D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.50g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolelor 342 alin.(2), 346 şi 352 alin.(3) din Codul de procedură penală

(invocarea nulităţii probelor la şedinţa preliminară)

nr. 38  din  14.03.2019

Monitorul Oficial nr.185-191/119 din 07.06.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 5 martie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 martie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 342 alin.(2), 346 şi 352 alin.(3) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Tudor Osoianu, în dosarul nr.1–209/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 5 martie 2019 de către un complet de judecată din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani (format din dnele judecătoare Djeta Chistol, Olga Ionaşcu şi Tatiana Bivol), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 26 august 2015, Centrul Naţional Anticorupţie a dispus, printr-o ordonanţă, începerea urmăririi penale conform elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de articolul 243 alin.(3) lit.b) [Spălarea banilor în proporţii deosebit de mari] din Codul penal.

4. Ulterior, pe 31 iulie 2018, Vladimir Filat a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii menţionate supra, iar pe 14 ianuarie 2019, un domn procuror a întocmit rechizitoriul şi a trimis cauza penală la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în vederea examinării acesteia.

5. În cadrul şedinţei preliminare a instanţei de judecată, dl avocat Tudor Osoianu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 342 alin.(2), 346 şi 352 alin.(3) din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 28 februarie 2019, instanţa de judecată a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 342

Încheierile instanţei judecătoreşti

„(1) Toate chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se soluţionează prin încheiere a instanţei de judecată.

(2) Încheierile privind măsurile preventive, de ocrotire şi asiguratorii, recuzările, declinarea de competenţă, strămutarea cauzei, dispunerea expertizei judiciare, precum şi încheierile interlocutorii, se adoptă sub formă de documente aparte şi se semnează de judecător sau, după caz, de toţi judecătorii din completul de judecată.

(3) Încheierile instanţei asupra celorlalte chestiuni se includ în procesul-verbal al şedinţei de judecată.

(4) Încheierile date pe parcursul judecării cauzei se pronunţă public.”

Articolul 346

Examinarea cererilor, demersurilor şi recuzărilor

„La soluţionarea cererilor, demersurilor şi recuzărilor înaintate de către părţi la şedinţa preliminară, părţile îşi expun opiniile asupra chestiunii în cauză. În cazul în care cererile, demersurile sau recuzările au fost respinse, ele pot fi înaintate repetat în şedinţă la judecarea cauzei .”

Articolul 352

Desfăşurarea şedinţei preliminare şi adoptarea încheierii

„[…]

(3) Instanţa de judecată soluţionează, prin încheiere, chestiunile prevăzute în articolele 346–351.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că articolul 297 alin.(4) din Codul de procedură penală prevede că plângerile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluţionează de către instanţa care judecă cauza. Totuşi, el consideră că articolele 346 şi 352 alin.(3) din Cod, care reglementează procedura şedinţei preliminare, sunt neclare, deoarece nu detaliază când trebuie soluţionate plângerile cu privire la nulitatea anumitor probe înaintate după trimiterea cauzei în judecată. De asemenea, autorul susţine că normele menţionate nu prevăd soluţionarea cererilor cu privire la nulitatea anumitor probe până la etapa judecării cauzei.

10. Totodată, autorul excepţiei menţionează că, deşi din articolul 352 alin.(4) din Cod rezultă că încheierile din cadrul şedinţei preliminare se pronunţă imediat sau după o întrerupere anunţată de către judecător, normele contestate le permit judecătorilor să amâne soluţionarea cererilor cu privire la nulitatea anumitor probe până la pronunţarea sentinţei.

11. În acelaşi timp, autorul menţionează că articolul 342 alin.(2) din Cod prevede o listă exhaustivă de chestiuni în privinţa cărora judecătorul trebuie să se pronunţe printr-o încheiere separată. Celelalte chestiuni care apar în timpul judecării cauzei se soluţionează printr-o încheiere care se include în procesul-verbal al şedinţei [articolul 342 alin.(3) din Cod]. În acest sens, el susţine că problema referitoare la nulitatea probelor nu este prevăzută în lista chestiunilor în privinţa cărora judecătorul trebuie să se pronunţe printr-o încheiere separată, fapt care presupune că, în acest caz, el poate soluţiona problema respectivă printr-o încheiere ce nu trebuie motivată, ci doar inclusă în procesul-verbal al şedinţei.

12. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, normele contestate contravin articolelor 20, 23 alin.(2), 26 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Tudor Osoianu, în dosarul nr.1–209/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 342 alin.(2), 346 şi 352 alin.(3) din Codul de procedură penală.

17. Prevederile menţionate sunt contestate de către autorul excepţiei prin prisma articolelor 20, 23 alin.(2), 26 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că întregul set de probleme abordate de către autor în sesizare se referă la faptul că procedura şedinţei preliminare a instanţei de judecată nu conţine prevederi clare cu privire la soluţionarea plângerilor prin care se solicită declararea nulităţii probelor. Mai mult, acesta consideră că amânarea soluţionării cererilor cu privire la nulitatea probelor până la pronunţarea sentinţei este contrară Constituţiei (a se vedea §10 din prezenta decizie). Cu privire la aceste aspecte Curtea reţine următoarele.

19. Curtea reiterează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 §1 din Convenţie. Astfel, având acelaşi domeniu de aplicare ca dreptul la un proces echitabil garantat de Convenţie, jurisprudenţa Curţii Europene în cauzele privind utilizarea probelor în procesul penal este aplicabilă, cu diferenţele de rigoare, în prezenta cauză.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că articolul 6 §1 din Convenţie garantează dreptul la un proces echitabil, însă acesta nu stabileşte reguli precise privind admisibilitatea probelor (a se vedea, de exemplu, Schenk v. Elveţia, 12 iulie 1988, §46, şi Lhermitte v. Belgia [MC], 29 noiembrie 2016, §83). Prin urmare, întrebarea la care trebuie să se răspundă este dacă procedura în ansamblu a avut un caracter echitabil (Svetina v. Slovenia, 22 mai 2018, §43). Pentru a determina dacă procedura în ansamblu a fost echitabilă, trebuie să se aibă în vedere dacă dreptul la apărare a fost respectat. În particular, trebuie să se examineze dacă persoanei i-a fost oferită posibilitatea de a contesta autenticitatea probelor şi de a se opune utilizării acestora (a se vedea Zhang v. Ucraina, 13 noiembrie 2018, §57).

21. Curtea constată că, potrivit articolului 345 alin.(4) din Codul de procedură penală, în şedinţa preliminară se soluţionează chestiunile privind: 1) cererile şi demersurile înaintate, precum şi recuzările declarate; 2) lista probelor care vor fi prezentate de către părţi la judecarea cauzei; 3) trimiterea cauzei după competenţă sau, după caz, încetarea, totală sau parţială, a procesului penal; 4) suspendarea procesului penal; 5) fixarea termenului de judecată şi 6) măsurile preventive şi de ocrotire.

22. Soluţionarea chestiunii cu privire la lista probelor în cadrul şedinţei preliminare presupune faptul că instanţa trebuie să decidă, după ce a ascultat opiniile părţilor, asupra pertinenţei probelor propuse în liste şi să dispună care din acestea trebuie prezentate la judecarea cauzei [articolul 347 alin.(3) din Cod]. Decizia cu privire la pertinenţa probelor se limitează la faptul că instanţa trebuie să stabilească, în baza listei probelor prezentate, care probe au legătură cu cauza penală pe care o examinează [articolul 6 pct.34) din Cod]. La această etapă, instanţa de judecată nu poate să se pronunţe cu privire la cererile de declarare a nulităţii anumitor probe, pentru că acest exerciţiu implică o examinare în fond a probei contestate, fapt ce excede competenţelor sale relative la procedura şedinţei preliminare în cadrul căreia se verifică doar pertinenţa probelor [a se vedea DCC nr.47 din 22 mai 2018, §42 (excluderea probelor din dosarul penal)].

23. Astfel, având în vedere faptul că la etapa şedinţei preliminare nu pot fi soluţionate cererile referitoare la declararea nulităţii probelor, Curtea va examina dacă posibilitatea de a contesta probele este asigurată la o altă etapă a procedurii, pentru a vedea dacă există garanţii compensatorii.

24. Curtea observă că examinarea probelor în condiţii de contradictorialitate este rezervată pentru etapa cercetării judecătoreşti. La această etapă, părţile pot solicita, inter alia, examinarea corpurilor delicte [articolul 372 din Cod], a documentelor şi a proceselor-verbale ale acţiunilor procesuale [articolul 373 din Cod]. În acest sens, dacă la etapa şedinţei preliminare instanţa de judecată decide care dintre probele prezentate instanţei pentru soluţionarea cauzei sunt pertinente, la etapa cercetării judecătoreşti judecătorul trebuie să examineze în fond fiecare probă pe care a considerat-o pertinentă. Astfel, Curtea reţine că la etapa cercetării judecătoreşti părţile pot invoca şi nulitatea probelor. De asemenea, dacă părţile au înaintat vreo plângere cu privire la nulitatea anumitor probe după trimiterea cauzei în judecată (i.e. potrivit procedurii prevăzute de articolul 297 alin.(4) din Codul de procedură penală), ele trebuie să-şi reitereze plângerea la etapa cercetării judecătoreşti.

25. Solicitarea de a declara nule anumite probe la etapa cercetării judecătoreşti instituie, pe de o parte, un drept al părţii de a face referire la această nulitate la etapa dezbaterilor judecătoreşti, iar pe de altă parte, o obligaţie a instanţei judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la nulitatea invocată. De altfel, partea descriptivă a sentinţei de condamnare trebuie să cuprindă, inter alia, probele pe care îşi bazează concluziile instanţa de judecată şi motivele pentru care instanţa a respins alte probe [articolul 394 alin.(1) pct.2) din Cod].

26. Prin urmare, Curtea reţine că organizarea actuală a etapelor examinării cauzelor penale în prima instanţă nu împiedică părţile să conteste probele în instanţa de judecată şi să se opună folosirii acestora la adoptarea hotărârii. Faptul că nulitatea probelor nu poate fi invocată la şedinţa preliminară, aşa cum doreşte autorul excepţiei, ci trebuie amânată până la etapa cercetării judecătoreşti, nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. Important este că legislaţia procesual-penală citată supra asigură faptul că în cadrul examinării cauzei în faţa instanţelor judecătoreşti părţile au dreptul să conteste probele pe care le consideră nule şi, totodată, că instanţele judecătoreşti sunt obligate să se pronunţe cu privire la nulităţile invocate. Acest fapt îi permite Curţii să constate că prevederile contestate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, garantate de articolele 20 şi, respectiv, 26 din Constituţie.

27. De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile contestate sunt clare în privinţa etapei la care poate fi invocată nulitatea probelor în cadrul examinării cauzei de către instanţa de judecată, nefiind astfel încălcat articolul 23 alin.(2) din Constituţie. Aşadar, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 342 alin.(2), 346 şi 352 alin.(3) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Tudor Osoianu, în dosarul nr.1–209/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.