D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.251g/2021 şi nr.291g/2021 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele

342, 346, 350, 352 şi 437 din Codul de procedură penală

(încetarea procesului penal în şedinţa preliminară

şi calea de atac împotriva refuzului

de a înceta procesul)

 

nr. 16  din  15.02.2022

 

Monitorul Oficial nr.73-77/34 din 18.03.2022

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 12 noiembrie 2021 şi 30 decembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 15 februarie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţiile de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003:

- articolul 342 alin.(2);

- teza a doua a articolului 346;

- articolul 350 alin.(1);

- articolul 352 alin.(3);

- articolul 437 alin.(1) pct.4) şi alin.(2),

ridicate de către dnii avocaţi Viorel Berliba şi Ivan Ungureanu, în interesele dlui Constantin Ţuţu, în dosarul nr.1-934/2020, şi de dl avocat Tudor Osoianu, în interesele dlui Alexandru Bordea, în dosarul nr.1-782/2021, ambele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dnii Ion Morozan şi Aureliu Postică, judecători la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi motivele similare care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 251g/2021.

 

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei nr.1-934/2020 (sesizarea nr.251g/2021)

4. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorii excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează:

5. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală privind învinuirea dlui Constantin Ţuţu de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 190 alin.(5) şi 326 alin.(3) din Codul penal.

6. La 5 august 2021, în cadrul şedinţei preliminare, apărătorii dlui Constantin Ţuţu au solicitat încetarea procesului penal, bazându-se pe prevederile articolelor 332, 350 şi 391 alin.(1) pct.6) din Codul de procedură penală.

7. La 26 octombrie 2021, instanţa de judecată a audiat părţile referitor la cererea menţionată supra şi a decis, printr-o încheiere, fără a se retrage în camera de deliberare, că se va pronunţa cu privire la cele menţionate în cerere odată cu soluţionarea fondului cauzei. La aceeaşi dată, apărătorii au mai formulat o cerere de încetare a procesului penal, susţinând că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. În cadrul aceleiaşi şedinţe, instanţa de judecată a decis, fără a se retrage în camera de deliberare, că se va pronunţa în raport cu aceste solicitări odată cu soluţionarea fondului cauzei.

8. La 1 noiembrie 2021, dnii avocaţi Viorel Berliba şi Ivan Ungureanu au ridicat, în interesele dlui Constantin Ţuţu, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la §1 din prezenta decizie.

9. Prin încheierea din 9 noiembrie 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei nr.1-782/2021 (sesizarea nr.291g/2021)

10. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală privind învinuirea dlui Alexandru Bordea de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 320 alin.(1) din Codul penal.

11. La 4 noiembrie 2021, în cadrul şedinţei preliminare, dl Tudor Osoianu, apărătorul dlui Alexandru Bordea, a formulat o cerere de încetare a procesului penal, susţinând că a expirat prescripţia tragerii la răspundere penală. Concomitent cu această cerere, dl Tudor Osoianu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la §1 din prezenta decizie.

12. Prin încheierea din 20 decembrie 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte şi alte acte normative.

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

14. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 332

Încetarea procesului penal în şedinţa de judecată

„(1) În cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct.5)–9), 285 alin.(2), precum şi în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanţa, prin sentinţă motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

(2) În cazul în care fapta persoanei constituie o contravenţie administrativă, instanţa încetează procesul penal şi, concomitent, soluţionează cauza conform prevederilor Codului contravenţional al Republicii Moldova.

(3) Concomitent cu încetarea procesului penal, instanţa ia măsurile respective prevăzute în art.54 şi 55 din Codul penal, precum şi decide asupra chestiunilor prevăzute în art.285 alin.(6).

(4) Sentinţa de încetare a procesului penal poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs în instanţa ierarhic superioară, în modul prevăzut de prezentul cod.

(5) În cazul prevăzut la art.275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obişnuit.”

Articolul 342

Încheierile instanţei judecătoreşti

„(1) Toate chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se soluţionează prin încheiere a instanţei de judecată.

(2) Încheierile privind măsurile preventive, de ocrotire şi asiguratorii, recuzările, declinarea de competenţă, strămutarea cauzei, dispunerea expertizei judiciare, precum şi încheierile interlocutorii, se adoptă sub formă de documente aparte şi se semnează de judecător sau, după caz, de toţi judecătorii din completul de judecată.

(3) Încheierile instanţei asupra celorlalte chestiuni se includ în procesul-verbal al şedinţei de judecată.

(4) Încheierile date pe parcursul judecării cauzei se pronunţă public.”

Articolul 346

Examinarea cererilor, demersurilor şi recuzărilor

„La soluţionarea cererilor, demersurilor şi recuzărilor înaintate de către părţi la şedinţa preliminară, părţile îşi expun opiniile asupra chestiunii în cauză. În cazul în care cererile, demersurile sau recuzările au fost respinse, ele pot fi înaintate repetat în şedinţă la judecarea cauzei.”

Articolul 350

Încetarea procesului penal

„(1) Dacă în şedinţa preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art.332, instanţa, prin sentinţă motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

[...]

(3) Copia de pe sentinţa de încetare a procesului penal se înmânează părţilor şi persoanelor interesate, explicându-li-se modul şi ordinea de atac.”

Articolul 352

Desfăşurarea şedinţei preliminare şi adoptarea încheierii

„(1) Şedinţa preliminară începe cu anunţarea numelui şi prenumelui judecătorului sau, după caz, al judecătorilor completului de judecată, al procurorului şi grefierului. După aceasta, pe marginea chestiunilor prevăzute în art.346-351, îşi exprimă opiniile reprezentanţii părţii acuzării, apoi ai părţii apărării. Preşedintele şedinţei de judecată poate pune întrebări părţilor în orice moment. Cu privire la propunerile, cererile şi demersurile înaintate de părţi, fiecare din participanţii la şedinţă este în drept să-şi expună opinia sa.

(2) Desfăşurarea şedinţei preliminare se consemnează într-un proces-verbal în conformitate cu prevederile art.336, care se aplică în mod corespunzător. Procesul-verbal se semnează de către preşedintele şedinţei şi grefier.

(3) Instanţa de judecată soluţionează, prin încheiere, chestiunile prevăzute în art.346-351.

(4) În cazul în care şedinţa preliminară se ţine de către un singur judecător, el poate adopta încheierea respectivă imediat în şedinţă sau anunţă întrerupere pentru a o adopta, apoi o pronunţă public.

(5) În cazul în care şedinţa preliminară se efectuează de un complet de judecători, încheierea respectivă se adoptă în camera de deliberare.

(6) Încheierea adoptată în şedinţa preliminară este definitivă.”

Articolul 437

Hotărârile supuse recursului

„(1) Pot fi atacate cu recurs:

[...]

4) alte hotărâri penale pentru care legea prevede această cale de atac.

(2) Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

[...].”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

15. Autorii excepţiilor menţionează că articolul 342 alin.(2) din Codul de procedură penală enumeră încheierile care se emit sub formă de documente separate. Sub acest aspect, autorii excepţiilor consideră că este neconstituţională omisiunea de a reglementa în această normă şi încheierile prin care instanţa de judecată respinge cererile de încetare a procesului penal formulate în şedinţa preliminară. Potrivit autorilor, această omisiune l-ar împiedica pe inculpat să obţină o încheiere motivată în cazul în care îi este respinsă cererea de încetare a procesului penal.

16. Autorii excepţiilor au contestat teza a doua a articolului 346, articolul 350 alin.(1) şi articolul 352 alin.(3) din Codul de procedură penală, pentru că instanţele judecătoreşti ar fi conturat o practică potrivit căreia au dreptul să dispună ca cererile de încetare a procesului penal formulate în şedinţa preliminară să fie soluţionate odată cu fondul cauzei.

17. De asemenea, autorii excepţiilor au contestat teza a doua a articolului 346 în raport cu articolul 437 alin.(1) pct.4) şi alin.(2) din Codul de procedură penală în măsura în care nu reglementează dreptul părţilor de a contesta cu un recurs separat încheierile prin care instanţa de judecată respinge cererile de încetare a procesului penal formulate în şedinţa preliminară.

18. Prin urmare, autorii excepţiilor consideră că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 26 şi 119 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea constată că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de apărătorii inculpaţilor din două cauze penale. Astfel, sesizările sunt formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

22. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie articolul 342 alin.(2), teza a doua a articolului 346, articolul 350 alin.(1), articolul 352 alin.(3), articolul 437 alin.(1) pct.4) şi alin.(2) din Codul de procedură penală. Prevederile în discuţie reglementează tipurile de încheieri care pot fi pronunţate de instanţele de judecată în procesul penal, soluţionarea cererilor şi a demersurilor în cadrul şedinţei preliminare, inclusiv soluţionarea chestiunii cu privire la încetarea procesului penal, şi căile de atac care pot fi exercitate împotriva încheierilor pronunţate într-un proces penal.

23. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze penale în cadrul şedinţelor preliminare. Având în vedere că în ambele cauze apărătorii inculpaţilor au formulat cereri de încetare a proceselor penale, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate în aceste cauze.

24. Curtea observă că articolele 342 alin.(2), 346, 352 alin.(3) şi 437 alin.(2) din Codul de procedură penală au mai fost contestate la Curtea Constituţională, însă prin raportare la alte critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.38 din 14 martie 2019; DCC nr.123 din 25 noiembrie 2019 şi DCC nr.77 din 1 iunie 2021). Totuşi, de principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.42 din 1 aprilie 2021, §18, şi DCC nr.150 din 19 octombrie 2021, §17).

25. Curtea constată că autorii sesizărilor au contestat prevederile în discuţie din Codul de procedură penală invocând pretinsa încălcare a articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 119 [folosirea căilor de atac] din Constituţie.

26. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 23 din Constituţie, Curtea subliniază că acesta nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a fi aplicabil articolul 23 din Constituţie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, §21).

27. Curtea observă că autorii sesizărilor contestă prevederile în discuţie ale Codului de procedură penală prin raportare la articolele 20, care garantează dreptul la un proces echitabil, 26, care se referă la dreptul la apărare, şi 119, care stabileşte dreptul de a exercita căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.

28. Curtea constată că autorii excepţiilor au formulat, de fapt, trei capete de cerere care au fost prezentate supra la §15, 16 şi, respectiv, 17. Aşadar, Curtea va verifica incidenţa prevederilor constituţionale menţionate în raport cu fiecare din aceste capete de cerere.

29. În primul capăt de cerere, autorii excepţiilor susţin că articolul 342 alin.(2) din Codul de procedură penală este neconstituţional, pentru că omite să reglementeze obligaţia de a emite sub formă de document separat încheierea prin care instanţa de judecată respinge cererea de încetare a procesului penal formulată în şedinţa preliminară. Potrivit autorilor, această omisiune ar împiedica inculpatul să obţină o încheiere motivată în cazul în care îi este respinsă cererea de încetare a procesului penal.

30. Curtea observă că legislaţia procesual-penală stabileşte că toate chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se soluţionează printr-o încheiere a instanţei de judecată [articolul 342 alin.(1) din Cod]. Totodată, legislatorul a stabilit că asemenea chestiuni ca măsurile preventive, măsurile de ocrotire, măsurile asiguratorii, recuzările, declinarea de competenţă, strămutarea cauzei, dispunerea expertizei judiciare şi încheierile interlocutorii se soluţionează prin emiterea unei încheieri separate [articolul 342 alin.(2) din Cod]. Încheierile instanţei asupra celorlalte chestiuni se includ în procesul-verbal al şedinţei de judecată [articolul 342 alin.(3) din Cod].

31. Totuşi, în jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a notat că, dincolo de diferenţa stabilită de legislator între încheierile emise sub formă de documente separate şi încheierile care se includ în procesul-verbal al şedinţei de judecată, articolul 20 din Constituţie impune o cerinţă care asigură respectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil – cea cu privire la motivarea oricărui act judecătoresc prin care se soluţionează chestiunile apărute în timpul judecării cauzei (a se vedea DCC nr.123 din 25 noiembrie 2019, §15).

32. În acest context, Curtea subliniază că deşi articolul 342 alin.(2) din Codul de procedură penală nu obligă instanţele de judecată să pronunţe o încheiere sub formă de document separat în cazul în care resping o cerere de încetare a procesului în şedinţa preliminară, articolul 20 din Constituţie nu le scuteşte de obligaţia prezentării unor motive în această privinţă. De asemenea, cu titlu de garanţie, Curtea reţine că, potrivit tezei a doua a articolului 346 din Codul de procedură penală, în cazul în care în timpul şedinţei preliminare a fost respinsă cererea de încetare a procesului penal, ea poate fi înaintată repetat în şedinţă la judecarea cauzei. Mai mult, în cazul în care pe parcursul judecării cauzei au fost invocate motive de încetare a procesului penal, la adoptarea sentinţei instanţa de judecată va trebui să motiveze respingerea sau reţinerea temeiurilor de încetare a procesului penal.

33. Astfel, în raport cu nemotivarea şi neemiterea încheierilor respective sub formă de documente separate, Curtea observă că autorii excepţiilor ridică, de fapt, o problemă de interpretare şi de aplicare a legii procesual-penale care ţine de competenţa instanţelor de judecată. Din acest motiv, Curtea este scutită de obligaţia verificării incidenţei prevederilor constituţionale menţionate supra în raport cu acest capăt de cerere.

34. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, autorii sesizărilor au susţinut că teza a doua a articolului 346, articolul 350 alin.(1) şi articolul 352 alin.(3) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale pentru că instanţele de judecată au conturat o practică judiciară potrivit căreia ele dispun ca cererile de încetare a procesului penal formulate în şedinţa preliminară să fie soluţionate odată cu fondul cauzei. În acest context, Curtea reaminteşte că ea nu poate examina, prin prisma prevederilor constituţionale, dacă autorităţile interpretează şi aplică corect legea (a se vedea DCC nr.142 din 15 decembrie 2020, §30). Prin urmare, Curtea reţine că şi în această privinţă autorii excepţiilor ridică o problemă de aplicare a legii.

35. În cel de-al treilea capăt de cerere autorii au solicitat verificarea constituţionalităţii articolului 346 în raport cu articolul 437 alin.(1) pct.4) şi alin.(2) din Codul de procedură penală, în măsura în care nu reglementează dreptul părţilor de a formula un recurs separat împotriva încheierilor prin care instanţa de judecată respinge cererile de încetare a procesului penal formulate în şedinţa preliminară.

36. Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie a fost interpretat în jurisprudenţa sa ca garantând, inter alia, şi caracterul echitabil al procedurilor judecătoreşti. Curtea a interpretat garanţia procesului echitabil de la articolul 20 din Constituţie ca implicând exigenţe procedurale precise, revenindu-i instanţei de judecată obligaţia de a le asigura eficienţa pe parcursul judecării cauzei (DCC nr.77 din 1 iunie 2021, §24). Totodată, articolul 26 din Constituţie garantează în mod distinct dreptul la apărare, ca fiind unul dintre aspectele dreptului la un proces echitabil (a se vedea DCC nr.63 din 11 iunie 2020, §23-24).

37. Totuşi, Curtea observă că garanţia echităţii procesului şi a dreptului la apărare nu au fost interpretate, în jurisprudenţa sa anterioară, ca incluzând un drept de atac împotriva oricărui act judecătoresc. În acest context, Curtea a precizat că nicio prevedere din Constituţie nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acelaşi registru, Curtea a notat că articolul 119 din Constituţie stabileşte că părţile interesate pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în condiţiile legii (DCC nr.77 din 1 iunie 2021, §25).

38. De asemenea, Curtea precizează că posibilitatea de a formula un recurs împotriva încheierii prin care se respinge cererea de încetare a procesului în şedinţa preliminară nu intră în câmpul de aplicare al dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, garantat de articolul 2 §1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană. Odată respinsă cererea de încetare a procesului penal, judecarea cauzei penale continuă şi se finalizează cu pronunţarea unei sentinţe motivate prin care se va aprecia în final cu privire la „acuzaţia penală”. Doar după pronunţarea unei sentinţe prin care se va determina „acuzaţia penală” devine incident dreptul de a formula o cale de atac ca o garanţie a dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală (a se vedea articolul 332 alin.(4) din Codul de procedură penală). De asemenea, în situaţia în care pe parcursul judecării cauzei au fost respinse cererile de încetare a procesului penal, argumentele dezacordului cu încheierea prin care s-a respins cererea de încetare a procesului penal pot fi invocate odată cu atacarea sentinţei care va fi pronunţată în cauza respectivă.

39. În aceste condiţii, Curtea constată că articolele 20, 26 şi 119 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa acestui capăt de sesizare. Prin urmare, nici articolul 23 din Constituţie nu este aplicabil.

40. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate în discuţie sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003:

- articolul 342 alin.(2);

- teza a doua a articolului 346;

- articolul 350 alin.(1);

- articolul 352 alin.(3);

- articolul 437 alin.(1) pct.4) şi alin.(2),

ridicate de către dnii avocaţi Viorel Berliba şi Ivan Ungureanu, în interesele dlui Constantin Ţuţu, în dosarul nr.1-934/2020, şi de dl avocat Tudor Osoianu, în interesele dlui Alexandru Bordea, în dosarul nr.1-782/2021, ambele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.