D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.120g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 132⁵ alin.(7) din Codul de procedură penală

(amânarea informării persoanei supuse măsurii speciale de investigaţii)

 

nr. 150  din  19.10.2021

 

Monitorul Oficial nr.302-306/212 din 10.12.2021

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 25 mai 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 octombrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale” din articolul 132⁵ alin.(7) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu de dl Victor Sandu, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, în cadrul dosarului nr.13-3244/2021.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Victor Sandu, judecător în cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Alexandru Zgureanu, procuror în cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale i-a înaintat judecătorului de instrucţie un demers privind confirmarea respectării cerinţelor legale la efectuarea măsurilor speciale de investigaţie într-o cauză penală. Totodată, dl procuror a solicitat, pe baza articolului 132⁵ alin.(7) din Codul de procedură penală, amânarea informării persoanei vizate de măsurile speciale de investigaţie până la finalizarea urmăririi penale.

4. Pe 27 aprilie 2021, dl Victor Sandu, judecător în cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, a admis demersul procurorului şi a dispus amânarea informării persoanei care a fost supusă măsurilor speciale de investigaţie.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, dl judecător Victor Sandu a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitatea a textului „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale” din articolul 132⁵ alin.(7) din Codul de procedură penală.

 

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 132⁵

Consemnarea măsurilor speciale de investigaţii

„[...]

(7) Dacă prin ordonanţă/încheiere se constată legalitatea efectuării măsurii speciale de investigaţii, procurorul sau judecătorul de instrucţie, în cazul când acesta a autorizat măsura, informează persoanele care au fost supuse măsurii speciale de investigaţii. Pe parcursul efectuării urmăririi penale, judecătorul de instrucţie sau procurorul poate amâna, prin hotărâre motivată, informarea persoanei supuse măsurii speciale de investigaţii, dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale.

[...].”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

8. Autorul sesizării susţine că textul „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale” din articolul 132⁵ alin.(7) din Codul de procedură penală nu stabileşte cu suficientă precizie termenul pentru care poate fi amânată informarea persoanei care a fost supusă măsurilor speciale de investigaţie. În particular, acesta susţine că raportarea termenului în care trebuie să aibă loc informarea la termenul urmăririi penale nu este conformă cu exigenţa previzibilităţii legii, cu dreptul persoanei la apărare şi cu dreptul la un proces echitabil.

9. Totodată, autorul sesizării menţionează că, în lipsa unei obligaţii de a trimite dosarul în judecată sau de a-l clasa, urmărirea penală poate fi suspendată şi poate dura o perioadă mare de timp.

10. În opinia autorului sesizării, amânarea informării persoanei care a fost supusă măsurilor speciale de investigaţie poate fi justificată doar pe parcursul efectuării altor măsuri speciale de investigaţie.

11. În cele din urmă, autorul afirmă că această prevedere este contrară articolelor 4, 7, 8, 20, 21, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unei prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către instanţa de judecată din oficiu. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale” din articolul 132⁵ alin.(7) din Codul de procedură penală. Curtea observă că textul de lege contestat se referă la perioada pentru care poate fi dispusă amânarea informării persoanei care a fost supusă măsurilor speciale de investigaţie.

16. Curtea notează că norma contestată a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În Decizia nr.67 din 12 octombrie 2016 şi în Decizia nr.80 din 18 noiembrie 2016, Curtea a analizat dacă prevederile contestate, împreună cu alte norme din Codul de procedură penală, oferă suficiente garanţii contra arbitrariului.

17. De principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, §17; DCC nr.25 din 2 martie 2020, §19; DCC nr.131 din 19 noiembrie 2020, §20).

18. Curtea reţine că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §82).

19. Analizând sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză care avea ca obiect soluţionarea unui demers privind verificarea respectării cerinţelor legale la efectuarea măsurilor speciale de investigaţie şi dispunerea amânării informării persoanei care a fost supusă măsurii speciale de investigaţie.

20. Totodată, ridicând din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de judecată nu a suspendat dezbaterile judiciare până la pronunţarea de către Curtea Constituţională asupra sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum o impune articolul 7 alin.(3²) din Codul de procedură penală. Instanţa de judecată a constatat legalitatea efectuării măsurii speciale de investigaţie şi a dispus amânarea informării persoanei vizate de măsura în discuţie până la terminarea urmăririi penale (a se vedea supra §4-5).

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că există situaţii în care suspendarea procedurii din faţa instanţei de judecată este imposibilă din cauza caracterului special al procedurii sau a celerităţii procesului (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.15 din 28 mai 2020, §14; DCC nr.127 din 5 august 2021, §21-23).

22. Curtea admite că în eventualitatea în care dispoziţiile contestate ar fi declarate neconstituţionale, procurorul ar avea obligaţia să informeze imediat persoana supusă măsurii speciale de investigaţie. Prin urmare, în cazul în care Curtea ar declara sesizarea inadmisibilă din simplul motiv că norma contestată nu este aplicabilă cauzei, excepţia de neconstituţionalitate ar fi lipsită de un caracter efectiv. Astfel, Curtea este competentă să examineze prevederile criticate, având în vedere caracterul special al procedurilor referitoare la măsurile speciale de investigaţie, celeritatea examinării acestor cauze, precum şi imposibilitatea suspendării examinării lor.

23. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie (a se vedea DCC nr.25 din 16 februarie 2021, §22, DCC nr.27 din 16 februarie 2021, §16).

24. Potrivit autorului excepţiei, norma contestată încalcă articolele 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

25. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea reţine că, în prezenta cauză, aceste articole comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea HCC nr.7 din 4 martie 2021, §17; DCC nr.92 din 15 iunie 2021, §26).

26. Referitor la incidenţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea a subliniat, în jurisprudenţa sa, că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.19 din 9 februarie 2021, §22; DCC nr.97 din 17 iunie 2021, §22-24).

27. Autorul sesizării a invocat şi incidenţa principiului constituţional al prezumţiei nevinovăţiei, garantat de articolul 21 din Constituţie. Totuşi, Curtea reţine că norma contestată nu instituie vreo prezumţie cu privire la vinovăţia persoanelor la comiterea infracţiunilor. Amânarea informării persoanei despre efectuarea măsurilor speciale de investigaţie nu este aptă să afecteze acest principiu. Prin urmare, articolul 21 din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

28. Curtea observă că autorul sesizării îşi raportează critica de neconstituţionalitate a articolului 132⁵ alin.(7) din Codul de procedură penală la articolele 20, care garantează dreptul de acces liber la justiţie, şi 26 din Constituţie, care se referă la dreptul la apărare. Aşadar, Curtea va verifica dacă aceste drepturi sunt afectate prin prevederile legale contestate.

29. Curtea notează că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituţie şi, respectiv, de articolul 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Exigenţa articolului 6 §1 din Convenţie, potrivit căreia cauzele trebuie examinate în mod echitabil, trebuie înţeleasă inclusiv prin prisma asigurării respectării principiilor fundamentale ale procesului judiciar, i.e. a principiului contradictorialităţii şi a principiului egalităţii armelor (HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, §31; DCC nr.37 din 30 martie 2021, §32). Totodată, articolul 26 din Constituie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 §3 din Convenţia Europeană (ibidem, §33). În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că, atunci când examinează un capăt de cerere bazat pe articolul 6, ea verifică dacă procedurile penale au avut un caracter echitabil, în întregul lor (Prade v. Germania, 3 martie 2016, §33; Dimitrov şi Momin v. Bulgaria, 7 iunie 2018, §51 şi §62).

30. Analizând argumentele sesizării, Curtea observă că autorul ridică, în special, problema lipsei unui termen exact pentru care urmează a fi dispusă amânarea informării persoanei supuse măsurii speciale de investigaţie.

31. Cu privire la problema în discuţie, Curtea Europeană a menţionat că, la modul practic, obligaţia informării despre efectuarea măsurilor de investigaţie poate să nu fie realizabilă în toate cazurile. Activitatea sau pericolul împotriva căruia sunt îndreptate unele măsuri de investigaţie pot continua ani de zile, chiar şi decenii, după suspendarea acestor măsuri. Informarea ulterioară a fiecărei persoane vizate de o măsură de investigaţie suspendată ar putea pune în pericol scopul pe termen lung care a determinat iniţierea măsurilor. Mai mult, o asemenea informare poate dezvălui metodele de lucru şi domeniile de activitate ale serviciilor de informaţie şi poate scoate la iveală identitatea agenţilor. Prin urmare, faptul că persoanele vizate de măsurile de investigaţie nu sunt informate odată cu încetarea acestora nu poate justifica în sine concluzia că ingerinţa nu este „necesară într-o societate democratică”. Însăşi lipsa informării despre măsurile de investigaţii asigură eficienţa ingerinţei. Totuşi, din momentul în care informarea poate fi efectuată fără a pune în pericol scopul măsurilor, persoanele vizate trebuie să fie informate (a se vedea Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, §287).

32. Curtea notează că dispoziţiile legale contestate, i.e. textul „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale” din articolul 132⁵ alin.(7) din Codul de procedură penală, prevăd de o manieră clară termenul limită în care poate fi amânată informarea persoanei supuse măsurii speciale de investigaţie.

33. Curtea reiterează că legislaţia procesual-penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal procesual (DCC nr.97 din 17 iunie 2021, §30). Totuşi, amânarea informării persoanei care a fost supusă măsurii speciale de investigaţie trebuie să aibă la bază motive pertinente şi suficiente. Legea nu poate să anticipeze toate situaţiile şi să enumere în mod exhaustiv motivele care justifică amânarea informării şi, respectiv, termenul de amânare a informării. Aceste motive trebuie evaluate şi ponderate în fiecare caz concret de procuror şi de judecătorul de instrucţie, care sunt mai bine poziţionaţi să stabilească, după caz, un termen care asigură un echilibru corect între caracterul efectiv al investigaţiei penale şi drepturile persoanelor vizate.

34. În acest context, Curtea observă că, în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie, legea nu l-a împiedicat pe judecător să respingă în mod motivat solicitarea de amânare a informării sau să dispună amânarea pe un termen mai scurt decât momentul finalizării urmăririi penale.

35. Totodată, Curtea reţine că legislaţia procesual penală oferă garanţii şi remedii compensatorii care sunt apte să asigure caracterul echitabil al întregului proces. În Decizia nr.67 din 12 octombrie 2016, Curtea a menţionat că interceptarea şi înregistrarea comunicărilor sau a imaginilor se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie (§27). De asemenea, Curtea a notat că la încetarea măsurii speciale de investigaţii judecătorul de instrucţie este obligat să declare nul procesul-verbal şi să dispună nimicirea imediată a purtătorului material de informaţii şi a materialelor acumulate pe parcursul efectuării măsurii speciale de investigaţii în cazul în care constată că măsura s-a efectuat cu încălcarea vădită a drepturilor şi libertăţilor omului (ibidem, §29). Bănuitul, învinuitul sau inculpatul are dreptul să conteste legalitatea dispunerii, efectuării, consemnării şi certificării interceptării şi înregistrării comunicărilor (ibidem, §33).

36. De asemenea, potrivit articolului 385 alin.(4) din Codul de procedură penală, la adoptarea sentinţei, instanţa de judecată examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept compensare pentru încălcările care au afectat grav drepturile inculpatului, în cursul urmăririi penale sau al judecării cauzei.

37. Astfel, având în vedere că prevederile contestate nu afectează, per se, caracterul echitabil al procesului penal, articolele 20 şi 26 din Constituţie nu sunt incidente în acest caz.

38. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 4, 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

39. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.120g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale” din articolul 132⁵ alin.(7) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu de dl Victor Sandu, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, în cadrul dosarului nr.13-3244/2021.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.