L E G E
privind protecţia mediului înconjurător
nr. 1515-XII din 16.06.1993
Monitorul Parlamentului Republicii Moldova (Partea I) nr.10/283 din 1993
* * *
Notă: În cuprinsul legii, cuvintele „substanţe toxice”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „substanţe periculoase” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022
Notă: În cuprinsul legii, textul "Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător (denumit în continuare Departament)" se substituie prin textul "autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, (denumită în continuare autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu") conform Legii nr.454-XV din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001
Notă: În cuprinsul legii, se înlocuiesc cuvintele "Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale" cu cuvintele "Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător"; cuvintele "Inspecţia de Stat a Calităţii Mediului" cu cuvintele "Inspectoratul Ecologic de Stat"; cuvintele "organele de autoadministrare locală" şi cuvintele "organele de autoadministrare" respectiv cu cuvintele "autorităţile administraţiei publice locale" şi "autorităţile administraţiei publice"; cuvintele "judeţ (raion)", "ale judeţului (raionului)" - respectiv cu cuvintele "raion", "ale raionului" conform Legii nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.
Protecţia mediului înconjurător (denumit în continuare mediu) constituie o prioritate naţională, care vizează în mod direct condiţiile de viaţă şi sănătatea populaţiei, realizarea intereselor economice şi social-umane, precum şi capacităţile de dezvoltare durabilă a societăţii pe viitor.
PRINCIPII ŞI DISPOZIŢII GENERALE
Art.1. – Relaţiile omului şi societăţii cu mediul se reglementează de Constituţie, de prezenta lege şi de prevederile altor legi şi acte legislative ce ţin cont de problematica protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
Art.2. – Prezenta lege constituie cadrul juridic de bază pentru elaborarea actelor normative speciale şi instrucţiunilor în probleme aparte din domeniul protecţiei mediului în scopul:
a) asigurării fiecărui om a dreptului la un mediu sănătos şi estetic plăcut;
b) realizării supremei responsabilităţi a fiecărei generaţii pentru protecţia mediului în faţa generaţiilor viitoare;
c) obţinerii unui diapazon cît mai larg de folosire a resurselor naturale fără a depăşi limitele admisibile, evitîndu-se epuizarea şi degradarea lor, riscul pentru sănătatea oamenilor şi alte consecinţe nedorite şi imprevizibile;
d) protecţiei solului şi subsolului, apelor şi aerului de poluare chimică, fizică şi biologică, de alte acţiuni care dereglează echilibrul ecologic;
e) păstrării biodiversităţii şi genofondului, integrităţii sistemelor naturale, valorilor naţionale istorice şi culturale;
f) restabilirii ecosistemelor şi componentelor lor, afectate prin activitatea antropică sau calamităţi naturale.
[Art.2 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.3. – Principiile de bază ale protecţiei mediului:
a) prioritatea scopurilor şi activităţii de protecţie a mediului în cadrul realizării intereselor de ordin economic şi social-uman ale populaţiei pentru prezent şi viitor;
b) obligativitatea executării legislaţiei cu privire la protecţia mediului, respectării standardelor, normativelor, valorilor-limită de emisie şi a limitelor admisibile de folosire a resurselor naturale şi energiei, de aplicare a factorilor chimici, fizici şi biologici asupra componenţilor mediului, de emisii şi deversări nocive, precum şi a cerinţelor de gestionare a deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, în mod sigur pentru mediu;
c) responsabilitatea tuturor persoanelor fizice şi juridice pentru prejudiciul cauzat mediului; prevenirea, limitarea, combaterea poluării, precum recuperarea pagubei, cauzate mediului şi componenţilor lui din contul persoanelor fizice şi juridice care au admis (chiar şi inconştient sau din neglijenţă) dauna;
d) planificarea, proiectarea, amplasarea şi punerea în funcţiune a obiectivelor social-economice, realizarea documentelor de politici şi planificare, precum şi a activităţilor planificate care pot avea impact asupra mediului şi sănătăţii populaţiei în Republica Moldova sau în afara hotarelor sale, se admit în cazul în care:
– se supun procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi/sau, după caz, evaluării biodiversităţii activităţile planificate prevăzute în anexele nr.1 şi nr.2 la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;
– se supun procedurii de evaluare a biodiversităţii activităţile planificate ce nu cad sub incidenţa anexelor nr.1 şi nr.2 la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, însă pot avea un potenţial impact semnificativ asupra siturilor Emerald;
– se supun procedurii de evaluare strategică de mediu documentele de politici şi planificare cu posibile efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra sănătăţii populaţiei, în conformitate cu Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu;
– se asigură informarea şi consultarea publicului interesat despre activităţile planificate şi documentele de politici şi planificare şi se asigură respectarea principiului participativ la luarea deciziilor prevăzute de Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului şi de Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu;
– se supun procedurii de autorizare pentru desfăşurarea activităţilor industriale şi economice prevăzute în anexele nr.1 şi nr.2 la Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale;
e) folosirea cu plată a solului, subsolului, apei, pădurilor în scopuri economice şi social-umane conform legislaţiei în vigoare; perceperea de taxe şi aplicarea de amenzi pentru încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului; folosirea în exclusivitate a mijloacelor astfel obţinute pentru combaterea poluării mediului, secătuirii resurselor naturale, dezvoltării unor procese geologice primejdioase, pentru redresarea mediului şi componenţilor lui şi regenerarea resurselor naturale;
e1) utilizarea instrumentelor şi a mecanismelor economice şi financiare, inclusiv responsabilitatea extinsă a producătorului de produse şi acordarea stimulentelor, pentru aplicarea eficientă a ierarhiei deşeurilor, prevăzută la art.3 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile;
f) stimularea aplicării tehnologiilor de economisire a resurselor prin acordarea de credite preferenţiale şi prin alte metode; sporirea responsabilităţii beneficiarilor prin arendă pe termen lung a resurselor naturale;
f1) stimularea dezvoltării proceselor şi a produselor care reduc sau elimină utilizarea resurselor naturale şi generarea deşeurilor;
g) conştientizarea populaţiei asupra necesităţii de a stabili relaţii eficiente şi armonioase între om şi mediul ce-l înconjoară şi de a lua măsuri pentru prevenirea pericolului pentru biosferă şi sănătatea omului; încurajarea iniţiativelor promovate de mişcările şi formaţiunile obşteşti în sistarea activităţilor dăunătoare mediului;
h) respectarea tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale, care au fost ratificate de către Parlament; coordonarea legislaţiei Republicii Moldova cu privire la protecţia mediului cu principiile legislative în acest domeniu ale statelor vecine, ale comunităţii europene şi mondiale.
[Art.3 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
[Art.3 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.3 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.3 modificat prin Legea nr.239 din 08.11.2018, în vigoare 07.01.2019]
[Art.3 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.3 modificat prin Legea nr.454-XV din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001]
[Art.3 modificat prin Legea nr.1592-XIII din 27.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.4. – (1) Resursele naturale – solul, subsolul, apele, flora şi fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum şi aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu constituie patrimoniul naţional al Republicii Moldova.
(2) Dreptul de gestiune al tuturor resurselor naturale în Republica Moldova este exercitat în numele statului de către Parlament.
(3) Transmiterea dreptului de proprietate şi de folosire a resurselor naturale persoanelor fizice şi juridice nu-i scuteşte pe beneficiarii acestor drepturi de respectarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului.
Art.5. – (1) Cunoştinţele în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale constituie o condiţie calificativă obligatorie pentru suplinirea funcţiilor de conducere în toate organele de stat.
(2) Minimul necesar de cunoştinţe în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale obligatoriu pentru persoanele cu funcţii de conducere este stabilit de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător (denumită în continuare autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu).
COMPETENŢA PARLAMENTULUI, PREŞEDINTELUI REPUBLICII, GUVERNULUI
ŞI A AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE ÎN DOMENIUL
PROTECŢIEI MEDIULUI
Art.6. – Parlamentul:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale;
b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale;
c) aprobă la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale de importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu pe teritoriul republicii, taxele pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea deşeurilor;
d) aprobă programe de redresare a mediului;
e) declară teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică, stabileşte regimul de administrare în ele şi statutul cetăţenilor;
f) audiază raportul anual al Guvernului privind starea mediului în republică.
[Art.6 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.6 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.7. – Preşedintele Republicii:
a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului în relaţiile internaţionale;
b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului în republică.
Art.8. – Guvernul:
1) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură folosirea raţională a resurselor naturale;
2) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;
3) adoptă decizii cu privire la scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a terenurilor secătuite sau periclitate de procese geologice, la stabilirea terenurilor destinate împăduririi, la crearea zonelor sanitare şi de protecţie, precum şi a perdelelor forestiere de protecţie;
4) asigură în comun cu autorităţile administraţiei publice locale acţiuni de conservare a diversităţii biologice;
5) coordonează activitatea de protecţie a mediului desfăşurată de ministere, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţi ale administraţiei publice locale;
6) elaborează programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor;
7) elaborează măsuri de prevenire a crizelor, accidentelor şi catastrofelor ecologice, iar în caz de producere a acestora organizează un complex de acţiuni pentru lichidarea consecinţelor lor;
8) ia decizii definitive pentru amplasarea obiectelor regionale de importanţă naţională de valorificare, tratare, reciclare, eliminare, depozitare sau înhumare a deşeurilor, în condiţiile art.8 lit.e) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile, precum şi pentru păstrarea substanţelor chimice periculoase şi radioactive;
9) organizează şi susţine activitatea de educaţie ecologică, creează sistemul de instruire ecologică la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, asigură pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei mediului;
10) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu organismele internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
11) numeşte adjuncţii conducătorului autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu;
12) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu şi a subdiviziunilor acestuia, finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de protecţie a mediului şi folosire raţională a resurselor naturale;
13) cere autorităţilor de administrare a economiei să elaboreze şi să asigure realizarea în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, cu instituţiile de cercetări în domeniile respective şi cu autorităţile pentru mediu programe şi recomandări cu privire la:
a) protecţia şi ameliorarea terenurilor în procesul gospodăririi în conformitate cu destinaţia lor şi specificul funcţional al ecosistemelor; schimbarea destinaţiei terenurilor conform rezultatelor evaluării impactului asupra mediului sau evaluării strategice de mediu;
b) reducerea consumului de apă industrială şi prevenirea pierderilor ei, creşterea gradului ei de utilizare, preîntîmpinarea eutrofizării neechilibrate a apelor de suprafaţă şi a poluării apelor freatice cu substanţe chimice;
c) economisirea energiei, obţinerea unei maxime eficienţe la folosirea ei, reorientarea politicii energetice spre producerea decentralizată şi locală a energiei preferenţial pe seama aplicării surselor de energie alternativă (energia vîntului, soarelui, masei biologice);
d) îmbunătăţirea performanţelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate în atmosferă, sistarea folosirii de clorofluorocarbonaţi, diminuarea poluării atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili, reducerea noxelor evacuate prin gazele de eşapament, a zgomotelor şi vibraţiilor în conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale în acest domeniu;
e) elaborarea instrumentelor economice şi de gospodărire pentru reducerea deşeurilor prin utilizarea cît mai eficientă a materiei prime, reducerea folosirii substanţelor periculoase sau înlocuirea lor cu materiale alternative interne, prin mărirea termenului de utilizare a producţiei şi prin reciclarea ei.
[Art.8 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.8 modificat prin Legea nr.239 din 08.11.2018, în vigoare 07.01.2019]
[Art.8 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.8 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
[Art.8 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.9. – Autorităţile administraţiei publice ale raionului şi ale municipiului, în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative din domeniul protecţiei mediului:
a) asigură respectarea legislaţiei de protecţie a mediului şi de folosire raţională a resurselor naturale;
a1) asigură gestionarea şi evidenţa deşeurilor de pe teritoriul administrat şi transmiterea informaţiei referitoare la deşeuri şi la gestionarea acestora în conformitate cu art.32 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile şi cu Instrucţiunea cu privire la ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora, aprobată de Guvern;
b) aprobă de comun acord cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă naţională;
c) supraveghează şi coordonează activitate primăriilor şi preturilor în domeniul gestionării deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, construcţiei şi funcţionării instalaţiilor de epurare a apelor reziduale, instalării utilajelor şi dispozitivelor de reţinere şi neutralizare a noxelor, prevenirii şi combaterii alunecărilor de teren, eroziunii, salinizării, compactării şi poluării solurilor cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, folosirii raţionale a pajiştilor, repartizării de terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, creării perdelelor forestiere de protecţie şi a spaţiilor verzi;
[Lit.d) abrogată prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
e) organizează elaborarea şi realizarea programelor ecologice raionale, municipale, asigură efectuarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi de restabilire a echilibrului ecologic în zonele afectate prin activitatea antropică;
f) declară drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic şi peizagistic raional, municipal;
g) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor privind starea mediului în raion, municipiu;
h) contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
[Art.9 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
[Art.9 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.9 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]
[Art.9 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.10. – Autorităţile administraţiei publice ale comunei (satului), oraşului, în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative din domeniul protecţiei mediului:
a) asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos şi folosirea raţională a resurselor naturale, exercită un control permanent asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
b) aprobă anual de comun cu autorităţile pentru mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă raională;
c) asigură gestionarea şi evidenţa deşeurilor de pe teritoriul administrat şi transmiterea informaţiei referitoare la deşeuri şi la gestionarea acestora în conformitate cu Legea nr.209/2016 privind deşeurile şi cu Instrucţiunea cu privire la ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora, aprobată de Guvern;
d) asigură construirea şi funcţionarea instalaţiilor de epurare în conformitate cu standardele stabilite pentru apele reziduale, supraveghează echipamentele şi dispozitivele de preepurare a apelor reziduale, de reţinere a noxelor;
e) organizează refacerea landşafturilor şi reconstrucţia zonelor afectate profund sun aspect peisagistic şi al echilibrului ecologic cum sînt: terenurile de exploatări miniere la suprafaţă, haldele de cenuşă, fosfoghips, depozitele de şlamuri industriale din contul agenţilor economici care au produs afectarea;
f) restabilesc şi menţin raportul ştiinţific argumentat în cadrul zonei între terenurile arabile, pentru păşunat, păduri şi ape pentru a păstra echilibrul natural în ecosisteme, delimitează terenurile pentru păşunat, luînd în considerare încărcarea lor cu animale, potenţialul de producţie şi cerinţele de protecţie a solului şi vegetaţiei;
g) asigură realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren, eroziuni, salinizării, compactării şi poluării solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide; repartizarea de terenuri pentru noi obiective, plantaţii multianuale, masive de irigare care sînt admise numai în baza autorizaţiei serviciului geologic;
h) repartizează terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, îndeosebi în zonele cu deficit de păduri, organizează împădurirea terenurilor agricole impracticabile, sădirea şi întreţinerea perdelelor forestiere de protecţie, aliniamentelor de arbori şi arbuşti, spaţiilor verzi, parcurilor şi grădinilor vii;
i) acordă priorităţi şi înlesniri întreprinderilor ce desfăşoară activităţi economice nonpoluante şi sistemelor de producţie cu circuit închis, sistează planificarea, construirea şi lucrările pentru efectuarea cărora s-a obţinut autorizaţia autorităţilor pentru mediu;
[Lit.j) art.10 abrogată prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
k) oferă suport iniţiatorului activităţii planificate în organizarea procesului de informare a publicului şi a dezbaterilor publice asupra particularităţilor activităţii planificate şi a raportului privind evaluarea impactului asupra mediului în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
l) asigură iniţierea procedurii de evaluare strategică de mediu a documentelor de politici şi planificare care se aprobă de către autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
[Art.10 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
[Art.10 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.10 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.10 completat prin Legea nr.239 din 08.11.2018, în vigoare 07.01.2019]
[Art.10 completat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.10 completat prin Legea nr.59-XV din 21.02.2003, în vigoare 28.03.2003]
AUTORITATEA CENTRALĂ ABILITATĂ CU GESTIUNEA RESURSELOR
NATURALE ŞI CU PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Secţiunea 1
Competenţa, sarcinile, structura şi dirijarea autorităţii
centrale pentru resursele naturale şi mediu
Art.11. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu ca autoritate centrală, dotată cu împuterniciri prioritare în problemele de protecţie a mediului şi de folosire raţională a resurselor naturale, se află în subordonarea Guvernului.
[Art.11 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.12. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu activează în conformitate cu Constituţia, cu prezenta lege, cu Regulamentul autorităţii centrale abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, aprobat de către Guvern, cu alte legi şi acte normative. Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu este persoana juridică, are ştampila sa cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea acestuia, dispune de conturi curente în sistemul trezorerial şi se finanţează de la bugetul de stat, în limita alocaţiilor bugetare aprobate prin legea bugetului de stat anuală.
[Art.12 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
[Art.12 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
[Art.12 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.13. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu îşi realizează scopul, funcţiile şi sarcinile direct sau prin intermediul subdiviziunilor sale. Deciziile autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu, adoptate în limitele competenţei sale, sînt executorii pentru ministere, alte autorităţi administrative centrale, autorităţile administraţiei publice locale, unităţile militare şi pentru persoanele fizice şi juridice.
[Art.13 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
Art.14. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu prezintă Guvernului, rapoarte detaliate asupra stării mediului pe scară naţională, rapoarte asupra activităţii sale, precum şi programe de ameliorare a calităţii mediului.
[Art.14 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.15. – Sarcinile de bază ale autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu:
a) efectuarea monitoringului stării mediului şi componenţilor lui, respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului, a acordurilor interstatale şi internaţionale, elaborarea şi desfăşurarea de acţiuni în scopul diminuării presingului antropic asupra ecosistemelor, biodiversităţii şi sănătăţii oamenilor, prognozarea eventualelor crize, accidente şi catastrofe ecologice;
b) asigurarea cooperării internaţionale şi a coordonării procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului şi de evaluare strategică de mediu în context transfrontalier;
c) efectuarea recensămîntului resurselor naturale, reglementarea în comun cu Guvernul a folosirii lor pentru satisfacerea cerinţelor economice şi sociale ale generaţiilor prezente şi viitoare, stabilirea limitelor de folosire a resurselor naturale;
c1) asigurarea implementării ierarhiei deşeurilor şi a efectuării controlului respectării regimului de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu Legea nr.209/2016 privind deşeurile;
d) coordonarea activităţii de ocrotire a ecosistemelor naturale, landşafturilor, monumentelor naturii de importanţă ştiinţifică, instructivă şi istorico-culturală;
e) organizarea şi coordonarea cercetărilor ştiinţifice în problemele ecologice, elaborarea de programe pentru restabilirea ecosistemelor degradate, organizarea pregătirii şi reciclării cadrelor în domeniul ecologiei;
e1) organizarea sistemului de planificare, monitorizare şi raportare a programelor de mediu, utilizarea resurselor bugetare în conformitate cu principiile bunei guvernări;
f) monitorizarea şi evaluarea procesului de constituire şi administrare a Fondului Naţional pentru Mediu;
g) elaborarea cadrului normativ necesar pentru realizarea obiectivelor de protecţie a mediului, asigurînd compatibilitatea acestuia cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu legislaţia Uniunii Europene, precum şi elaborarea politicilor publice în domeniu, asigurarea implementării, monitorizarea, evaluarea şi raportarea asupra realizării acestora;
h) informarea opiniei publice despre starea mediului, propagarea cunoştinţelor ecologice.
[Art.15 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
[Art.15 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.15 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.15 modificat prin Legea nr.54 din 10.03.2022, în vigoare 25.04.2022]
[Art.15 modificat prin Legea nr.239 din 08.11.2018, în vigoare 07.01.2019]
[Art.15 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.15 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
[Art.15 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]
[Art.15 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.16. – În scopul realizării sarcinilor sale autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu:
a) elaborează şi promovează proiectele de acte legislative şi normative, de documente de politici publice în domeniul protecţiei mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale, emite acte departamentale, vizează actele normative, coordonează programele şi proiectele ce se referă la starea mediului şi folosirea resurselor naturale, elaborate de ministere, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţi ale administraţiei publice locale;
[Lit.b) art.16 abrogată prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Lit.c)-d) art.16 abrogate prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
e) cere de la organele de stat, întreprinderi, instituţii, organizaţii din republică să prezinte informaţia obligatorie privind starea mediului, folosirea şi reproducerea resurselor naturale, îndeplinirea măsurilor pentru protecţia mediului, iar organele de stat, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile prezintă autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu întreaga informaţie de care dispun în domeniul vizat în mod gratuit şi necondiţionat;
[Lit.f) art.16 abrogată prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
g) formează consilii tehnico-ştiinţifice, comisii, organizează conferinţe şi consfătuiri în problemele protecţiei mediului;
[Lit.h) şi i) art.16 abrogate prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
j) analizează tendinţele şi nivelul de dezvoltare a activităţii de ocrotire a naturii din străinătate, generalizează şi propagă experienţa internaţională pozitivă în acest domeniu;
k) participă la elaborarea de contracte şi acorduri interstatale şi internaţionale referitoare la problemele ecologice şi folosirea resurselor naturale;
l) stabileşte şi întreţine în corespundere cu legislaţia în vigoare legături cu alte state, organisme internaţionale în problemele ce ţin de componenţa autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu;
m) efectuează alte acţiuni, ce decurg din scopul, funcţiile şi sarcinile lui;
n) coordonează procedura de evaluare strategică de mediu la nivel naţional şi, după caz, în context transfrontalier, pentru documentele de politici şi planificare de nivel naţional, inclusiv cele sectoriale şi intersectoriale, aprobate de Guvern sau de Parlament, în conformitate cu Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
[Art.16 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.16 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.16 completat prin Legea nr.239 din 08.11.2018, în vigoare 07.01.2019]
[Art.16 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.16 modificat prin Legea nr.153 din 30.07.2015, în vigoare 14.08.2015]
Art.17. – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu este condus de ministru.
[Art.17 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
[Art.17 în redacţia Legii nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
[Art.18 abrogat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.19. – Colegiul autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu este un organ consultativ condus de ministru. Componenţa colegiului se aprobă de Guvern.
[Art.19 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
[Art.19 în redacţia Legii nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.20. – (1) În sistemul administrativ al autorităţii centrale pentru resurse naturale şi mediu se integrează aparatul central al autorităţii şi structurile organizaţionale din sfera de competenţă.
(2) Aparatul central al autorităţii centrale pentru resurse naturale şi mediu este constituit din direcţii, secţii, servicii ale căror atribuţii ţin de asigurarea organizaţională a activităţii, de elaborarea proiectelor de acte normative, inclusiv a proiectelor de documente de politici publice, de conlucrarea cu alte autorităţi publice şi de reglementarea normativ-juridică, precum şi de gestionarea sferei de competenţă a autorităţii.
(3) Structurile organizaţionale din sfera de competenţă a autorităţii centrale pentru resurse naturale şi mediu sînt autorităţile administrative din subordine, instituţiile publice şi întreprinderile de stat în care autoritatea are calitatea de fondator. Autorităţile administrative din subordine sînt create în scopul asigurării implementării politicii în domeniul protecţiei mediului şi gestionării anumitor subdomenii din sfera de competenţă a autorităţii centrale pentru resurse naturale şi mediu. Autorităţile administrative din subordine pot avea subdiviziuni teritoriale – servicii publice desconcentrate.
(4) Structura şi modul de organizare a activităţii aparatului central al autorităţii centrale pentru resurse naturale şi mediu şi al autorităţilor administrative din subordinea acesteia se aprobă de Guvern.
[Art.20 în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.20 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
[Art.20 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Secţiunea 2
Evaluarea impactului asupra mediului, evaluarea strategică
de mediu şi evaluarea biodiversităţii
[Denumirea modificată prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Denumirea secţiunii a 2-a completată prin Legea nr.239 din 08.11.2018, în vigoare 07.01.2019]
[Secţiunea a 2-a (art.21-24) în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Art.21. – (1) Evaluarea impactului asupra mediului, evaluarea strategică de mediu şi evaluarea biodiversităţii sînt mecanisme de asigurare a protecţiei mediului efectuate la etapele iniţiale de planificare a activităţilor în scopul:
a) identificării potenţialului impact semnificativ al activităţii planificate asupra mediului şi sănătăţii populaţiei şi corespunderii caracteristicilor acestor activităţi legislaţiei, normelor şi standardelor de mediu în vigoare;
b) asigurării prevenirii sau minimizării potenţialului impact semnificativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei al activităţii planificate prin stabilirea condiţiilor şi măsurilor de protecţie a mediului, care trebuie respectate în cadrul aprobării de dezvoltare a activităţii planificate, sau prin refuzul emiterii acordului de mediu în cazurile prevăzute de Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;
c) elaborării şi asigurării unui cadru normativ clar şi aplicabil în domeniul mediului;
d) asigurării prevenirii sau minimizării posibilelor efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra sănătăţii populaţiei, ale documentelor de politici şi planificare;
e) asigurării prevenirii potenţialului impact negativ semnificativ al activităţii planificate sau al documentelor de politici şi planificare asupra siturilor Emerald.
(2) Modul de solicitare, acordare, suspendare şi retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta lege pentru agenţii economici se stabileşte de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.
[Art.21 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.21 completat prin Legea nr.239 din 08.11.2018, în vigoare 07.01.2019]
[Art.21 în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Art.22. – (1) Obiectul, domeniul de aplicare şi procedurile pentru efectuarea evaluării impactului asupra mediului la nivel local, naţional sau în context transfrontalier sînt stabilite de prezenta lege şi de Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(2) Evaluarea impactului asupra mediului se realizează pentru genuri de activităţi planificate publice şi private sau pentru orice modificare sau extindere a unei activităţi planificate publice sau private, care constă în executarea lucrărilor de construcţii ori a altor instalaţii sau lucrări, precum şi pentru alte intervenţii în mediul natural şi asupra peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale în vederea asigurării prevenirii sau minimizării, la etapele iniţiale, a impactului semnificativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, precum şi a implementării obligaţiilor asumate de Republica Moldova pe plan internaţional.
(3) Evaluarea impactului asupra mediului se realizează de către Agenţia de Mediu în conformitate cu prevederile Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
[Art.22 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.22 în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.22 modificat prin Legea nr.153 din 30.07.2015, în vigoare 14.08.2015]
[Art.22 în redacţia Legii nr.59-XV din 21.02.2003, în vigoare 28.03.2003]
Art.23. – (1) Agenţia de Mediu, în baza opiniei Comisiei tehnice pentru analiza raportului privind evaluarea impactului de mediu, ţinând cont de comentariile şi propunerile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale interesate, ale altor instituţii interesate, ale publicului interesat, inclusiv în context transfrontalier, precum şi de rezultatele evaluării biodiversităţii, ale consultărilor interguvernamentale transfrontaliere, ia decizia cu privire la emiterea sau refuzul emiterii acordului de mediu.
(2) Acordul de mediu stabileşte permisiunea realizării unei activităţi planificate prevăzute în anexele nr.1 sau nr.2 la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului pe un anumit amplasament, condiţiile şi măsurile de protecţie a mediului care trebuie respectate în cadrul aprobării de dezvoltare a activităţii planificate.
(3) Acordul de mediu este valabil 4 ani.
[Art.23 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.23 în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.23 modificat prin Legea nr.153 din 30.07.2015, în vigoare 14.08.2015]
Art.24. – (1) Orice activitate planificată care, individual sau în combinaţie cu alte activităţi, poate avea un impact semnificativ asupra siturilor Emerald, prevăzute în Legea nr.94/2007 cu privire la reţeaua ecologică, şi care nu este direct legată de gestionarea acestor situri sau nu rezultă din această gestionare este supusă evaluării biodiversităţii în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(2) Documentele de politici şi planificare care pot avea un impact semnificativ asupra siturilor Emerald, prevăzute în Legea nr.94/2007 privind reţeaua ecologică, şi care nu sunt direct legate de gestionarea acestor situri sau nu rezultă din această gestionare sunt supuse evaluării biodiversităţii în conformitate cu Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
(3) Procedura de evaluare a biodiversităţii se realizează de către Agenţia de Mediu.
[Art.24 în redacţia Legii nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.24 în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Art.25. – (1) Evaluarea strategică de mediu se efectuează pentru documentele de politici şi planificare, elaborate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, care pot avea efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra sănătăţii populaţiei, în domeniile: agricultură, silvicultură, piscicultură, energetică, industrie, transporturi, gestionarea deşeurilor, gestionarea resurselor acvatice, comunicaţii electronice, turism, folosinţa funciară, planificare urbană şi rurală (documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, inclusiv planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului şi programele de urbanism şi amenajare a teritoriului la nivel naţional, regional, raional, local, precum şi planurile urbanistice generale şi zonale) şi care stabilesc cadrul pentru aprobarea de dezvoltare a activităţilor planificate prevăzute în anexele nr.1 şi nr.2 la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, la etapa iniţială a elaborării conceptelor acestora, în vederea evaluării posibilelor efecte semnificative ale documentelor de politici şi planificare asupra mediului şi sănătăţii umane.
(2) În funcţie de opinia Comisiei de experţi cu privire la proiectul documentului de politici şi planificare, precum şi de rezultatele consultărilor publice şi, după caz, ale consultărilor transfrontaliere, autoritatea competentă emite avizul de mediu.
(3) Obiectul, domeniul de aplicare şi procedurile pentru efectuarea evaluării strategice de mediu la nivel local, naţional sau în context transfrontalier sînt stabilite prin Legea nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
[Art.25 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.25 introdus prin Legea nr.239 din 08.11.2018, în vigoare 07.01.2019]
[Art.25 abrogat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Secţiunea 3
Inspectoratul pentru Protecţia Mediului
[Titlul secţiunii a 3-a în redacţia Legii nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
Art.26. – (1) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului are funcţia de exercitare a controlului de stat asupra respectării legilor şi altor acte normative în problemele protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale.
(2) Controlul de Stat este efectuat de către inspectorul principal de stat, inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii principali zonali, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali ai mediului.
(3) Inspectorul principal de stat al mediului este şeful Inspectoratului pentru Protecţia Mediului; inspectorii principali raionali ai mediului sînt şefii inspectoratelor teritoriale pentru protecţia mediului; inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori raionali şi inspectorii raionali ai mediului sînt salarizaţii Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi ai inspectoratelor teritoriale pentru protecţia mediului şi sînt desemnaţi în aceste funcţii conform studiilor şi rezultatelor atestării.
(4) Controlul de stat al persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează şi se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
[Art.26 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.26 completat prin Legea nr.230 din 23.09.2016, în vigoare 28.10.2016]
[Art.26 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
Art.27. – (1) Inspectorul principal de stat al mediului, inspectorii principali raionali ai mediului şi, în absenţa lor, adjuncţii acestora au dreptul:
a) de a sigila instalaţii, echipamente tehnice, încăperi şi alte bunuri mobile şi imobile utilizate în activităţi neautorizate/ilicite de dobîndire a resurselor naturale;
b) de a suspenda şi interzice proiectarea, construcţia, reconstrucţia obiectivelor industriale, agricole şi de menire socială, lucrările de exploatare a resurselor naturale şi alte lucrări în caz de depistare a încălcărilor reglementărilor de protecţie a mediului şi folosire raţională a resurselor naturale, dacă acestea pot conduce la poluarea mediului şi folosirea neautorizată/neraţională a resurselor naturale;
c) de a suspenda, total sau parţial, orice activitate, din proprie iniţiativă sau la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale, în caz de depistare a încălcărilor reglementărilor de protecţie a mediului şi folosire raţională a resurselor naturale, dacă acestea pot conduce la poluarea mediului şi folosirea neautorizată/neraţională a resurselor naturale;
d) de a înfăptui măsurile prevăzute la lit.a), b) şi c) cu respectarea procedurii de contestare, precum şi în limitele şi modul stabilite în Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător;
e) de a cere de la organele de resort sancţionarea disciplinară a persoanelor de decizie care nu au asigurat respectarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
f) de a examina materialele (dosarele) referitoare la încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului şi de a lua decizii conform legislaţiei în vigoare;
g) de a emite decizii în privinţa persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, privind repararea prejudiciilor cauzate mediului ca rezultat al poluării lui şi/sau folosirii neautorizate/neraţionale a resurselor naturale;
h) de a intenta acţiuni civile împotriva organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi persoanelor fizice care au cauzat prejudicii mediului ca rezultat al poluării lui şi/sau folosirii neautorizate/neraţionale a resurselor naturale.
(11) Activitatea unităţii economice poate fi suspendată parţial, în baza măsurilor prevăzute la alin.(1), dacă, în urma controlului, sînt identificate neconformităţi care conduc iminent la poluarea mediului şi folosirea neautorizată/neraţională a resurselor naturale şi aceste neconformităţi pot fi remediate în termene proxime. Activitatea unităţii economice poate fi suspendată în totalitate, în baza măsurilor prevăzute la alin.(1), doar în cazul în care, în urma controlului, sînt identificate încălcări foarte grave, cu depăşirea concentraţiilor maxime admisibile de poluanţi, care vor conduce iminent şi imediat la poluarea mediului şi vor cauza în consecinţă daune în proporţii considerabile mediului şi sănătăţii populaţiei, încălcări care nu pot fi remediate fără stoparea totală a activităţii.
(2) Conducătorul autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu cu acordul colegiului are dreptul de a sista sau anula dispoziţiile inspectorului principal de stat al mediului. Inspectorul principal de stat al mediului are dreptul de a sista sau anula dispoziţiile inspectorului principal zonal al mediului.
[Art.27 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.27 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
Art.28. – Inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali al mediului au dreptul:
a) să controleze nestingheriţi orice obiectiv de pe teritoriul republicii indiferent de apartenenţa departamentală şi forma de proprietate, în cazul unei activităţi sau situaţii ce pot influenţa negativ mediul sau componenţii lui;
b) să oprească şi să inspecteze orice mijloc de transport, orice alte mijloace tehnice în caz de încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului sau de acţiuni susceptibile de a aduce prejudicii mediului şi resurselor naturale;
c) să ceară persoanelor fizice şi juridice prezentarea documentelor prevăzute de legislaţie ce atestă dreptul lor de folosinţă a resurselor naturale;
d) să reţină persoanelor vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului şi, în caz de necesitate (pentru identificarea persoanei), să le predea la cel mai aprobat post de poliţie sau primărie;
d1) să inspecteze respectarea condiţiilor şi a cerinţelor din actele permisive de mediu deţinute de persoanele fizice şi juridice;
e) să întocmească procese-verbale şi alte documente despre încălcările legislaţiei cu privire la protecţia mediului, despre neexecutarea de către persoanele fizice şi juridice a deciziilor organelor de resort în problemele protecţiei mediului, despre nerespectarea condiţiilor expuse în autorizaţia integrată de mediu şi în autorizaţia de mediu;
e1) să iniţieze procedura de retragere sau de suspendare a autorizaţiei integrate de mediu şi a autorizaţiei de mediu ca urmare a activităţilor neconforme;
e2) să verifice conformitatea datelor din Raportul privind situaţia de referinţă, elaborat de operator, în sensul Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale;
f) să efectueze controlul lucrurilor personale şi al mijloacelor de transport ale infractorilor legislaţiei cu privire la protecţia mediului al producţiei, dobîndite în mod ilicit, al instrumentelor de dobîndire a acestuia şi al altor corpuri delicte în locurile de dobîndire, prelucrare şi comercializare;
g) să ridice producţia, dobîndită în mod ilicit, instrumentele de dobîndire a ei şi alte corpuri delicte, ce au servit la încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului în locurile de dobîndire, de păstrare, prelucrare şi comercializare a producţiei, dobîndite în mod ilicit;
h) să ceară persoanelor fizice şi juridice explicaţii în scris pentru fiecare caz de încălcare de către ele a legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
i) să interzică pe teritoriile rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, braniştilor, parcurilor naţionale, pe terenuri cu destinaţie specială efectuată de lucrări ce contravin regimului acestor teritorii;
j) să obţină gratuit de la toate persoanele fizice şi juridice, pentru exercitarea funcţiilor de control, informaţia şi explicaţiile necesare;
k) să examineze materiale despre contravenţiile administrative în domeniul protecţiei mediului şi să tragă contravenienţii la răspundere în limitele competenţei lor;
l) să participe la lucrările comisiilor de selectare a terenului şi de recepţie finală a obiectivelor prevăzute la articolul 23, indiferent de sursa de finanţare, şi a obiectivelor de producţie, administrative, locative şi cu altă destinaţie finanţate din bugetul de stat sau bugetele locale;
m) să efectueze şi alte acţiuni, în limitele competenţei lor, în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
[Art.28 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
[Art.28 completat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.28 modificat prin Legea nr.153 din 30.07.2015, în vigoare 14.08.2015]
Art.29. – (1) Inspectorii mediului poartă în exercitarea funcţiilor lor uniforma de serviciu, dispun de ştampilă de metal şi de plombator de modelul stabilit.
(2) Inspector de stat şi zonali ai mediului, care exercită controlul asupra pădurilor şi bazelor acvatice, li se permite purtarea, păstrarea şi aplicarea armelor de vînătoare şi a armelor de serviciu; inspectorii mediului, conform regulamentului privind statului lor juridic, au dreptul de a folosi şi aplica arma de foc pentru a se apăra în exercitarea funcţiilor lor.
(3) Inspectorii de stat şi zonali ai mediului sînt supuşi asigurării de stat obligatorii; în caz de prejudiciu adus averii, sănătăţii lor, precum şi în caz de moarte a inspectorilor mediului în exerciţiul funcţiei prejudiciul va fi recuperat totalmente de către persoanele fizice şi juridice responsabile de prejudiciul cauzat.
[Art.29 modificat prin Legea nr.934-XIV din 14.04.2000, în vigoare 22.06.2000]
Secţiunea 31
Agenţia de Mediu
Art.291. – (1) În scopul asigurării implementării politicii în domeniul protecţiei mediului în anumite sfere de activitate ale autorităţii centrale pentru resurse naturale şi mediu, precum şi în scopul asigurării procedurilor privind acordarea, suspendarea şi retragerea actelor permisive în domeniul protecţiei mediului, în subordinea acesteia se creează şi funcţionează Agenţia de Mediu.
(2) Funcţiile de bază ale Agenţiei de Mediu sînt următoarele:
a) asigură implementarea documentelor de politici publice şi a legislaţiei în domeniul protecţiei mediului la nivel naţional şi local;
b) acordă suportul tehnic pentru fundamentarea proiectelor de documente de politici publice, de acte legislative şi normative în domeniul protecţiei mediului;
c) reglementează şi autorizează activităţile cu impact asupra mediului, eliberînd persoanelor fizice şi juridice acte permisive pentru practicarea activităţilor de întreprinzător cu impact asupra mediului (autorizaţii integrate de mediu, autorizaţii de mediu, acorduri de mediu, permise, certificate, notificări, avize şi coordonări), prevăzute în Nomenclatorul actelor permisive, aprobat prin Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;
d) realizează monitoringul calităţii factorilor de mediu (monitoringul calităţii apei, aerului, solului, monitoringul forestier şi al ariilor naturale protejate de stat, monitoringul stării şi folosinţei resurselor de apă şi de sol, monitoringul regnului vegetal şi regnului animal, monitoringul pescuitului, monitoringul stării subsolului, monitoringul poluării aerului, monitoringul geologic, monitoringul poluării mediului) în scopul asigurării persoanelor fizice şi juridice cu informaţii privind calitatea mediului, al dezvoltării sistemului indicatorilor statistici în domeniul protecţiei mediului, precum şi în scopul elaborării şi publicării Raportului naţional privind starea mediului în Republica Moldova;
d1) stabileşte valorile-limită de emisii şi deversări nocive în mediu;
e) creează şi administrează cadastre şi registre speciale, administrează sistemul informaţional şi de date pentru domeniile sale de activitate şi asigură accesul publicului la informaţia despre mediu.
(3) Guvernul aprobă modul de organizare a activităţii Agenţiei de Mediu, structura şi statele de personal.
[Art.291 modificat prin Legea nr.4 din 30.01.2025, în vigoare 04.02.2025]
[Secţiunea 31 introdusă (art.291) prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
DREPTURI ŞI OBLIGAŢIUNI ALE PERSOANELOR FIZICE
ŞI JURIDICE PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI
Art.30. – Statul recunoaşte tuturor persoanelor fizice dreptul la un mediu sănătos, în care scop asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare:
a) accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei;
b) dreptul de a se asocia în organizaţii, partide, mişcări, asociaţii de protecţie a mediului, de a adera la cele existente;
c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor programe economice sau de altă natură ce vizează direct sau indirect protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale; dreptul la informare şi consultare asupra proiectelor de amplasare şi construire a obiectelor cu efecte negative asupra mediului, de refacere şi amenajare a teritoriului, a localităţilor urbane şi rurale;
d) dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea temporară sau definitivă a activităţii agenţilor economici care aduc daune ireparabile mediului;
e) dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme majore de protecţie a mediului;
f) dreptul la educaţie şi instruire ecologică;
g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii, partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru mediu, administrative sau judecătoreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă agenţii economici vor fi sau nu prejudecaţi în mod direct; dreptul de a trage la răspundere persoanele, care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;
h) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu urmare a poluării sau a altor acţiuni de afectare a mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii oamenilor;
i) dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţie pentru investiţiile capitale, care au drept scop ameliorarea calităţii mediului.
[Art.30 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
Art.31. – Protecţia mediului constituie o obligaţiune generală a locuitorilor republicii, ei fiind datori:
a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul, să folosească raţional resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi interesele altor beneficiari ai resurselor naturale să semnaleze operativ autorităţile pentru mediu sau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele fizice şi juridice;
b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de arbori şi arbuşti şi a spaţiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc;
c) să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi populaţiei.
Art.32. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:
a) să folosească cît mai economicos energia, apa, să întreprindă măsuri pentru prevenirea alunecărilor de teren, să nu admită eroziunea solului, salinizarea sau înmlăştinirea secundară, compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele aplicării în agricultură a substanţelor chimice;
b) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea minimalizării deşeurilor prin folosirea cît mai eficientă a materiei prime, să reducă folosirea substanţelor periculoase şi să le înlocuiască cu materiale alternative inerte, care asigură obţinerea unei producţii finale cît mai durabile, să producă, să utilizeze şi să pună în circulaţie ambalaje recuperabile, refolosibile, reciclabile sau uşor degradabile;
c) să doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente şi instalaţii de epurare, capabile de a reduce noxele evacuate sub limitele admisibile, stabilite de autorizaţiile pentru mediu;
d) să planteze şi să întreţină în jurul unităţilor industriale, a complexelor zootehnice perdele forestiere de protecţie şi spaţii verzi, să ţină sub o supraveghere permanentă starea mediului din jurul unităţilor industriale şi complexelor zootehnice şi să întreprindă măsuri de protecţie a mediului;
e) să asigure supravegherea permanentă a construcţiilor şi instalaţiilor în cursul funcţionării lor, să ia măsuri pentru prevenirea avariilor şi poluării accidentale a mediului, iar în caz de producere a acestora să ia măsuri operative pentru înlăturarea cauzelor lor, să anunţe imediat autorităţile pentru mediu, să lichideze pe cont propriu toate consecinţele avariilor şi poluării accidentale, să repare prejudiciile aduse mediului, componenţilor lui, averii altor proprietăţi şi sănătăţii persoanelor afectate;
f) să execute hotărîrile şi dispoziţiile ministerelor, altor autorităţi administrative centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale referitoare la problemele protecţiei mediului, să prezinte autorităţilor pentru mediu întreaga informaţie referitore la influenţa activităţii economice promovate asupra mediului şi componenţilor lui, să admită accesul necondiţionat şi la orice oră al inspectorilor mediului la unităţile de producţie pentru a efectua controlul activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
g) să solicite autorităţilor pentru mediu evaluarea impactului asupra mediului şi evaluarea biodiversităţii pentru activităţile planificate care pot avea un impact semnificativ asupra mediului;
h) să asigure condiţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării mediului cu substanţe periculoase şi volatile sau cu pulberi de orice fel în timpul transportării şi păstrării lor.
[Art.32 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.32 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.32 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.32 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
PROTECŢIA RESURSELOR NATURALE ŞI CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII
Secţiunea 1
Protecţia solului şi a geoecosistemelor
Art.33. – Politica în domeniul gospodăririi solurilor se bazează pe următoarele principii:
a) recunoaşterea faptului că menţinerea resurselor naturale, a biodiversităţii, a aspectului peisagistic rural, a landşafturilor culturale este la fel de importantă ca şi asigurarea populaţiei cu produse alimentare şi obţinerea de venit din agricultură.
b) promovarea unei agriculturi durabile cu reducerea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, aplicarea tehnologiilor ecologic inofensive, restabilirea şi menţinerea echilibrului ecologic şi geoecosisteme.
Art.34. – În completarea articolului 8, organele de administrare în economie în comun cu instituţiile de ramură de cercetare, cu autorităţile pentru mediu şi cu autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate;
a) să propună producătorilor agricol tehnologii nonpoluante de cultivare a plantelor, bazate pe principiile agriculturii ecologice, în măsură să asigure atît producţiile necesare de bună calitate, cît şi protecţia şi ameliorarea calităţii solurilor, să creeze un sistem de asistenţă fitosanitară operativă pentru evaluarea corectă a stării culturilor, pentru aplicarea măsurilor adecvate şi prevenirea utilizării greşite sau abuzive a substanţelor chimice şi să asigure asistenţa tehnică agricolă;
b) să elaboreze şi să implementeze programe anuale de combatere a eroziunii solului, subinundării, înmlăştinirii, salinizării, uscării excesive a terenurilor agricole, de prevenire şi stopare a alunecărilor de teren, de menţinere a potenţialului diferenţiat al terenurilor agricole în funcţie de valorile naturale la nivelul de suportabilitate a geoecosistemelor; să exercite o supraveghere sistematică asupra structurii culturilor agricole, asolamentelor şi rotaţiei lor pentru a se menţine un bilanţ pozitiv de humus şi elemente nutritive în sol şi a se reduce pierderile prin eroziune sub limita restituirii lui naturale de 5 t/ha pe an;
c) să estimeze terenurile cu regim hidrotehnic secetos, să elaboreze tehnologii de majorare a efectului precipitaţiilor, de folosire raţională a apei pentru irigaţii;
d) să constituie în perimetre de ameliorare terenuri agricole degradate, care pot fi reamenajate, să supravegheze efectuarea lucrărilor de revalorificare a acestor terenuri;
e) să organizeze un subsistem unic de monitoring al calităţii solurilor şi agroecosistemelor pentru supravegherea calităţii solurilor, evidenţierea la timp şi evaluarea schimbărilor neprevăzute, pentru elaborarea programelor şi luarea măsurilor de corectare a tendinţelor negative.
Art.35. – Agenţii economici, deţinători de terenuri agricole, indiferent de forma de proprietate, vor gospodări solul în vederea obţinerii de produse alimentare şi de venituri, avînd grijă de păstrarea lui pentru generaţiile prezente şi viitoare, în care sînt obligaţi:
a) să respecte prevederile actelor normative, celor menţionate în articolul 68, litera e) din prezenta lege, recomandările autorităţilor agricole cu privire la organizarea asolamentelor şi rotaţiei lor, respectarea structurii culturilor agricole, fertilizarea fundamentală ştiinţific, ameliorările funciare, menţinerea unui bilanţ pozitiv de humus şi reducerea pierderilor prin eroziune sub limita restituirii lui naturale;
b) să nu admită compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, subinundarea, înmlăştinirea, salinizarea, uscarea excesivă a terenurilor agricole, să întreprindă măsuri de prevenire şi stopare a eroziunii solului, a alunecărilor de teren;
c) să definitiveze în colaborare cu autorităţile silvice sistemul de perdele forestiere de protecţie.
Art.36. – Scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri agricole pentru realizarea unor obiective economice sau de destinaţie socială se realizează prin hotărîre de Guvern, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului, cu acordul autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu; în cazul unei hotărîri pozitive se va asigura decopertarea stratului de sol fertil şi utilizarea lui pentru refacerea terenurilor degradate.
[Art.36 modificat prin Legea nr.356-XVI din 23.12.2005, în vigoare 03.02.2006]
Art.361. – La etapa elaborării certificatului de urbanism pentru proiectare, subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului eliberează autorităţii executive a administraţiei publice locale, în termen de 5 zile lucrătoare, prin intermediul ghişeului unic, avizul de acordare a terenului pentru amplasarea, proiectarea obiectelor ca rezultat al participării în comisii la alegerea loturilor.
[Art.361 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.361 introdus prin Legea nr.153 din 30.07.2015, în vigoare 14.08.2015]
Art.37. – Împrăştierea pe terenuri agricole a unor ape uzate şi a nămolului, provenite de la unităţile industriale, complexele zootehnice, de la staţiile de epurare se admite numai cu autorizaţia autorităţilor pentru agricultură, pentru mediu şi pentru sănătate.
Art.38. – Este interzisă şi se sancţionează, conform legii, depozitarea şi împrăştierea pe sol, în afara perimetrelor admise şi special amenajate a deşeurilor şi reziduurilor de orice provenienţă, a substanţelor chimice şi radioactive.
[Art.38 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
Art.39. – Agenţii economici, care administrează terenuri cu destinaţie specială, sînt obligaţi să întreţină în curăţenie şi ordine şi să amenajeze cu spaţii verzi toate suprafeţele neocupate productiv, aşa cum sînt cele limitrofe căilor ferate, drumurilor, cele din curţile şi perimetrele unităţilor economice şi sociale.
Art.40. – Este interzisă şi se sancţionează, conform legii, vătămarea sau tăierea arborilor, a altor tipuri de vegetaţie din fondul forestier şi din afara fondului forestier fără autorizaţia eliberată de Agenţia de Mediu în conformitate cu prevederile Legii regnului vegetal nr.239/2007.
[Art.40 în redacţia Legii nr.292 din 20.10.2022, în vigoare 11.01.2023]
[Art.40 completat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.40 în redacţia Legii nr.454-XV din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001]
[Art.40 în redacţia Legii nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.41. – (1) Se interzice reducerea suprafeţei terenurilor fondului forestier. În cazuri excepţionale, pentru construcţia obiectelor cu destinaţie specială, a drumurilor de importanţă republicană, a liniilor electrice de tensiune înaltă, a magistralelor de petrol şi gaze, reducerea suprafeţei terenurilor fondului forestier se permite în baza deciziei Guvernului doar dacă activităţile planificate au fost supuse în prealabil evaluării impactului asupra mediului şi/sau, după caz, evaluării biodiversităţii în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(2) Retragerea definitivă a suprafeţelor din terenurile fondului forestier se realizează prin includerea în ele a unor terenuri utile pentru împădurire şi echivalente ca suprafaţă şi bonitate.
[Art.41 modificat prin Legea nr.369 din 30.11.2023, în vigoare 21.12.2023]
[Art.41 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.41 în redacţia Legii nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.42. – Deţinătorii de terenuri din fondul forestier vor asigura:
a) paza şi regenerarea pădurilor, în primul rînd a biocenozelor silvice autohtone prin redresarea lor ecologică, în baza proiectelor amenajamentelor silvice;
b) valorificarea masei lemnoase numai în limita tăierilor de îngrijire, de igienă, de regenerare şi reconstrucţie conform amenajamentelor silvice, prin tehnologii ecologic argumentate de recoltare, corhănire şi transportare, care să asigure protecţia solurilor, a florei şi faunei sălbatice, stabilitatea pantelor şi a ecosistemelor silvice;
c) extinderea suprafeţelor de păduri cu un regim special de protecţie;
d) restabilirea şi conservarea biodiversităţii caracteristice pădurilor republicii, exploatarea şi explorarea resurselor regenerabile ale pădurilor fiind dimensionate potrivit limitelor de suportabilitate ecologică a zonei. Vînatul şi pescuitul în fondul silvic, capturarea păsărilor şi animalelor, recoltarea plantelor, ciupercilor şi pomuşoarelor în scopul comercializării, comercializarea în stare brută sau prelucrată fiind admise numai în baza autorizaţiei autorităţilor silvice;
e) interzicerea activităţilor economice şi social-obşteşti care pot afecta echilibrul ecologic al ecosistemelor terestre, al pădurilor, al pajiştilor şi fineţelor, al oricăror formaţiuni naturale care conservă diversitatea floristică şi faunistică a zonei.
[Art.42 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.43. – Guvernul va elabora programul de conservare şi dezvoltare a pădurilor.
[Art.43 în redacţia Legii nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Secţiunea 2
Protecţia resurselor acvatice şi a ecosistemelor acvatice
Art.44. – Este supus protecţiei întregul potenţial acvatic al Republicii Moldova – apele subterane cu biocenozele lor, apele de suprafaţă (cursurile de apă, lacurile naturale şi de acumulare, zonele umede aferente acestora) împreună cu resursele lor naturale, cu biocenozele lor specifice şi cu zonele sanitare şi de protecţie a apelor.
Art.45. – În scopul protecţiei resurselor acvatice sînt interzise:
a) deversarea în apele de suprafaţă, în canalele de irigare şi de desecare a apelor uzate neepurate, a celor poluate termic şi radioactive a apelor contaminate cu germeni patogeni şi paraziţi, a produselor sau reziduurilor petroliere şi a altor poluanţi;
b) deversarea în apele de suprafaţă, depozitarea în albiile acestora sau în zonele de protecţie a apelor a deşeurilor şi reziduurilor de orice provenienţă, precum şi introducerea de pesticide, de produse chimice periculoase, substanţe stupefiante şi alte substanţe de acest fel;
c) spălarea în apele naturale, în preajma lor şi în alte locuri neautorizate a vehiculelor, a utilajelor şi a ambalajelor.
[Art.45 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.45 modificat prin Legea nr.164 din 20.07.2017, în vigoare 04.08.2017]
[Art.45 modificat prin Legea nr.131-XVIII din 23.12.2009, în vigoare 12.02.2010]
Art.46. – În completarea articolelor 9 şi 10, autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate, autorităţile pentru resursele acvatice în comun cu instituţiile de ramură de cercetare sînt obligate:
a) să menţină sub control strict debitele captate, folosirea şi evacuarea apei în toate domeniile de folosire a ei, să obţină reducerea necesarului de apă tehnologică, creşterea gradului de reciclare a acesteia, respectarea normelor specifice de consum, evitarea risipei şi a pierderilor de apă. Pierderile prin neglijenţă sau prin folosirea neraţională a apei la recuperarea persoanelor fizice şi juridice conform taxelor stabilite;
b) să aplice, conform legii, măsurile necesare pentru prevenirea eutrofizării neechilibrate a apelor de suprafaţă şi a poluării apelor subterane cu nitraţi, pesticide şi alte produse periculoase, şi în acest scop să exercite controlul asupra respectării normelor de ambalare, transportare, depozitare, a regulilor de manipulare şi utilizare a acestora pe anumite suprafeţe, mai ales pe cele situate în zonele de protecţie a cursurilor şi bazinelor de apă;
c) să asigure respectarea regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor sanitare, limitrofe cursurilor rîurilor, pîraielor, lacurilor, construcţiilor hidrotehnice şi de acumulare a apei să nu admită în zonele de protecţie hidrogeologică lucrări şi activităţi ce vin în contradicţie cu regimul zonelor de protecţie şi a zonelor sanitare;
d) să supravegheze în permanenţă starea izvoarelor, pîraielor, rîurilor mici, apelor subterane, a biocenozelor lor naturale, a zonelor adiacente, să aplice, conform legii, măsuri de prevenire a poluării şi degradării lor, să întreprindă lucrări de restabilire a biosistemelor afectate;
e) să identifice şi să propună, pentru a fi declarate drept zone protejate, conform legii, sectoarele acvatice şi terenurile mlăştinoase cu biocenoze reprezentative sau cu populaţii ale unor specii endemice, rare sau periclitate, autohtone sau migratoare.
[Art.46 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
Art.47. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, care folosesc resursele acvatice şi care evacuează ape uzate sînt obligaţi:
a) să reactualizeze, în decurs de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autorizaţiile emise de autorităţile pentru mediu în modul stabilit pentru captarea necesarului de apă şi deversarea apelor uzate în locurile de amplasare a barajelor şi altor instanţii hidrotehnice pe albiile cursurilor de apă şi să execute în termenele stabilite lucrările recomandate;
b) să asigure preepurarea apelor reziduale la nivelul standardelor stabilite înainte de deversarea lor în reţeaua de canalizare a localităţilor. Acumularea apelor reziduale în orice rezervoare este admisă numai cu acordul comun al autorităţilor administraţiei publice locale, al autorităţilor pentru mediu şi al serviciului sanitar epidemiologic;
c) să aplice soluţii tehnice pentru a asigura durabilitatea apeductelor şi pentru îmbunătăţirea tehnicii de irigaţie în scopul evitării pierderilor de apă, preîntîmpinării deteriorării solurilor şi altor fenomene negative;
d) să nu afecteze potenţialul de refacere a resurselor biologice specifice, calitatea apelor şi stabilitatea ecosistemelor acvatice prin activităţi de exploatare a construcţiilor hidrotehnice, prin piscicultură şi pescuit.
[Art.47 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.48. – Exploatarea apelor minerale, a resurselor naturale aferente fondului apelor (nisipului, petrişului, nămolului terapeutic), recoltarea în scopul comercializării şi comercializarea unor resurse acvatice naturale, precum: peşti, raci, broaşte, moluşte, lipitori, păsări de apă, ouă de păsări de apă se admit numai cu autorizaţia autorităţilor administraţiei publice locale.
Art.49. – Agenţii economici care deţin nave, platforme plutitoare sînt obligaţi să le doteze cu instalaţii de stopare sau epurare a deşeurilor şi apelor uzate şi cu racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare, în conformitate cu regulile naţionale şi internaţionale referitoare la prevenirea poluării apelor. Administraţiile portuare sînt obligate să asigure construcţia imobilelor portuare pentru preluarea, prelucrarea, reciclarea sau neutralizarea reziduurilor petroliere, menajere şi de altă natură, stocate pe navele fluviale, precum şi crearea unor subunităţi specializate pentru intervenţii operative în caz de poluare accidentală a apelor şi pentru acţiuni de depoluare.
Art.491. – Gestionarea deşeurilor generate de nave şi a reziduurilor de marfă se realizează în conformitate cu Legea nr.209/2016 privind deşeurile şi cu actele normative aprobate în temeiul acesteia.
[Art.491 introdus prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
Secţiunea 3
Protecţia subsolului
Art.50. – Sînt supuse protecţiei toate resursele subsolului:
roci materie primă minerală, agenţi termici naturali, bazine subterane de apă, precum şi cavităţi naturale şi artificiale pe întreg teritoriul republicii.
Art.51. – La efectuarea lucrărilor de explorare, extragere, prelucrare şi transportare a zăcămintelor şi de transportare a diverselor materiale din ele sînt interzise:
a) deteriorarea stratului de sol fertil, a cursurilor de apă împreună cu biocenozele lor naturale, a landşafturilor, cu excepţia cazurilor autorizate în mod special de autorităţile administraţiei publice locale de comun acord cu autorizaţiile pentru mediu;
b) depozitarea materiei prime minerale, a deşeurilor, amplasarea diverselor instalaţii, mecanisme, mijloace tehnice în afara perimetrelor zonei de protecţie;
c) poluarea mediului în cursul transportării materiei prime minerale şi a deşeurilor;
d) producerea de zgomote şi vibraţii peste limitele admise în preajma localităţilor, monumentelor istorice şi ale naturii, rezervaţiile naturale, zonelor recreative şi balneoclimaterice.
Art.52. – Este interzisă îngroparea şi depozitarea în spaţii subterane, fără acordul autorităţilor pentru mediu, pentru sănătate şi al autorităţilor administraţiei publice locale, a unor deşeuri solide, lichide şi gazoase, chimice şi radioactive, care pot polua resursele subsolului şi deteriora calitatea acestora.
Art.53. – În completarea articolelor 9 şi 10 autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile pentru mediu, pentru sănătate, pentru gestionarea resurselor subsolului şi instituţiile de ramură de cercetare sînt obligate:
a) să asigure ţinerea cadastrului resurselor subsolului, evidenţa extracţiei şi prelucrării lor, a deşeurilor survenite din aceste activităţi, să elaboreze programe de folosire a resurselor subsolului pentru dezvoltarea durabilă a societăţii;
b) să supravegheze în permanenţă lucrările de exploatare a resurselor subsolului, respectarea limitelor de folosire a acestora, să propună şi să ceară beneficiarilor implementarea de tehnologii, care să asigure un randament superior la extragerea şi preluarea resurselor subsolului şi o reducere maximă a pierderilor şi a deşeurilor;
c) să identifice formaţiunile geologice minerologice, paleontologice şi alte formaţiuni rare ale subsolului de o deosebită valoare ştiinţifică şi a culturii pentru a fi luate sub protecţia specială a statului.
Art.54. – Agenţii economici, antrenaţi în exploatarea şi folosirea resurselor subsolului, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:
a) să reactualizeze în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi autorizaţiile emise de autorităţile pentru mediu, în modul stabilit. Eschivarea de la această prevedere sau nerespectarea recomandărilor expertizei atrage după sine sistarea activităţii în cauză;
b) să delimiteze pe teren cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale şi al autorităţilor pentru mediu perimetrele zonelor de protecţie şi ale zonelor sanitare în jurul activităţilor de exploatare, extragere şi prelucrare a resurselor subsolului, să le amenajeze şi să le întreţină în regimul stabilit;
c) să efectueze lucrări de reconstrucţie ecologică a terenurilor afectate în urma activităţilor de explorare, extragere şi prelucrare a resurselor subsolului, şi să le recultiveze.
[Art.54 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Secţiunea 4
Protecţia atmosferei
Art.55. – Guvernul în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi vor elabora şi vor propune spre aprobare Parlamentului standardele calităţii aerului.
[Art.55 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.56. – În completarea articolului 9 organele de administrare în energetică, în industrie, agricultură, transport, exploatarea spaţiului locativ în comun cu instituţiile de ramură de cercetare, autorităţile administraţiei publice locale şi autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate sînt obligate:
a) să elaboreze si să propună Guvernului spre aprobare limitele anuale de producere şi consum a energiei, limitele anuale admisibile de emisii nocive în atmosfera din surse fixe şi mobile, şi nu permită depăşirea limitelor şi normelor stabilite;
b) să creeze şi să asigure funcţionarea unui sistem de supraveghere a calităţii aerului pe întreg teritoriul republicii, bazat pe standardele internaţionale;
c) să propună şi să ceară consumatorilor de energie implementarea de soluţii tehnice, care ar asigura reducerea consumului de energie în toate domeniile de activitate, utilizarea de materie primă şi combustibil cu conţinut redus de substanţe nocive;
d) să retehnologizeze activităţile de producere pentru a sista emisiile în atmosferă ale substanţelor care distrug stratul de ozon, ale prafului şi fibrelor de azbest, precum şi pentru a reduce sau a sista emisiile substanţelor periculoase din categoria poluanţilor organici persistenţi şi cea a metalelor grele, reglementate de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
e) să supravegheze în permanenţă respectarea regimului de emisii nocive în atmosferă, să sancţioneze cu promptitudine încălcările admise; în cazul unor condiţii meteorologice nefavorabile dispersiei poluanţilor în atmosferă cu acumulări locale de substanţe periculoase să dispună suspendarea temporară a activităţilor, care sînt supuse de poluare a atmosferei.
[Art.56 modificat prin Legea nr.141 din 17.06.2016, în vigoare 19.01.2017]
Art.57. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, activitatea cărora este legată de surse de poluare fixe sau mobile sînt obligaţi:
a) să doteze liniile tehnologice cu utilaje şi dispozitive de captare şi neutralizare a pulberilor şi gazelor nocive, să nu încalce normativele concentraţiei substanţelor nocive în emisii supra limitelor legal admise;
b) să aplice măsurile necesare pentru a nu admite poluarea atmosferei cu pulberi sau substanţe volatile la transportarea şi păstrarea deşeurilor de orice fel;
c) să creeze şi să întreţină spaţii verzi în jurul obiectivelor industriale, să sădească aliniamente de arbori şi arbuşti în zonele limitrofe drumurilor pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi protecţiei fonice;
d) să asigure măsurile de izolare a surselor generatoare de zgomote şi vibraţii şi de protecţie fonică a populaţiei, să nu admită depăşirea limitelor admise de zgomote şi vibraţii, radiaţii neionizante (electromagnetică, infraroşie, ultravioletă, laser).
Secţiunea 5
Conservarea biodiversităţii şi protecţia monumentelor naturii
Art.58. – Statul reconfirmă dreptul la existenţă a tuturor speciilor naturii vii (indiferent de importanţa lor pentru om), ca element esenţial al ciclului planetar de materie, de formare a climei şi al potenţialului de renovare a resurselor naturale.
Art.59. – Guvernul în termen de un an de la adoptarea prezentei legi vor elabora şi vor prezenta Parlamentului un program de activităţi pentru conservarea biodiversităţii, orientat spre protejarea speciilor de plante şi animale rare sau periclitate de dispariţie de presingul comercial, de cultivare în centre speciale a speciilor periclitate de dispariţie, de reintroducere a speciilor noi, de creare a unei bănci genetice naturale a unor teritorii sub protecţie specială, de respectare a acordurilor interstatale şi internaţionale cu privire la conservarea biodiversităţii.
[Art.59 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.60 – Autorităţile pentru mediu, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale vor exercita controlul asupra colectării plantelor, pescuitului, vînatului, numai în limitele nepericlităţii potenţialului de reproducere a diferitor specii de plante şi animale. Sînt interzise colectarea plantelor, pescuitul şi vînatul speciilor introduse în Cartea Roşie.
Art.61. – Introducerea de specii noi de microorganisme, plante şi animale în scopuri alimentare, tehnice, decorative, estetice într-un habitat natural, unde speciile date nu au existat, se admite cu permisiunea autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu. Persoanele fizice şi juridice care vor introduce în mod neautorizat specii noi în ecosistemele existente vor suporta, conform legii, răspunderea pentru toate consecinţele unui eventual dezechilibru în ecosisteme.
Art.62. – Este interzisă şi se sancţionează prin lege arderea miriştilor, a învelişului vegetal uscat al perdelelor forestiere de protecţie, al cîmpurilor, de pe marginile drumurilor, incinerarea deşeurilor periculoase în afara perimetrelor admise şi special amenajate.
[Art.62 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
Art.63. – În scopul conservării biodiversităţii şi a unor formaţiuni naturale cu valoare ecologică, ştiinţifică şi estetică se formează sisteme: de zone naturale protejate (rezervaţii naturale, branişti şi parcuri naţionale), de monumente ale naturii (formaţiuni şi structuri geomorfologice; reliefuri unicale, peşteri, formaţiuni fosilifere; complexe naturale unicale, arbori izolaţi etc.), de monumente ale artei horticole (grădini botanice, parcuri dendrologice, parcuri istorice vechi, parcuri silvice), de parcuri zoologice. Statutul de zonă naturală protejată, monument al naturii, monument al artei horticole, parc zoologic se atribuie sau se retrage de Parlament la propunerea Guvernului. Zonele naturale protejate şi monumentele naturii, declarate astfel prin decrete şi hotărîri guvernamentale, prin decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale, emise pînă la adoptarea prezentei legi, îşi păstrează legal această calitate.
[Art.63 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.64. – Teritoriile şi acvatoriile declarate prin lege sau hotărîre a Parlamentului zone naturale protejate sînt administrate de autorităţile pentru mediu. Monumentele naturii, monumentele artei horticole şi parcurile zoologice rămîn în proprietatea beneficiarilor funciari. Valorificarea resurselor naturale şi alte activităţi pe teritoriile monumentelor naturii, monumentelor artei horticole, parcurilor zoologice, precum şi în zonele de tampon ale rezervaţiilor naturale se vor desfăşura conform regimului obiectivelor şi zonelor respective.
Art.65. – Rezervaţiile naturale, parcurile naţionale, parcurile zoologice sînt persoane juridice finanţate de stat, dispun de conturi proprii speciale din mijloacele, obţinute prin activitatea ştiinţifică, editorială, recreaţională şi instructivă. Mijloacele respective sînt folosite în exclusivitate pentru buna întreţinere a rezervaţiilor naturale, parcurilor naţionale şi monumentelor naturii.
[Art.65 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]
[Art.65 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.66 – Autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu va evita şi difuza Catalogul zonelor naturale protejate, monumentelor naturii, monumentelor artei horticole, parcurilor zoologice cu regulamentele lor şi cu modificările anuale în Catalog.
GESTIONAREA DEŞEURILOR, SUBSTANŢELOR PERICULOASE,
A ÎNGRĂŞĂMINTELOR MINERALE ŞI PESTICIDELOR
Art.67 – Politica de stat în domeniul gestionării deşeurilor are la bază:
a) recunoaşterea faptului că acumularea supradimensionată a deşeurilor este o consecinţă a folosirii neraţionale a energiei şi materiei prime ce afectează calitatea mediului, componenţii lui şi sănătatea oamenilor;
b) conştientizarea necesităţii de implementare a soluţiilor tehnice, a mecanismelor economice şi de gestionare, care ar permite reducerea ritmurilor de acumulare a deşeurilor, obţinerea energiei şi a componenţilor reciclabili din deşeuri, eliminarea şi izolarea eficientă a deşeurilor irecuperabile;
c) conştientizarea de către toţi producătorii de deşeuri şi subiecţii implicaţi în gestionarea deşeurilor a obligativităţii de a aplica şi a respecta ierarhia deşeurilor, prevăzută la art.3 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile, asigurându-se prevenirea generării deşeurilor şi gestionarea eficientă a acestora pentru reducerea efectelor negative provocate de deşeuri asupra mediului;
d) înţelegerea de către toţi gestionarii de deşeuri că gestionarea deşeurilor trebuie realizată prin metode şi procedee care nu poluează mediul şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei, astfel cum este prevăzut la art.4 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile.
[Art.67 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
Art.68. – În completarea articolului 8, Guvernul:
a) recomandă şi implementează prin mecanisme economice şi gestionare tehnologii de vîrf de folosire raţională a apei şi materiei prime de limitare a folosirii în procesele de producţie a componenţilor cu efectiv negativ asupra mediului şi sănătăţii oamenilor, de substituire a acestora prin materiale alternative inerte, de obţinere a produselor finale reciclabile după perioada de utilizare, a energiei şi a componenţilor reciclabili din deşeuri;
b) asigură elaborarea şi aprobarea documentelor de politici publice privind prevenirea generării deşeurilor şi gestionarea acestora;
c) impun taxe depozitare şi de prelucrare a deşeurilor de producţie şi menajere, stabilesc standardele tehnice privind transportarea, depozitarea la suprafaţă, incinerarea şi îngroparea deşeurilor irecuperabile pentru a minimaliza efectele nocive asupra sănătăţii oamenilor şi calităţii mediului;
c1) asigură stabilirea, în mod treptat, a mecanismului de implementare a responsabilităţii extinse a producătorului de produse, prevăzut la art.12 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile;
d) creează condiţii de favorizare şi încurajare pentru activităţile de colectare separată şi reciclare a deşeurilor metalice, textile, de pielărie, de masă lemnoasă, cauciuc uzat, uleiuri uzate, de obţinere a energiei reziduale;
e) aprobă acte normative în domeniul gestionării deşeurilor, al managementului integrat al substanţelor chimice şi radioactive, inclusiv al eliminării acestora.
[Art.68 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.68 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.69. – În completarea art.9 şi 10, autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate:
a) să asigure implementarea şi respectarea prevederilor art.11 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile;
b) să contribuie la stabilirea unui sistem de management integrat al deşeurilor la nivel regional şi să asigure cooperarea regională în vederea constituirii asociaţiilor regionale de management al deşeurilor.
[Art.69 în redacţia Legii nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
Art.70. – Producătorii de produse specificate la art.12 alin.(14) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile asigură respectarea regimului de responsabilitate extinsă a producătorului, stabilit prin art.12, 49–52 şi 54 din legea menţionată.
[Art.70 în redacţia Legii nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
Art.71. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi:
a) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea folosirii cît mai eficiente a energiei, apei şi materialelor, minimalizării formării de deşeuri de orice fel;
b) să ţină în permanenţă evidenţa deşeurilor de producţie, să efectueze identificarea, sortarea, ambalarea (brichetarea) lor, să asigure prelucrarea acestora pe loc sau predarea la unităţile specializate de recuperare a energiei şi a deşeurilor industriale reciclabile, precum şi transportarea şi depozitarea deşeurilor irecuperabile la poligoanele special amenajate;
c) să creeze condiţii necesare pentru prevenirea poluării accidentale a mediului cu substanţe chimice de orice fel, iar în caz de poluare a acestuia să lichideze urgent consecinţele şi să repare prejudiciul cauzat.
Art.72. – Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, şi instituţiile de ramură de cercetare, care folosesc, fabrică, transportă sau comercializează substanţe periculoase sau radioactive ori produc deşeuri periculoase sînt obligaţi:
a) să reactualizeze în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi autorizaţiile emise de autorităţile pentru mediu, în modul stabilit. Eschivarea de la prezenta prevedere sau de la recomandările expertizei va atrage după sine sistarea activităţii în cauză;
b) să ţină un registru special, întocmit conform formelor stabilite, în care se vor înscrie date privind natura, originea, cantitatea, modul de depozitare, utilizare a pesticidelor şi altor substanţe periculoase, caracteristicele lor fizice şi chimice, să furnizeze aceste date autorităţilor pentru mediu şi pentru sănătate;
c) să efectueze transportarea de pesticide şi alte substanţe periculoase, inclusiv radioactive, numai în perimetrele special amenajate, cu mijloace utilate special pentru acest scop şi însoţite de persoane împuternicite în baza autorizaţiei, eliberate pentru fiecare caz aparte de către autorizaţiile pentru mediu.
[Art.72 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.72 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.73. – Este interzisă introducerea în republică a deşeurilor, a reziduurilor de orice natură în stare brută sau prelucrată, cu excepţia drojdiilor vinicole, de către întreprinderile ce deţin utilaj de prelucrare a produselor secundare vinicole, a nervurii de tutun, de către întreprinderile ce deţin utilaj de expandare a nervurii de tutun, maculaturii prelucrate, a deşeurilor şi resturilor din fontă, fier sau oţel, a cioburilor din sticlă, a zgurii de furnal granulate (nisip de zgură) rezultate de la fabricarea fontei, fierului sau oţelului, a nămolului roşu (reziduu de bauxită) , a deşeurilor de bumbac şi a pulberii abrazive din zgura rezultată de la producerea de feronichel, prevăzute în anexa nr.7 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile, destinate utilizării în procesele tehnologice la întreprinderile autohtone existente, în vederea prelucrării, stocării temporare, depozitării, împrăştierii pe sol sau în apă, distrugerii prin orice mijloace. Autorităţile vamale controlează şi poartă răspundere de aplicarea prevederilor prezentului articol, privind importarea şi transportarea deşeurilor şi reziduurilor de orice fel prin teritoriul republicii.
[Art.73 modificat prin Legea nr.217 din 21.07.2022, în vigoare 05.08.2022]
[Art.73 modificat prin Legea nr.253 din 22.11.2018, în vigoare 04.02.2019]
[Art.73 modificat prin Legea nr.177 din 26.07.2018, în vigoare 17.09.2018]
[Art.73 completat prin Legea nr.245 din 03.11.2016, în vigoare 16.12.2016]
[Art.73 modificat prin Legea nr.9 din 14.02.2014, în vigoare 07.03.2014]
[Art.73 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Art.73 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]
[Art.73 modificat prin Legea nr.293-XVI din 21.12.2007, în vigoare 25.01.2008]
[Art.73 completat prin Legea nr.409-XV din 02.12.2004, în vigoare 07.01.2005]
Art.74. – Producătorii şi furnizorii îngrăşămintelor minerale şi pesticidelor (erbicide, insecticide, raticide, desicanţi, reglatori ai proceselor de creştere) sînt obligaţi să respecte întocmai prevederile Regulamentului privind modul de transportare, păstrare şi utilizare a îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor în ceea ce priveşte condiţiile de fabricare, de ambalare (cu informaţia asupra componenţei şi instrucţiunile de păstrare şi aplicare şi cu avertizarea de evitare a riscului toxicologic asupra sănătăţii oamenilor şi calităţii mediului), de transportare a acestor produse şi de recuperare a reziduurilor, precum şi ambalajelor pentru furnizori.
Art.75. – În scopul reducerii riscului toxicologic pentru mediu şi sănătatea oamenilor la folosirea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor se interzice:
a) depozitarea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor în încăperi şi locuri neautorizate de autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate, folosirea lor în zonele supuse măsurilor speciale de protecţie;
b) tratarea seminţelor cu pesticide în afara perimetrelor special amenajate fără respectarea tuturor măsurilor de protecţie a mediului şi sănătăţii oamenilor;
c) aplicarea de pesticide în perioada înfloritului la culturile a căror polenizare se realizează prin insecte;
d) folosirea de momeli toxice din pesticide neautorizate în acest scop;
e) depăşirea limitelor maxime admise de remanenţe ale pesticidelor şi altor substanţe periculoase în sol, apă, furaj şi în produsele alimentare de origine vegetală şi animală. Orice produs alimentar, în care concentraţia de remanenţe toxice depăşeşte limitele maxime admise urmează a fi tratat conform prevederilor pentru reziduurile nocive pe contul producătorului.
Art.76. Autorităţile centrale pentru agricultură, pentru mediu şi pentru sănătate vor organiza pe întreg teritoriul republicii o reţea unică de laboratoare specializate pentru controlul reziduurilor de pesticide şi al altor substanţe periculoase în sol, apă, furaj şi în produsele alimentare de origine vegetală şi animală.
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA RADIAŢIEI IONIZATE
Art.77. – Republica Moldova nu va admite pe teritoriul ei construirea de termocentrale atomice, importul, amplasarea şi tranzitul armelor atomice, al combustibilului nuclear prelucrat, al deşeurilor nucleare de orice fel. Excepţie fac materialele nucleare care sînt transportate între Federaţia Rusă şi Republica Bulgaria prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul Ucrainei.
[Art.77 completat prin Legea nr.145-XV din 27.03.2003, în vigoare 28.03.2003]
[Art.77 în redacţia Legii nr.454-XV din 30.07.2001, în vigoare 22.11.2001]
Art.78. – Activităţile în domeniul nuclear, precum: importul, investigaţia ştiinţifică, retehnologizarea, elaborarea, producerea, prelucrarea, utilizarea, transportul, exportul, neutralizarea şi îngroparea surselor radioactive sînt admise numai în baza unei autorizaţii comune a autorităţilor centrale pentru mediu şi pentru sănătate.
Art.79. – Autorizaţiile pentru activităţile în domeniul nuclear se vor elibera numai cu condiţia înzestrării surselor de radiaţie ionizată cu sisteme sigure de radioprotecţie, blocare şi semnalizare pentru asigurarea protecţiei radiologice a personalului de serviciu, populaţiei şi mediului, a prezentării informaţiei despre nivelurile de radiaţie, măsurile şi instalaţiile de radioprotecţie“ aparatele şi metodele de control al sursei de radiaţie, regimul de protecţie în cursul exploatării şi deservirii.
Art.80. – Titularii de autorizaţii pentru activităţi în domeniul nuclear sînt obligaţi:
a) să asigure respectarea actelor normative, prescripţiilor tehnice şi normelor legale în vigoare, care garantează protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a personalului de serviciu, a populaţiei şi a mediului;
b) să ţină o evidenţă strictă a materialelor radioactive şi de interes nuclear, să le asigure împotriva deteriorării, răspîndirii accidentale, pierderii sau sustragerii acestora;
c) să organizeze serviciul de control al situaţiei radiologice pe teritoriul întreprinderii, instituţiei, organizaţiei şi în zona sanitară de protecţie conform regimului special al acestor unităţi, aprobat de autorităţile centrale pentru mediu şi pentru sănătate;
d) să aplice măsuri de prevenire sau minimalizare a efectului radioactiv asupra omului, să nu depăşească limitele de radiaţie admise conform autorizaţiei;
e) să anunţe imediat autorităţile centrale pentru mediu, pentru sănătate, pentru menţinerea ordinii publice, autorităţile administraţiei publice locale asupra deteriorării, răspîndirii accidentale, pierderii sau sustragerii materialelor radioactive, iar în cazul unui accident nuclear, produs în instalaţiile proprii, să participe nemijlocit la localizarea şi înlăturarea consecinţelor acestuia şi să repare prejudiciul cauzat de accident.
Art.81. – Guvernul va crea, în decurs de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, un Comitet Naţional de Protecţie Radiologică care va supraveghea nivelul de radioactivitate în sol, aer, apă, subsol, floră, faună, în produsele alimentare şi industriale pe întreg teritoriul republicii şi va informa sistematic populaţia asupra situaţiei radiologice, comunicînd valorile înregistrate în comparaţie cu nivelul admisibil de radiaţie, iar în cazul depăşirii nivelului maxim de radiaţie se vor comunica datele respective populaţiei, pe teritorii şi localităţi aparte. Tăinuirea şi denaturarea informaţiei asupra unui risc radioactiv pentru populaţie se va califica drept crimă de stat.
[Art.81 modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Art.82. – În caz de accident la obiectivele nucleare situate pe teritoriul altor ţări, care creează o situaţie de risc nuclear pentru republică, Guvernul informează imediat populaţia despre situaţia creată şi întreprinde măsurile necesare pentru protecţia ei şi lichidarea consecinţelor provocate de accident.
FONDUL NAŢIONAL PENTRU MEDIU
[Capitolul VIII în redacţia Legii nr.54 din 10.03.2022, în vigoare 25.04.2022]
Art.83. – (1) Pentru finanţarea programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului se constituie Fondul Naţional pentru Mediu (în continuare – Fond).
(2) Fondul reprezintă totalitatea mijloacelor financiare destinate finanţării programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului, al schimbărilor climatice şi al gestionării durabile a resurselor naturale.
(3) Mărimea mijloacelor financiare ale Fondului se aprobă prin legea anuală a bugetului de stat, în corespundere cu prevederile Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.
Art.84. – (1) Fondul este constituit din alocaţiile aprobate prin legea anuală a bugetului de stat şi din alte surse ce nu contravin legislaţiei.
(2) Distribuirea anuală a mijloacelor financiare ale Fondului se efectuează în conformitate cu legea bugetului de stat, prin aprobarea planurilor operaţionale anuale de finanţare a programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului, în conformitate cu obiectivele strategice în domeniul protecţiei mediului şi în baza deciziei structurii organizaţionale responsabile de administrarea Fondului.
(3) Mijloacele financiare ale Fondului se gestionează prin contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor.
Art.85. – (1) Finanţarea programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului se realizează în baza următoarelor principii:
a) principiul eficienţei – utilizarea mijloacelor financiare pentru finanţarea programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului în baza unor estimări cost-eficienţă, astfel încât beneficiile cumulate să depăşească costurile de implementare;
b) principiul echităţii şi egalităţii – asigurarea accesului la mijloacele financiare ale Fondului tuturor persoanelor juridice eligibile şi finanţarea programelor şi proiectelor care corespund criteriilor de eligibilitate în domeniul protecţiei mediului în mod nediscriminatoriu;
c) principiul durabilităţii – evaluarea finanţării programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului din perspectiva impactului social, economic şi asupra mediului;
d) principiul transparenţei – desfăşurarea activităţii de finanţare a programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului în cadrul unor procese transparente şi participative, bazate pe proceduri aprobate şi publicate în prealabil pe pagina web oficială a structurii organizaţionale responsabile de administrarea Fondului.
(2) Mijloacele financiare ale Fondului se utilizează exclusiv pentru finanţarea programelor şi proiectelor, inclusiv de cercetare ştiinţifică, în domeniul protecţiei mediului, al schimbărilor climatice şi al gestionării durabile a resurselor naturale.
(3) Modul de gestionare a mijloacelor financiare ale Fondului se stabileşte de Guvern.
Art.86. – Guvernul, la propunerea autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu, atribuie competenţa de administrare a Fondului unei structuri organizaţionale din sfera de competenţă a autorităţii.
Art.861. – În domeniul administrării Fondului, Guvernul exercită următoarele atribuţii:
a) aprobă obiectivele strategice ale politicii statului în domeniul protecţiei mediului;
b) aprobă modul de gestionare a mijloacelor financiare ale Fondului;
c) propune Parlamentului aprobarea, prin legea anuală a bugetului de stat, a alocaţiilor pentru Fond;
d) aprobă cadrul normativ privind modul de identificare, evaluare, selectare, aprobare, contractare şi monitorizare a implementării programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului, precum şi modul de evaluare a postimplementării acestora;
e) aprobă elaborarea şi modul de organizare şi funcţionare a sistemelor informaţionale implementate în activitatea de administrare a Fondului.
Art.862. – În domeniul administrării Fondului, autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu exercită următoarele atribuţii:
a) elaborează şi înaintează Guvernului spre aprobare propuneri cu privire la politicile statului în domeniul protecţiei mediului;
b) monitorizează şi evaluează modul de implementare a politicii statului;
c) aprobă norme metodologice, instrucţiuni, reguli, regulamente necesare punerii în executare a actelor normative ale Parlamentului şi ale Guvernului, inclusiv a celor privind modul de identificare, evaluare, selectare, aprobare, contractare şi monitorizare a implementării programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului, precum şi modul de evaluare a postimplementării acestora;
d) examinează rapoarte de activitate a structurii organizaţionale responsabile de administrarea Fondului, precum şi alte rapoarte şi informaţii privind activitatea de administrare a Fondului, şi adoptă decizii pe marginea acestora pentru soluţionarea problemelor identificate.
Art.863. – În exercitarea competenţei de administrare a Fondului, structura organizaţională îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) implementează cadrul normativ şi documentele cu privire la politicile statului în domeniul protecţiei mediului;
b) întreprinde măsuri pentru identificarea surselor suplimentare de finanţare a programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului;
c) coordonează activităţile autorităţilor şi instituţiilor publice şi ale persoanelor juridice de drept privat, implicate în implementarea programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului finanţate de Fond, în scopul asigurării şi realizării eficiente a sinergiei în cadrul acestora;
d) asigură desfăşurarea procedurilor de identificare, evaluare, selectare, finanţare şi monitorizare a implementării programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului;
e) elaborează şi înaintează autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu proiectul planului operaţional anual de administrare a Fondului;
f) întreprinde măsuri de asigurare a transparenţei în procesul de administrare a Fondului şi de implementare a programelor şi proiectelor în domeniul protecţiei mediului;
g) îndeplineşte alte atribuţii în domeniul protecţiei mediului în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
Art.864. – (1) În activitatea de administrare a Fondului, la propunerea autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu, Guvernul decide elaborarea şi implementarea sistemelor informaţionale de stat, inclusiv destinate creării şi ţinerii resurselor informaţionale de stat.
(2) Instituirea, conceptualizarea, organizarea şi funcţionarea sistemelor şi resurselor informaţionale de stat în activitatea de administrare a Fondului se stabilesc de Guvern, conform legislaţiei cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat, cu privire la registre şi cu privire la protecţia datelor cu caracter personal.
[Capitolul VIII modificat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
[Capitolul VIII modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
[Capitolul VIII modificat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]
[Capitolul VIII modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.2005, în vigoare 23.09.2005]
[Capitolul VIII modificat prin Legea nr.1539-XIII din 25.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
RESPONSABILITATEA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI.
REZOLVAREA LITIGIILOR ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
Art.89. – Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage după sine răspunderea, după caz, civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.
Art.90. – Încălcarea sau neexecutarea prezentei legi atrage după sine sistarea, limitarea sau interzicerea activităţii persoanelor fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate.
Art.91. – Persoanele fizice şi juridice sînt obligate a recupera daunele şi prejudiciile produse prin încălcarea prezentei legi în modul şi mărimile stabilite de legislaţia în vigoare.
Art.92. – Reprezentanţii autorităţilor pentru mediu poartă răspundere personală, conform legislaţiei în vigoare, pentru asigurarea aplicării prezentei legi. Persoanele fizice şi juridice, în caz de dezacord cu deciziile reprezentanţilor autorităţilor pentru mediu, au dreptul de a se adresa instanţelor superioare de protecţie a mediului pentru examinarea şi soluţionarea cazului, iar în caz de dezacord cu decizia lor, au dreptul de a se adresa instanţelor de judecată.
Art.93. În cazul cînd, prin incompetenţă sau prin abuz de putere, decizia autorităţilor pentru mediu a adus pagube sau prejudicii persoanelor fizice sau juridice aceste daune şi prejudicii se recuperează de factorii care au luat decizia în modul şi măsura stabilită prin legislaţia în vigoare.
Art.94. – (1) Litigiile în domeniul protecţiei mediului, care nu pot fi rezolvate în condiţiile unei concilieri amiabile între părţile interesate, sînt supuse spre rezolvare instanţelor de judecată conform legislaţiei în vigoare.
(2) Actele administrative prin care se lezează drepturile sau interesele legitime prevăzute de legislaţia în domeniul protecţiei mediului pot fi contestate în conformitate cu prevederile Codului administrativ.
[Art.94 modificat prin Legea nr.155 din 15.07.2022, în vigoare 05.09.2022]
[Art.94 completat prin Legea nr.240-XV din 13.06.2003, în vigoare 08.07.2003]
ACORDURILE INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
Art.95. – În cazul cînd un acord internaţional, la care Republica Moldova este parte, conţine alte prevederi, decît cele prevăzute de legislaţia cu privire la protecţia mediului în Republica Moldova, se vor aplica prevederile acordului internaţional.
| PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA | Mircea SNEGUR
|
| Chişinău, 16 iunie 1993. | |
| Nr.1515-XII |
[Anexa abrogată prin Legea nr.293-XVI din 21.12.2007, în vigoare 25.01.2008]
[Anexa completată prin Legea nr.133-XVI din 14.06.2007, în vigoare 27.07.2007]
[Anexa introdusă prin Legea nr.409-XV din 02.12.2004, în vigoare 07.01.2005]
