale şi/sau locale şi/sau oraşele în elaborarea prezentului Plan naţional? Au fost implicate şi alte părţi interesate?

La etapa de pregătire şi punere în discuţie a prezentului Plan naţional au fost implicaţi reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi trei agenţii de dezvoltare regională (care activează în partea de Centru, de Nord si de Sud a ţării în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor). Reprezentanţii organizaţiilor menţionate s-au implicat activ în activitatea grupului de lucru, reuniunile căruia au fost organizate sub egida Ministerului Economiei, cu participarea Agenţiei pentru Eficienţă Energetică.

La etapa de elaborare a prezentului Plan naţional au fost invitaţi reprezentanţii altor părţi interesate, inclusiv Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Î.S. “Moldelectrica”, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Universitatea Tehnică a Moldovei, Ministerul Mediului, Agenţia pentru Protecţia Consumatorului, Biroul Naţional de Statistică, operatorii reţelelor de distribuţie (ÎM Gas Natural Fenosa SA, SA Red Nord, SA Red Nord-Vest), societatea civilă etc. Elaborarea Planului naţional a fost sprijinită integral de echipa de consultanţi de la AF Consult, în cadrul proiectului finanţat de Ambasada Suediei.

b) Există planuri de dezvoltare a unor strategii regionale/locale cu privire la energia din surse regenerabile? Dacă da, aţi putea oferi o explicaţie în acest sens? În cazul în care sînt delegate competenţe importante la nivel regional/local, ce mecanisme vor asigura respectarea obiectivului naţional?

Prezentul document reprezintă primul Plan naţional de acţiuni în domeniul energiei din surse regenerabile, elaborat de Republica Moldova şi prezentat Secretariatului Comunităţii Energetice.

În conformitate cu prevederile Legii nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică (art.18), autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure elaborarea, coordonarea şi aprobarea propriilor programe de îmbunătăţire a eficienţei energetice peste fiecare 3 ani, care să includă componenta energiei regenerabile. Programul local în domeniul eficienţei energetice stabileşte politicile de îmbunătăţire a eficienţei energetice la consumatorii finali pe teritoriul din jurisdicţia administraţiei locale.

În conformitate cu capitolul VII secţiunea 2 din Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, (Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011) “Managerii energetici, cu suportul Agenţiei pentru Eficienţă Energetică, vor elabora programele locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice la fiecare trei ani şi planurile anuale de acţiuni privind implementarea măsurilor de eficienţă energetică.”

În baza planurilor locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice, managerii energetici vor elabora anual planuri locale de acţiuni pentru eficienţă energetică, care vor include acţiuni concrete în vederea realizării obiectivelor indicative definite de planurile locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi vor contribui la asigurarea conformităţii cu obiectivele stabilite de prezentul Plan naţional. Acţiunile incluse în planurile locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice vor fi finanţate din contul proiectelor existente/planificate (cu implicarea asistenţei din partea donatorilor) sau din contul bugetului local/public naţional.

Cel de al doilea Plan naţional de acţiuni în domeniul energiei din surse regenerabile, care urmează a fi elaborat pentru Republica Moldova, va ţine cont de Programul local de eficienţă energetică (va conţine componenţa energiei regenerabile) întocmite pentru perioada de referinţă.

Angajamentul autorităţilor administraţiei publice locale din Republica Moldova de a majora utilizarea energiei regenerabile pe teritoriile de jurisdicţie nu are doar caracter obligatoriu definit de Planul naţional de acţiuni în domeniul energetic din surse regenerabile/Programul local de eficienţă energetică, dar şi aspect voluntar. În perioada de elaborare a Planului naţional de acţiuni în domeniul energetic din surse regenerabile, 10 oraşe din Republica Moldova au semnat Convenţia primarilor – o iniţiativă comunitară, potrivit căreia semnatarii Convenţiei îşi asumă răspunderea să îndeplinească şi să depăşească obiectivul UE de a reduce pînă în anul 2020 emisiile de dioxid de carbon cu 20%. Prin urmare, în decursul anului ce urmează după semnarea Convenţiei, autorităţile administraţiei publice locale urmează să prezinte Comisiei Europene un plan de acţiuni privind energia durabilă în care să fie indicate acţiunile-cheie pe care autorităţile administraţiei publice locale intenţionează să le întreprindă.

c) Explicaţi desfăşurarea consultaţiilor publice în procesul de întocmire a prezentului Plan naţional.

Ministerul Economiei şi Agenţia pentru Eficienţă Energetică au format un grup de lucru cu participarea principalelor părţi interesate din sectorul energetic al Republicii Moldova.

Acest grup de lucru a elaborat primul proiect, pus în discuţie la două reuniuni organizate în acest scop şi au agreat versiunea finală. Conform acordului Ministerul Economiei şi Agenţia pentru Eficienţă Energetică au distribuit documentul în cauză părţilor interesate.

În baza comentariilor de la părţile interesate şi publicului larg prezentul Plan naţional va fi corectat corespunzător şi prezentat Guvernului.

d) Indicaţi punctul de contact naţional /autoritatea sau organismul naţional responsabil(ă) de urmărirea prezentului Plan naţional?

În conformitate cu articolul 26 din Legea nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică, autoritatea naţională responsabilă de elaborarea şi monitorizarea prezentului Plan naţional este Agenţia pentru Eficienţă Energetică din subordinea Ministerului Economiei. Ministerul Economiei asigură coordonarea şi asistenţa necesară pentru desfăşurarea acestor activităţi.

e) Dispuneţi de un sistem de monitorizare, inclusiv indicatori pentru măsurile şi instrumentele individuale, pentru a urmări implementarea prezentului Plan naţional? Dacă da, ne puteţi oferi mai multe detalii cu privire la acest sistem?

Sistemul de monitorizare a prezentului Plan naţional este în proces de elaborare. Sistemul va fi gestionat de Agenţia pentru Eficienţă Energetică şi va permite documentarea şi urmărirea fiecărei surse de energie regenerabilă introdusă în sector. Costurile constituie un aspect important pentru Guvern, inclusiv costurile de construcţie pentru introducerea şi dezvoltarea energiei din surse regenerabile (de exemplu, cazane sau turbine eoliene, panouri solare etc.). Sistemul de monitorizare va permite analiza preţurilor de consum pentru energia din surse regenerabile (examinînd, totodată, formarea şi evoluţia lor), precum şi costurile statului pentru introducerea energiei din surse regenerabile (de exemplu, costurile de subvenţionare, costurile scutirilor fiscale, costurile informaţionale etc.).

Sistemul va oferi posibilitatea de a observa influenţa măsurilor cuprinse de Planul naţional de acţiuni privind eficienţa energetică şi Planul naţional de acţiuni în domeniul energetic din surse regenerabile (de exemplu, a cerinţei impuse importurilor de carburanţi în ceea ce priveşte cota de biocarburanţi) asupra preţurilor de consum.