L E G E

privind fondul ariilor naturale protejate de stat

nr. 1538-XIII  din  25.02.1998

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-68/442 din 16.07.1998

* * *

Notă: În tot cuprinsul legii, cuvintele “peisagistică” şi “peisageră” se înlocuiesc cu cuvîntul “peisajeră” conform Legii nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007

Parlamentul adoptă prezenta lege.

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. – Prezenta lege stabileşte bazele juridice ale creării şi funcţionării fondului ariilor naturale protejate de stat, principiile, mecanismul şi modul lui de conservare, precum şi atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale, ale organizaţiilor neguvernamentale şi ale cetăţenilor în acest domeniu.

Art.2. – În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:

arie de protecţie specială avifaunistică – spaţiu natural destinat conservării, menţinerii şi, după caz, readucerii într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, în vederea protecţiei speciilor de pasări migratoare sălbatice;

arie naturală protejată – spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui;

arie cu management multifuncţional – spaţiu terestru şi/sau acvatic (arie cu resurse gospodărite) în care, concomitent cu conservarea naturii, se efectuează valorificarea reglementată a florei, faunei, resurselor de apă şi păşunilor, se practică turismul reglementat;

autoritate centrală pentru mediu – autoritate cu competenţe supreme şi exclusive în domeniul protecţiei mediului, care elaborează, promovează şi traduce în viaţă politica ecologică la nivel naţional;

biocenoză – totalitate a microorganismelor, ciupercilor, plantelor şi animalelor care populează un spaţiu terestru sau acvatic mai mult sau mai puţin omogen şi care se caracterizează prin anumite legături specifice între ele şi prin adaptare la mediu;

biodiversitate – variabilitate a organismelor vii din ecosistemele terestre şi marine, din alte ecosisteme acvatice şi complexe ecologice ale căror componente sînt; noţiunea cuprinde diversitatea intraspecifică şi interspecifică, diversitatea ecosistemelor;

ecosistem – complex dinamic al asociaţiilor de plante, animale, ciuperci şi microorganisme, precum şi totalitatea factorilor abiotici ai mediului, a căror interacţiune constituie o unitate funcţională integrală;

echilibru ecologic – ansamblu de stări funcţionale ale unui ecosistem, a căror dinamică îi asigură structura şi funcţiile;

fond al ariilor protejate – totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi a complexelor naturale protejate de stat;

genofond – totalitate a speciilor floristice, faunistice, a speciilor de ciuperci şi a microorganismelor purtătoare de informaţie ereditară;

habitat, biotop – loc natural de trai al organismelor şi al populaţiilor de floră, faună, ciuperci şi microorganisme;

monument al naturii – obiect unic al naturii avînd o deosebită valoare ecologică, ştiinţifică, culturală, istorică şi estetică;

parc naţional – spaţiu natural reprezentativ cu diverse peisaje geografice, obiecte şi complexe naturale şi cultural-istorice, specii floristice şi faunistice autohtone, destinat utilizării în scop ştiinţific, recreativ, economic, cultural, turistic, instructiv, educativ etc.;

rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic) – sistem natural omogen silvic, de stepă şi luncă, de baltă şi mlaştină, avînd valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă, estetică, instructivă şi educaţională, destinat menţinerii calităţilor sale naturale şi efectuării unor activităţi economice reglementate;

rezervaţie ştiinţifică – spaţiu biogeografic terestru şi/sau acvatic de importanţă naţională cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor naturale, conservării biodiversităţii, elaborării bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului;

rezervaţie naturală – spaţiu natural, valoros din punct de vedere ştiinţific, destinat păstrării şi restabilirii unui sau a mai multor componente ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic;

rezervaţie de resurse – spaţiu natural care cuprinde resurse deosebit de valoroase, de importanţă naţională, protejate în scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare;

rezervaţie a biosferei – spaţiu geografic terestru şi/sau acvatic cu elemente şi formaţiuni fizico-geografice, specii de plante şi de animale de importanţă naţională şi internaţională, cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, desemnat de UNESCO drept componentă a patrimoniului natural mondia;

zonă umedă de importanţă internaţională – teritoriu şi/sau întindere de apă care include diferite tipuri de ecosisteme umede şi corespunde criteriilor de evidenţiere a zonelor umede de importanţă internaţională ale Convenţiei Ramsar, deţinînd o bogată diversitate biologică şi avînd un rol important în calitate de habitat pentru păsările acvatice.

[Art.2 completat prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

[Art.2 completat prin Legea nr.61 din 01.04.2011, în vigoare 24.05.2011]

[Art.2 completat prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

Art.3. – (1) Fondul ariilor naturale protejate de stat (în continuare – fondul ariilor protejate) include obiectele şi complexele naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru:

a) conservarea biodiversităţii şi habitatelor naturale, în special de importanţă internaţională şi transfrontalieră;

b) conservarea habitatelor naturale de importanţă specială pentru speciile migratoare de animale, în special în zonele lor de zbor, concentrare, hibernare, năpîrlire şi înmulţire;

c) studierea proceselor naturale;

d) restabilirea echilibrului ecologic;

e) educarea ecologică a populaţiei;

f) dezvoltarea turismului ecologic.

(2) Datele iniţiale despre fondul ariilor protejate sînt utilizate la elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului.

[Art.3 în redacţia Legii nr.61 din 01.04.2011, în vigoare 24.05.2011]

Art.4. – (1) Fondul ariilor protejate constă din următoarele categorii de obiecte şi complexe naturale:

1) delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:

a) rezervaţie ştiinţifică;

b) parc naţional;

c) monument al naturii;

d) rezervaţie naturală;

e) rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic);

f) rezervaţie de resurse;

g) arie cu management multifuncţional;

2) care nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:

a) grădină dendrologică;

b) monument de arhitectură peisajeră;

c) grădină zoologică;

3) stabilite prin alte reglementări internaţionale:

a) rezervaţie a biosferei (Programul UNESCO);

b) zonă umedă de importanţă internaţională (Convenţia Ramsar).

(2) Zona umedă de importanţă internaţională, precum şi părţile ei componente, poate avea, în acelaşi timp, statutul uneia dintre categoriile stipulate în alin.(1) sau poate include în componenţa sa unul sau mai multe obiecte din aceste categorii.

[Art.4 modificat prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

[Art.4 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Art.5. – Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate sînt de importanţă internaţională, naţională şi locală. Modul de atribuire a acestor grade de importanţă este stabilit de prezenta lege, de alte acte normative privind fondul ariilor protejate, precum şi de convenţiile internaţionale din domeniu (Convenţia privind diversitatea biologică, Rio de Janeiro, 1992; Convenţia privind viaţa sălbatică şi habitatele naturale din Europa, Berna, 1979; Convenţia privind speciile migratoare de animale, Bonn, 1979; Convenţia privind zonele umede de importanţă internaţională, Ramsar, 1971 etc.).

Art.6. – Prin crearea fondului de arii protejate se urmăreşte:

a) reglementarea relaţiilor din domeniul protecţiei mediului, conservarea obiectelor şi complexelor naturale pentru generaţia actuală şi generaţiile viitoare;

b) studierea profundă a proceselor naturale din biocenoze, inclusiv a ecosistemelor silvice şi de stepă importante, a zonelor umede, a locurilor de reproducere, de hibernare şi a căilor de migraţie a animalelor, şi restabilirea echilibrului ecologic în ariile naturale protejate;

c) menţinerea fondului genetic în limitele capacităţilor biologice ale obiectelor şi complexelor naturale;

d) tragerea la răspundere a persoanelor fizice şi juridice care au cauzat prejudicii ariilor naturale protejate;

e) respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale cu privire la ariile naturale protejate.

[Art.6 completat prin Legea nr.61 din 01.04.2011, în vigoare 24.05.2011]

Art.7. – (1) Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate sînt proprietate publică, cu excepţia terenurilor indicate la alin.(3).

(2) Terenurile obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate sînt destinate ocrotirii naturii, fac parte din proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate, au un regim de protecţie şi gospodărire conform legislaţiei în vigoare.

(3) În fondul ariilor protejate pot fi incluse şi terenuri private, luate sub protecţia statului, ele rămînînd proprietatea titularilor de terenuri private. Delimitarea drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi se stabileşte conform unui regulament special.

(4) Deţinătorii de terenuri proprietate publică asigură anual finanţarea obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate din teritoriu şi le delimitează cu borne de hotar.

(5) Deţinătorii de terenuri în care se află obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate specificate la art.4 alin.(1) pct.1) lit.c)–g), precum şi la pct.2) lit.b), sînt obligaţi să le asigure regim de protecţie conform legislaţiei în vigoare.

(6) Deţinătorii de terenuri proprietate publică, precum şi autorităţile administraţiei publice locale, sînt obligaţi să facă propuneri, la un interval de 3-5 ani, începînd cu anul 2000, în vederea luării sub protecţia statului a celor mai valoroase şi mai reprezentative ecosisteme, biotopuri şi monumente ale naturii de importanţă naţională şi locală.

(7) La elaborarea documentaţiei de urbanism şi de amenajare a teritoriului, a proiectelor de organizare şi dezvoltare a ramurilor economiei naţionale, se ţine cont de dislocarea obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate, în vederea gestionării durabile a acestora.

[Art.7 completat prin Legea nr.144 din 19.07.2018, în vigoare 24.09.2018]

[Art.7 modificat prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

[Art.7 modificat prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

[Art.7 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Art.8. – Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate se folosesc pentru:

a) protecţia celor mai reprezentative arii naturale;

b) păstrarea genofondului;

c) conservarea biodiversităţii;

d) păstrarea aspectului natural al peisajului geografic;

d¹) protecţia căilor de migraţie şi a locurilor de reproducere;

e) efectuarea de cercetări ştiinţifice;

f) monitorizarea ariilor naturale protejate;

g) educarea ecologică, culturală, estetică şi recrearea cetăţenilor.

[Art.8 completat prin Legea nr.61 din 01.04.2011, în vigoare 24.05.2011]

Art.9. – Activităţile planificate care, fie individual, fie în combinaţie cu alte activităţi, pot avea un impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de stat, siturilor Emerald sau asupra speciilor şi habitatelor naturale din cadrul acestora se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

[Art.9 în redacţia Legii nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]

Art.10. – Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, deţinătorii de terenuri în a căror administrare se află obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate furnizează gratuit, în mod obligatoriu, autorităţii centrale pentru mediu datele necesare monitoringului ecologic.

Art.11. – (1) Retragerea de terenuri din fondul ariilor protejate este strict interzisă, cu excepţia cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma calamităţilor naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite. În astfel de situaţii, retragerea de terenuri din fondul ariilor protejate se face la propunerea autorităţii centrale pentru mediu şi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în temeiul unui act al Parlamentului.

(2) Arborii seculari, în caz de uscare, se retrag din regimul de protecţie cu avizul autorităţii centrale pentru mediu.

(3) Mecanismul luării sub protecţia statului a ariilor naturale reprezentative ce aparţin autorităţilor administraţiei publice centrale prevede că, în caz de divergenţe de poziţii, prioritate are poziţia autorităţii centrale pentru mediu, a Academiei de Ştiinţe şi a Institutului Naţional de Ecologie. Poziţia autorităţilor administraţiei publice centrale şi/sau a altor organe deţinătoare de proprietate publică rămîne a fi consultativă.

TITLUL II

ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE, ALE

ORGANIZAŢIILOR NEGUVERNAMENTALE ŞI ALE CETĂŢENILOR

PRIVIND FONDUL ARIILOR PROTEJATE

Art.12. – Parlamentul:

a) determină politica conservării biodiversităţii şi aprobă un program strategic privind dezvoltarea fondului ariilor protejate;

b) adoptă acte legislative cu privire la fondul ariilor protejate;

c) ratifică convenţiile şi acordurile internaţionale cu privire la ariile naturale protejate;

d) adoptă acte cu privire la fondarea de rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei, grădini dendrologice şi grădini zoologice, precum şi la luarea sub protecţia statului a celorlalte arii naturale specificate la art.4, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

[Art.12 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.12 modificat prin Legea nr.631-XIV din 15.10.1999, în vigoare 11.11.1999]

Art.13. – Guvernul:

a) promovează politica de conservare a biodiversităţii şi transpune în viaţă programul strategic privind dezvoltarea fondului ariilor protejate;

b) cere deţinătorilor de terenuri proprietate publică să prezinte, în mod obligatoriu, propuneri privind luarea sub protecţia statului a ariilor naturale reprezentative;

c) finanţează programele ştiinţifice şi asigură baza tehnico-materială a dezvoltării fondului ariilor protejate;

d) contribuie la colaborarea internaţională în domeniul fondului ariilor protejate;

e) reglementează şi alte aspecte de activitate referitoare la fondul ariilor protejate;

f) aprobă, cu avizul comisiei permanente a Parlamentului sesizate în fond, regulamentele-cadru pentru categoriile de obiecte şi complexele naturale specificate la art.4;

g) aprobă regulamentele de funcţionare pentru categoriile de obiecte şi complexe naturale specificate la art.4 alin.(1) pct.1) lit.b) şi pct.3) lit.a);

h) aprobă limitele obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate;

i) aprobă planurile de management pentru categoriile de obiecte şi complexe naturale specificate la art.4 alin.(1) pct.3) lit.a);

j) aprobă Concepţia-cadru şi Regulamentul cu privire la funcţionarea Sistemului informaţional automatizat al fondului ariilor naturale protejate de stat.

[Art.13 completat prin Legea nr.144 din 19.07.2018, în vigoare 24.09.2018]

[Art.13 completat prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

[Art.13 completat prin Legea nr.631-XIV din 15.10.1999, în vigoare 11.11.1999]

Art.14. – Autoritatea centrală pentru mediu:

a) exercită controlul de stat asupra respectării regimului de protecţie a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate, indiferent de subordonarea şi tipul proprietăţii lor;

b) gestionează ariile naturale cu regim special de protecţie, prevăzute la art.4 alin.(1) pct.1) lit.a);

c) elaborează şi coordonează programul strategic privind dezvoltarea fondului ariilor protejate;

d) organizează monitoringul fondului ariilor protejate;

e) promovează politica privind ariile naturale protejate şi, împreună cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, elaborează şi prezintă Guvernului şi Parlamentului propuneri vizînd fondarea rezervaţiilor ştiinţifice, parcurilor naţionale, rezervaţiilor biosferei, grădinilor dendrologice şi grădinilor zoologice şi luarea sub protecţia statului a unei arii naturale reprezentative sau a unui set de astfel de arii;

f) controlează respectarea regimului de protecţie în ariile naturale protejate din subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;

g) elaborează propuneri de perfecţionare a legislaţiei cu privire la fondul ariilor protejate;

h) asigură evidenţa obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate;

i) elaborează, în comun cu ministerele şi departamentele interesate, cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, compartimentul arii naturale protejate în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului;

j) întreţine relaţii internaţionale în probleme ce ţin de fondul ariilor protejate şi conservarea biodiversităţii;

k) elaborează şi coordonează programe de cercetări ştiinţifice, derulate în cadrul fondului ariilor protejate;

l) coordonează şi avizează, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, schemele de amplasare raţională a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate;

m) elaborează şi prezintă Guvernului pentru aprobare, de comun acord cu comisia permanentă a Parlamentului sesizată în fond, regulamentele-cadru pentru categoriile de obiecte şi complexele naturale specificate la articolul 4;

n) stabileşte, în comun cu Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, limitele obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate;

o) ţine registrul Sistemului informaţional automatizat al fondului ariilor naturale protejate de stat prin intermediul Institutului de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

[Art.14 completat prin Legea nr.144 din 19.07.2018, în vigoare 24.09.2018]

[Art.14 modificat prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

[Art.14 completat prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

[Art.14 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.14 completat prin Legea nr.631-XIV din 15.10.1999, în vigoare 11.11.1999]

Art.15. – Autorităţile administraţiei publice locale:

a) sînt responsabile de respectarea în teritoriu a legislaţiei ecologice, inclusiv a prezentei legi;

b) iau măsuri de pază şi protecţie, de refacere şi reconstrucţie ecologică în limitele obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate specificate la art.4 alin.(1) pct.1) lit.c)–g) şi la pct.2) lit.b);

c) declară drept arii naturale protejate anumite spaţii naturale din teritoriu, care urmează să fie incluse în documentaţiile urbanistice şi de amenajare a acestuia.

[Art.15 completat prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

[Art.15 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Art.16. – Organizaţiile neguvernamentale sînt în drept:

a) să elaboreze programe ecologice vizînd ariile naturale protejate, să le propage şi să participe la realizarea lor;

b) să formeze fonduri ecologice;

c) să participe la supravegherea respectării regimului de protecţie în obiectele şi complexele fondului ariilor protejate;

d) să contribuie maximal la educarea ecologică a maselor;

e) să editeze şi să propage materiale despre ariile naturale protejate;

f) să primească informaţii despre mediu şi să efectueze investigaţii, coordonate cu autoritatea centrală pentru mediu;

g) să facă propuneri şi să prezinte materialele de rigoare privind luarea sub protecţia statului a unor arii naturale reprezentative.

Art.17. Cetăţenii sînt în drept:

a) să iniţieze dezbaterea publică a proiectelor de acte legislative şi de alte acte normative privind fondul ariilor protejate;

b) să facă propuneri privind luarea sub protecţia statului a obiectelor şi complexelor naturale şi includerea lor în fondul ariilor protejate;

c) să exercite controlul public asupra respectării legislaţiei cu privire la fondul ariilor protejate;

d) să desfăşoare, în cadrul organizaţiilor neguvernamentale, activităţi de protecţie a mediului;

e) să depună în orice instanţă de resort demersuri privind reprofilarea şi modernizarea obiectivelor economice care poluează ariile naturale protejate.

TITLUL III

REGIMUL DE ADMINISTRARE A FONDULUI ARIILOR PROTEJATE

Capitolul 1

PRINCIPII GENERALE

Art.18. – Regimul de administrare a fondului ariilor protejate reprezintă un ansamblu unitar de măsuri de protecţie, ecologice şi tehnico-organizatorice care reglementează activitatea, desfăşurată în cadrul fondului, de conservare, optimizare şi dezvoltare raţională durabilă a reţelei de arii naturale protejate.

Art.19. – Rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, rezervaţiile biosferei, grădinile dendrologice şi grădinile zoologice au statut de persoană juridică.

[Art.19 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Art.20. – (1) Terenurile şi bazinele acvatice din componenţa rezervaţiilor ştiinţifice, zonelor cu protecţie integrală ale parcurilor naţionale şi rezervaţiilor biosferei, grădinilor dendrologice se sustrag din circuitul economic şi se transmit în folosinţă pe termen nelimitat instituţiilor corespunzătoare. În limitele parcurilor naţionale şi rezervaţiilor biosferei se pot afla terenuri şi bazine acvatice ale altor beneficiari sau proprietari. În acest caz, beneficiarii şi proprietarii sînt obligaţi să respecte restricţiile cu privire la protecţia mediului şi interdicţiile la genurile de activitate prevăzute de prezenta lege.

(2) În cazul cînd în componenţa rezervaţiei ştiinţifice, parcului naţional şi a rezervaţiei biosferei se includ terenuri private, titularilor funciari li se propun terenuri similare sau o compensaţie bănească. Cheltuielile aferente reorientării gospodăririi terenurilor private, precum şi veniturile ratate vor fi reparate de stat.

(3) Ariile naturale protejate funcţionează în conformitate cu regulamentele-cadru. După caz, autoritatea centrală pentru mediu, cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, aprobă, în baza regulamentului-cadru, regulamente pentru unele obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate.

(4) Obiectele naturale (arbori seculari, izvoare etc.) care se află în aria naturală protejată şi care au un alt regim special de protecţie sînt supuse şi regimului de protecţie al ariei naturale respective.

[Art.20 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.20 modificat prin Legea nr.454-XV din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001]

[Art.20 modificat prin Legea nr.631-XIV din 15.10.1999, în vigoare 11.11.1999]

Art.21. – În cazul în care rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional şi rezervaţia biosferei sînt administrate de o altă autoritate a administraţiei publice centrale decît autoritatea centrală pentru mediu, ele prezintă acesteia dări de seamă informative semestriale şi dări de seamă anuale detaliate, precum şi “Analele naturii” pe care le editează. Deţinătorii de alte obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate prezintă anual informaţii despre starea ariilor naturale respective şi despre activitatea desfăşurată în ele.

Capitolul 2

REZERVAŢIA ŞTIINŢIFICĂ

Art.22. – Rezervaţia ştiinţifică are ca obiectiv prioritar protecţia mediului, efectuarea de cercetări ştiinţifice, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei.

Art.23. – (1) Rezervaţia ştiinţifică are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se subordonează autorităţii centrale pentru mediu.

(2) Delimitarea atribuţiilor de gospodărire a terenurilor silvice din rezervaţie între autoritatea centrală pentru mediu şi autoritatea centrală pentru silvicultură se efectuează în baza unui regulament special.

Art.24. – Rezervaţia ştiinţifică are următoarele sarcini:

a) conservarea biodiversităţii şi menţinerea complexului său natural în afara impactului antropic;

b) conservarea staţiunilor terestre şi a habitatelor acvatice (biotopurilor terestre şi acvatice);

c) efectuarea de cercetări ştiinţifice;

d) aplicarea realizărilor ştiinţei din domeniul ariilor naturale protejate şi realizarea programelor ecologice;

e) ţinerea analelor naturii;

f) efectuarea monitoringului ecologic;

g) colaborarea în domeniul ariilor naturale protejate cu organisme şi instituţii de specialitate din ţară şi din străinătate;

h) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului;

i) pregătirea cadrelor ştiinţifice şi a specialiştilor în domeniul ocrotirii naturii, în special în cel al ariilor naturale protejate.

Art.25. – În rezervaţia ştiinţifică, excepţie făcînd zonele cu protecţie integrală, sînt permise:

a) lucrările de regenerare şi reconstrucţie ecologică;

b) derularea măsurilor de apărare contra incendiilor;

c) efectuarea măsurilor de profilaxie veterinară şi sanitară;

d) vînătoarea de selecţie şi reglementarea efectivului de animale, în conformitate cu prevederile Legii regnului animal;

e) păşunatul şi strîngerea fînului de către salariaţii rezervaţiei, conform regulamentului acesteia;

f) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;

g) construcţia de locuinţe de serviciu pentru personalul ştiinţific al rezervaţiei;

h) alte activităţi ce nu contravin sarcinilor rezervaţiei, aprobate de consiliul ei ştiinţific şi coordonate cu autoritatea centrală pentru mediu.

[Art.25 modificat prin Legea nr.213 din 03.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

Art.26. – În rezervaţia ştiinţifică sînt interzise activităţile ce pot conduce la dereglarea evoluţiei fireşti a proceselor naturale, în special:

a) lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrările hidroameliorative şi de altă natură, care conduc la deteriorarea echilibrului ecologic;

b) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepţia celor de importanţă naţională (petrol, gaze naturale) cu condiţia respectării cerinţelor speciale de protecţie a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;

c) administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide şi de alte substanţe chimice nocive;

d) deplasarea vehiculelor pe căile terestre şi acvatice altele decît cele de uz comun şi parcarea lor în locuri neamenajate în astfel de scopuri;

e) păşunatul, vînatul, pescuitul sau cositul neautorizat, precum şi distrugerea cuiburilor, vizuinelor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale;

f) colectarea speciilor de plante şi animale în stare vie şi prelucrată, precum şi a unor părţi ale acestora, cu excepţia colectării lor în scopuri ştiinţifice şi, după caz, muzeistice;

g) recoltarea plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor, ciupercilor, stufului, papurei, vătămarea arborilor;

h) tăierile rase;

i) introducerea unor noi specii de plante şi animale;

j) arderea pajiştilor, a stufului şi a papurei, aprinderea rugurilor, orice formă de odihnă a populaţiei;

k) aflarea persoanelor străine, cu excepţia lucrătorilor ştiinţifici din alte instituţii şi a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale care au permis.

[Art.26 modificat prin Legea nr.1303-XV din 25.07.2002, în vigoare 15.08.2002]

Art.27. – În rezervaţia ştiinţifică se creează zonă cu protecţie integrală unde se efectuează numai cercetări ştiinţifice. Această zonă cuprinde cel puţin 20% din teritoriul rezervaţiei. Ea poate fi situată pe unul sau pe cîteva sectoare din aria rezervaţiei, în dependenţă de suprafaţa sa şi de tipurile ecosistemelor. Amplasamentul şi suprafaţa zonei cu protecţie integrală se stabilesc de consiliul ştiinţific al rezervaţiei şi se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Art.28. – (1) În rezervaţia ştiinţifică se instituie consiliu ştiinţific, care examinează şi reglementează orice activitate din cadrul ei.

(2) Componenţa şi regulamentul consiliului ştiinţific sînt aprobate de autoritatea centrală pentru mediu.

(3) În rezervaţie, cercetările ştiinţifice sînt organizate şi efectuate de secţia ei ştiinţifică şi de alte instituţii ştiinţifice, precum şi de organizaţii neguvernamentale.

Art.29. – Statul de funcţii al rezervaţiei ştiinţifice se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Capitolul 3

PARCUL NAŢIONAL

Art.30. – Parcul naţional are ca obiectiv păstrarea complexelor naturale de o deosebită importanţă ecologică, estetică şi cultural-istorică în vederea armonizării peisajelor geografice şi folosirii lor durabile în scopuri ştiinţifice, culturale, turistice, instructive şi educaţionale.

[Art.30 în redacţia Legii nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

Art.31. – Parcul naţional are statut de instituţie publică. Subordonarea lui se stabileşte la momentul fondării.

[Art.31 modificat prin Legea nr.71 din 31.03.2022, în vigoare 22.05.2022]

Art.32. – Parcul naţional are următoarele sarcini:

a) conservarea şi protejarea peisajelor geografice, a obiectelor geomorfologice, a regnului vegetal şi animal, a monumentelor istorice şi culturale în scopuri ştiinţifice, cognitive, recreative şi economice;

b) crearea de condiţii pentru turism şi odihnă;

c) elaborarea şi aplicarea metodelor ştiinţifice de conservare a obiectelor şi complexelor naturale în condiţiile folosirii lor în scopuri recreative;

d) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei.

Art.33. – Utilizarea de resurse naturale, derularea de activităţi economice şi recreative în parcul naţional se vor face în strictă conformitate cu regulamentul de funcţionare.

[Art.33 modificat prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

Art.34. – (1) Teritoriul parcului naţional se divizează în următoarele zone funcţionale:

zona A, de protecţie integrală, care include terenuri destinate restabilirii complexelor naturale din parc, protejării monumentelor istorico-culturale şi arheologice şi în care este interzisă orice activitate recreativă şi economică. În această zonă se efectuează numai cercetări ştiinţifice conform unui program aprobat de consiliul ştiinţific al parcului şi coordonat cu autoritatea centrală pentru mediu;

zona B, de recreaţie, în care sînt asigurate condiţii pentru vizitarea locurilor pitoreşti ale parcului şi pentru un scurt agrement. Poate avea cărări turistice, adăposturi pentru timp nefavorabil, locuri pentru ruguri, rezerve de combustibil, puncte de observaţie, obiecte sanitare, indicatoare, panouri de avertisment, scheme ale amplasamentului obiectelor naturale, cultural-istorice şi de deservire socială. În această zonă se efectuează, după caz, lucrări silvice pentru păstrarea şi restabilirea peisajelor geografice;

zona C, de recreaţie, destinată unui agrement de lungă durată. În această zonă se permite amplasarea de campinguri, hoteluri, moteluri, poiene pentru bivuacuri, baze turistice, birouri de excursii, centre informaţionale, unităţi de alimentaţie publică, comerciale şi de asistenţă socio-culturală;

zona D, economică, unde derulează activităţi economice care nu contravin regimului parcului naţional, şi anume: cultivarea plantelor agricole tradiţionale pentru zona dată, folosindu-se metode biologice de combatere a dăunătorilor, aplicîndu-se îngrăşăminte şi chimicale în strictă conformitate cu normele tehnologice şi cu regulile de securitate sanitară; funcţionarea diferitelor unităţi în baza utilizării tehnologiilor nepoluante, respectîndu-se regulile de protecţie a mediului.

(2) Deservirea recreativă a vizitatorilor este organizată de administraţia parcului şi de ministerele şi departamentele interesate, de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu. Pentru vizitarea zonelor B şi C se plăteşte taxă, stabilită în regulamentul parcului naţional.

[Art.34 completat prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

Art.35. – (1) În parcul naţional se instituie un consiliu tehnico-ştiinţific şi un consiliu consultativ de administrare, care examinează şi reglementează activităţile din cadrul parcului în limitele legislaţiei în vigoare.

(2) Componenţa şi regulamentul consiliului tehnico-ştiinţific şi cele ale consiliului consultativ de administrare sînt aprobate de autoritatea ierarhic superioară.

[Art.35 în redacţia Legii nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

Art.36. – Statul de funcţii al parcului naţional se stabileşte de autoritatea centrală pentru mediu.

[Art.36 modificat prin Legea nr.71 din 31.03.2022, în vigoare 22.05.2022]

Capitolul 4

MONUMENTUL NATURII

Art.37. – Monumentele naturii se clasifică în:

a) geologice şi paleontologice: peşteri, grote, denudaţii, stînci, rîpe, recife, falii, cariere, pîlnii carstice, alte obiecte unice sau reprezentative din punct de vedere geologic, descoperiri paleontologice;

b) hidrologice: lacuri, alte bazine acvatice, izvoare, rîuri, albii vechi şi alte obiecte unice sau reprezentative din punct de vedere hidrologic;

c) zoologice: arii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor de animale rare, precum şi a unor specii de animale rare sau periclitate;

d) botanice: teritorii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor de plante endemice, relicte, comunităţi ale lor, precum şi a unor specii de plante rare sau periclitate, a arborilor seculari;

e) mixte: spaţii în care se întîlnesc elementele enumerate la lit.a)–d);

f) specii de plante şi animale rare.

Art.38. – (1) Monumentele naturii se află în gestiunea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.

(2) Deţinătorul terenului declarat monument al naturii este obligat:

a) să asigure respectarea regimului de protecţie al monumentului naturii;

b) să instaleze la hotarele monumentului naturii borne, panouri de avertisment, indicatoare, itinerare turistice pedestre şi să asigure integritatea lor;

c) să îngrădească zonele de protecţie ale arborilor seculari şi ale monumentelor hidrologice;

d) să amelioreze condiţiile de trai ale animalelor, aplicînd metode biotehnice adecvate.

Art.39. – În perimetrul monumentului naturii se efectuează cercetări ştiinţifice.

Capitolul 5

REZERVAŢIA NATURALĂ

Art.40. – Rezervaţia naturală are ca obiectiv asigurarea condiţiilor optime de protejare şi restabilire a speciilor, a comunităţilor vegetale şi animale semnificative din punct de vedere naţional.

Art.41. – Rezervaţiile naturale se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.

Art.42. – În cadrul rezervaţiei naturale se efectuează cercetări ştiinţifice.

Capitolul 6

REZERVAŢIA PEISAJERĂ

(DE PEISAJ GEOGRAFIC)

Art.43. – Rezervaţia peisajeră (de peisaj geografic) are ca obiectiv conservarea peisajelor geografice de importanţă naţională, utilizarea lor reglementată în scopuri economice, estetice, culturale şi recreative.

Art.44. – Rezervaţiile peisajere (de peisaje geografice) se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.

Art.45. – În cadrul rezervaţiei peisajere (de peisaj geografic) se efectuează cercetări ştiinţifice.

Capitolul 7

REZERVAŢIA DE RESURSE

Art.46. – Rezervaţia de resurse are ca obiectiv conservarea resurselor naturale pentru menţinerea lor în stare naturală în vederea valorificării ulterioare.

Art.47. – Rezervaţiile de resurse se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, iar teritoriile acestora rămîn deţinătorilor.

Art.48. – Statutul de rezervaţie de resurse are un caracter provizoriu, în funcţie de importanţa ei ecologică şi economică, evaluată de organizaţiile şi instituţiile ştiinţifice de domeniu de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu.

Art.49. – În cadrul rezervaţiei de resurse se efectuează cercetări ştiinţifice.

Capitolul 8

ARIA CU MANAGEMENT MULTIFUNCŢIONAL

Art.50. – Aria cu management multifuncţional are ca obiectiv conservarea naturii şi gospodărirea reglementată a resurselor naturale.

Art.51. – Ariile cu management multifuncţional se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.

Art.52. – În aria cu management multifuncţional se delimitează zone naturale cu regim special de protecţie.

Art.53. – În cadrul ariei cu management multifuncţional se efectuează cercetări ştiinţifice.

Capitolul 9

REZERVAŢIA BIOSFEREI

Art.54. – Rezervaţia biosferei se fondează în conformitate cu Programul UNESCO “Omul şi biosfera” şi are ca obiectiv conservarea elementelor şi formaţiunilor fizico-geografice, speciilor de plante şi de animale de importanţă naţională şi internaţională, efectuarea de cercetări în sistemul monitoringului global.

Art.55. – Rezervaţia biosferei are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se află în subordinea autorităţii centrale pentru mediu.

Art.56. – Teritoriul rezervaţiei biosferei se divizează în următoarele zone funcţionale:

zonă nucleu, de protecţie integrală, destinată exclusiv conservării biodiversităţii şi creării condiţiilor naturale de dezvoltare a biocenozelor. În zona nucleu este interzisă orice activitate economică. Se permite doar efectuarea de cercetări ştiinţifice;

zonă tampon, de administrare naturală, obiect de studiere şi de aplicare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice pentru conservarea şi dezvoltarea fondului genetic, restabilirea principalelor tipuri de păduri, bălţi, lunci, stepe etc. Pentru zona tampon se stabilesc permisiuni şi restricţii similare celor de la art.25 şi 26;

zonă de tranziţie, destinată diminuării impactului antropic din teritoriile adiacente. Terenurile din zona de tranziţie pot rămîne deţinătorilor, care sînt obligaţi să respecte regimul stabilit în rezervaţie. În această zonă se permit anumite activităţi tradiţionale de folosinţă a terenurilor, asociate cu agricultura, silvicultura, păşunatul şi pescuitul.

Art.57. – (1) În rezervaţia biosferei se instituie consiliu ştiinţific, care examinează şi reglementează orice activitate din cadrul ei.

(2) Componenţa şi regulamentul consiliului ştiinţific se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu.

Art.58. – Statul de funcţii al rezervaţiei biosferei se stabileşte de autoritatea centrală pentru mediu.

[Cap.10 (art.59-65) abrogat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Capitolul 11

GRĂDINA DENDROLOGICĂ

Art.66. – Grădina dendrologică are ca obiectiv conservarea unui anumit genofond de specii de arbori, arbuşti şi de alte plante cu flori ce prezintă interes ştiinţific aplicativ.

Art.67. – Grădina dendrologică are statut de instituţie ştiinţifică aplicativă şi se află în subordinea autorităţii administraţiei publice locale.

Art.68. – Grădina dendrologică are următoarele sarcini de bază:

a) conservarea în condiţii artificiale a colecţiilor de plante (îndeosebi a speciilor rare sau periclitate) şi a altor obiecte botanice de importanţă ştiinţifică, didactică, economică şi culturală;

b) efectuarea de cercetări ştiinţifice;

c) organizarea de expediţii şi participarea la expediţiile organizate de alte instituţii în scopul studierii resurselor vegetale şi completării genofondului;

d) crearea de fonduri semincere, schimbul de seminţe şi de plante vii cu diferite instituţii;

e) cultivarea şi selectarea speciilor valoroase de plante din flora spontană şi valorificarea lor economică;

f) elaborarea bazelor ştiinţifice ale arhitecturii peisajere;

g) elaborarea bazelor ştiinţifice şi metodologice ale protecţiei contra bolilor şi vătămătorilor aduşi de plante introducente;

h) organizarea conferinţelor şi simpozioanelor ştiinţifice;

i) editarea lucrărilor ştiinţifice, literaturii de popularizare a ştiinţei, registrelor de seminţe şi altor lucrări legate de activitatea ştiinţifică a grădinii dendrologice.

[Art.68 în redacţia Legii nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Art.69. – În grădina dendrologică se instituie consiliu ştiinţific, a cărui competenţă şi al cărui regulament sînt aprobate de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Art.70. – Statul de funcţii al grădinii dendrologice se aprobă de organizaţiile ierarhic superioare de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu şi cu Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Art.71. – Paza grădinii dendrologice este pusă în seama unui personal specializat.

Capitolul 12

MONUMENTUL DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ

Art.72. – Monumentul de arhitectură peisajeră are ca obiectiv păstrarea şi dezvoltarea compoziţiilor arhitectonice peisajere şi servesc ca depozit al genofondului de plante.

Art.73. – Se declară monument de arhitectură peisajeră parcurile vechi, parcurile silvice, aleile cu valoare istorică, culturală, ştiinţifică, estetică, economică şi recreativă.

Art.74. – Terenul monumentului de arhitectură peisajeră se exclude din circuitul economic, dar rămîne la dispoziţia deţinătorului, şi se află în subordinea autorităţii administraţiei publice locale.

Art.75. – (1) Pe teritoriul monumentului de arhitectură peisajeră se interzice orice activitate nelegată de destinaţia lui, care ameninţă integritatea configuraţiilor arhitectonice peisajere.

(2) Orice lucrare de reconstrucţie şi restabilire a monumentului de arhitectură peisajeră se efectuează după un proiect aprobat de autoritatea centrală pentru mediu.

Capitolul 13

GRĂDINA ZOOLOGICĂ

Art.76. – Grădina zoologică are ca obiectiv conservarea şi studierea faunei sălbatice în condiţii de captivitate în scopuri cognitive, educaţionale şi de cercetare ştiinţifică.

Art.77. – Grădina zoologică se află în subordinea autorităţii administraţiei publice locale.

Art.78. – Grădina zoologică are următoarele sarcini principale:

a) conservarea în condiţii artificiale a animalelor sălbatice, inclusiv a speciilor rare sau periclitate, exotice şi locale, care au o deosebită valoare ştiinţifică, cognitivă şi culturală;

b) efectuarea de cercetări ştiinţifice;

c) educarea ecologică şi informarea publicului în domeniul faunei, zootehniei, reprezentarea diversităţii faunistice, creşterea animalelor sălbatice etc.

Art.79. – Grădina zoologică, pentru a-şi asigura activitatea, poate dispune de ateliere, pepiniere şi de magazine zoologice şi poate practica diverse alte activităţi prevăzute de statutul ei.

Art.80. – Teritoriul grădinii zoologice se divizează în următoarele zone funcţionale:

expoziţională, în care accesul publicului este permis în modul stabilit de administraţia grădinii zoologice;

de uz public;

economică;

ştiinţifică;

administrativă.

Art.81. – Statul de funcţii al grădinii zoologice se aprobă de autoritatea ierarhic superioară cu acordul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Art.82. – Paza grădinii zoologice este asigurată de formaţiunile Ministerului Afacerilor Interne prin contract şi/ori de corpul special de pază al grădinii zoologice.

Capitolul 14

ZONA UMEDĂ DE IMPORTANŢĂ INTERNAŢIONALĂ

[Cap.14 (art.82¹) introdus prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

Art.82¹. – (1) Zona umedă de importanţă internaţională se declară în conformitate cu hotărîrea Secretariatului General al Convenţiei Ramsar şi are ca obiectiv protecţia şi conservarea habitatelor naturale cu diversitate biologică specifică zonelor umede.

(2) Terenurile zonei umede de importanţă internaţională rămîn la dispoziţia deţinătorilor, managementul lor realizîndu-se conform planurilor de management şi Regulamentului-cadru al zonelor umede de importanţă internaţională.

(3) În zonele umede de importanţă internaţională se stabilesc arii de protecţie specială avifaunistică, care reprezintă spaţii naturale pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice. Ariile de protecţie specială avifaunistică se delimitează conform criteriilor elaborate de instituţii ştiinţifice sau de unii savanţi şi aprobate de autoritatea centrală pentru mediu.

[Art.82¹ completat prin Legea nr.61 din 01.04.2011, în vigoare 24.05.2011]

[Art.82¹ introdus prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

TITLUL IV

ZONA DE PROTECŢIE A OBIECTELOR ŞI A COMPLEXELOR

DIN FONDUL ARIILOR PROTEJATE

Art.83. – (1) Pentru reducerea impactului antropic asupra obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate, pe teritoriul adiacent lor se stabileşte zonă de protecţie. Limitele acestei zone sînt trasate în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, care se aprobă de Guvern.

(2) Lăţimea zonei de protecţie a categoriilor de obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate se stabileşte astfel:

a) pentru rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional, rezervaţia biosferei – 100-500 m;

b) pentru monumentul naturii:

geologic şi paleontologic, hidrologic, zoologic, botanic şi mixt – 500-1000 m;

arbore secular şi specie de plante rară – 30-50 m;

c) pentru rezervaţia naturală, rezervaţia peisajeră (de peisaj geografic), rezervaţia de resurse, aria cu management multifuncţional – 700-1000 m;

d) pentru grădina dendrologică, monumentul de arhitectură peisajeră şi grădina zoologică – 100-150 m;

e) pentru zona umedă de importanţă internaţională – 1000-1500 m.

(3) Zona de protecţie a ariilor naturale protejate se stabileşte în funcţie de configuraţia hotarelor naturale ale localităţilor, terenurilor agricole, drumurilor etc.

[Art.83 modificat prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

[Art.83 completat prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

[Art.83 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Art.84. – Terenurile din zona de protecţie rămîn la dispoziţia deţinătorilor. Hotarele ei se marchează în natură cu borne de reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale şi de reprezentanţii Inspectoratului Ecologic de Stat.

Art.85. – În zona de protecţie se admite:

a) desfăşurarea de activităţi economice tradiţionale ce nu conduc la schimbări esenţiale în evoluţia proceselor naturale;

b) crearea de condiţii optime de trai pentru animalele sălbatice;

c) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;

d) organizarea unor zone de recreaţie reglementată.

Art.86. – În zona de protecţie sînt interzise:

a) efectuarea fără autorizaţie a vînatului, pescuitului şi capturării de animale;

b) tăierile rase;

c) construirea de obiecte şi depozite pentru păstrarea de chimicale şi îngrăşăminte minerale, alte obiecte auxiliare;

[Lit.d) art.86 abrogată prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

e) aplicarea pesticidelor;

[Lit.f) art.86 abrogată prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

g) construcţia şi amplasarea staţiilor de alimentare cu petrol, obiectelor pentru prepararea soluţiilor chimice şi pentru depozitarea produselor petroliere, sălilor de cazane, acumulatoarelor de ape reziduale, punctelor de deservire tehnică, spălătoriilor, obiectelor agricole şi industriale, care pot avea un impact ecologic distructiv.

[Art.86 modificat prin Legea nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

[Art.86 completat prin Legea nr.454-XV din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001]

TITLUL V

CERCETĂRILE ŞTIINŢIFICE DIN CADRUL FONDULUI

ARIILOR PROTEJATE

Art.87. – Cercetările ştiinţifice din cadrul fondului ariilor protejate se fac în scopul studierii evoluţiei proceselor naturale ferite de impactul antropic şi în condiţiile unui impact antropic scarificat, pentru estimarea şi prognozarea situaţiei ecologice, pentru elaborarea bazelor ştiinţifice de ocrotire a naturii, pentru conservarea biodiversităţii, restabilirea echilibrului ecologic, utilizarea durabilă a resurselor naturale, pentru monitoringul ecologic şi ţinerea analelor naturii.

Art.88. – (1) În rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional, rezervaţia biosferei, grădina dendrologică şi grădina zoologică, precum şi în alte categorii de arii naturale protejate, cercetările ştiinţifice se efectuează, în mod obligatoriu, în conformitate cu programe anuale, asigurîndu-se astfel continuitatea monitoringului ecologic.

(2) În rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional şi în rezervaţia biosferei, cercetările ştiinţifice se efectuează de către secţiile lor ştiinţifice, instituţiile ştiinţifice de profil, precum şi de organizaţii neguvernamentale. În celelalte categorii de arii naturale protejate, cercetările se efectuează de către instituţii ştiinţifice de profil şi de organizaţii neguvernamentale, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu.

(3) La realizarea programelor ştiinţifice pot participa şi organizaţii ştiinţifice din alte ţări.

(4) În cazul efectuării investigaţiilor ştiinţifice de către organizaţii internaţionale, exportul de material acumulat în fondul ariilor protejate se face numai cu autorizaţia autorităţii centrale pentru mediu şi a instituţiilor ştiinţifice de profil din Republica Moldova.

[Art.88 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Art.89. – Autoritatea centrală pentru mediu instituie un consiliu ştiinţific general al fondului ariilor protejate cu participarea reprezentanţilor instituţiilor de profil ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

TITLUL VI

ASIGURAREA FINANCIARĂ A OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR

DIN FONDUL ARIILOR PROTEJATE

Art.90. – (1) Finanţarea rezervaţiilor ştiinţifice, parcurilor naţionale, rezervaţiilor biosferei, grădinilor dendrologice şi grădinilor zoologice se face de la bugetul de stat, inclusiv din venituri colectate, şi, din alte mijloace.

(2) Celelalte categorii de arii naturale protejate se finanţează de la bugetele locale, din mijloacele deţinătorilor de terenuri proprietate publică, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare.

(3) Programele anuale de cercetări ştiinţifice ale rezervaţiilor ştiinţifice, parcurilor naţionale, rezervaţiilor biosferei, grădinilor dendrologice şi grădinilor zoologice, precum şi ale celorlalte categorii de arii naturale protejate, se finanţează din mijloacele bugetare, inclusiv din veniturile colectate gestionate de Consiliul Ştiinţific General prevăzut la art.89 şi, după caz, din sursele financiare prevăzute la alin.(1) şi (2).

[Art.90 modificat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.90 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

[Art.90 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]

[Art.91 abrogat prin Legea nr.1440-XV din 08.11.2002, în vigoare 01.01.2003]

Art.92. – Pentru terenurile proprietate publică sau privată incluse în fondul ariilor protejate, recuperarea pierderilor suportate de deţinători se efectuează de la bugetul de stat şi bugetele locale, inclusiv din venituri colectate.

[Art.92 modificat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.92 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]

TITLUL VII

CADASTRUL DE STAT AL OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR

DIN FONDUL ARIILOR PROTEJATE

Art.93. – Ţinerea cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate este de competenţa autorităţii centrale pentru mediu şi se finanţează de la bugetul de stat. Pentru instituirea cadastrului de stat, pot fi folosite mijloace de la bugetele locale.

[Art.93 modificat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.93 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]

Art.94. – Cadastrul de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate cuprinde date despre statutul juridic, apartenenţa, amplasamentul şi limitele, regimul de protecţie, importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a acestor obiecte şi complexe. Informaţiile cadastrale (numărul cadastral, suprafaţa, actul de proprietate/administrare/folosinţă) privind obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate se includ în Sistemul informaţional automatizat al fondului ariilor naturale protejate de stat.

[Art.94 completat prin Legea nr.144 din 19.07.2018, în vigoare 24.09.2018]

TITLUL VIII

PAZA OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR

DIN FONDUL ARIILOR PROTEJATE

Art.95. – (1) Paza rezervaţiei ştiinţifice, a parcului naţional şi a rezervaţiei biosferei este asigurată de servicii speciale de pază.

(2) Paza altor categorii de arii naturale protejate, cu excepţiagrădinii dendrologice şi grădinii zoologice, este asigurată de autorităţile în a căror subordine se află.

(3) Paza grădinii dendrologice şi grădinii zoologice se efectuează în conformitate cu art.71 şi 82.

[Art.95 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Art.96. – (1) Serviciile speciale de pază se subordonează conducerii rezervaţiei ştiinţifice, parcului naţional, rezervaţiei biosferei şi activează conform regulamentelor acestora.

(2) Drepturile colaboratorilor din serviciul special de pază se stabilesc în regulamentul acestuia, elaborat de administraţie şi aprobat de autoritatea ierarhic superioară.

(3) Colaboratorul serviciului special de pază al ariei naturale protejate beneficiază de drepturile şi privilegiile de inspector al Inspectoratului Ecologic de Stat şi al Serviciului Silvic de Stat şi este în drept:

a) să tragă la răspundere atît factorii de decizie, cît şi cetăţenii care au încălcat legislaţia privind ocrotirea naturii;

b) să controleze permisele de acces în obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate, autorizaţiile pentru efectuarea de cercetări ştiinţifice şi valorificarea de resurse naturale;

c) să reţină contravenienţii şi să-i predea la primărie sau la secţia de poliţie pentru a fi identificaţi;

d) să efectueze, în limitele fondului ariilor protejate, controlul persoanelor şi al vehiculelor şi să sechestreze producţia recoltată şi uneltele folosite neautorizat;

e) să întocmească procese-verbale despre încălcarea regimului de protecţie şi să le depună în organul competent pentru tragerea la răspundere a contravenienţilor;

f) să inspecteze, nestingherit şi inopinat, teritoriile şi incintele unităţilor pentru a stabili respectarea legislaţiei privind ocrotirea naturii;

g) să stopeze sau să limiteze orice activitate ce contravine legislaţiei privind ocrotirea naturii;

h) să intenteze acţiuni persoanelor fizice şi juridice pentru reparaţia prejudiciilor cauzate prin încălcarea legislaţiei privind ocrotirea naturii;

i) să poarte uniformă şi armă în exerciţiul funcţiunii în zona în care este angajat.

Art.97. – Colaboratorilor din serviciile speciale de pază, precum şi persoanelor angajate temporar, prin ordin, în aceste servicii, în caz de atentat la viaţa şi sănătatea lor în exerciţiul funcţiunii, iar în caz de deces – familiilor lor, li se plăteşte o compensaţie şi li se repară, în modul şi în mărimea prevăzută de legislaţia în vigoare, prejudiciul suportat.

TITLUL IX

RĂSPUNDERI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

Art.98. – (1) Încălcarea prezentei legi atrage, după caz, răspundere civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Se consideră contravenţii, dacă nu constituie, potrivit legii, infracţiuni, următoarele fapte:

a) folosirea ariilor naturale protejate în alte scopuri decît în cele prevăzute de prezenta lege;

b) aprobarea de dezvoltare a activităţilor planificate din cadrul ariilor naturale protejate de stat şi al siturilor Emerald fără a le supune în prealabil procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi/sau, după caz, evaluării biodiversităţii în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;

c) deteriorarea sau distrugerea ariilor naturale protejate;

d) nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene distructive;

e) introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic autohton;

f) încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului;

g) executarea neautorizată a oricărei lucrări de amenajare şi construcţie;

h) deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în ariile naturale protejate şi în zonele lor de protecţie;

i) folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie;

j) recoltarea neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor, plantelor medicinale, seminţelor şi a organismelor acvatice;

k) strămutarea nesancţionată a hotarelor ariilor naturale protejate;

l) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, a panourilor de avertizare sau a indicatoarelor;

m) intrarea persoanelor neautorizate, cu sau fără autovehicule, în zonele cu protecţie integrală;

n) camparea în zonele interzise;

o) păşunatul în zonele interzise;

p) organizarea şi desfăşurarea neautorizată de activităţi economice, de turism şi agrement;

r) fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea de taxe.

[Art.98 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]

Art.99. – (1) Prejudiciile materiale cauzate de persoane fizice şi juridice obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate se repară în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

(2) Reparaţia prejudiciilor cauzate obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate se efectuează benevol sau prin hotărîre judecătorească.

Art.100. – În caz de dezacord cu decizia reprezentantului autorităţii pentru mediu, persoana fizică sau juridică este în drept să o atace în ordinea contenciosului administrativ.

[Art.100 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.2003, în vigoare 08.07.2003]

Art.101. – Deţinătorii de terenuri din fondul ariilor protejate nu poartă răspundere pentru pagubele pricinuite agenţilor economici de animalele sălbatice.

TITLUL X

COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL

FONDULUI ARIILOR PROTEJATE

Art.102. – Republica Moldova colaborează cu alte state, cu organe şi organizaţii internaţionale în domeniul fondului ariilor protejate în bază de acorduri multilaterale şi bilaterale. În acest scop, se elaborează şi se realizează programe şi proiecte internaţionale, se efectuează schimb de informaţii, se constituie rezervaţii internaţionale comune.

Art.103. – (1) Legislaţia Republicii Moldova asigură pe întreg teritoriul ei exercitarea actelor internaţionale la care este parte.

(2) În cazul cînd actele internaţionale în domeniul fondului ariilor protejate ratificate de Republica Moldova prevăd alte norme decît cele stabilite de legislaţia ei internă, se vor aplica normele actelor internaţionale.

TITLUL XI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Art.104. – Trecerea unei arii naturale protejate dintr-o categorie a Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii în alta, precum şi actualizarea categoriilor enumerate la art.4 se efectuează de către Parlament, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Art.105. – (1) Părţi integrante ale prezentei legi sînt:

anexa nr.1 – Rezervaţiile ştiinţifice;

anexa nr.2 – Parcurile naţionale;

anexa nr.3 – Monumentele naturii;

anexa nr.4 – Rezervaţiile naturale;

anexa nr.5 – Rezervaţiile peisajere (de peisaje geografice);

anexa nr.6 – Rezervaţiile de resurse;

anexa nr.7 – Ariile cu management multifuncţional;

anexa nr.8 – Rezervaţiile biosferei;

anexa nr.10 – Grădinile dendrologice;

anexa nr.11 – Monumentele de arhitectură peisajeră;

anexa nr.12 – Grădinile zoologice;

anexa nr.13 – Zonele umede de importanţă internaţională.

(2) Fiecare anexă poate fi completată pe măsura luării sub protecţia statului a unor noi arii naturale.

[Art.105 modificat prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

[Art.105 modificat prin Legea nr.229-XVI din 13.10.2005, în vigoare 18.11.2005]

Art.106. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

Art.107. – Guvernul, în termen de un an:

- va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;

- va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;

- va asigura actualizarea, reexaminarea şi anularea de către ministere, departamente, autorităţi ale administraţiei publice locale a actelor lor vizînd obiectul prezentei legi.

[Art.108 abrogat prin Legea nr.631-XIV din 15.10.1999, în vigoare 11.11.1999]

[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]

[Anexa nr.2 în redacţia Legii nr.200 din 12.07.2013, în vigoare 06.09.2013]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.354-XVI din 24.11.2006, în vigoare 22.03.2007]