D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.218g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 313 din Codul contravenţional

(neclaritatea noţiunii „interes public” [2])

nr. 42  din  01.04.2021

Monitorul Oficial nr.108-110/71 din 30.04.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 23 decembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 1 aprilie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „care contravine intereselor publice” din articolul 313 din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Veaceslav Dandeş, în dosarul nr.4-20036445-05-4r-22092020, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de completul de judecată al Curţii de Apel Cahul format din dnii Evghenii Dvurecenschii, Serghei Pilipenco şi dna Nina Veleva, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Cahul se află cauza privind învinuirea dlui Andrei Popa de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 313 din Codul contravenţional [excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu].

4. Pe 13 martie 2020, un procuror din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie i-a expediat Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, dosarul contravenţional privind învinuirea dlui Andrei Popa de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 313 din Codul contravenţional. Potrivit materialelor dosarului contravenţional, dl Andrei Popa, care deţinea funcţia de rector al Universităţii de Stat „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, a încheiat fără organizarea unor concursuri pentru ocuparea funcţiilor ştiinţifico-didactice, acorduri de modificare a contractelor individuale de muncă. Acestea stabileau prelungirea activităţii în unele funcţii de lectori la catedra de drept. De asemenea, prin acţiunile sale, dl Andrei Popa ar fi încălcat prevederile articolului 119 alin.(7) [normarea activităţii ştiinţifico-didactice şi de cercetare] din Codul educaţiei.

5. Pe 6 august 2020, prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, dl Andrei Popa a fost găsit vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 313 din Codul contravenţional. Acestuia i-a fost aplicată o amendă în mărime de 50 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a deţine funcţii în domeniul educaţiei şi administrative pe un termen de 6 luni.

6. Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de judecată, dl avocat Veaceslav Dandeş a contestat-o cu recurs pe 14 august 2020.

7. În cadrul examinării cauzei de către instanţa de recurs, dl avocat Veaceslav Dandeş a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului „care contravine intereselor publice” din articolul 313 din Codul contravenţional.

8. Printr-o Încheiere din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Cahul a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

10. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 313

Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor

de serviciu

„Săvârşirea unei acţiuni care depăşeşte în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege şi care contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii,

se sancţionează cu amendă de la 30 la 90 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Potrivit autorului excepţiei, textul „care contravine intereselor publice” din articolul 313 din Codul contravenţional este neconstituţional, pentru că noţiunea „interes public” este generală şi imprevizibilă. De asemenea, autorul consideră că textul „intereselor publice” nu poate fi apreciat de sine stătător, ci doar prin raportare la textul „dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii”, pentru că, în sensul atribuit de legislator, fapta prevăzută de articolul 313 din Codul contravenţional poate exista doar cu condiţia lipsei elementelor constitutive ale infracţiunii. Astfel, elementul pe care l-a avut în vedere legislatorul ţine de latura obiectivă şi de urmările prejudiciabile, ceea ce ar însemna că fapta incriminată de articolul 313 din Codul contravenţional nu poate fi considerată o contravenţie formală.

12. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „care contravine intereselor publice” din articolul 313 din Codul contravenţional. Prevederile articolului 313 din Codul contravenţional stabilesc răspunderea pentru excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu.

17. Curtea constată că prevederile articolului 313 din Codul contravenţional au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, fiind pronunţată Decizia nr.100 din 3 octombrie 2019. Curtea a reţinut că textul „interes public” din articolul 313 din Codul contravenţional este clar şi previzibil, pentru că definiţia noţiunii de „interes public” este prevăzută de articolul 3 din Legea integrităţii nr.82 din 25 mai 2017 (§22). Astfel, prin „interes public” se înţelege interesul general de dezvoltare a bunăstării societăţii în ansamblu şi de realizare a intereselor private legitime, garantat prin funcţionarea entităţilor publice şi private, precum şi prin exercitarea atribuţiilor de serviciu ale agenţilor entităţilor menţionate în strictă conformitate cu prevederile legale, în mod eficient şi econom din punct de vedere al utilizării resurselor. Prin urmare, Curtea constată că, printr-o interpretare rezonabilă şi sistematică, interpretul legii poate să identifice sensul noţiunii în discuţie (Decizia nr.100 din 3 octombrie 2019, §22).

18. De principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, §17; DCC nr.25 din 2 martie 2020, §19).

19. Analizând argumentele autorului excepţiei în prezenta cauză, Curtea reţine că acesta nu a prezentat argumente noi care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. Faptul că autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate trebuie examinate prin raportare la textul „dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii” din articolul 313 din Codul contravenţional nu reprezintă un argument nou. În Decizia sa nr.100 din 3 octombrie 2019, Curtea a tratat delimitarea excesului de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu în materie contravenţională de materia penală (a se vedea DCC nr.100 din 3 octombrie 2019, §17-19).

20. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este repetitivă şi, de vreme ce nu au intervenit elemente noi care să provoace reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele menţionate în Decizia nr.100 din 3 octombrie 2019 sunt valabile şi în prezenta cauză.

21. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului „care contravine intereselor publice” din articolul 313 din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Veaceslav Dandeş, în dosarul nr.4-20036445-05-4r-22092020, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.