L E G E

cu privire la asigurări

 

nr. 407-XVI  din  21.12.2006

 

Monitorul Oficial nr.47-49/213 din 06.04.2007

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale

Articolul 2. Obiectul legii

Articolul 3. Obiectul asigurării

Articolul 4. Cadrul juridic

Articolul 5. Asigurarea obligatorie şi asigurarea benevolă (facultativă)

Articolul 6. Suma asigurată

Articolul 6¹. Oferirea informaţiei la solicitarea asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 7. Prima de asigurare

Articolul 8. Categoriile, clasele şi tipurile activităţii de asigurare

Articolul 9. Asigurarea persoanelor fizice şi persoanelor juridice străine, a apatrizilor

Articolul 9¹. Încheierea contractelor de asigurare de către rezidenţii Republicii Moldova

Articolul 10. Activitatea de reasigurare

Articolul 11. Cedarea riscurilor

Articolul 12. Prezentarea documentelor

 

Capitolul II

CONTRACTUL DE ASIGURARE

(Abrogat)

Articolul 13. Abrogat

Articolul 14. Abrogat

Articolul 15. Abrogat

Articolul 16. Abrogat

Articolul 17. Abrogat

Articolul 18. Abrogat

Articolul 19. Abrogat

 

Capitolul III

REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE (REASIGURARE)

Articolul 20. Constituirea asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 21. Fondatorii şi acţionarii asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 22. Capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 23. Denumirea şi sediul asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 24. Licenţierea activităţii de asigurare (reasigurare)

Articolul 24¹. Reperfectarea licenţei

Articolul 24². Decizia privind eliberarea/reperfectarea licenţei

Articolul 24³. Modificarea datelor indicate în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea licenţei sau la cea pentru reperfectarea licenţei

Articolul 24⁴. Eliberarea duplicatului licenţei

Articolul 24⁵. Taxele aferente eliberării/reperfectării licenţei

Articolul 24⁶. Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi

Articolul 25. Suspendarea licenţei asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 26. Retragerea licenţei asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 26¹. Procedura de supraveghere specială

Articolul 27. Consecinţele retragerii licenţei asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 28. Limitele activităţii asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 29. Participaţiile calificate

Articolul 29¹. Evaluarea potenţialului acţionar semnificativ

Articolul 30. Solvabilitatea şi stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 31. Normele de prudenţă

Articolul 31¹. Comitetul de audit

Articolul 32. Restricţii privind efectuarea tranzacţiilor de către asigurător (reasigurător)

Articolul 33. Constituirea şi lichidarea filialei (reprezentanţei) asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 34. Rezervele tehnice

Articolul 35. Transferul portofoliului de asigurare

Articolul 36. Asocierea asigurătorilor

Articolul 37. Activitatea de asigurare de viaţă

Articolul 38. Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi a activităţii de asigurare generală

Articolul 39. Contabilitatea şi controlul intern al asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 40. Auditul extern

Articolul 41. Activitatea actuarului

Articolul 41¹. Redresarea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 42. Procedura de remediere financiară

Articolul 42¹. Planul de remediere financiară

Articolul 42². Administrarea specială

Articolul 42³. Încetarea procedurii de remediere financiară

Articolul 43. Protecţia consumatorului. Examinarea petiţiilor asiguraţilor (beneficiarilor) şi/sau ale terţelor persoane

Articolul 44. Obligaţia de menţinere a contractului

Articolul 45. Reorganizarea şi lichidarea asigurătorului (reasigurătorului)

Articolul 46. Fondul naţional de garanţie

 

Capitolul IV

INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI ŞI/SAU ÎN REASIGURĂRI

Articolul 47. Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări

Articolul 48. Activitatea agentului de asigurare, a agentului bancassurance

Articolul 49. Activitatea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 50. Licenţierea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 50¹. Abrogat

Articolul 51. Suspendarea şi retragerea licenţei brokerului de asigurare şi/sau reasigurare

Articolul 52. Denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 53. Responsabilităţile brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

Articolul 53¹. Excepţii în activitatea de intermediere în asigurări

 

Capitolul V

RĂSPUNDERI ŞI SANCŢIUNI

Articolul 54. Răspunderea şi sancţiuni

Articolul 55. Supravegherea participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor

 

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 56. Aplicarea legii

Articolul 57. Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 58. Îndatoririle Guvernului, abrogări

 

Anexa 1 Clasele de asigurări

Anexa 2 Registrul special

 

 

 

Notă: În cuprinsul legii noţiunea “Autoritate de supraveghere” se ortografiază cu literă mică conform Legii nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009

 

 

Ţinînd cont de tendinţa Republicii Moldova spre integrare economică bazată pe adoptarea şi implementarea regulilor şi reglementărilor economice şi comerciale existente în Spaţiul Economic European, în scopul elaborării unui cadru regulatoriu prudent pentru pieţele financiare şi cadru de supraveghere echivalent cu cel în vigoare în Uniunea Europeană şi în scopul dezvoltării pieţei asigurărilor,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

activitate de asigurare – activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare;

activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări – activitate care constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, din alte acţiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din încheierea lor, sau de contribuţie la gestionarea contractelor, în special în cazul solicitării de daune.

Aceste activităţi nu se consideră de intermediere în asigurare şi/sau în reasigurare în cazul în care sînt îndeplinite de un asigurător sau de un angajat al lui care acţionează sub responsabilitatea asigurătorului. Nu se consideră activităţi de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări nici următoarele: furnizarea ocazională de informaţii, în contextul unor alte activităţi profesionale al căror scop nu rezidă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract de asigurare şi/sau reasigurare, administrarea daunelor unui asigurător (reasigurător) la nivel profesional şi nici compensarea daunelor şi evaluarea de către un expert a solicitărilor de daune;

actuar – persoană fizică specializată în evaluarea riscurilor financiare prin metode actuariale (statistice, matematice şi economice) titulară a unui certificat de calificare eliberat de autoritatea de supraveghere;

acţionar semnificativ – persoană fizică sau persoană juridică ce exercită nemijlocit şi de una singură ori prin intermediul altor persoane fizice sau juridice, ori în colaborare cu ele, acţionînd în mod concertat, drepturi aferente unor acţiuni de cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale asigurătorului (reasigurătorului) sau care exercită o influenţă semnificativă asupra administrării asigurătorului (reasigurătorului);

agent bancassurance – bancă comercială, asociaţie de economii şi împrumut, organizaţie de creditare nebancară, care în baza mandatului acordat de asigurător este în drept să încheie, în numele şi din contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terţii conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat;

agent de asigurare – persoană fizică sau persoană juridică ce desfăşoară activitate profesională în baza mandatului acordat de asigurător, avînd dreptul să încheie, în numele şi din contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat, fără să aibă calitatea de asigurător, reasigurător, agent bancassurance sau de broker de asigurare şi/sau de reasigurare;

asigurare – transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare;

asigurat – persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare cu asigurătorul;

asigurător (reasigurător) – persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în condiţiile prezentei legi, deţine licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare (reasigurare);

asistent în brokeraj – persoană fizică sau persoană juridică împuternicită printr-o procură, în baza unui contract cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare şi sub acoperirea contractului de răspundere civilă profesională a brokerului în cauză, să desfăşoare anumite activităţi necesare pentru îndeplinirea mandatului de brokeraj;

asistenţă (assistance) – acordare de către asigurător (reasigurător) sau brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare, în cadrul asigurărilor de persoane, a asistenţei asiguratului (beneficiarului) în caz de producere a riscului asigurat, care constă în organizarea prestării către asigurat (beneficiar) a serviciilor tehnice, medicale, financiare, juridice;

autoritate de supraveghere – Comisia Naţională a Pieţei Financiare;

beneficiar efectiv – persoană fizică care deţine sau controlează în ultimă instanţă achizitorul potenţial ori deţinătorul direct sau indirect al unei cote de participare în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) egale cu sau mai mari decît participaţia calificată;

broker de asigurare şi/sau de reasigurare – persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în condiţiile prezentei legi, negociază pentru clienţii săi persoane fizice sau persoane juridice, asiguraţi (reasiguraţi) sau potenţiali asiguraţi (reasiguraţi), încheierea de contracte de asigurare (reasigurare) şi care prestează servicii de consultanţă şi inspecţie de risc şi acordă asistenţă pe durata derulării contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

caz asigurat – risc asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a cărui producere conferă asiguratului dreptul de a fi indemnizat sau despăgubit de către asigurător;

cheltuieli de achiziţie – cheltuieli ocazionate de încheierea contractelor de asigurare. Ele cuprind atît cheltuielile direct imputabile, precum comisioanele de achiziţie şi cheltuielile de deschidere de dosar sau de acceptare a contractelor de asigurare în portofoliu, cît şi cheltuielile indirect imputabile, precum cheltuielile de publicitate sau cheltuielile administrative legate de prelucrarea cererilor şi de eliberarea poliţelor de asigurare;

coasigurare – operaţiune prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumîndu-şi o cotă-parte din el;

condiţii de licenţiere – totalitatea cerinţelor şi condiţiilor stabilite prin prevederile prezentei legi, ale Legii nr.414/2006 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, precum şi ale altor acte legislative, a căror respectare este obligatorie pentru solicitantul şi titularul de licenţă la desfăşurarea activităţii de asigurare (reasigurare) ori a activităţii de intermediere în asigurări şi/sau reasigurări;

contractant al asigurării – persoană care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare, fără a obţine calitatea de asigurat;

corespondent – orice asigurător sau altă persoană juridică desemnată de către unul sau mai mulţi asigurători nerezidenţi ai Republicii Moldova, cu aprobarea prealabilă a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, în scopul regularizării şi soluţionării cererilor de despăgubire rezultate din accidente de autovehicule produse pe teritoriul Republicii Moldova pentru care asigurătorul sau asigurătorii nerezidenţi au emis o poliţă de asigurare valabilă pe teritoriul Republicii Moldova;

franşiză – parte din prejudiciu suportată de asigurat, care este stabilită în calitate de sumă fixă sau de procent din despăgubirea de asigurare ori din suma asigurată şi care este prevăzută în contractul de asigurare;

intermediar în asigurări – persoană fizică sau persoană juridică ce desfăşoară activitate de intermediere în asigurări în schimbul unei remuneraţii şi are calitatea de broker de asigurare, agent de asigurare sau agent bancassurance;

intermediar în reasigurări – broker de reasigurare care intermediază, în schimbul unei remuneraţii, în principal activitatea de reasigurare;

mandat de brokeraj – contract de mandat încheiat între asigurat (reasigurat) sau potenţial asigurat (reasigurat), în calitate de client, şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare prin care se încredinţează acestuia din urmă negocierea încheierii contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

participaţie calificată – deţinere de către o persoană, direct sau indirect, a cel puţin 10% din capitalul social sau din drepturile de vot ale asigurătorului (reasigurătorului) sau orice altă posibilitate de a exercita o influenţă semnificativă asupra administrării asigurătorului (reasigurătorului) în care este deţinută participaţia;

participanţi profesionişti la piaţa asigurărilor – asigurător (reasigurător), intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări şi actuarul care desfăşoară activitate în temeiul prezentei legi;

persoană cu funcţie de răspundere – persoană care, fiind învestită prin lege, statut sau act administrativ, îşi asumă obligaţii şi exercită de sine stătător sau în comun cu alte persoane atribuţii de dispoziţie în numele şi în contul asigurătorului, reasigurătorului sau brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, şi anume: membru al consiliului societăţii, al organului executiv, al comisiei de cenzori, contabil-şef, conducător al filialei etc. Numirea în funcţie a membrului consiliului societăţii şi al organului executiv se aprobă în prealabil de către autoritatea de supraveghere. Responsabilităţile membrilor consiliului societăţii şi ai organului executiv nu pot fi transmise altor persoane. Persoana cu funcţie de răspundere trebuie să corespundă cerinţelor stabilite de actele normative ale autorităţii de supraveghere, să deţină funcţie şi să exercite atribuţii doar în cadrul unui singur participant profesionist la piaţa asigurărilor;

primă brută subscrisă – primă calculată de asigurător (reasigurător) conform unui contract de asigurare (reasigurare), înainte de deducerea oricăror sume din aceasta;

primă netă subscrisă – primă brută calculată de asigurător (reasigurător) conform unui contract de asigurare (reasigurare) după deducerea părţii din prima transmisă în reasigurare;

risc – eveniment inconvenient, posibil şi viitor care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă, viaţa ori sănătatea persoanei;

risc asigurat – fenomen, eveniment sau grup de fenomene sau evenimente prevăzute în contractul de asigurare care, odată produse, pot genera prejudicii bunurilor sau persoanei asigurate. (În asigurările de viaţă, fenomenul de supravieţuire şi fenomenul de deces se încadrează în noţiunea de risc asigurat);

reasigurare – cedare parţială sau integrală a unor riscuri subscrise de un asigurător, denumit reasigurat (cedent), unui alt asigurător, denumit reasigurător (cesionar), care, la rîndul său, îşi asumă angajamentul să recupereze o parte corespunzătoare din despăgubirea de asigurare acordată;

reasigurare proporţională – divizarea, proporţional repartizării riscului între părţile contractului de reasigurare, a sumei asigurate;

reasigurare neproporţională – reasigurare prin care reasigurătorul (cesionarul) îşi asumă obligaţia de a efectua despăgubirea de asigurare, la producerea evenimentelor prevăzute în contractul de asigurare, în mărime ce depăşeşte reţinerea proprie a reasiguratului (cedentului);

reţinere proprie – partea din risc care rămîne în răspunderea asigurătorului după cedarea riscului în reasigurare;

subagent – persoană fizică, alta decît conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, avînd calitatea de angajat cu contract de muncă încheiat cu un agent de asigurare, care acţionează în numele acestuia şi sub acoperirea contractului de răspundere civilă a agentului de asigurare persoană juridică.

[Art.1 modificat prin Legea nr.23 din 27.02.2020, în vigoare 20.04.2020]

[Art.1 modificat prin Legea nr.84 din 19.07.2019, în vigoare 27.07.2019]

[Art.1 modificat prin Legea nr.16 din 15.02.2019, în vigoare 08.03.2019]

[Art.1 completat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.1 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.1 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

[Art.1 modificat prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

 

Articolul 2. Obiectul legii

(1) Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea organizării şi funcţionării asigurătorilor, reasigurătorilor şi a intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, supravegherea activităţii acestora.

(2) Acţiunea prezentei legi nu se extinde asupra asigurărilor sociale de stat, asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, asigurărilor obligatorii de stat ale unor categorii de persoane şi asupra fondurilor nestatale de pensii.

(3) În procesele de licenţiere, notificare şi aprobare prevăzute de prezenta lege, prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător nu se aplică.

[Art.2 completat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.2 modificat prin Legea nr.60 din 06.04.2017, în vigoare 12.05.2017]

[Art.2 completat prin Legea nr.305 din 22.12.2016, în vigoare 06.01.2017]

 

Articolul 3. Obiectul asigurării

Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova, corelate cu:

a) persoana asiguratului sau a beneficiarului asigurării, cu viaţa, sănătatea şi capacitatea lor de muncă (asigurarea de persoane);

b) bunuri, credite şi garanţii, pierderi financiare ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice (asigurarea de bunuri);

c) răspunderea pe care asiguratul o poartă faţă de persoanele fizice sau persoanele juridice pentru prejudiciile cauzate lor (asigurarea de răspundere civilă).

 

Articolul 4. Cadrul juridic

Cadrul juridic privind activitatea în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor dintre asigurători, asiguraţi şi terţe persoane este format din Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte legislative, actele normative ale autorităţii de supraveghere emise întru executarea prezentei legi, acordurile internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 5. Asigurarea obligatorie şi asigurarea benevolă (facultativă)

(1) După modul de efectuare, există două forme de asigurare: obligatorie şi benevolă (facultativă).

(2) În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, condiţiile şi modul lor de implementare se stabilesc prin lege.

(3) În asigurarea benevolă (facultativă), raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contract de asigurare. Condiţiile asigurărilor benevole (facultative) sînt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(4) Avizarea şi constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a îndemnizaţiilor de asigurare se efectuează în condiţiile legii, în cazul asigurărilor obligatorii, sau în baza condiţiilor de asigurare şi contractului de asigurare, în cazul asigurărilor benevole (facultative).

[Art.5 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 6. Suma asigurată

(1) Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asigurătorului în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare.

(2) În asigurarea de viaţă, suma care urmează a fi plătită asiguratului sau beneficiarului asigurării la producerea evenimentului prevăzut în contract reprezintă indemnizaţia de asigurare.

(3) În asigurarea de bunuri şi de răspundere civilă, suma pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de evenimentul asigurat reprezintă despăgubirea de asigurare.

(4) Indemnizaţia de asigurare sau despăgubirea de asigurare se plăteşte de către asigurător în bani. Compensarea prejudiciului prin restabilirea sau repararea bunurilor, prin prestarea de servicii se permite doar cu acordul scris al asiguratului.

(5) Dacă acţiunea de constatare a cazului asigurat durează mai mult de o lună, asiguratul, beneficiarul asigurării şi/sau păgubitul sînt în drept să solicite asigurătorului un avans din indemnizaţia de asigurare sau din despăgubirea de asigurare proporţional obligaţiei de plată, cu condiţia că această obligaţie şi mărimea ei nu trezesc îndoieli. Asigurătorul nu este în drept să refuze plata avansului solicitat de persoanele enumerate.

(6) În caz de încălcare a termenului de plată a indemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întîrziere, penalitate de 0,1% din suma indemnizaţiei sau despăgubirii.

 

Articolul 6¹. Oferirea informaţiei la solicitarea asigurătorului (reasigurătorului)

Organele de poliţie, unităţile de pompieri, instituţiile medicale publice şi private, alte autorităţi şi instituţii publice, precum şi persoane de drept privatcare au competenţe să cerceteze accidente de vehicule sau alte evenimente ori care deţin informaţii şi date ce pot asista examinarea circumstanţelor, după caz, vor prezenta, în termen de 15 zile lucrătoare, la cererea asigurătorilor (reasigurătorilor), informaţii şi documente cu privire la cauzele şi circumstanţele producerii riscurilor asigurate şi la pagubele provocate, în vederea stabilirii şi achitării de către asigurători a despăgubirilor şi indemnizaţiilor de asigurare.

[Art.6¹ completat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.6¹ introdus prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 7. Prima de asigurare

(1) Prima de asigurare reprezintă suma pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului, la eliberarea poliţei de asigurare, în modul şi în termenul prevăzut de contractul de asigurare, în schimbul preluării de către asigurător a riscului asigurat.

(2) Plata primei de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract conform negocierii părţilor, la sediul asigurătorului sau al reprezentanţilor săi dacă în contractul de asigurare nu se prevede altfel.

 

[Alin.(2¹) art.7 abrogat prin Legea nr.84 din 19.07.2019, în vigoare 27.07.2019]

 

(3) Tariful de asigurare reprezintă cota (calculată pe o unitate a sumei asigurate) a primei de asigurare plătite de asigurat pentru o anumită perioadă.

(4) Asigurătorii şi intermediarii în asigurări sînt obligaţi să opereze cu primele şi tarifele de asigurare obligatorie stabilite în conformitate cu legi speciale.

(5) În cazul asigurărilor benevole (facultative), primele, tarifele şi beneficiile de asigurare sînt calculate de asigurător. Mărimea concretă a tarifului de asigurare se stabileşte în contractul de asigurare prin acordul comun al părţilor.

(5¹) La calcularea primelor, tarifelor şi beneficiilor în cadrul asigurărilor, se interzice asigurătorilor (reasigurătorilor) stabilirea diferenţiată a primelor, tarifelor şi beneficiilor în baza criteriului de sex.

(6) Autoritatea de supraveghere solicită asigurătorilor să colecteze şi să sistematizeze datele statistice de bază, potrivit formularelor sale tipizate. Aceste date sînt folosite de asigurători la calcularea primelor pentru fiecare clasă de asigurare.

(7) Dovada plăţii primelor de asigurare o va face asiguratul, înscris constatator fiind orice document probator al plăţii prevăzut de legislaţia în vigoare.

(8) Dacă interesul asigurat se stinge pe parcursul perioadei de asigurare, asiguratul datorează asigurătorului doar acea parte din primă ce corespunde perioadei în care asigurătorul a purtat efectiv răspundere, chiar dacă perioada de asigurare putea fi suspendată sau încetată de asigurător.

(9) La cererea asiguratului, asigurătorul este în drept să compenseze primele de asigurare ce i se datorează pînă la sfîrşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice despăgubire de asigurare şi/sau indemnizaţie de asigurare cuvenite asiguratului sau beneficiarului asigurării.

[Art.7 modificat prin Legea nr.84 din 19.07.2019, în vigoare 27.07.2019]

[Art.7 completat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.7 completat prin Legea nr.60 din 06.04.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.7 modificat prin Legea nr.60 din 06.04.2017, în vigoare 12.05.2017]

[Art.7 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 8. Categoriile, clasele şi tipurile activităţii de asigurare

(1) Activitatea de asigurare se desfăşoară în cadrul a două categorii: “asigurări de viaţă” şi “asigurări generale”.

(2) Activitatea asigurătorului se desfăşoară în bază de licenţă, eliberată exclusiv pentru activitate în categoria “asigurări de viaţă” sau pentru activitate în categoria “asigurări generale”.

(3) Clasele de asigurări din categoriile specificate la alin.(1) sînt stabilite în anexa nr.1, parte integrantă a prezentei legi.

(3¹) Asigurătorul poate asigura atît separat, cît şi cumulativ anumite riscuri, desfăşurînd activitate de asigurare conform tipurilor de asigurare. Pentru fiecare tip de asigurare, asigurătorul aprobă condiţii de asigurare, cu includerea acestora în licenţe în condiţiile art.24 şi 24¹.

(4) Asigurătorul este în drept să desfăşoare activitate în limitele claselor de asigurări pentru care a obţinut licenţă în condiţiile prezentei legi. Dreptul de a practica activitate în cadrul clasei a 10-a din compartimentul B al anexei 1 la prezenta lege se acordă şi se indică distinct în anexa la licenţa pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă sau pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă.

(5) Prin derogare de la alin.(2), asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria “asigurări de viaţă” poate, fără a deţine licenţă pentru categoria “asigurări generale”, să subscrie şi riscurile acoperite prin clasele 1 şi 2 prevăzute în compartimentul B din anexa nr.1, dacă sînt considerate riscuri auxiliare pentru clasele din categoria “asigurări de viaţă”.

[Art.8 modificat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.8 completat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.8 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 9. Asigurarea persoanelor fizice şi persoanelor juridice străine, a apatrizilor

Persoanele fizice şi persoanele juridice străine, apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova au aceleaşi drepturi şi obligaţii în ceea ce priveşte negocierea, încheierea şi executarea contractelor de asigurare ca şi persoanele fizice şi persoanele juridice ale Republicii Moldova.

 

Articolul 9¹. Încheierea contractelor de asigurare de către rezidenţii Republicii Moldova

Rezidenţii Republicii Moldova, în sensul Legii nr.62/2008 privind reglementarea valutară, pot încheia contracte de asigurare doar cu societăţi înregistrate în Republica Moldova ori sucursalele societăţilor străine înregistrate în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor în care asigurările solicitate nu se practică pe piaţa internă, precum şi cu excepţia cazurilor prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

[Art.9¹ introdus prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 14.01.2019]

 

Articolul 10. Activitatea de reasigurare

(1) Activitatea de reasigurare pe teritoriul Republicii Moldova este supusă licenţierii în modul prevăzut de prezenta lege.

(1¹) Activitatea de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi externă de asigurări.

(1²) În operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre asigurător (cedent) şi reasigurător (cesionar), drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.

(2) Reasigurarea se clasifică în reasigurare proporţională şi reasigurare neproporţională. Reasigurătorul care deţine licenţă pentru reasigurare poate desfăşura atît activitate de reasigurare proporţională, cît şi activitate de reasigurare neproporţională, conform categoriilor “asigurare generală” sau “asigurare de viaţă”.

(3) Asigurătorul care deţine licenţă pentru categoria “asigurare generală” sau categoria “asigurare de viaţă” are dreptul, fără a dispune de licenţă pentru reasigurare, să desfăşoare activitate de reasigurare proporţională şi neproporţională numai în limitele claselor pentru care a obţinut licenţă.

(4) Asigurătorul care transmite riscul în reasigurare (cedentul) este responsabil integral faţă de asigurat.

(5) Asigurătorul (cedentul) este obligat să comunice reasigurătorului (cesionarului) toate modificările intervenite în contractul de asigurare încheiat cu asiguratul.

(6) Asigurătorul este obligat să adopte un program privind necesităţile de reasigurare pentru fiecare an financiar, în conformitate cu cerinţele faţă de programul de reasigurare şi cu regulile de contractare a reasigurărilor stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(7) Condiţiile constituirii asigurătorului, licenţierii şi încetării activităţii lui, prevăzute de prezenta lege, sînt aplicabile reasigurătorului care efectuează reasigurarea ca gen de activitate exclusiv.

[Art.10 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 11. Cedarea riscurilor

Cedarea de către asigurătorul (reasigurătorul) rezident al Republicii Moldova a riscurilor în reasigurare în afara teritoriului ei poate fi efectuată nemijlocit către un reasigurător nerezident al Republicii Moldova dacă acesta este un reasigurător autorizat şi supravegheat în ţara sa de reşedinţă. Cedarea de către asigurătorul (reasigurătorul) rezident al Republicii Moldova a riscurilor în reasigurare către reasigurătorul menţionat nerezident al Republicii Moldova poate fi efectuată prin intermediul brokerului de reasigurare nerezident sau rezident al Republicii Moldova.

 

Articolul 12. Prezentarea documentelor

(1) Toate documentele, solicitările, cererile depuse la autoritatea de supraveghere de către participanţii profesionişti la piaţa asigurărilor se prezintă în limba de stat, semnate de către persoana cu funcţie de răspundere prin aplicarea semnăturii olografe.

(2) În cazul în care participantul profesionist la piaţa asigurărilor nu respectă prevederile alin.(1) şi actul prezentat este semnat fără a se indica funcţia semnatarului, actul respectiv se lasă fără examinare şi se restituie. Restituirea actului nu exclude posibilitatea prezentării repetate a acestuia către autoritatea de supraveghere după înlăturarea neajunsurilor.

[Art.12 în redacţia Legii nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Capitolul II

CONTRACTUL DE ASIGURARE

[Capitolul II abrogat prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 01.01.2020]

 

Articolul 13. Încheierea contractului de asigurare

[Art.13 abrogat prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 01.01.2020]

 

Articolul 14. Clauzele contractuale specifice asigurării de viaţă

[Art.14 abrogat prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 01.01.2020]

 

Articolul 15. Clauzele contractuale specifice asigurării de bunuri

[Art.15 abrogat prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 01.01.2020]

 

Articolul 16. Clauzele contractuale specifice asigurării de răspundere civilă

[Art.16 abrogat prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 01.01.2020]

[Art.16 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.16 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 17. Refuzul de a plăti despăgubirea de asigurare

[Art.17 abrogat prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 01.01.2020]

[Art.17 completat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.17 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 18. Încetarea contractului de asigurare

[Art.18 abrogat prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 01.01.2020]

 

Articolul 19. Nulitatea contractului de asigurare

[Art.19 abrogat prin Legea nr.133 din 15.11.2018, în vigoare 01.01.2020]

 

Capitolul III

REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE (REASIGURARE)

Articolul 20. Constituirea asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfăşurată exclusiv de către asigurători (reasigurători), sub formă de societate pe acţiuni, inclusiv cu investiţii străine, care deţin licenţă de activitate eliberată în condiţiile prezentei legi.

(2) Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate fi înregistrat la organul înregistrării de stat fără avizul autorităţii de supraveghere.

[Art.20 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

[Art.20 modificat prin Legea nr.130-XVI din 12.06.2008, în vigoare 01.07.2008]

 

Articolul 21. Fondatorii şi acţionarii asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Pot fi fondatori şi acţionari ai asigurătorului (reasigurătorului) persoane fizice şi/sau persoane juridice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte legislative în vigoare.

(2) Nu poate fi fondator sau acţionar al asigurătorului (reasigurătorului) persoana juridică aflată în proces de lichidare sau în stare de insolvabilitate şi nici persoana căreia i s-a impus restricţia legală de a constitui societate comercială.

(2¹) Persoana înregistrată în jurisdicţiile ce nu implementează standarde internaţionale de transparenţă şi/sau în ţări ori jurisdicţii cu un grad sporit de risc nu este în drept să deţină, direct sau indirect, individual ori în comun cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, drepturi de proprietate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului).

(3) Fondatorii sau acţionarii semnificativi ai asigurătorului (reasigurătorului) prezintă informaţii autorităţii de supraveghere. În cazul în care asigurătorul (reasigurătorul) face parte dintr-un grup corporativ, proprietatea asupra grupului trebuie să fie suficient de transparentă, astfel încît să nu fie subminată supravegherea.

(4) Autoritatea de supraveghere va stabili, printr-un act normativ, informaţiile obligatorii ce se prezintă de către fondatorii sau acţionarii semnificativi ai asigurătorului (reasigurătorului) conform alin.(3), precum şi lista jurisdicţiilor ce nu implementează standarde internaţionale de transparenţă şi/sau a ţărilor ori jurisdicţiilor cu un grad sporit de risc.

[Art.21 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Articolul 22. Capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Capitalul social minim al asigurătorului (reasigurătorului) este de 15 milioane de lei, la care se aplică:

a) coeficientul 1 – pentru activitate de asigurări generale;

b) coeficientul 1,5 – pentru activitate de asigurări de viaţă;

c) coeficientul 2 – pentru activitate de reasigurare exclusivă.

(1¹) Prin derogare de la alin.(1) lit.a), la capitalul social minim al asigurătorilor care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă se aplica coeficientul 1,5.

(2) La momentul înregistrării de stat, capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie depus integral de către fondatorii săi.

(3) Aporturile la capitalul social se depun integral în formă bănească atît la constituire, cît şi la majorare.

(4) Mijloacele obţinute din împrumuturi, credite bancare, gaj sau din alte mijloace atrase, inclusiv din avansurile participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor şi ale terţelor persoane, nu pot servi drept sursă de formare sau de majorare a capitalului social al asigurătorului (reasigurătorului).

(5) Persoana juridică are dreptul să plătească acţiunile asigurătorului (reasigurătorului) în formă bănească, în limitele capitalului său propriu (activelor nete).

(6) Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să dobîndească acţiuni proprii de la acţionarii semnificativi, cu condiţia respectării legislaţiei privind societăţile pe acţiuni şi altor acte normative referitoare la stabilitatea financiară şi solvabilitatea asigurătorului (reasigurătorului).

[Art.22 completat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.22 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 23. Denumirea şi sediul asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Asigurătorul (reasigurătorul) foloseşte doar denumirea specificată în statutul său.

(2) Denumirea completă a asigurătorului care desfăşoară activitate exclusiv în categoria “asigurări de viaţă” trebuie să conţină în mod obligatoriu cuvintele “asigurări de viaţă” sau cuvinte derivate de la acestea.

(3) Denumirea completă a reasigurătorului care desfăşoară activitate exclusiv în reasigurare trebuie să conţină în mod obligatoriu cuvîntul “reasigurare” sau un cuvînt derivat de la acesta.

(4) Nu se admite folosirea în denumirea asigurătorului (reasigurătorului) a însemnelor identice ori asemănătoare însemnelor din denumirile asigurătorilor (reasigurătorilor) înfiinţaţi anterior dacă denumirea primului poate fi confundată cu aceste denumiri. Prezenta interdicţie nu se extinde asupra asigurătorului (reasigurătorului) afiliat în cazul în care acesta foloseşte denumirea organizaţiei la care este afiliat.

(5) Se interzice utilizarea de către persoanele care nu deţin licenţă pentru activitate în domeniul asigurărilor (reasigurărilor), în propria denumire, publicitate, avize, a cuvintelor “asigurare” şi “reasigurare” sau a derivatelor lor dacă prin aceste cuvinte se subînţelege practicarea în nume propriu a activităţii de asigurare (reasigurare) în sensul prezentei legi.

(6) Sediul asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie amplasat într-o clădire administrativă sau la parterul unei clădiri cu destinaţie locativă. La intrarea în sediu trebuie să fie expusă firma, care va conţine denumirea asigurătorului (reasigurătorului).

[Art.23 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.01.2013]

[Art.23 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 24. Licenţierea activităţii de asigurare (reasigurare)

(1) Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfăşurată numai de asigurătorii (reasigurătorii) care au obţinut licenţă în condiţiile prezentei legi.

(2) Licenţa se eliberează pe un termen nelimitat şi este netransferabilă.

(3) Pentru obţinerea licenţei pentru desfăşurarea activităţi de asigurare (reasigurare) în limitele prevăzute de art.28, la autoritatea de supraveghere se depune, în modul stabilit de aceasta, o declaraţie în formă scrisă, semnată olograf, la care se anexează:

a) copia deciziei de înregistrare de stat a solicitantului de licenţă;

b) copia de pe actul de proprietate al imobilului în care se va desfăşura activitatea de asigurare (reasigurare) sau contractul ce atestă posesiunea asupra imobilului respectiv;

c) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a capitalului social minim;

d) documentele ce atestă provenienţa mijloacelor băneşti din capitalul social depus;

e) actele ce confirmă corespunderea persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul solicitantului de licenţă cu cerinţele stabilite prin actul normativ al autorităţii de supraveghere, inclusiv copia contractului încheiat cu actuarul care va presta serviciile de actuariat;

f) actele ce confirmă deţinerea unui sistem informaţional corespunzător derulării optime a activităţii de asigurare (reasigurare) pe care îşi propune să o practice solicitantul de licenţă;

g) condiţiile de asigurare pentru fiecare clasă şi pentru fiecare tip de asigurare separat, la care se anexează modelele de contracte de asigurare, modelele de poliţe de asigurare, tarifele de asigurare şi structura tarifelor respective;

h) baza tehnică pentru calculul primelor de asigurare şi al rezervelor tehnice, legalizată de actuar;

i) structura primelor de asigurare pe fiecare tip de asigurare, cu indicarea separată a cheltuielilor de achiziţie, ţinînd cont de structura primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, stabilită prin actele normative ale autorităţii de supraveghere;

j) programul de reasigurare propus pentru a susţine clasa de asigurare, aprobat în corespundere cu cerinţele autorităţii de supraveghere;

k) business-planul potrivit categoriei, clasei şi tipului de asigurări, întocmit pentru următorii 3 ani financiari, care să includă: prognoza cheltuielilor de gestiune, în special a cheltuielilor generale curente şi a comisioanelor; prognoza primelor de asigurare şi a despăgubirilor de asigurare; calculul resurselor financiare destinate acoperirii obligaţiilor de asigurare şi al marjei de solvabilitate; politica de investiţii, portofoliul de active, evaluarea şi diversificarea activelor; managementul riscului; structura organizatorică şi pronosticul rezultatelor financiare, certificat prin semnătură de către un actuar;

l) ordinele de numire a reprezentanţilor de despăgubiri pentru fiecare municipiu din Republica Moldova, precum şi pentru fiecare filială (reprezentanţă), sau mandatele brokerilor cu atribuţii de reprezentant de despăgubiri; documentele primare privind tehnica de calcul şi produsele program (software), conform art.5 alin.(1) lit.a) şi b) din Legea nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule – pentru activitatea de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă;

m) extrasul din contul bancar al solicitantului de licenţă privind mijloacele băneşti disponibile; expertiza auditorului, însoţită de opinia acestuia, care confirmă, la momentul depunerii documentelor, suficienţa mijloacelor băneşti proprii pentru contribuţia iniţială în Fondul de compensare şi cota în garanţia bancară externă, prevăzute la art.5 alin.(2) din Legea nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule – pentru activitatea de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă;

n) copia dispoziţiei de plată privind achitarea taxei pentru eliberarea/reperfectarea licenţei.

(4) În cazul depunerii declaraţiei pentru reperfectarea licenţei pentru a include o nouă clasă de asigurări şi/sau un nou tip de asigurare, asigurătorul anexează la declaraţia respectivă documentele specificate la alin.(3) lit.g)–m).

(5) Documentele pentru eliberarea licenţei şi cele pentru reperfectarea acesteia se depun personal la autoritatea de supraveghere de către organul executiv al asigurătorului (reasigurătorului)/solicitantului de licenţă sau de persoana împuternicită de către acesta. Documentele se depun în original sau în copii, inclusiv pe suport electronic, cu prezentarea originalelor pentru verificare.

(6) Declaraţia pentru eliberarea licenţei se semnează de către organul executiv al solicitantului de licenţă şi conţine:

a) denumirea, sediul şi IDNO ale solicitantului de licenţă;

b) categoria, clasele şi tipurile de asigurare pentru care se solicită licenţă;

c) asumarea, pe proprie răspundere, de către semnatarul declaraţiei pentru eliberarea licenţei a respectării condiţiilor de licenţiere;

d) confirmarea, cu asumarea propriei răspunderi, de către organul executiv al asigurătorului (reasigurătorului) că documentele anexate la declaraţie sînt autentice şi conţin date veridice.

(7) Documentele care se anexează la declaraţia pentru eliberarea licenţei şi la cea pentru reperfectarea licenţei se indică într-un borderou, care se întocmeşte în două exemplare, dintre care un exemplar se anexează la declaraţia respectivă, iar celălalt se înmînează persoanei care depune declaraţia. Ambele exemplare se semnează de către angajatul autorităţii de supraveghere care a recepţionat documentele şi persoana care depune declaraţia pentru eliberarea licenţei sau cea pentru reperfectarea licenţei.

(8) Declaraţia pentru eliberarea licenţei se restituie solicitantului de licenţă sau persoanei împuternicite dacă la aceasta nu sînt anexate toate documentele prevăzute de prezenta lege şi/sau documentele prezentate nu corespund prevederilor legislaţiei ori nu probează respectarea de către solicitantul de licenţă a condiţiilor de licenţiere. Documentele anexate se restituie în termen de 10 zile lucrătoare din data depunerii acestora la autoritatea de supraveghere, cu indicarea motivului restituirii.

(9) După înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru restituirea declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul de licenţă este în drept să depună o nouă declaraţie care se examinează în modul stabilit la alin.(3)–(7).

(10) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să plaseze într-un loc vizibil copia de pe licenţă în filiale (reprezentanţe), alte subdiviziuni.

(11) Subscrierea riscurilor suplimentare dintr-o altă clasă de asigurări în baza licenţei obţinute în condiţiile prezentei legi poate fi efectuată în condiţiile prevăzute la anexa nr.1 compartimentul C.

[Art.24 în redacţia Legii nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.24 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.24 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.24 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.24 modificat prin Legea nr.158 din 05.07.2012, în vigoare 27.07.2012]

[Art.24 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

[Art.24 modificat prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

 

Articolul 24¹. Reperfectarea licenţei

(1) Drept temei pentru reperfectarea licenţei servesc:

a) modificarea denumirii asigurătorului (reasigurătorului);

b) schimbarea sediului asigurătorului (reasigurătorului);

c) completarea activităţii de asigurare a asigurătorului (reasigurătorului) cu noi clase de asigurare şi/sau noi tipuri de asigurare ori excluderea acestora din activitatea de asigurare.

(2) La apariţia unui temei pentru reperfectarea licenţei, asigurătorul (reasigurătorul) este obligat, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării de stat a modificărilor operate sau de la data adoptării deciziei privind completarea activităţii de asigurare cu noi clase de asigurare şi/sau noi tipuri de asigurare ori excluderea acestora din activitatea de asigurare, să depună la autoritatea de supraveghere o declaraţie pentru reperfectarea licenţei, la care să anexeze licenţa care necesită reperfectare şi documentele (sau copiile de pe acestea, cu prezentarea originalelor pentru verificare) ce confirmă modificările respective.

(3) Declaraţia pentru reperfectarea licenţei se depune conform procedurii de depunere a declaraţiei pentru eliberarea licenţei.

(4) Licenţa reperfectată se eliberează pe acelaşi formular sau pe unul nou, ţinîndu-se cont de modificările indicate în declaraţia pentru reperfectarea licenţei, cu eliberarea copiilor autorizate de pe licenţa respectivă.

(5) La reperfectarea licenţei, în cazul în care licenţa reperfectată se eliberează pe un formular de licenţă nou, în decizia de reperfectare a licenţei se indică nevalabilitatea formularului precedent al licenţei.

(6) Modificările şi completările efectuate la reperfectarea licenţei se introduc în Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi nu mai tîrziu de prima zi lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei autorităţii de supraveghere privind reperfectarea licenţei.

(7) În perioada examinării declaraţiei pentru reperfectarea licenţei, titularul de licenţă îşi poate continua activitatea în baza unei copii autorizate de pe formularul precedent al licenţei, eliberată de autoritatea de supraveghere.

(8) Drept temei privind respingerea declaraţiei pentru reperfectarea licenţei este depistarea de către autoritatea de supraveghere a datelor neveridice în documentele prezentate de către asigurător (reasigurător).

(9) Dacă asigurătorul (reasigurătorul) nu prezintă declaraţia pentru reperfectarea licenţei în termenul stabilit de prezenta lege, autoritatea de supraveghere aplică o amendă în mărimea taxei de reperfectare. Taxa de reperfectare achitată de asigurător (reasigurător) se face venit la bugetul autorităţii de supraveghere, iar amenda se face venit la bugetul de stat.

[Art.24¹ modificat prin Legea nr.23 din 27.02.2020, în vigoare 20.04.2020]

[Art.24¹ introdus prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

 

Articolul 24². Decizia privind eliberarea/reperfectarea licenţei

(1) Autoritatea de supraveghere decide asupra eliberării licenţei în termen de 30 de zile lucrătoare de la data recepţionării tuturor documentelor aferente declaraţiei pentru eliberarea licenţei, iar în cazul reperfectării licenţei – în termen de 14 zile lucrătoare de la data depunerii declaraţiei pentru reperfectarea licenţei.

(2) Formularul licenţei se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei autorităţii de supraveghere cu privire la eliberarea/ reperfectarea licenţei.

(3) Asigurătorul (reasigurătorul) nu este în drept să transmită formularul licenţei sau copia autorizată de pe acesta altei persoane.

(4) Licenţele eliberate de autoritatea de supraveghere sînt valabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova şi peste hotarele acesteia, în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(5) Pentru fiecare filială (reprezentanţă), altă subdiviziune a asigurătorului (reasigurătorului) în care se va desfăşura activitatea, autoritatea de supraveghere eliberează copii autorizate de pe licenţă.

[Art.24² introdus prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

 

Articolul 24³. Modificarea datelor indicate în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea licenţei sau la cea pentru reperfectarea licenţei

Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să notifice autorităţii de supraveghere toate modificările şi/sau completările operate în datele şi informaţia indicată în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea sau reperfectarea licenţei. Notificarea se prezintă în formă scrisă la autoritatea de supraveghere, semnată de organul executiv, în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziilor organelor de conducere privind operarea modificărilor sau completărilor, împreună cu documentele (sau copiile de pe acestea) ce confirmă modificările şi/sau completările în cauză.

[Art.24³ introdus prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

 

Articolul 24⁴. Eliberarea duplicatului licenţei

(1) Drept temei pentru eliberarea duplicatului licenţei serveşte pierderea, sustragerea, distrugerea sau deteriorarea formularului acesteia.

(2) În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a formularului licenţei, asigurătorul (reasigurătorul) este obligat, în decurs de 15 zile lucrătoare din momentul constatării, să depună la autoritatea de supraveghere o cerere, în formă scrisă, de eliberare a duplicatului licenţei, semnată de organul executiv.

(3) În cazul în care formularul licenţei este deteriorat şi nu poate fi folosit, asigurătorul (reasigurătorul) depune la autoritatea de supraveghere, în decurs de 10 zile lucrătoare din momentul constatării, o cerere, în formă scrisă, de eliberare a duplicatului acesteia, semnată de organul executiv, la care se anexează formularul deteriorat.

(4) Autoritatea de supraveghere eliberează duplicatul licenţei în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de eliberare a duplicatului acesteia.

(5) În cazul eliberării duplicatului licenţei, autoritatea de supraveghere adoptă decizia de anulare a formularului licenţei pierdut, sustras, distrus sau deteriorat, cu introducerea modificărilor respective în Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi nu mai tîrziu de prima zi lucrătoare de la data adoptării deciziei respective.

(6) În perioada de examinare a cererii de eliberare a duplicatului licenţei, titularul acesteia îşi poate desfăşura activitatea în baza unei copii autorizate de pe formularul precedent al licenţei, eliberată de autoritatea de supraveghere.

[Art.24⁴ introdus prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

 

Articolul 24⁵. Taxele aferente eliberării/reperfectării licenţei

(1) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru activitatea de asigurare (reasigurare) constituie 20000 de lei.

(2) Taxa pentru eliberarea copiei autorizate de pe licenţă, cea pentru reperfectarea licenţei, precum şi cea pentru eliberarea duplicatului licenţei reprezintă 10% din taxa pentru eliberarea licenţei, fiind nerambursabile în cazul în care asigurătorul (reasigurătorul) nu începe activitatea de asigurare sau încetează să funcţioneze.

(3) Taxele prevăzute la alin.(1) şi (2) se fac venit la bugetul autorităţii de supraveghere.

[Art.24⁵ introdus prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

 

Articolul 24⁶. Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi

(1) Autoritatea de supraveghere ţine Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi, în care se indică:

a) denumirea asigurătorului (reasigurătorului);

b) sediul central, adresele filialelor (reprezentanţelor), altor subdiviziuni;

c) categoria de asigurare, clasele de asigurare şi tipurile de asigurare pentru care s-a eliberat licenţa;

d) data şi numărul deciziei de eliberare şi/sau de reperfectare a licenţei;

e) seria şi numărul formularului licenţei;

f) data eliberării formularului licenţei;

g) informaţia privind eliberarea copiilor autorizate de pe licenţă şi/sau a duplicatului licenţei.

(2) Modificările şi completările Registrului asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi se efectuează în baza deciziilor de eliberare, reperfectare, suspendare şi retragere a licenţelor, de eliberare a duplicatelor licenţelor, precum şi la solicitarea asigurătorilor (reasigurătorilor), în cazul extinderii activităţii de asigurare în noi filiale (reprezentanţe), alte subdiviziuni, în cazul modificării datelor ori în cazul încetării activităţii de asigurare în cadrul acestora.

(3) Drept temei pentru efectuarea înscrierilor în Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi serveşte cererea asigurătorului (reasigurătorului) privind înregistrarea unei noi filiale (reprezentanţe), altei subdiviziuni sau privind efectuarea modificărilor referitoare la acestea ori decizia de încetare a activităţii de asigurare în cadrul acestora.

(4) În cazurile prevăzute la alin.(3), asigurătorul (reasigurătorul) este obligat, în termen de 10 zile lucrătoare din data înregistrării filialei (reprezentanţei), altei subdiviziuni, să depună la autoritatea de supraveghere o cerere în vederea operării modificărilor şi completărilor în Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi, cu solicitarea copiei (copiilor) autorizate de pe licenţă. La cerere se anexează decizia Agenţiei Servicii Publice sau, după caz, confirmarea documentară privind înregistrarea subdiviziunii de către Serviciul Fiscal de Stat.

(5) Informaţia cuprinsă în Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi se înscrie în termen de 3 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a deciziei autorităţii de supraveghere cu privire la eliberarea/reperfectarea licenţei ori de la data depunerii unei cereri cu privire la activitatea în cadrul filialelor (reprezentanţelor), altor subdiviziuni, cu informarea asigurătorului (reasigurătorului) despre modificările operate.

(6) Înscrierile efectuate în Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi cu privire la filiale (reprezentanţe), alte subdiviziuni constituie temei pentru acordarea accesului asigurătorilor la Sistemul informaţional automatizat de stat RCA Data, după caz.

(7) Asigurătorii (reasigurătorii) ale căror licenţe au fost retrase se exclud din Registrul asigurătorilor (reasigurătorilor) licenţiaţi prin efectuarea înscrierilor respective.

(8) Datele despre licenţele asigurătorilor (reasigurătorilor) sînt publice şi se plasează pe pagina web oficială a autorităţii de supraveghere.

[Art.24⁶ introdus prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

 

Articolul 25. Suspendarea licenţei asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Autoritatea de supraveghere suspendă licenţa asigurătorului (reasigurătorului) în cazul în care:

a) asigurătorul (reasigurătorul) nu îndeplineşte condiţiile de licenţiere în temeiul cărora i-a fost eliberată licenţa;

b) asigurătorul (reasigurătorul) nu înlătură în termen încălcările constatate în cadrul controlului sau al supravegherii din oficiu, efectuate de autoritatea de supraveghere;

c) comisioanele sau orice alte retribuţii depăşesc limita de cheltuieli de achiziţie ale asigurătorului (reasigurătorului) prevăzute în structura primei de asigurare (reasigurare);

d) asigurătorul (reasigurătorul) nu mai îndeplineşte cerinţele stabilite în actele normative ale autorităţii de supraveghere;

e) deţinătorii direcţi şi indirecţi ai acţiunilor asigurătorului (reasigurătorului), inclusiv beneficiarul efectiv, nu respectă condiţiile prevăzute de lege pentru asigurarea unei administrări prudente şi sănătoase a asigurătorului (reasigurătorului) ori nu permit exercitarea unei supravegheri eficiente.

(2) Suspendarea licenţei are drept efect interzicerea încheierii unor noi contracte de asigurare (reasigurare) şi a prelungirii contractelor în vigoare. Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să-şi onoreze obligaţiile asumate prin contractele de asigurare (reasigurare) încheiate anterior suspendării licenţei.

(3) Termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 6 luni.

(4) Licenţa poate fi suspendată atît pe categorii de asigurare, cît şi pe unele clase sau tipuri de asigurare separat.

(5) În cazul asigurătorului care deţine licenţă pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă, suspendarea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă atrage după sine şi suspendarea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă.

(6) Decizia privind încetarea suspendării licenţei asigurătorului se adoptă de autoritatea de supraveghere după executarea integrală a prescripţiilor emise privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.

[Art.25 în redacţia Legii nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.25 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.25 completat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.25 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

[Art.25 modificat prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

 

Articolul 26. Retragerea licenţei asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Autoritatea de supraveghere este în drept să retragă licenţa asigurătorului (reasigurătorului) în cazul în care:

a) retragerea licenţei este solicitată de asigurător (reasigurător);

b) licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii neveridice, oferite de solicitantul de licenţă sau referitoare la acesta;

c) asigurătorul (reasigurătorul) nu a început să-şi desfăşoare activitatea de asigurare timp de un an de la data eliberării licenţei sau nu mai activează de 6 luni consecutiv;

d) asigurătorul (reasigurătorul) nu a îndeplinit măsurile specificate în Planul de remediere financiară sau măsurile respective nu şi-au atins scopul;

e) instanţa de judecată a emis o hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate sau de încetare a activităţii asigurătorului (reasigurătorului);

f) nu au fost înlăturate, în termenul stabilit, toate circumstanţele care au condus la suspendarea licenţei;

g) asigurătorul (reasigurătorul) datorează plăţi şi cotizaţii ce rezultă din calitatea de membru al Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi nu s-a conformat prescripţiei autorităţii de supraveghere, emisă în acest sens;

h) asigurătorul (reasigurătorul) nu respectă prevederile art. 34 alin.(4) din Legea nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule şi nu s-a conformat prescripţiei autorităţii de supraveghere, emisă în acest sens.

(2) Retragerea licenţei presupune încetarea activităţii asigurătorului pe toate clasele incluse în licenţă sau pe clase de asigurare separat. Retragerea licenţei pe clase de asigurare separat are drept efect excluderea acestora din licenţă.

(3) Prin derogare de la alin.(2), licenţa pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă sau licenţa pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă din cadrul clasei a 10-a din compartimentul B al anexei nr.1 poate fi retrasă separat. În cazul asigurătorului care deţine licenţă pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă, retragerea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă atrage după sine şi retragerea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă.

(4) În cazul în care retragerea licenţei este solicitată de asigurător (reasigurător), iar după retragerea licenţei acesta nu transferă portofoliul de asigurare, rămînînd a fi responsabil de obligaţiile asumate în baza contractelor de asigurare încheiate, asigurătorul (reasigurătorul) cade sub incidenţa supravegherii speciale pînă la onorarea tuturor obligaţiilor rezultate din contractele de asigurare.

(5) Asigurătorul (reasigurătorul) căruia i s-a retras licenţa nu are dreptul să desfăşoare activitate de asigurare şi/sau de reasigurare, fiind obligat să suspende toate operaţiunile aferente conturilor bancare, cu excepţia cazurilor legate de cheltuielile sale curente de întreţinere, de încasare a mijloacelor băneşti şi de plată a despăgubirilor şi indemnizaţiilor de asigurare, a sumelor de răscumpărare pentru contractele de asigurare (reasigurare) încheiate anterior retragerii licenţei.

(6) Prin derogare de la alin.(5), asigurătorul (reasigurătorul) căruia i s-a retras licenţa, cu excepţia cazului de retragere a licenţei la solicitarea acestuia, desfăşoară activitate de investire şi fructificare a fondurilor şi rezervelor proprii şi a celor atrase cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere. În cazul retragerii licenţei la solicitarea asigurătorului (reasigurătorului), acesta desfăşoară activitate de investire şi fructificare a fondurilor şi rezervelor proprii şi a celor atrase doar pentru fonduri şi rezerve libere de obligaţii.

(7) Autoritatea de supraveghere asigură atribuirea celei mai înalte priorităţi plăţii indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare.

(8) Retragerea licenţei nu absolvă asigurătorul (reasigurătorul) de supraveghere ulterioară de către autoritatea de supraveghere.

[Art.26 în redacţia Legii nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.26 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.26 completat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.26 completat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.26 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

[Art.26 modificat prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

 

Articolul 26¹. Procedura de supraveghere specială

(1) În cazurile indicate la art.26 alin.(4), autoritatea de supraveghere instituie supravegherea specială pînă la onorarea tuturor obligaţiilor de plată asumate în baza contractelor de asigurare.

(2) Supravegherea specială se efectuează de către un angajat al autorităţii de supraveghere, desemnat în acest sens.

(3) Atribuţiile persoanei desemnate se stabilesc de către autoritatea de supraveghere şi se referă, în principal, la:

a) analizarea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului) la fiecare perioadă de raportare;

b) verificarea îndeplinirii de către asigurător (reasigurător) a obligaţiei prevăzute la art.26 alin.(5);

c) urmărirea modului în care asigurătorul (reasigurătorul) îşi onorează obligaţiile de plată asumate în baza contractelor de asigurare;

d) verificarea respectării de către asigurător (reasigurător) a drepturilor şi intereselor consumatorilor;

e) monitorizarea indicatorilor de stabilitate financiară a asigurătorului (reasigurătorului).

(4) Persoana desemnată pentru efectuarea supravegherii speciale are acces la toate informaţiile, documentele şi registrele asigurătorului, fiind obligată să păstreze confidenţialitatea tuturor informaţiilor care i-au devenit cunoscute în virtutea atribuţiilor delegate.

[Art.26¹ introdus prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

 

Articolul 27. Consecinţele retragerii licenţei asigurătorului (reasigurătorului)

(1) În termen de 15 zile din ziua retragerii licenţei, autoritatea de supraveghere depune la adresa instanţei de judecată o cerere privind lichidarea silită a asigurătorului (reasigurătorului), conform procedurii stabilite de legislaţia în vigoare. O astfel de cerere nu se depune în cazul retragerii licenţei la cererea titularului ei.

(2) În cazul lichidării silite a asigurătorului (reasigurătorului), autoritatea de supraveghere numeşte, din data intrării în vigoare a deciziei privind retragerea licenţei, o administraţie provizorie asigurătorului (reasigurătorului), căreia i se remit împuternicirile tuturor organelor de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului). Împuternicirile organelor asigurătorului (reasigurătorului) care au activat anterior se suspendă. Acţionarii asigurătorului (reasigurătorului) au dreptul să contesteze în instanţă de judecată competentă decizia autorităţii de supraveghere privind componenţa administraţiei provizorii.

(3) Administraţia provizorie, numită de către autoritatea de supraveghere, activează pînă cînd instanţa de judecată numeşte lichidatorul.

(4) Darea de seamă a lichidatorului asigurătorului (reasigurătorului) se prezintă instanţei de judecată care l-a numit şi autorităţii de supraveghere.

(5) Pe durata activităţii sale, administraţia provizorie nu are dreptul să efectueze cheltuieli, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.26 alin.(5).

(6) În perioada de pînă la numirea lichidatorului, programul de activitate al asigurătorului (reasigurătorului) se aprobă de către autoritatea de supraveghere.

(7) Se interzice finanţarea de către autoritatea de supraveghere a cheltuielilor legate de încetarea activităţii asigurătorului (reasigurătorului), cu excepţia cazurilor de retribuire a muncii angajaţilor ei incluşi în componenţa administraţiei provizorii a asigurătorului (reasigurătorului).

(8) În procesul de lichidare, asigurătorul (reasigurătorul) rămîne a fi subiect al prezentei legi, ca şi în timpul deţinerii licenţei, în măsura în care este necesar pentru dobîndirea şi recuperarea activelor, conservarea şi lichidarea patrimoniului, inclusiv pentru onorarea obligaţiilor de plată asumate şi pentru luarea altor măsuri în vederea lichidării patrimoniului.

(9) Procesul de lichidare a asigurătorului (reasigurătorului) este supravegheat de către autoritatea de supraveghere pînă la încheierea acestuia şi radierea asigurătorului (reasigurătorului) din Registrul de stat al persoanelor juridice. Asigurătorul (reasigurătorul) şi/sau lichidatorul acestuia, la cererea autorităţii de supraveghere, asigură accesul angajaţilor împuterniciţi la încăperile şi registrele deţinute, prezintă documente, informaţii şi rapoarte în legătură cu lichidarea asigurătorului (reasigurătorului).

[Art.27 modificat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

 

Articolul 28. Limitele activităţii asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Activitatea asigurătorului (reasigurătorului) se limitează la asigurare, reasigurare şi la operaţiunile ce rezultă direct din aceste acţiuni, exclusă fiind orice altă activitate comercială.

(2) Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să efectueze următoarele acţiuni ce rezultă din activitatea de asigurare/reasigurare:

a) investirea şi fructificarea fondurilor şi rezervelor proprii şi celor atrase, a rezervelor tehnice în modul stabilit de actele normative ale autorităţii de supraveghere;

b) acordarea de împrumuturi cu dobîndă propriilor asiguraţi persoane fizice în limitele sumei de răscumpărare prevăzute în contractul de asigurare de viaţă, cu acumulare a capitalului respectiv;

b¹) acordarea de împrumuturi cu dobîndă din mijloacele băneşti disponibile şi libere de careva obligaţii – exclusiv în cazul în care rata solvabilităţii înregistrează mărimi duble peste limita stabilită în actele normative ale autorităţii de supraveghere şi nu admite deficit de active eligibile admise în fondul asiguraţilor pe toată perioada împrumuturilor;

c) vînzarea sau locaţiunea bunurilor anterior procurate pentru necesităţi proprii ale asigurătorului (reasigurătorului) sau devenite proprietate în urma contractelor de asigurare;

d) acordarea serviciilor de asistenţă (assistance) şi de corespondent în baza contractului de colaborare între asigurători sau între asigurători şi persoane juridice care prestează asemenea servicii.

(3) Asigurătorului (reasigurătorului) i se interzice să efectueze tranzacţii şi să desfăşoare activităţi de întreprinzător neprevăzute la alin.(1) şi (2).

[Art.28 completat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.28 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 29. Participaţiile calificate

(1) În cazul dobîndirii de către o persoană fizică sau juridică, direct sau indirect, individual sau în comun cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, a dreptului de proprietate sau în cazul dobîndirii de către o persoană juridică a dreptului de administrare asupra participaţiilor calificate la capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului), asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să informeze despre aceasta autoritatea de supraveghere în termen de 7 zile de la data efectuării tranzacţiei.

(2) Asigurătorii (reasigurătorii) prezintă anual autorităţii de supraveghere informaţie detaliată despre identitatea acţionarilor semnificativi, numărul şi valoarea totală a acţiunilor deţinute, iar pentru acţionarii semnificativi persoane juridice – şi rapoartele financiare cu nota explicativă, în modul şi în termenele stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(2¹) Suplimentar la cerinţele stabilite la art.21, persoana care intenţionează să obţină sau care deţine participaţie calificată în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) să aibă situaţie financiară stabilă, ceea ce înseamnă că:

– persoana juridică va plăti participaţia calificată în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) din mijloace băneşti proprii, fapt confirmat prin raportul auditorului independent, şi va menţine capitalul său propriu (activele nete) cel puţin în limitele participaţiei calificate;

– persoana juridică desfăşoară activitate economică, financiară şi de altă natură de cel puţin doi ani consecutivi, care îi permite onorarea obligaţiilor sale patrimoniale şi care asigură susţinerea pe viitor a activităţii asigurătorului (reasigurătorului) din surse proprii în cazul în care situaţia financiară a acestuia se înrăutăţeşte;

– persoana fizică dispune de venituri care au caracter de continuitate şi care, prin nivelul lor, justifică în mod corespunzător dobîndirea participaţiei calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului);

b) să nu fie acţionar semnificativ al unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare;

c) în cazul persoanei fizice, să nu aibă antecedente penale nestinse.

(3) Dobîndirea de către o persoană fizică sau juridică, direct sau indirect, individual sau în comun cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, a dreptului de proprietate sau de administrare asupra participaţiilor calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) sau majorarea participaţiei calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) peste 10%, 20%, 33% sau 50% din acţiunile cu drept de vot ale acestuia şi, respectiv, reducerea sub aceste niveluri a participaţiei calificate se efectuează cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, în modul stabilit prin actele normative ale acesteia.

(3¹) Fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, nicio persoană nu poate să dobîndească, să majoreze sau să reducă, individual sau în comun cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, prin nicio modalitate, o cotă în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) asupra căreia au devenit incidente prevederile alin.(3).

(4) Autoritatea de supraveghere este în drept să solicite, în limitele competenţei sale, prezentarea actelor de constituire şi a rapoartelor financiare de la fondatori, acţionari şi de la alte persoane juridice care intenţionează să obţină sau care deţin participaţii calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului), precum şi să solicite informaţii autorităţilor administraţiei publice privitor la stabilitatea financiară şi buna-credinţă a persoanelor menţionate.

(5) Exerciţiul dreptului de vot, al dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, al dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune candidaţi la funcţia de membru al consiliului societăţii, al organului executiv şi al comisiei de cenzori, precum şi exerciţiul dreptului de a primi dividende se suspendă de drept din data dobîndirii sau majorării realizate cu încălcarea prevederilor alin.(3) şi alin.(3¹) în mărimea drepturilor de proprietate deţinute. Acţiunile al căror exerciţiu al dreptului de vot este suspendat nu se vor lua în considerare la adoptarea hotărîrilor privind chestiunile incluse pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor, precum şi nu se vor lua în calcul la stabilirea cvorumului şi a rezultatelor votării, respectiv, nu vor fi cuprinse în voturile reprezentate la adunare. Autoritatea de supraveghere informează dobînditorul şi asigurătorul, în termen de 5 zile de la data la care a aflat despre achiziţia realizată cu încălcarea prevederilor alin.(3) şi alin.(3¹), despre incidenţa prevederilor vizînd suspendarea exerciţiului drepturilor prevăzute în prezentul alineat.

(6) Persoanele care au încălcat prevederile alin.(3) şi alin.(3¹) vor înstrăina, în termen de 3 luni de la data achiziţionării, acţiunile achiziţionate aferente participaţiei calificate deţinute.

(6¹) Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin.(6), acţiunile nu au fost înstrăinate, organul executiv al asigurătorului (reasigurătorului), prin derogare de la prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, în termen de 15 zile de la data expirării termenului acordat deţinătorilor de valori mobiliare pentru vînzarea acţiunilor asigurătorului (reasigurătorului), va emite şi va depune la autoritatea de supraveghere decizia privind anularea acestor acţiuni şi emiterea suplimentară de acţiuni în acelaşi număr şi de aceeaşi clasă.

(6²) Decizia organului executiv al asigurătorului (reasigurătorului) va conţine inclusiv informaţia privind preţul de vînzare al acţiunilor nou-emise şi modul de determinare a acestuia, termenul de expunere a acţiunilor spre vînzare şi condiţiile în care preţul iniţial poate fi modificat, cu respectarea prevederilor prezentului articol.

(6³) Autoritatea de supraveghere emite decizia privind înscrierea aferentă radierii acţiunilor anulate şi înregistrării acţiunilor din emisiunea suplimentară în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii la autoritatea de supraveghere a deciziei conform alin.(6¹), cu anexarea documentelor aferente înregistrării emisiunii de acţiuni, stabilite de actul normativ al autorităţii de supraveghere.

(6⁴) În termen de 3 zile de la data înregistrării acţiunilor nou-emise conform alin.(6³), entitatea (custodele) care ţine evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare asupra cărora au devenit incidente prevederile alin.(5), în temeiul deciziei organului executiv al asigurătorului (reasigurătorului) şi deciziei autorităţii de supraveghere, va asigura efectuarea înscrierilor privind anularea acţiunilor din conturile deţinătorilor de valori mobiliare respective şi a înscrierii privind acţiunile nou-emise în contul asigurătorului (reasigurătorului). Acţiunile nou-emise rămîn înscrise în contul asigurătorului (reasigurătorului) pînă la vînzarea şi/sau anularea acestora.

(6⁵) În termen de cel mult 10 zile de la data efectuării înscrierilor conform alin.(6⁴), asigurătorul (reasigurătorul) va expune spre vînzare acţiunile nou-emise şi va dezvălui publicului, în modul stabilit de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital, informaţia privind situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului) pe parcursul ultimilor 3 ani, precum şi o descriere a acţiunilor expuse spre vînzare.

(6⁶) Termenul de vînzare a acţiunilor nou-emise de către asigurător (reasigurător) nu va depăşi 3 luni de la data expunerii acestora spre vînzare, cu excepţia indicată la alin.(6⁷).

(6⁷) Autoritatea de supraveghere poate dispune prelungirea fiecăruia dintre termenele de 3 luni prevăzute la alin.(6) şi alin.(6⁶) cu perioade a cîte cel mult 3 luni de cel mult 4 ori, în condiţiile alin.(6¹⁰). Prelungirea se dispune în scopul neadmiterii periclitării stabilităţii financiare sau în cazul în care există un interes public în a dispune prelungirea, sau a fost identificat, fără efectuarea unei evaluări prealabile de către autoritatea de supraveghere, un achizitor potenţial al acţiunilor expuse spre vînzare, a cărui calitate este potrivită şi adecvată şi nu comportă suspiciuni întemeiate la momentul adoptării deciziei de prelungire.

Autoritatea de supraveghere va informa asigurătorul (reasigurătorul) cu privire la prelungirea termenului prevăzut în prezentul alineat pînă la expirarea termenului precedent stabilit pentru vînzarea acţiunilor nou-emise.

(6⁸) Preţul iniţial de expunere spre vînzare al acţiunilor asigurătorului (reasigurătorului) va fi stabilit în următoarele condiţii:

a) în cazul în care cota nu depăşeşte 10% – conform criteriilor prevăzute la art.23 alin.(2) din Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital, cu aplicarea alin.(7) din acelaşi articol pentru criteriul stabilit la art.23 alin.(2) lit.a) din Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital;

b) în cazul în care cota depăşeşte 10% – conform valorii acţiunilor, rezultată dintr-o expertiză efectuată de către un evaluator independent în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

Determinarea preţului conform lit.b) se efectuează de către o persoană calificată în domeniul evaluării, înregistrată în registrul persoanelor autorizate, ţinut de către autoritatea de supraveghere în modul stabilit de aceasta.

 

[Alin.(6⁹) art.29 abrogat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

 

(6¹⁰) Organul executiv al asigurătorului (reasigurătorului) poate să modifice prin diminuare preţul acţiunilor expuse spre vînzare în intervale cel puţin o dată la 3 luni de la data expunerii spre vînzare sau a ultimei modificări a preţului. Diminuarea preţului se admite în limitele de pînă la 30 la sută în ceea ce priveşte preţul stabilit anterior, cu prezentarea argumentelor respective la adresa autorităţii de supraveghere. În cazul survenirii unor factori care influenţează semnificativ preţul stabilit anterior, pentru fezabilitatea tranzacţiei, diminuarea preţului se admite peste limita de 30 la sută cu aducerea argumentelor justificative.

(6¹¹) Despre orice modificare a preţului urmează a fi notificată, în termen de 3 zile, autoritatea de supraveghere, cu dezvăluirea publică a informaţiei respective în modul stabilit de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital.

(6¹²) Mijloacele băneşti obţinute ca rezultat al vînzării acţiunilor nou-emise se vor transfera într-un cont bancar provizoriu, deschis de către asigurător (reasigurător) în acest scop. Asigurătorul (reasigurătorul) va consemna mijloacele băneşti obţinute în urma vînzării acţiunilor nou-emise în conturile ultimilor deţinători de acţiuni care au încălcat prevederile alin.(3) şi (3¹), în baza principiului proporţionalităţii, după reţinerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăţi, comisioane, suma amenzilor) aferente vînzării.

(6¹³) În cazul procurării acţiunilor nou-emise în cote ce reprezintă participaţii calificate se vor respecta cerinţele alin.(3).

(6¹⁴) Societăţile de investiţii vor informa imediat asigurătorul (reasigurătorul) despre clienţii care au procurat acţiuni. Lista persoanelor care au procurat acţiuni nou-emise urmează a fi prezentată de către asigurător (reasigurător) autorităţii de supraveghere în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru vînzare.

(6¹⁵) Dacă, în termenul prevăzut în decizia organului executiv al asigurătorului (reasigurătorului), acţiunile nou-emise nu au fost vîndute sau au fost vîndute parţial, acţiunile care nu au fost vîndute urmează a fi răscumpărate şi anulate, iar organul executiv, prin derogare de la prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, este obligat să ia decizia de reducere a capitalului social. Preţul de răscumpărare a acţiunilor nevîndute este ultimul preţ de vînzare sau de expunere a acţiunilor nou-emise şi expuse spre vînzare conform alin.(6¹⁰).

(6¹⁶) În cazul în care, în rezultatul emiterii deciziei de răscumpărare a acţiunilor nevîndute şi de reducere a capitalului social conform alin.(6¹⁵), asigurătorul (reasigurătorul) nu se încadrează în cerinţele prudenţiale privind indicatorii de lichiditate şi solvabilitate, autoritatea de supraveghere retrage licenţa eliberată asigurătorului (reasigurătorului) fără aplicarea procesului de lichidare silită, dacă nu este temei pentru declanşarea procesului de insolvabilitate. Despre retragerea licenţei se comunică, în scris, asigurătorului (reasigurătorului) şi Serviciului Fiscal de Stat în aceeaşi zi. În cazul în care, în termen de 45 zile de la retragerea licenţei, adunarea generală a acţionarilor nu a luat decizia de lichidare benevolă sau de reorganizare a asigurătorului (reasigurătorului), autoritatea de supraveghere iniţiază procesul de lichidare silită a asigurătorului (reasigurătorului).

(6¹⁷) În termen de 30 de zile de la data aprobării deciziei organului executiv al asigurătorului (reasigurătorului) privind reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor răscumpărate, asigurătorul (reasigurătorul) prezintă autorităţii de supraveghere documentele stabilite prin actul normativ pentru înscrierea modificărilor aferente reducerii capitalului social.

La răscumpărarea acţiunilor nevîndute, asigurătorul (reasigurătorul) achită foştilor deţinători ultimul preţ de vînzare sau de expunere a acţiunilor nou-emise şi expuse spre vînzare conform alin.(6¹⁰), în baza principiului proporţionalităţii, după reţinerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăţi, comisioane, amenzi) aferente răscumpărării şi anulării.

Anularea acţiunilor răscumpărate şi reducerea capitalului social al asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează numai după obţinerea permisiunii autorităţii de supraveghere pentru distribuirea capitalului şi a avizului, în cazul acţionarilor care vor deţine, ca urmare a distribuirii, participaţii calificate. Înregistrarea reducerii capitalului social are loc în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(6¹⁸) Prin derogare de la alin.(5), în cazul în care se constată că drepturile suspendate periclitează guvernarea corporativă a asigurătorului (reasigurătorului), înaintarea candidaţilor şi alegerea organelor de conducere, inclusiv cvorumul pentru desfăşurarea adunărilor generale ale acţionarilor şi majoritatea necesară pentru adoptarea deciziilor, autoritatea de supraveghere, în urma evaluării efectuate conform alin.(6¹⁹), poate prelua sau poate delega gestiunea acţiunilor suspendate şi a acţiunilor nou-emise unei societăţi de investiţii selectate în urma unui concurs organizat în mod transparent de autoritatea de supraveghere.

(6¹⁹) La aplicarea prevederilor de gestiune a acţiunilor suspendate, autoritatea de supraveghere va efectua evaluarea ponderii asigurătorului (reasigurătorului) pe piaţa asigurărilor după valoarea activelor sale, după valoarea obligaţiilor asumate conform contractelor de asigurare, precum şi evaluarea impactului pe care l-ar putea avea asupra pieţei asigurărilor, asupra altor asigurători (reasigurători). Rezultatele evaluării şi potenţialele efecte negative care pot fi generate vor sta la baza deciziei autorităţii de supraveghere de a prelua sau de a delega gestiunea acţiunilor suspendate şi a acţiunilor nou-emise unei societăţi de investiţii.

(6²⁰) În cazul prevăzut la alin.(6¹⁸), autoritatea de supraveghere sau societatea de investiţii delegată va exercita toate drepturile aferente acţiunilor deţinute de persoanele care nu respectă cerinţele privind calitatea acţionariatului asigurătorului (reasigurătorului) şi acţiunilor nou-emise conform alin.(6¹).

(6²¹) Cuantumul lunar al remuneraţiei din contul asigurătorului (reasigurătorului) pentru societatea de investiţii delegată sau autoritatea de supraveghere se stabileşte de autoritatea de supraveghere în limita a 5 salarii medii în sectorul asigurări, în baza datelor Biroului Naţional de Statistică.

(6²²) Mandatul societăţii de investiţii delegate sau al autorităţii de supraveghere gestionare se extinde asupra întregii perioade stabilite pentru vînzarea acţiunilor deţinute de persoanele care nu respectă cerinţele privind calitatea acţionariatului asigurătorului (reasigurătorului) şi a acţiunilor nou-emise conform alin.(6¹).

(6²³) În condiţiile alin.(6¹⁸), prin derogare de la prevederile art.27 alin.(3) lit.d) şi alin.(4) lit.b) din Legea nr.192/1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, funcţiile membrilor consiliului asigurătorului (reasigurătorului) şi ai comisiei de cenzori pot fi exercitate de către angajaţii sau membrii consiliului de administraţie al autorităţii de supraveghere. Desemnarea membrilor consiliului asigurătorului (reasigurătorului) şi ai comisiei de cenzori este efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, ale prezentei legi şi face obiectul aprobării autorităţii de supraveghere.

(6²⁴) În cazul delegării unei societăţi de investiţii a gestiunii acţiunilor conform alin.(6¹⁸) din prezentul articol, pînă la vînzarea acţiunilor asupra cărora au devenit incidente prevederile alin.(5) din prezentul articol şi a acţiunilor nou-emise conform alin.(6¹) din prezentul articol, fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, adunarea generală a acţionarilor este în drept să aprobe hotărîrile prevăzute la art.50 alin.(3) lit.c)–e), lit.h) şi alin.(4) lit.a)–c) din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, iar consiliul societăţii este în drept să decidă chestiunile prevăzute la art.65 alin.(2) lit.a), lit.d)–e), lit.i¹)–j) din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni.

(6²⁵) Pentru aprobarea altor hotărîri decît a celor prevăzute la alin.(6²⁴) se va solicita avizul prealabil al autorităţii de supraveghere.

(7) Dacă, după eliberarea avizului prealabil conform alin.(3), se constată necorespunderea acţionarului semnificativ cu cerinţele faţă de acesta, stabilite în conformitate cu prezenta lege, autoritatea de supraveghere este în drept să retragă avizul prealabil. În acest caz, devin incidente şi se aplică prevederile alin.(5) şi alin.(6).

(8) Persoanele care au obţinut participaţie calificată în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) şi nu au prezentat către asigurător (reasigurator) şi/sau autoritatea de supraveghere actele/informaţiile prevăzute de prezenta lege cad sub incidenţa prevederilor alin.(5)-(7).

(9) Persoanele care sînt împuternicite, conform legii, să înregistreze transferul dreptului de proprietate urmare a dobîndirii sau majorării participaţiei calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) vor efectua înregistrările respective numai cu condiţia prezentării avizului prealabil al autorităţii de supraveghere.

(9¹) Persoanele pentru care s-au dispus măsurile prevăzute la alin.(5)–(6) nu mai pot deţine, direct sau indirect, noi acţiuni în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului), respectiv în capitalul social al altor asigurători (reasigurători).

(10) În cazul asigurătorilor (reasigurătorilor) cărora li s-a retras licenţa şi ale căror acţiuni nou-emise nu au fost vîndute în condiţiile alin.(6⁶)–(6¹⁰) din prezentul articol, prin derogare de la prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, acţiunile nou-emise care nu au fost vîndute reprezintă acţiuni de tezaur şi nu pot depăşi 10% din capitalul social al entităţii. În caz de depăşire a limitei respective, organul executiv al entităţii este obligat să anuleze acţiunile şi să reducă capitalul său social. În termen de 30 de zile de la data aprobării deciziei organului executiv privind reducerea capitalului social, entitatea prezintă autorităţii de supraveghere documentele stabilite prin actul normativ pentru înscrierea modificărilor aferente reducerii capitalului social. Entitatea consemnează mijloacele băneşti în conturile ultimilor deţinători de acţiuni care au încălcat prevederile alin.(3) şi (3¹) din prezentul articol, în baza principiului proporţionalităţii, în limita maximă a profitului net al perioadei de gestiune, conform ultimului raport financiar, după reţinerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăţi, comisioane, amenzi) aferente emiterii, vînzării şi anulării.

(11) Pentru asigurătorii (reasigurătorii) cărora li s-a retras licenţa şi ale căror acţiuni au intrat sub incidenţa prevederilor art.II din Legea nr.242/2017 pentru modificarea articolului 29 din Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări, termenul de vînzare a acţiunilor expuse spre vînzare continuă să curgă în condiţiile reglementărilor autorităţii de supraveghere. Prin derogare de la prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, la expirarea termenului de vînzare a acţiunilor, stabilit în reglementările autorităţii de supraveghere, acţiunile nou-emise care nu au fost vîndute reprezintă acţiuni de tezaur şi nu pot depăşi 10% din capitalul social al entităţii. În caz de depăşire a limitei respective, organul executiv al entităţii este obligat să anuleze acţiunile şi să reducă capitalul său social. În termen de 30 de zile de la data aprobării deciziei organului executiv privind reducerea capitalului social, entitatea prezintă autorităţii de supraveghere documentele stabilite prin actul normativ pentru înscrierea modificărilor aferente reducerii capitalului social. Entitatea consemnează mijloacele băneşti în conturile ultimilor deţinători de acţiuni care au încălcat prevederile art.29 alin.(3) şi (3¹) din prezenta lege, în baza principiului proporţionalităţii, în limita maximă a profitului net al perioadei de gestiune, conform ultimului raport financiar, după reţinerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăţi, comisioane, amenzi) aferente emiterii, vînzării şi anulării.

(12) În cazul aplicării prevederilor de gestiune a acţiunilor suspendate şi/sau al instituirii administrării speciale a asigurătorului (reasigurătorului) până la expirarea termenului de vânzare a acţiunilor nou-emise stabilit la alin.(6⁶), inclusiv a termenului de prelungire prevăzut la alin.(6⁷), prin derogare de la alin.(6¹⁰), preţul de expunere spre vânzare al acţiunilor asigurătorului (reasigurătorului) se va stabili în condiţiile alin.(6⁸). După stabilirea preţului potrivit prezentului alineat, autoritatea de supraveghere poate dispune prelungirea termenului de vânzare a acţiunilor nou-emise cu perioade a câte cel mult 3 luni de cel mult 3 ori, cu posibilitatea modificării preţului acestora conform alin.(6¹⁰).

[Art.29 modificat prin Legea nr.190 din 20.12.2019, în vigoare 03.01.2020]

[Art.29 completat prin Legea nr.16 din 15.02.2019, în vigoare 08.03.2019]

[Art.29 modificat prin Legea nr.238 din 08.11.2018, în vigoare 30.12.2018]

[Art.29 modificat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.29 modificat prin Legea nr.242 din 23.11.2017, în vigoare 22.12.2017]

[Art.29 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.29 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 29¹. Evaluarea potenţialului acţionar semnificativ

(1) La examinarea solicitării pentru eliberarea avizului prealabil prevăzut la art.29 alin.(3), în vederea asigurării unei administrări prudente şi sănătoase a asigurătorului (reasigurătorului) şi luînd în considerare posibila influenţă asupra asigurătorului (reasigurătorului) a potenţialului acţionar semnificativ, autoritatea de supraveghere evaluează dacă calitatea potenţialului acţionar semnificativ, inclusiv capacitatea financiară a acestuia în raport cu achiziţia propusă, este potrivită şi adecvată în conformitate cu cerinţele stabilite prin prezenta lege, inclusiv prin examinarea cumulativă a următoarelor criterii:

a) reputaţia potenţialului acţionar semnificativ;

b) calificarea, reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va activa în calitate de persoană cu funcţie de răspundere după realizarea achiziţiei propuse;

c) soliditatea financiară a potenţialului acţionar semnificativ;

d) capacitatea asigurătorului (reasigurătorului) de a respecta normele prudenţiale, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, în special a cerinţei ca grupul financiar din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, realizarea schimbului de informaţii între autorităţile competente şi determinarea repartizării competenţelor între aceste autorităţi;

e) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce priveşte achiziţia propusă, este sau a fost săvîrşită o infracţiune ori o tentativă a unei infracţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, în sensul prevederilor legislaţiei în domeniu, sau că, prin achiziţia propusă, un asemenea risc ar putea creşte;

f) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că beneficiarul efectiv al achiziţiei propuse este o altă persoană decît cea declarată autorităţii de supraveghere.

(2) Lista de informaţii şi documente necesare pentru evaluarea criteriilor prevăzute la alin.(1), precum şi procedura aferentă se stabilesc în actele normative emise de autoritatea de supraveghere.

(3) În cazul în care avizul prealabil este solicitat pentru două sau mai multe participaţii calificate care vizează acelaşi asigurător (reasigurător), autoritatea de supraveghere asigură un tratament nediscriminatoriu tuturor potenţialilor acţionari semnificativi.

(4) Orice deţinător direct sau indirect de participaţie calificată în capitalul social al unui asigurător (reasigurător) este obligat să prezinte, la cererea autorităţii de supraveghere, informaţie aferentă activităţii sale, inclusiv rapoartele financiare anuale, declaraţiile de venituri, precum şi altă informaţie necesară pentru efectuarea evaluării prudenţiale, în modul şi în condiţiile prevăzute de actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(5) În cazul în care deţinătorul direct sau indirect de participaţie calificată nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege şi de actele normative ale autorităţii de supraveghere emise întru aplicarea acesteia privind calitatea acţionariatului unui asigurător (reasigurător) sau exercită asupra asigurătorului (reasigurătorului) o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă şi sănătoasă a acestuia, precum şi în cazul în care deţinătorul direct sau indirect ori beneficiarul efectiv al acestuia nu a furnizat autorităţii de supraveghere informaţii care relevă cu certitudine identitatea beneficiarului efectiv, autoritatea de supraveghere dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate asigurătorului (reasigurătorului), administratorilor acestuia, deţinătorului direct şi indirect de participaţie calificată în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) şi beneficiarului efectiv al acestuia, autoritatea de supraveghere poate retrage avizul prealabil acordat în temeiul art.29 alin.(3), poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor corespunzătoare, a dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, a dreptului de a introduce chestiuni pe ordinea de zi, a dreptului de a propune candidaţi pentru funcţia de membru al consiliului societăţii, al organului executiv şi al comisiei de cenzori, a dreptului de a primi dividende, poate dispune înstrăinarea de către persoana al cărei drept de vot a fost suspendat a acţiunilor deţinute şi/sau, în cazul în care autoritatea de supraveghere retrage acordul prealabil acordat deţinătorilor de participaţie calificată care deţin, independent sau cumulativ, mai mult de 50% în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului), poate institui administrarea specială.

[Art.29¹ introdus prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Articolul 30. Solvabilitatea şi stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Solvabilitatea asigurătorului (reasigurătorului) reprezintă capacitatea lui financiară de a-şi onora la momentul oportun şi în totalitate obligaţiile de plată asumate.

(2) Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să deţină, pe durata activităţii sale, în orice moment, o marjă de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităţii desfăşurate.

(3) Marja de solvabilitate disponibilă este constituită din patrimoniul asigurătorului (reasigurătorului) liber de orice angajament previzibil, cu excepţia activelor nemateriale.

(4) În funcţie de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sînt obligaţi să-şi determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităţi de calcul şi de raportare se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere emise întru aplicarea prezentei legi.

(5) Stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului) reprezintă capacitatea lui de a respecta rata de solvabilitate pe întreaga durată a obligaţiilor certe, asumate conform contractelor de asigurare (reasigurare), precum şi a obligaţiilor viitoare.

(6) Stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului) este garantată prin:

a) nivelul capitalului propriu;

b) totalitatea activelor şi gradul lor de diversificare şi lichiditate;

c) rezervele tehnice şi matematice;

d) coraportul dintre obligaţiile din asigurare şi obligaţiile cedate în reasigurare;

e) eficienţa politicii investiţionale.

(7) Cerinţele faţă de capitalul propriu, activele admise să acopere marjele de solvabilitate, regulile de dispersare a acestora, structura şi componentele marjelor de solvabilitate se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(8) În cazul în care situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului) este afectată şi acesta se află în dificultate financiară, cînd rata de solvabilitate este sub nivelul stabilit în actele normative emise în conformitate cu prezenta lege, cînd asigurătorul (reasigurătorul) nu îşi onorează obligaţiile rezultate din contractele de asigurare, autoritatea de supraveghere va decide şi va solicita asigurătorului (reasigurătorului) să prezinte pentru aprobare un plan de redresare financiară sau, după caz, va decide deschiderea procedurii de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului).

(9) Planul de redresare financiară şi cel de remediere financiară vor cuprinde măsuri exacte şi intervalul de timp în interiorul căruia acestea vor fi întreprinse şi vor fi obţinute rezultate pentru ameliorarea situaţiei asigurătorului (reasigurătorului). Autoritatea de supraveghere poate aproba planul de redresare sau de remediere financiară în versiunea în care a fost prezentat sau poate solicita modificări pe care le consideră necesare pentru a proteja interesele consumatorilor. Autoritatea de supraveghere este în drept să restricţioneze înstrăinarea liberă a activelor asigurătorului (reasigurătorului) şi/sau să întreprindă măsuri suplimentare de protejare a intereselor consumatorilor pînă la restabilirea situaţiei anterioare a asigurătorului (reasigurătorului).

[Art.30 modificat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.30 completat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.30 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 31. Normele de prudenţă

(1) Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să-şi dirijeze activitatea respectînd normele de prudenţă specifice, conform practicilor în asigurări, şi să prevadă:

a) organizarea şi desfăşurarea cu prudenţă şi profesionalism a activităţii, în concordanţă cu specificul şi amploarea ei;

b) încadrarea în activitate a unui număr suficient de persoane care să corespundă criteriilor de pregătire şi de competenţă profesională stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(2) Pentru asigurările benevole (facultative) practicate, asigurătorul trebuie să elaboreze:

a) propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiţiile de asigurare, în funcţie de opţiunea proprie sau de cea a asiguratului;

c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

d) propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi lichidare a daunelor, în strictă concordanţă cu prevederile cuprinse în condiţiile şi în clauzele de asigurare;

e) reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice, în funcţie de propriul sistem de evidenţă operativă, cu respectarea actelor normative emise de autoritatea de supraveghere.

(3) Asigurătorul are următoarele obligaţii:

a) să ţină evidenţa contabilă şi operativă care să permită:

- întocmirea rapoartelor solicitate de autoritatea de supraveghere;

- analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări pentru a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă;

b) să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a agenţilor săi de asigurare astfel încît activitatea de asigurare pe care o desfăşoară să nu fie periclitată;

c) să-şi organizeze procedurile de control intern astfel încît să îndeplinească prevederile legale şi să prezinte autorităţii de supraveghere toate documentele, situaţiile şi informaţiile solicitate de ea;

d) să întocmească situaţii financiare consolidate, în conformitate cu actele normative emise întru aplicarea prezentei legi;

e) să prezinte orice alte raportări financiare, în conformitate cu actele normative emise întru aplicarea prezentei legi;

f) să ţină un registru special al activelor, în conformitate cu anexa nr.2, parte integrantă a prezentei legi;

g) să asigure auditarea situaţiilor financiare anuale de către o societate de audit;

h) să instituie reguli şi proceduri de verificare, să asigure instruirea continuă a propriului personal, în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului prin intermediul activităţii de asigurare;

i) să organizeze un sistem intern de management al riscului;

j) să elaboreze propriile reguli şi proceduri privind cheltuielile de achiziţie care vor prevedea cel puţin următoarele:

- în structura primei de asigurare (reasigurare) cheltuielile de achiziţie vor fi stabilite separat de celelalte cheltuieli ale asigurătorului (reasigurătorului);

- comisionul de achiziţie sau orice altă retribuţie pentru fiecare contract de asigurare (reasigurare) încheiat nu poate depăşi limita cheltuielilor de achiziţie ale asigurătorului (reasigurătorului) prevăzute în structura primei de asigurare (reasigurare);

- comisionul de achiziţie sau orice altă retribuţie pentru fiecare contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto încheiat nu poate depăşi limita cheltuielilor asigurătorului incluse în factorul de încărcare în prima de asigurare de bază. Cheltuielile de achiziţie nu vor depăşi limita prevăzută în structura primei de asigurare din volumul total al primelor de asigurare subscrise pe un tip de asigurare obligatorie la perioada de raportare trimestrială;

- comisionul de achiziţie poate fi plătit de către asigurător (reasigurător) doar prin virament la contul bancar al intermediarului în asigurări (reasigurări) sau al persoanei care oferă servicii de intermediere în conformitate cu prevederile art.53¹. Procedurile privind cheltuielile de achiziţie ale asigurătorului se actualizează anual şi se prezintă autorităţii de supraveghere spre informare şi monitorizare pînă la data de 1 aprilie a anului în curs;

k) să respecte cerinţele de raportare prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

l) să prelucreze datele cu caracter personal în conformitate cu Legea privind protecţia datelor cu caracter personal.

(4) Limita maximă a răspunderii asigurătorului (reasigurătorului) pentru un risc asigurat sau preluat în reasigurare nu poate depăşi 25% din valoarea capitalului propriu şi a rezervelor tehnice conform ultimei perioade de gestiune.

(5) Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să preia obligaţiile aferente riscului de asigurare (reasigurare) depăşind limita stabilită la alin.(4), cu condiţia ca partea excedentă a riscurilor legate de executarea obligaţiilor preluate să fie reasigurată.

(6) În cazul efectuării reasigurării la asigurătorul (reasigurătorul) nerezident al Republicii Moldova, reţinerea proprie a asigurătorului (reasigurătorului) rezident al Republicii Moldova trebuie să constituie cel puţin 20% din volumul total al obligaţiilor, cu condiţia respectării cerinţelor de la alin.(4).

(7) Autoritatea de supraveghere are dreptul să stabilească cerinţe referitor la investirea în sau tranzacţionarea cu instrumente financiare derivate, la dezvăluirea informaţiilor privind existenţa de instrumente financiare derivate neincluse în raportul financiar al asigurătorului (reasigurătorului), precum şi la aspecte de evidenţă ale acestora.

(8) Asigurătorul (reasigurătorul) şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare trebuie să deţină un sistem de guvernanţă eficace care să asigure o administrare corectă şi prudentă a activităţii sale. Pentru administrarea eficientă a activităţii asigurătorului (reasigurătorului) şi brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, autoritatea de supraveghere stabileşte, prin actele sale normative, principii de organizare, standarde generale şi minime necesare ale sistemului de guvernanţă. Asigurătorul (reasigurătorul) şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare vor stabili, printr-un regulament intern, cerinţe minime privind respectarea următoarelor principii obligatorii ale guvernării corporative:

a) acţionarii semnificativi şi persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) şi ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare vor corespunde cerinţelor stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere;

b) persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) şi ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare vor evita în activitatea lor relaţiile cu acţionarii sau cu persoanele cu funcţie de răspundere ale altor asigurători (reasigurători) şi brokeri de asigurare şi/sau reasigurare care pot afecta în orice mod exercitarea obligaţiilor lor fiduciare faţă de asiguraţi;

c) persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) şi ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare nu vor deţine mai mult decît o funcţie în cadrul societăţii în cazul în care cumulul de funcţii ar putea conduce la apariţia unor conflicte de interese;

d) persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) îşi vor exercita obligaţiile cu scopul de a asigura: suficienţa rezervelor tehnice şi matematice, menţinerea marjei minime a solvabilităţii şi îndeplinirea cerinţelor privind rezervele tehnice şi matematice, suficienţa în orice moment a lichidităţilor şi respectarea de către asigurător (reasigurător) a prevederilor actelor normative ale autorităţii de supraveghere;

e) asigurătorul (reasigurătorul) şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare vor evita încheierea de tranzacţii cu persoane terţe (sau în beneficiul lor), care se află în relaţie de afiliere cu asigurătorul sau cu brokerul de asigurare şi/sau reasigurare, în condiţii mai favorabile decît cele existente în mod general pentru celelalte persoane care nu se află cu aceştia în asemenea relaţii.

(9) Asigurătorul din al cărui nume acţionează agentul de asigurare este responsabil pentru acţiunile şi omisiunile agentului respectiv considerate încălcări pe piaţa asigurărilor.

(10) Structura comisionului de achiziţie include, în mod direct sau indirect, toate tipurile de costuri de asigurare ale asigurătorului în legătură cu un intermediar, inclusiv costurile de plata chiriei, bonusuri, tantieme, prime, orice remuneraţii, precum şi furnizarea oricărui beneficiu de proprietate sau material.

[Art.31 modificat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.31 completat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.31 completat prin Legea nr.241 din 29.12.2015, în vigoare 29.01.2016]

[Art.31 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 31¹. Comitetul de audit

Prin derogare de la prevederile art.44 alin.(5) din Legea nr.271/2017 privind auditul situaţiilor financiare, comitetul de audit al asigurătorului poate fi format, după caz, şi din membri ai consiliului asigurătorului. Atribuţiile, funcţiile şi responsabilităţile comitetului de audit, precum şi cerinţele faţă de membrii acestuia sînt stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

[Art.31¹ introdus prin Legea nr.16 din 15.02.2019, în vigoare 08.03.2019]

 

Articolul 32. Restricţii privind efectuarea tranzacţiilor de către asigurător (reasigurător)

(1) Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate investi mai mult de 15% din capitalul propriu în capitalul social al unei societăţi comerciale fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere.

(2) Tranzacţiile de proporţii cu activele asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează cu avizul scris al autorităţii de supraveghere.

(3) Asigurătorului (reasigurătorului) se interzice:

a) să participe la capitalul social al persoanelor juridice cu una din formele juridice de organizare de societate în nume colectiv sau de societate în comandită;

b) să contracteze împrumuturi în cuantum ce depăşeşte 10% din valoarea capitalului social fără avizul scris al autorităţii de supraveghere.

(3¹) Condiţiile, procedura şi modul de eliberare a avizelor prevăzute la alin.(1)–(3) se stabilesc prin act normativ de către autoritatea de supraveghere.

(4) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat ca, în decursul a 5 zile, să informeze autoritatea de supraveghere despre gajarea bunurilor sale, acordarea de garanţii, asumarea de angajamente sau preluarea unei alte obligaţii nereflectate în bilanţul contabil. Cerinţele privind ţinerea registrului de garanţii, angajamente şi alte obligaţii ale asigurătorului (reasigurătorului), precum şi modul de emitere a acestora se stabilesc prin acte normative ale autorităţii de supraveghere.

[Art.32 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 33. Constituirea şi lichidarea filialei (reprezentanţei) asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Constituirea şi lichidarea filialei (reprezentanţei) asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează în modul prevăzut de legislaţie.

(2) Filiala (reprezentanţa) asigurătorului (reasigurătorului) îşi desfăşoară activitatea sub denumirea asigurătorului (reasigurătorului).

(3) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să aducă la cunoştinţă autorităţii de supraveghere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data adoptării, hotărîrea organului competent privind constituirea sau lichidarea filialei (reprezentanţei).

(4) Filiala (reprezentanţa), altă subdiviziune a asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie amplasate într-o încăpere înregistrată conform legislaţiei, situată în clădire administrativă sau la parterul unei clădiri cu destinaţie locativă ori în altă construcţie capitală. Încăperea trebuie să fie dotată cu legătură telefonică, cu fax, safeu, aparat de casă cu memorie fiscală, computer cu conectare la reţeaua internet, software destinat ţinerii evidenţei contabile şi/sau statistice.

[Art.33 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.01.2013]

[Art.33 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 34. Rezervele tehnice

(1) Asigurătorul formează şi menţine, potrivit activităţii pe care o desfăşoară, suficiente rezerve tehnice, necesare îndeplinirii obligaţiilor ce rezultă din contractele de asigurare şi reasigurare. Asigurătorul este obligat să colecteze şi să păstreze la un nivel adecvat informaţia necesară creării de rezerve.

(2) Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria “asigurare generală” are obligaţia să formeze şi să menţină următoarele rezerve tehnice:

a) rezerva de prime necîştigate care se calculează prin însumarea cotelor-părţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încît diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării;

b) rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate, care se creează şi se actualizează în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încît fondul creat să fie suficient pentru acoperirea acestor daune;

c) rezerva de daune neavizate care se creează şi se ajustează cel puţin la încheierea anului financiar în baza estimărilor asigurătorului, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întîmplate, dar neavizate, dacă reglementările autorităţii de supraveghere nu prevăd altfel;

d) rezerva riscurilor neexpirate – care se calculează în baza estimării daunelor ce vor apărea după încheierea anului financiar aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată – în mărimea în care valoarea lor estimată depăşeşte rezerva de prime necîştigate.

(3) Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria “asigurări de viaţă” are obligaţia să formeze şi să menţină rezervele tehnice pentru fondul asigurărilor de viaţă, inclusiv rezervele matematice şi, după caz, rezervele specificate la alin.(2).

(4) Rezerva matematică se calculează în baza evaluării actuariale necesare, luîndu-se în considerare viitoarele obligaţii ale asigurătorului rezultate din contractele de asigurare individuale.

(5) Asigurătorul este obligat să prezinte autorităţii de supraveghere explicaţii, în anexele la rapoartele financiare anuale, privind baza şi metodele aplicate la calcularea rezervei matematice.

(6) Mărimea rezervelor tehnice şi a celor matematice, constituite şi menţinute conform alin.(2) şi (3), nu poate fi mai mică decît mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve potrivit metodologiei stabilite prin actul normativ al autorităţii de supraveghere.

(7) În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută străină, rezervele tehnice aferente se pot forma şi menţine în această valută.

(8) Modul de formare a rezervelor tehnice şi a rezervelor matematice se stabileşte prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(9) Prin derogare de la alin.(2), autoritatea de supraveghere poate stabili, prin acte normative, şi alte categorii de rezerve tehnice, iar prevederile prezentului articol se vor aplica şi acestor categorii.

(10) Categoriile de active admise să reprezinte rezervele tehnice şi rezervele matematice ale asigurătorului, cerinţele faţă de aceste active, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere, la a căror elaborare se va ţine cont de categoriile şi de clasele de asigurări practicate.

(11) Activele admise să reprezinte rezervele de asigurare ale asigurătorului nu pot fi arestate sau confiscate la bugetul de stat sau la cel local şi nu pot servi obiect al contractelor de gaj, nici sursă de plată a obligaţiilor asumate prin garanţii bancare, nici mijloc de acoperire a altor obligaţii faţă de creditori sau faţă de stat.

[Art.34 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 35. Transferul portofoliului de asigurare

(1) Un asigurător (reasigurător) poate transfera, cu acordul autorităţii de supraveghere, unui alt asigurător întregul său portofoliu de asigurare sau o parte din el, care reprezintă o totalitate a contractelor de asigurare, împreună cu toate drepturile şi obligaţiile ce derivă din contracte. Asigurătorul cedent va încheia cu asigurătorul cesionar un acord privind transferul contractelor de asigurare referitor la una sau mai multe clase de asigurare.

(2) Decizia privind intenţia de transfer, adoptată de asigurător este adusă la cunoştinţă asiguraţilor printr-un anunţ, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în care acestora li se stabileşte un termen prealabil de o lună pentru prezentarea eventualelor pretenţii.

(3) În scopul realizării prevederilor alin.(1), asigurătorul transferă activele pentru acoperirea rezervelor tehnice şi matematice egale cu rezervele tehnice şi matematice calculate astfel încît să acopere obligaţiile portofoliului care va fi transferat.

(4) Transferul de portofoliu nu este valabil fără aprobarea autorităţii de supraveghere care, prin actele sale normative, stabileşte lista documentelor şi informaţiile ce se anexează la cererea de transfer al portofoliului.

(5) Transferul de portofoliu intră în vigoare la data publicării deciziei autorităţii de supraveghere în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(6) Asigurătorul care acceptă transferul de portofoliu notifică despre aceasta asiguraţii în termen de 15 zile din data intrării în vigoare a deciziei de aprobare a transferului, printr-un anunţ publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în două ediţii consecutive.

(7) Autorităţii de supraveghere i se solicită aprobarea transferului de portofoliu, în condiţiile legii, chiar şi atunci cînd asigurătorul intră în procedură de remediere financiară, reorganizare sau lichidare, după caz.

(8) Prin derogare de la prevederile alin.(7) al prezentului articol, aprobarea transferului de portofoliu nu se solicită în cazul reorganizării prin fuziune sau transformare drept urmare a executării prevederilor art.20 alin.(1).

[Art.35 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 36. Asocierea asigurătorilor

(1) Asigurătorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective, să studieze problemele de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze servicii de interes comun. De asemenea, ei pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

[Alin.(2) art.36 abrogat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 37. Activitatea de asigurare de viaţă

(1) Asigurătorul care desfăşoară activitate de asigurare de viaţă este obligat:

a) să efectueze, la finele anului, examinarea activităţii de asigurare de viaţă, inclusiv calcularea, conform principiilor fundamentale şi general acceptate ale calculului actuarial, a obligaţiilor aferente asigurărilor de viaţă şi a rezervelor matematice necesare, precum şi estimarea concordanţei dintre rezervele tehnice, matematice şi activele aferente;

b) să efectueze examinarea activităţii de asigurare de viaţă pentru orice perioadă, la cererea autorităţii de supraveghere, conform condiţiilor stabilite la lit.a);

c) să furnizeze informaţii, documente şi detalii suplimentare, în forma pe care autoritatea de supraveghere o consideră necesară, pentru evaluarea activelor şi a situaţiei sale financiare, după depunerea la autoritatea de supraveghere a raportului privind asigurările de viaţă.

(2) Activele admise să acopere rezervele tehnice şi matematice în cazul asigurărilor de viaţă vor fi folosite doar în raport cu obligaţiile aferente acestor asigurări. Este interzisă grevarea unor astfel de active cu gaj sau ipotecă.

(3) Asigurătorul poate să schimbe, la un preţ de piaţă, unele active aparţinînd rezervelor la asigurările de viaţă cu alte active care îi aparţin, precum şi să utilizeze activele aferente rezervelor la asigurările de viaţă în alte scopuri decît cele prevăzute la alin.(2) dacă va confirma în scris autorităţii de supraveghere că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a obligaţiilor aferente asigurărilor de viaţă.

[Art.37 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 38. Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi a activităţii de asigurare generală

(1) Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi activităţii de asigurare generală este permisă asigurătorilor care îşi desfăşoară activitatea conform art.8 alin.(5).

(2) Poate fi desfăşurată activitate simultană în categoriile “asigurări de viaţă” şi “asigurări generale” numai în condiţiile separării acestor două activităţi, în conformitate cu prezenta lege şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(3) Activitatea de asigurare de viaţă şi activitatea de asigurare generală vor fi gestionate separat pentru ca:

a) interesele deţinătorilor de poliţe de asigurare de viaţă şi, respectiv, de poliţe de asigurare generală să nu fie în nici un fel prejudiciate şi, în special, profitul înregistrat în una dintre cele două activităţi să nu fie folosit în beneficiul celeilalte activităţi decît în cazuri excepţionale şi cu aprobarea prealabilă a autorităţii de supraveghere;

b) marjele de solvabilitate, stabilite în conformitate cu prezenta lege şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere, pentru fiecare dintre cele două activităţi să fie calculate în mod independent, fără transfer de active de la o activitate la alta.

(4) În cazul în care prin respectarea alin.3 lit.b) rezultă că mai există active disponibile la una dintre cele două activităţi evidenţiate în mod distinct, aceste active pot fi folosite pentru cealaltă activitate, dar numai cu aprobarea prealabilă a autorităţii de supraveghere.

(5) Contabilitatea asigurătorilor cu activitate simultană trebuie organizată astfel încît din înregistrări să derive sursele rezultatelor pentru fiecare dintre cele două activităţi. În acest scop, toate veniturile (în special primele încasate, plăţile de la reasigurători şi veniturile din investirea activelor) şi toate cheltuielile (în special cele de plată a daunelor, sumele suplimentare pentru rezervele tehnice şi rezervele matematice, primele de reasigurare, cheltuielile operaţionale pentru activitatea respectivă) trebuie să fie reflectate potrivit originii lor.

(6) Cheltuielile comune ale celor două activităţi se înregistrează separat, pentru fiecare activitate, în conformitate cu o metodă de repartizare aprobată de către autoritatea de supraveghere.

(7) În cazul în care una dintre cele două marje de solvabilitate disponibile este insuficientă, autoritatea de supraveghere va aplica, cu referinţă la activitatea la care se înregistrează deficienţe, măsuri de redresare.

(8) Asigurătorii care desfăşoară activitate simultană sînt obligaţi:

a) să ţină pentru fiecare dintre cele două activităţi cîte un registru special al activelor, în conformitate cu anexa nr.2;

b) să transmită autorităţii de supraveghere toate informaţiile, documentele şi raportările, a căror formă, al căror conţinut, ale căror detalii şi certificări sînt stabilite pentru fiecare activitate;

c) să depună la autoritatea de supraveghere, în termen de 3 luni de la încheierea anului financiar, separat pentru fiecare dintre cele două activităţi, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi, la care să anexeze rapoartele de audiere, precum şi rapoartele financiare stabilite de autoritatea de supraveghere.

 

Articolul 39. Contabilitatea şi controlul intern al asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Asigurătorul (reasigurătorul) ţine evidenţa contabilă în regim electronic şi pe suport de hîrtie a operaţiunilor efectuate în conformitate cu standardele evidenţei contabile obligatorii pentru activitatea de asigurare.

(2) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să stabilească un sistem eficient de control intern şi să angajeze un număr adecvat de personal pentru verificarea corespunderii activităţii sale cu principiile şi legislaţia ce reglementează activitatea de asigurare.

(3) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să calculeze şi să verifice trimestrial indicatorii stabiliţi prin actele normative ale autorităţii de supraveghere, emise întru aplicarea prezentei legi.

(4) Asigurătorul (reasigurătorul) va dispune întocmirea de către un actuar calificat a unui raport exhaustiv privind starea financiară de la finele anului. Acest raport va include informaţia privind rezervele tehnice şi matematice, solvabilitatea, concordanţa activelor, corespunderea primelor şi analiza surplusului sau deficitului lor care se înregistrează pe parcursul anului.

(5) Lista, forma şi termenele de prezentare a rapoartelor financiare şi altor dări de seamă ale asigurătorului (reasigurătorului) se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(6) Asigurătorii (reasigurătorii) sînt obligaţi, la solicitarea autorităţii de supraveghere, să pună la dispoziţia acesteia informaţii şi date privind patrimoniul, inclusiv cel deţinut în afara teritoriului Republicii Moldova, volumul obligaţiilor asumate, garanţiile acordate, tranzacţiile de asigurare şi reasigurare încheiate, participarea la capitalul social al altor persoane juridice, alte informaţii necesare în exercitarea funcţiilor de supraveghere şi control ale autorităţii.

(7) În termen de 4 luni de la încheierea anului financiar, asigurătorul (reasigurătorul) va publica în ediţii periodice de largă circulaţie bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare şi raportul auditorului.

(8) Asigurătorul (reasigurătorul) va ţine registru exhaustiv şi exact pentru eficienţa inspecţiilor efectuate de autoritatea de supraveghere. Această cerinţă se referă la toate registrele curente şi la cele cu termen de pînă la 5 ani financiari precedenţi. Registrele cuprind toată documentaţia ce ţine de primele de asigurare, despăgubirile de asigurare şi investiţiile, inclusiv rapoartele externe şi interne.

[Art.39 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 40. Auditul extern

(1) Activitatea asigurătorului (reasigurătorului) se supune unui audit anual extern efectuat de către o societate de audit sau de către un auditor întreprinzător individual, care deţin licenţă pentru activitatea de audit şi/sau certificat de calificare al auditorului în domeniul asigurărilor.

(2) Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual verifică situaţiile financiare anuale ale asigurătorului (reasigurătorului) aplicînd procedurile de control al calităţii lucrărilor de audit în conformitate cu legislaţia în vigoare, standardele de audit naţionale şi internaţionale şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere. Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual prezintă asigurătorului (reasigurătorului) raportul auditorului, care trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei în vigoare şi actelor normative ale autorităţii de supraveghere şi să conţină recomandări privind riscurile aferente activităţii asigurătorului (reasigurătorului).

(3) Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual informează autoritatea de supraveghere în termen de 15 zile lucrătoare din momentul în care, în exercitarea atribuţiilor, a luat cunoştinţă de orice act sau fapt care:

a) constituie o încălcare din partea asigurătorului (reasigurătorului) a prevederilor legislaţiei în domeniul asigurărilor;

b) este de natură să afecteze situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului);

c) poate conduce la imposibilitatea exprimării de către auditor a opiniei asupra situaţiilor financiare ale asigurătorului (reasigurătorului) sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.

(4) Din echipa desemnată de auditor cel puţin o persoană trebuie să deţină calitatea de actuar în vederea examinării activităţii de asigurare conform principiilor fundamentale şi generale acceptate ale calculului actuarial.

(5) Informarea autorităţii de supraveghere în condiţiile prevăzute la alin.(3) nu constituie o încălcare a niciunei restricţii privind divulgarea de informaţii şi nu va atrage niciun fel de răspundere asupra societăţii de audit sau auditorului întreprinzător individual.

(6) Autoritatea de supraveghere informează Consiliul de supraveghere a activităţii de audit despre încălcarea de către societatea de audit sau de auditorul întreprinzător individual a prevederilor alin.(1)–(3). Consiliul de supraveghere a activităţii de audit este informat în termen de 30 de zile lucrătoare din momentul constatării încălcării.

(7) Autoritatea de supraveghere poate stabili, prin acte normative, efectuarea de activităţi de audit la asigurători (reasigurători) în alte scopuri decît cel prevăzut la alin.(2) şi de standardele aplicabile în cazurile respective.

(8) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să încheie un contract cu societatea de audit, aprobată de autoritatea de supraveghere în condiţiile stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

[Art.40 completat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.40 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.40 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 41. Activitatea actuarului

(1) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să apeleze la serviciile actuarului.

(1¹) Actuarul poate desfăşura activitate în calitate de persoană fizică sau de angajat al unei persoane juridice care prestează servicii de actuariat.

(2) Cerinţele faţă de solicitant, lista documentelor anexate la cererea de eliberare a certificatului de calificare şi responsabilităţile solicitantului în calitatea de actuar certificat sînt stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(2¹) Actuarul este obligat:

a) să calculeze primele de asigurare;

b) să determine valoarea rezervelor tehnice;

c) să controleze activele admise să reprezinte rezervele tehnice;

d) să calculeze beneficiile obţinute din fructificarea activelor admise să reprezinte rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă;

e) să calculeze marja minimă şi disponibilă de solvabilitate;

f) să efectueze analiza comparativă a celor mai bune estimări cu experienţa anterioară;

g) să-şi exprime opiniile asupra politicii globale de subscriere;

h) să contribuie la implementarea eficace a sistemului de management al riscurilor;

i) să-şi exprime opiniile privind pertinenţa contractelor de reasigurare;

j) să confirme rapoartele prezentate autorităţii de supraveghere care conţin calculele prevăzute la lit.a)–e);

k) să elaboreze şi să prezinte raportul actuarial anual al asigurătorului (reasigurătorului) în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;

l) să notifice, în termen de 15 zile lucrătoare, organul de conducere al asigurătorului (reasigurătorului) şi autoritatea de supraveghere despre neregulile constatate sau despre unele situaţii care indică sau conduc la încălcarea prevederilor legislaţiei cu privire la asigurări.

(3) Activitatea de actuar se desfăşoară în conformitate cu prezenta lege, cu actele normative ale autorităţii de supraveghere şi pe principiile (standardele) internaţionale în domeniu.

(4) Se efectuează calcule actuare:

a) de iniţiativă – din iniţiativa asigurătorului (reasigurătorului);

b) obligatorii – în cazurile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova.

(5) La efectuarea calculelor actuare, asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să prezinte documentele şi informaţia solicitată de actuar, necesare în elaborarea şi pregătirea calculelor actuare obligatorii şi a concluziilor.

(6) Actuarul este responsabil de corectitudinea şi exactitatea calculelor actuare, estimărilor şi concluziilor pe care le-a efectuat şi poartă răspundere pentru divulgarea informaţiei confidenţiale, în conformitate cu legislaţia şi cu contractul de asigurare obligatorie de răspundere profesională.

(7) Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate iniţia faţă de actuar nicio măsură de sancţionare pentru exercitarea de către acesta a obligaţiilor prevăzute la alin.(2¹) lit.l).

(8) Registrul actuarilor este ţinut de către autoritatea de supraveghere şi este accesibil publicului, inclusiv pe pagina web a autorităţii de supraveghere.

[Art.41 completat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.41 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 41¹. Redresarea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Autoritatea de supraveghere monitorizează şi verifică situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului) în vederea identificării factorilor care duc la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului).

(2) Factorii care duc la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului) sînt:

a) scăderea ratei de solvabilitate pe parcursul a patru trimestre consecutive sau scăderea ratei de solvabilitate sub nivelul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere;

b) coeficientul de lichiditate este mai mic decît normativul stabilit;

c) capitalul propriu al asigurătorului (reasigurătorului) este mai mic decît capitalul social;

d) încălcarea normelor de prudenţă stabilite la art.31 alin.(4) şi alin.(6);

e) comisioanele sau orice alte retribuţii depăşesc limita de cheltuieli de achiziţie ale asigurătorului (reasigurătorului) prevăzute în structura primei de asigurare (reasigurare).

(3) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să informeze autoritatea de supraveghere imediat ce constată existenţa factorilor care duc la înrăutăţirea situaţiei financiare sau existenţa riscurilor de apariţie a acestora în următoarele 90 de zile.

(4) În termen de o lună de la constatarea de către autoritatea de supraveghere sau de către asigurător (reasigurător) a înrăutăţirii situaţiei financiare, ultimul prezintă autorităţii de supraveghere pentru aprobare un plan de redresare financiară stabilit pentru o perioadă de pînă la 9 luni.

(5) Planul de redresare financiară se elaborează astfel încît să fie indicate măsuri eficiente care să ducă la ameliorarea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului) şi conţine cel puţin următoarele:

a) evaluarea cheltuielilor administrative şi de achiziţie, în special a cheltuielilor generale curente şi a comisioanelor;

b) evaluarea veniturilor şi cheltuielilor ce ţin de activitatea directă de asigurare, de acceptările şi cedările în reasigurare;

c) analiza detaliată a factorilor care au dus la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului);

d) motivul care a influenţat negativ activitatea asigurătorului (reasigurătorului), prognoza factorilor care au dus la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului);

e) acţiunile care vor fi întreprinse pentru înlăturarea factorilor care au dus la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului), adică măsurile care vor fi efectuate în vederea conformării asigurătorului (reasigurătorului) cu normativele stabilite şi care nu vor periclita activitatea asigurătorului (reasigurătorului);

f) indicatorii de progres pentru fiecare acţiune din planul de redresare, termenele de realizare a acestor acţiuni;

g) persoanele responsabile de îndeplinirea acţiunilor pentru fiecare punct din planul de redresare financiară separat;

h) evaluarea resurselor financiare cu care se intenţionează să se acopere rezervele tehnice şi cerinţa pentru marjele de solvabilitate;

i) politica generală în domeniul reasigurării.

(6) Autoritatea de supraveghere desemnează o persoană sau mai multe persoane responsabile de monitorizarea implementării de către asigurător (reasigurător) a planului de redresare financiară.

(7) Atribuţiile persoanelor desemnate pentru monitorizarea implementării planului de redresare se stabilesc de către autoritatea de supraveghere şi se referă cel puţin la:

a) analiza situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului);

b) monitorizarea implementării acţiunilor prevăzute în planul de redresare financiară;

c) urmărirea modului în care organele competente ale asigurătorului (reasigurătorului) acţionează pentru stabilirea şi aplicarea măsurilor necesare pentru înlăturarea factorilor care au dus la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului);

d) evaluarea impactului acţiunilor întreprinse de către asigurător (reasigurător) în vederea realizării planului de redresare financiară;

e) înaintarea către asigurător (reasigurător) a propunerilor şi/sau a recomandărilor privind:

– revizuirea, suspendarea sau abrogarea deciziilor emise de către organele competente ale asigurătorului (reasigurătorului) care duc la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului);

– modificarea şi/sau completarea strategiilor, activităţii operaţionale, politicilor de investiţii şi a managementului riscului;

– orice alte măsuri considerate necesare pentru înlăturarea factorilor care au dus la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului);

f) formularea recomandărilor către autoritatea de supraveghere pentru a dispune măsuri şi/sau restricţii prevăzute de prezenta lege.

(8) Persoanele desemnate în conformitate cu alin.(6) au acces la toate informaţiile, documentele, rapoartele şi registrele asigurătorului (reasigurătorului), fiind obligate să păstreze secretul comercial privind operaţiunile acestuia.

(9) Organele de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) nu împiedică exercitarea atribuţiilor delegate către persoanele desemnate pentru monitorizarea implementării planului de redresare financiară.

[Art.41¹ modificat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.41¹ introdus prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Articolul 42. Procedura de remediere financiară

 

[Alin.(1) şi (2) art.42 abrogate prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

(3) Un asigurător (reasigurător) intră în procedură de remediere, prevăzută de prezenta lege, în cazul în care:

a) se constată, în urma controlului efectuat de către autoritatea de supraveghere, neachitarea indemnizaţiilor de asigurare sau a despăgubirilor de asigurare în termenele stabilite prin lege şi/sau prin contractele de asigurare încheiate de către asigurător (reasigurător), precum şi nerespectarea în orice mod a prevederilor prezentei legi sau a oricăror altor prevederi legale referitoare la activitatea de asigurare (reasigurare), punîndu-se în pericol onorarea obligaţiilor asumate faţă de asiguraţi (reasiguraţi);

b) se constată că planul de redresare financiară prevăzut la art.41¹ nu s-a soldat cu rezultatele scontate sau asigurătorul (reasigurătorul) a prezentat pe parcursul ultimilor 3 ani cel puţin două planuri de redresare financiară.

(3¹) În cazurile prevăzute la alin.(3), autoritatea de supraveghere poate supune asigurătorul (reasigurătorul) procedurii de remediere, care va fi obligatorie pentru asigurător (reasigurător), în vederea stabilizării situaţiei sale financiare şi/sau onorării obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare.

(4) În cazurile prevăzute la alin.(3) şi (3¹), autoritatea de supraveghere poate dispune, prin decizie motivată, deschiderea procedurii de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului) prin una dintre următoarele măsuri prudenţiale principale:

a) va solicita asigurătorului (reasigurătorului) să prezinte pentru aprobare un plan de remediere financiară care să cuprindă măsuri precise de întreprins şi perioada în care vor fi obţinute rezultate exacte;

b) va institui administrarea specială a cărei sarcină va fi să gestioneze activitatea asigurătorului (reasigurătorului) şi să recomande autorităţii de supraveghere ce măsuri regulatorii să întreprindă în funcţie de circumstanţe.

(4¹) Autoritatea de supraveghere este competentă şi abilitată să decidă aplicarea modalităţilor de remediere financiară şi măsurile pe care asigurătorii (reasigurătorii) trebuie să le întreprindă în scopul prevenirii stării lor de insolvabilitate şi, dacă e posibil, al evitării declanşării procedurii de insolvabilitate.

(5) Prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere poate dispune aplicarea de către asigurător (reasigurător) a uneia sau mai multor măsuri dintre următoarele:

a) limitarea sau reducerea, pentru o anumită perioadă, a volumului de prime subscrise la toate clasele sau la anumite clase de asigurare, astfel încît primele subscrise să nu depăşească anumite plafoane stabilite;

b) interzicerea reînnoirii contractelor de asigurare ajunse la scadenţă sau a unor tipuri de contracte de asigurare stabilite expres prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară;

c) interzicerea subscrierii unor noi sau unor anumite contracte de asigurare (reasigurare) şi a încasării primelor aferente pe durata stabilită expres prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară;

d) efectuarea de către asigurător a transferului portofoliului de asigurare, total sau parţial, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Dacă transferul portofoliului de asigurare a fost dispus, asigurătorul (reasigurătorul) va efectua în regim de urgenţă operaţiunile privind transferul de portofoliu în termen de 60 de zile de la data adoptării măsurii în cauză;

e) prescrierea organelor competente ale asigurătorului (reasigurătorului) de a convoca o adunare generală extraordinară a acţionarilor pentru a decide majorarea capitalului social sau, după caz, a fondului de rezervă. Decizia de a majora capitalul social sau fondul de rezervă va limita sau suspenda plata dividendelor sau alte plăţi către acţionari, va limita transferul de active şi achiziţionarea de către asigurător (reasigurător) a propriilor acţiuni şi, în cazul în care este o acţiune justificată, va duce la lichidarea sau limitarea activităţii subdiviziunilor care pun în pericol stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului);

f) interzicerea efectuării de către asigurător (reasigurător) a unor anumite investiţii şi/sau dispunerea retragerii din circulaţie ori înstrăinării acestor investiţii;

g) restrîngerea reţelei teritoriale a asigurătorului (reasigurătorului) prin desfiinţarea, în condiţiile legii, a unor anumite filiale şi sucursale, puncte de lucru şi/sau a altor sedii secundare ale lui şi/sau înlocuirea persoanelor cu funcţie de răspundere responsabile de intrarea asigurătorului (reasigurătorului) în procedură de remediere financiară;

h) verificarea, inventarierea şi instrumentarea tuturor daunelor declarate, dar nesoluţionate, în vederea evaluării daunelor reale şi stabilirii obligaţiilor de plată faţă de creditorii de asigurări. Activitatea de verificare, inventariere şi instrumentare a dosarelor se va face în regim de urgenţă, fără a se depăşi termenul de 30 de zile de la data emiterii deciziei de deschidere a procedurii de remediere financiară;

i) suspendarea tuturor operaţiunilor aferente conturilor bancare, cu excepţia cazurilor legate de cheltuielile sale curente de întreţinere, de încasarea mijloacelor băneşti şi de plata indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare pentru contractele de asigurare (reasigurare) încheiate anterior deschiderii procedurii de remediere financiară, care vor fi efectuate cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere.

(6) Prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere poate dispune, după caz:

a) inventarierea şi conservarea pe toată perioada procedurii de remediere financiară a tuturor bunurilor şi/sau a activelor asigurătorului (reasigurătorului). Răspunderea pentru neaplicarea sau pentru aplicarea necorespunzătoare a acestor măsuri aparţine persoanelor cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului);

b) numirea uneia sau mai multor persoane pentru a supraveghea modul de întocmire şi de îndeplinire a planului de remediere financiară, cu respectarea în acest sens a prevederilor art.41¹ alin.(6)-(9);

c) alte măsuri prudenţiale necesare restabilirii situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului) în vederea garantării protecţiei intereselor legitime ale creditorilor de asigurări.

(7) Autoritatea de supraveghere poate solicita, după caz, instanţei competente aplicarea unor măsuri asigurătorii cu privire la activele asigurătorului, potrivit legii.

(8) Decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară, prevăzută la alin.(6), se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum şi în două ziare de largă circulaţie, în conformitate cu dispoziţiile legale.

(9) În cazul în care se constată că măsurile prevăzute la alin.(4)-(6) nu s-au soldat cu rezultate pozitive, autoritatea de supraveghere poate retrage licenţa asigurătorului (reasigurătorului) cu lichidarea silită a acestuia şi/sau poate, în temeiul Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, să solicite instanţei de judecată intentarea procesului de insolvabilitate a asigurătorului (reasigurătorului).

[Art.42 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Articolul 42¹. Planul de remediere financiară

(1) În termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei de deschidere a procedurii de remediere financiară, asigurătorul (reasigurătorul) prezintă autorităţii de supraveghere spre aprobare planul de remediere financiară.

(2) Planul de remediere financiară se elaborează pentru o perioadă de pînă la 12 luni, se aprobă de către adunarea generală a acţionarilor asigurătorului (reasigurătorului) şi conţine cel puţin următoarele:

a) perspectivele planului de remediere financiară;

b) estimarea cheltuielilor de administrare şi de achiziţie;

c) bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de asigurare directă, acceptărilor şi cedărilor în reasigurare;

d) bugetul anual;

e) o estimare a resurselor financiare cu care se intenţionează să se acopere obligaţiile asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei minime de solvabilitate;

f) programe de reasigurare şi/sau de retrocesiune;

g) indicatorii de progres pentru fiecare acţiune din planul de remediere financiară, termenele şi modalităţile de realizare a acestor acţiuni;

h) informaţia privind cererile de despăgubire depuse de către asiguraţi, persoanele păgubite, beneficiari, inclusiv pretenţiile ce rezultă din litigii judiciare.

(3) Asigurătorul (reasigurătorul) anexează la cererea de aprobare a planului de remediere financiară următoarele documente şi informaţii:

a) decizia de majorare a capitalului social, după caz;

b) planul de compensare a datoriilor, inclusiv a despăgubirilor de asigurare;

c) acţiunile întreprinse de asigurător (reasigurător) pentru aplicarea măsurilor dispuse de autoritatea de supraveghere prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară.

(4) În urma analizării planului de remediere financiară, autoritatea de supraveghere emite o decizie prin care, după caz, hotărăşte:

a) aprobarea planului de remediere financiară;

b) completarea şi/sau modificarea, în termen de cel mult 15 zile, a planului de remediere financiară;

c) respingerea planului de remediere financiară.

(5) Planul de remediere financiară se respinge în cazul în care nu corespunde scopului procedurii de remediere financiară, asigurătorul (reasigurătorul) a intrat în incapacitate de plată şi măsurile de remediere prevăzute în plan nu vor duce la îmbunătăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului), fiind evidentă necesitatea intentării procedurii de insolvabilitate.

[Art.42¹ introdus prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Articolul 42². Administrarea specială

(1) În vederea efectuării unei supravegheri eficiente, inclusiv pentru realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice avînd drept scop stabilirea condiţiilor optime de conservare a valorii activelor, pentru eliminarea deficienţelor la administrarea asigurătorului (reasigurătorului) şi a patrimoniului lui, la achitarea indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare, autoritatea de supraveghere poate institui administrarea specială prin:

a) decizie de deschidere a procedurii de remediere financiară prin administrare specială;

b) decizie motivată de instituire a administrării speciale în următoarele cazuri:

– persoanele cu funcţie de răspundere sau acţionarii asigurătorului (reasigurătorului) împiedică sistematic exercitarea atribuţiei de supraveghere prin tăinuirea conturilor, activelor, registrelor, rapoartelor, documentelor şi a informaţiilor sau prin refuzul neîntemeiat de prezentare a acestora la solicitarea autorităţii de supraveghere;

– organele de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) nu sînt capabile să asigure desfăşurarea activităţii acestuia în conformitate cu normele de prudenţă, în special în legătură cu conflictele ce dezorganizează activitatea asigurătorului (reasigurătorului), cu arestul, suspendarea din funcţie a administratorilor în cadrul unei cauze penale sau cu condamnarea acestora pentru infracţiunea comisă;

– asigurătorul (reasigurătorul) nu se conformează prescripţiilor repetate emise de autoritatea de supraveghere privind înlăturarea aceloraşi încălcări;

– asigurătorul (reasigurătorul) nu respectă sau nu este capabil să respecte măsurile incluse în planul de remediere financiară.

(2) Administrarea specială se exercită de către un administrator special desemnat de autoritatea de supraveghere. În calitate de administrator special poate fi numit un angajat al autorităţii de supraveghere, care corespunde cerinţelor pentru administratorul unui asigurător (reasigurător), sau o societate de audit ori un auditor întreprinzător individual, care deţin licenţă pentru activitatea de audit şi/sau certificat de calificare al auditorului în domeniul asigurărilor.

(3) Administratorul special îşi exercită atribuţiile în corespundere cu prevederile legale şi este responsabil doar în faţa autorităţii de supraveghere care este în drept să dea dispoziţii obligatorii şi recomandări în legătură cu activitatea acestuia.

(4) În cazul în care administratorul special nu respectă prevederile legale, nu exercită sau exercită nesatisfăcător atribuţiile sale, autoritatea de supraveghere va dispune destituirea acestuia şi desemnarea unei alte persoane.

(5) Din momentul desemnării sale, administratorul special preia controlul şi gestionează activitatea asigurătorului (reasigurătorului), avînd acces nelimitat la activele, încăperile, documentele, rapoartele, registrele şi la orice alte informaţii deţinute de asigurător (reasigurător).

(6) Pe perioada administrării speciale, drepturile şi obligaţiile acţionarilor şi ale organelor de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) se suspendă, fiind exercitate de către administratorul special. Cu acordul scris al autorităţii de supraveghere, administratorul special poate delega o parte din atribuţiile sale altor persoane.

(7) Prin derogare de la prevederile alin.(6), adunarea generală a acţionarilor asigurătorului (reasigurătorului) poate adopta hotărîri ce se limitează la decizii care nu contravin scopurilor instituirii administrării speciale şi nu împiedică exercitarea atribuţiilor şi drepturilor administratorului special.

(8) Actele juridice şi/sau acţiunile efectuate în numele şi în contul asigurătorului (reasigurătorului) sînt nule de drept dacă sînt săvîrşite cu încălcarea prevederilor prezentului articol şi nu sînt coordonate cu administratorul special sau aprobate de acesta.

(9) Administratorul special are atribuţii depline de a conduce, gestiona şi controla asigurătorul (reasigurătorul), inclusiv:

a) analizează, evaluează activitatea şi situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului);

b) elaborează, organizează şi realizează măsurile de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului);

c) exercită acţiunile de dispunere asupra întregului patrimoniu al asigurătorului (reasigurătorului);

d) exercită măsuri de înlăturare a factorilor care au dus la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului);

e) prezintă autorităţii de supraveghere informaţii, explicaţii şi rapoarte.

(10) În exercitarea atribuţiilor şi drepturilor sale, administratorul special acordă importanţă prioritară intereselor şi drepturilor asiguraţilor şi beneficiarilor asigurării. Administratorul special poartă răspundere pentru acţiunile frauduloase şi comise cu rea-credinţă care au cauzat prejudicii asigurătorului (reasigurătorului).

(11) În termen de 3 luni de la desemnare, administratorul special prezintă autorităţii de supraveghere un raport cu privire la situaţia financiară şi la perspectivele financiare ale asigurătorului (reasigurătorului).

(12) Raportul administratorului special va conţine cel puţin următoarele:

a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale şi efectele acestora;

b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor şi a beneficiilor aproximative ale posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare, inclusiv de restructurare, reorganizare, vînzare a activelor asigurătorului (reasigurătorului) sau vînzare a asigurătorului (reasigurătorului), ori, după caz, de intentare a procedurii de insolvabilitate, inclusiv o determinare a valorii estimative a activelor ce ar putea fi valorificate în caz de declanşare a procedurii de insolvabilitate asigurătorului (reasigurătorului);

c) recomandările privind măsurile de înlăturare a circumstanţelor şi factorilor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale, care pot include un plan de acţiuni detaliat constînd în implementarea oricăror dintre măsurile prevăzute de prezenta lege pentru remedierea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului).

(13) În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea raportului administratorului special, autoritatea de supraveghere poate, în funcţie de circumstanţe, să hotărască următoarele:

a) cu privire la oportunitatea şi perioada de menţinere a administrării speciale;

b) cu privire la aprobarea recomandărilor înaintate, aprobarea planului propus, cu sau fără modificări;

c) cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate sau de lichidare silită a asigurătorului (reasigurătorului), dacă ajunge la concluzia despre imposibilitatea înlăturării circumstanţelor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale.

(14) La analiza raportului administratorului special, autoritatea de supraveghere trebuie să urmărească, în mod prioritar, obiectivul de menţinere a stabilităţii financiare a asigurătorului (reasigurătorului) şi de protecţie a drepturilor şi intereselor asiguraţilor şi beneficiarilor asigurării.

(15) Autoritatea de supraveghere are dreptul să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de administrarea specială a asigurătorului (reasigurătorului), care se efectuează din contul mijloacelor acestuia. Remuneraţia muncii administratorului special angajat al autorităţii de supraveghere şi a persoanelor angajate să acorde asistenţă administratorului special se suportă de către asigurător (reasigurător) şi se stabileşte de către autoritatea de supraveghere.

[Art.42² modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.42² introdus prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Articolul 42³. Încetarea procedurii de remediere financiară

(1) Încetarea procedurii de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului) se dispune prin decizie motivată, emisă de autoritatea de supraveghere, atunci cînd, după caz:

a) se constată restabilirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului), ca urmare a îndeplinirii în mod corespunzător a modalităţii şi a măsurilor de remediere financiară, inclusiv onorarea tuturor obligaţiilor scadente în baza contractelor de asigurare (reasigurare);

b) măsurile aplicate în cadrul procedurii de remediere financiară nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele şi în condiţiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, în perioada pentru care au fost luate, la atingerea scopului urmărit şi la înlăturarea cauzelor care le-au generat.

(2) Prin decizia de încetare a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere dispune, după caz:

a) revocarea deciziei de deschidere a procedurii de remediere financiară;

b) intentarea procedurii de insolvabilitate a asigurătorului (reasigurătorului);

c) lichidarea silită a asigurătorului (reasigurătorului).

(3) Prin decizia de încetare a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere dispune, dacă este cazul, revocarea administratorului special desemnat în condiţiile prezentei legi şi încetarea atribuţiilor acestuia.

(4) Decizia de încetare a procedurii de remediere financiară se face publică în modul prevăzut la art.42 alin.(8).

[Art.42³ introdus prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Articolul 43. Protecţia consumatorului. Examinarea petiţiilor asiguraţilor (beneficiarilor) şi / sau ale terţelor persoane

(1) Pentru protecţia consumatorului şi a serviciilor de asigurare, asigurătorul (reasigurătorul) şi intermediarii în asigurări/reasigurări sînt obligaţi:

a) să-şi desfăşoare activităţile cu profesionalism, manifestînd atenţie şi devotament faţă de asiguraţi (beneficiari) şi/sau terţe persoane;

b) să acţioneze onest şi să respecte drepturile asiguraţilor ce derivă din contractele de asigurare (reasigurare);

c) să păstreze confidenţialitatea informaţiei asiguratului şi a persoanelor asigurate de care au luat cunoştinţă în procesul asigurării;

d) să ofere asiguraţilor şi potenţialilor asiguraţi informaţii referitor la produse, la condiţiile generale şi speciale ale contractelor de asigurare, la beneficiile ce rezultă din contractele de asigurare, la tarifele şi primele pe care urmează să le plătească asiguratul;

e) să achite toate indemnizaţiile şi despăgubirile de asigurare în termenele stabilite prin lege sau contract;

f) să nu ofere informaţii, să nu expună opinii care ar dezinforma sau ar înşela consumatorul.

(2) Asigurătorul şi reprezentantul lui au obligaţia de a pune la dispoziţia asiguratului sau contractantului de asigurare informaţii în legătură cu contractele de asigurare, atît pînă la încheierea, cît şi în derularea lor. Aceste informaţii vor fi prezentate în scris, în limba de stat şi/sau în limba în care a fost încheiat contractul, vor fi redactate într-o formă clară şi se vor referi, la:

a) clauzele opţionale ale contractului de asigurare;

b) data intrării în vigoare şi a încetării contractului, inclusiv modalităţile de încetare;

c) modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare;

d) elementele de calcul al indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare;

e) modalitatea de plată a indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare;

f) legea care guvernează contractul de asigurare.

(3) Întru aplicarea prevederilor alin.(2), autoritatea de supraveghere va emite acte normative, în condiţiile legii, care să includă şi alte informaţii pe care asigurătorul şi reprezentantul lui au obligaţia să le pună la dispoziţia asiguratului sau contractantului de asigurare.

(4) Pentru examinarea operativă şi eficientă a petiţiilor asiguraţilor (beneficiarilor) şi ale terţelor persoane, asigurătorul stabileşte un sistem intern de administrare a unor astfel de petiţii, care să fie examinate în mod obiectiv şi în cadrul temporal definit de asigurător.

(5) În cazul în care rămîne nesatisfăcut de modul în care petiţia a fost soluţionată de către asigurător, asiguratul (beneficiarul) sau terţul are dreptul să o adreseze autorităţii de supraveghere.

(6) Autoritatea de supraveghere examinează petiţia asiguratului (beneficiarului) şi/sau a terţului conform procedurii şi în termenele stabilite de legislaţia în vigoare.

 

Articolul 44. Obligaţia de menţinere a contractului

Nici o faptă a asigurătorului (reasigurătorului) ori a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări constînd în încălcarea oricăror prevederi ale prezentei legi sau a actelor normative ale autorităţii de supraveghere, a cuantumului primelor de asigurare, precum şi a altor reglementări privind încheierea contractului de asigurare şi/sau reasigurare, nu poate fi invocată de asigurător (reasigurător) pentru anularea contractului de asigurare şi/sau reasigurare.

 

Articolul 45. Reorganizarea şi lichidarea asigurătorului (reasigurătorului)

(1) Reorganizarea asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează cu avizul scris al autorităţii de supraveghere. Asigurătorul (reasigurătorul) constituit prin reorganizare începe activitatea numai după obţinerea licenţei în condiţiile prezentei legi.

(2) Prin reorganizarea asigurătorului poate fi creată doar societate de asigurare.

(3) Asigurătorul intră în lichidare prin hotărîre a adunării generale a acţionarilor sau prin hotărîre judecătorească, precum şi în cazul prevăzut la art.27.

(4) În cazul asigurătorului aflat în procedură de lichidare, creanţele creditorilor de asigurări au prioritate absolută faţă de alte creanţe în ceea ce priveşte:

a) activele admise să acopere rezervele tehnice, inclusiv matematice, ale acestui asigurător, din care se satisfac în mod primordial creanţele asiguraţilor, şi

b) totalitatea activelor asigurătorului, cu excepţia:

1) creanţelor angajaţilor asigurătorului ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6 luni precedente adoptării hotărîrii de lichidare;

2) creanţelor faţă de bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent adoptării hotărîrii de lichidare;

3) creanţelor faţă de Ministerul Finanţelor pentru împrumuturile acordate sub garanţia statului;

4) creanţelor deţinute de sistemele de asigurare socială.

[Art.45 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 46. Fondul naţional de garanţie

(1) În vederea protejării intereselor asiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţelor persoane păgubite, prin contribuţia asigurătorilor se constituie Fondul naţional de garanţie, destinat plăţilor de indemnizaţii rezultate din contractele de asigurare benevolă (facultativă) şi obligatorie, încheiate în condiţiile prezentei legi, în cazul constatării insolvabilităţii asigurătorului.

(2) Fondul naţional de garanţie se formează din contribuţiile anuale depuse de asigurători proporţional volumului de prime subscrise.

(3) Contribuţia la Fondul naţional de garanţie se calculează, se ţine la evidenţă, se varsă şi se raportează de către asigurător separat, pentru asigurările generale şi, respectiv, pentru asigurările de viaţă.

(4) În scopul unei fructificări cît mai bune, disponibilităţile Fondului naţional de garanţie se vor plasa în bănci comerciale, licenţiate de Banca Naţională a Moldovei, în instrumente ale pieţei monetare, în valori mobiliare de stat, precum şi în alte plasamente sau alocaţii stabilite de legislaţia în vigoare.

(5) Constituirea, administrarea şi utilizarea Fondului naţional de garanţie se efectuează în conformitate cu Legea privind Fondul naţional de garanţie.

[Art.46 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

[Art.46 modificat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

 

Capitolul IV

INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI ŞI/SAU ÎN REASIGURĂRI

Articolul 47. Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări

(1) În condiţiile prezentei legi, intermediari în asigurări sînt agenţii de asigurare, agenţii bancassurance şi brokerii de asigurare, iar intermediari în reasigurări sînt brokerii de reasigurare.

(2) Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări este obligat să pună la dispoziţia clienţilor, anterior încheierii, modificării sau reînnoirii contractului de asigurare sau de reasigurare, cel puţin următoarele informaţii referitor la:

a) denumirea sa (numele său);

b) sediul său (adresa);

c) licenţa pe care o deţine;

d) contractul încheiat cu asigurătorul, în cazul în care este agent de asigurare sau agent bancassurance;

e) procedura de soluţionare a eventualelor litigii dintre el şi clienţi.

(2¹) Sediul, filiala (reprezentanţa), altă subdiviziune a intermediarului în asigurări vor corespunde cerinţelor stabilite la art.33 alin.(4).

(3) Primele de asigurare achitate de către asigurat prin intermediarul în asigurări se consideră transferate asigurătorului la momentul plăţii. Despăgubirile de asigurare sau indemnizaţiile de asigurare achitate de asigurător prin intermediarul în asigurări se consideră transferate asiguraţilor în momentul în care aceştia le încasează efectiv.

(3¹) Intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări efectuează încasările şi plăţile făcute în numele sau în contul asiguraţilor (reasiguraţilor), reprezentînd prime ori despăgubiri şi/sau îndemnizaţii de asigurare (reasigurare), prin conturi bancare, altele decît conturile prin care îşi desfăşoară activitatea curentă.

(3²) Disponibilităţile din conturile bancare prevăzute la alin.(3¹) se utilizează în exclusivitate pentru satisfacerea obligaţiilor faţă de asigurători pentru sumele încasate cu titlu de prime de asigurare (reasigurare) ori faţă de asiguraţi (reasiguraţi) sau beneficiari pentru sumele încasate cu titlu de despăgubiri şi/sau indemnizaţii de asigurare.

(3³) Orice intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări care nu a depus la asigurător/reasigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare (reasigurare), după 30 de zile lucrătoare de la scadenţa prevăzută în contractul de mandat, este prezumat a fi în insolvabilitate din cauza încetării plăţilor, iar asigurătorul (reasigurătorul) va solicita instanţei de judecată încasarea forţată a sumelor datorate.

(4) În caz de insolvabilitate a intermediarului în asigurări, sumele prevăzute la alin.(3) se transferă în conturi bancare separate, utilizate exclusiv pentru satisfacerea creanţelor creditorilor prevăzuţi la acelaşi alin.(3).

(5) Calitatea de agent de asigurare sau agent bancassurance este incompatibilă cu cea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare.

(6) Nu se permite activitatea de intermediere pentru încheierea pe teritoriul Republicii Moldova a unui contract de asigurare în numele asigurătorului nerezident al ei.

(7) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări sînt obligaţi să instituie reguli şi proceduri de verificare, să asigure instruirea continuă a personalului propriu, a subagenţilor şi a asistenţilor în brokeraj, în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului prin intermediul activităţii de asigurare.

[Art.47 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.01.2013]

[Art.47 completat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 48. Activitatea agentului de asigurare, a agentului bancassurance

(1) Agentul de asigurare este persoană fizică sau persoană juridică înscrisă în Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance, ţinut de autoritatea de supraveghere, care deţine din partea unui asigurător o împuternicire valabilă, în formă scrisă (contract de mandat), pentru a acţiona în numele acestuia.

(1¹) Dreptul de desfăşurare a activităţii de intermediere în asigurări şi/sau reasigurări de către agenţii de asigurare apare din momentul înregistrării acestora de către autoritatea de supraveghere în Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance.

(2) Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să dispună de pregătire profesională de specialitate şi/sau de competenţă, de cunoştinţe şi aptitudini în domeniul acestei activităţi, confirmate prin certificatul de calificare în asigurări obţinut în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;

b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, nefiind admisă franşiza, sau de o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în al cărui nume activează sau al cărui împuternicit este;

c) să nu aibă antecedente penale nestinse;

d) să prezinte informaţia privind activitatea sa în modul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(3) Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să aibă ca obiect de activitate numai intermedierea în asigurări;

a¹) să dispună de un capital social, vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 100000 de lei;

b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, franşiza admisă fiind în limita capitalului propriu al agentului, sau de o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în al cărui nume activează sau al cărui împuternicit este;

c) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare şi/sau de insolvabilitate la data solicitării autorizaţiei de la asigurător;

d) să cuprindă obligatoriu în denumire sintagma “agent de asigurare”;

e) să aibă asociaţi şi/sau acţionari, precum şi persoane cu funcţie de răspundere, fără antecedente penale nestinse;

f) administratorul să întrunească condiţiile de pregătire şi de experienţă pentru această funcţie şi să deţină certificatul de calificare în asigurări obţinut în conformitate cu actele normative emise de autoritatea de supraveghere;

g) să înfiinţeze şi să ţină un registru al subagenţilor, al cărui regim, a cărui formă şi al cărui conţinut vor fi stabilite prin acte normative ale autorităţii de supraveghere emise întru aplicarea prezentei legi;

h) să-şi desfăşoare activitatea prin subagenţi care corespund cerinţelor de instruire profesională şi deţin certificatul de calificare în asigurări obţinut în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;

i) să prezinte raportările financiare şi specializate în modul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(3¹) Agentul bancassurance trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să fie o bancă comercială, o asociaţie de economii şi împrumut, o organizaţie de creditare nebancară, care activează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova;

b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională valabil în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, franşiza nefiind admisă, sau de o garanţie echivalentă furnizată de asigurătorul (asigurătorii) în al cărui (căror) nume activează;

c) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare, insolvabilitate sau de lichidare la data solicitării mandatului de la asigurător;

d) să dispună de personal cu pregătire profesională de specialitate şi aptitudini în domeniul activităţii de intermediere în corespundere cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(4) Autoritatea de supraveghere ţine Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance atît în formă electronică, cît şi pe suport de hîrtie, cu înregistrarea tuturor modificărilor operate.

 

[Alin.(5) art.48 abrogat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

 

(6) Cerinţele pe care trebuie să le întrunească agentul de asigurare şi agentul bancassurance, condiţiile şi modul de înregistrare a agenţilor de asigurare în Registrul agenţilor de asigurare şi agenţilor bancassurance, obligaţiile asigurătorilor privind supravegherea agenţilor respectivi, alte informaţii referitoare la aceştia se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

(7) Un agent de asigurare persoană fizică sau persoană juridică nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decît pentru un singur asigurător.

(8) Dacă un asigurat are încheiată o asigurare prin intermediul unui agent de asigurare, agent bancassurance, asigurătorul în al cărui nume acţionează agentul de asigurare, agentul bancassurance este responsabil faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului.

[Art.48 modificat prin Legea nr.23 din 27.02.2020, în vigoare 20.04.2020]

[Art.48 modificat prin Legea nr.84 din 19.07.2019, în vigoare 27.07.2019]

[Art.48 modificat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.48 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.48 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 49. Activitatea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) În calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare poate activa orice persoană juridică organizată sub formă de societate pe acţiuni ori de societate cu răspundere limitată, care dispune de licenţă de activitate, eliberată în condiţiile prezentei legi şi ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere.

(2) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să corespundă cerinţelor prevăzute la alin.(1);

b) să dispună de un capital social, vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 400000 de lei;

c) să dispună de un contract în vigoare de asigurare de răspundere civilă profesională în valoare de cel puţin 10 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 15 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, franşiza admisă în contract fiind în limita capitalului propriu al brokerului;

d) să desfăşoare doar activitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare;

e) să păstreze şi să pună la dispoziţia autorităţii de supraveghere, la cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze şi să clarifice operaţiunile efectuate în activitatea sa;

f) să aibă un personal cu funcţie de răspundere care să corespundă criteriilor de pregătire şi de experienţă stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere, iar administratorul şi personalul propriu cu atribuţii de intermediere să deţină certificatul de calificare în asigurări obţinut în condiţiile actelor normative ale autorităţii de supraveghere;

g) să înfiinţeze şi să ţină Registrul asistenţilor în brokeraj, al cărui regim, a cărui formă şi al cărui conţinut se stabilesc prin actul normativ al autorităţii de supraveghere, emise întru aplicarea prezentei legi;

h) să prezinte raportările financiare şi specializate, altă informaţie privind activitatea sa, în modul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere;

i) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de insolvabilitate la data solicitării licenţei.

(3) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare nu pot desfăşura activitate prin agenţi de asigurare persoane fizice sau persoane juridice ori subagenţi, ci numai prin personal propriu sau prin asistenţi de brokeraj.

(3¹) Dacă se consideră prejudiciat de modul de îndeplinire a mandatului de brokeraj, clientul are dreptul să solicite modificarea acestuia prin înţelegere amiabilă, iar în cazul în care nu se ajunge la niciun acord, are dreptul să revoce mandatul. În toate cazurile, clientul trebuie să-şi argumenteze solicitarea în scris, printr-un preaviz trimis cu cel puţin:

a) 10 zile calendaristice înainte de data de solicitare a înţelegerii amiabile sau

b) 30 de zile calendaristice înainte de data de revocare a mandatului.

(3²) Asistentul în brokeraj nu are dreptul să desfăşoare anumite activităţi necesare pentru îndeplinirea mandatului de brokeraj în contrapartidă, inclusiv să încheie contracte de asigurare în numele reprezentatului cu sine însuşi, nici în nume propriu.

(4) Personalul propriu al brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare care are drept atribuţie principală intermedierea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare şi asistenţii în brokeraj vor fi înscrişi în registrul prevăzut la alin.(2) lit.g).

(5) Brokerul de asigurare şi/sau reasigurare ori angajatul său nu poate fi acţionar semnificativ sau persoană cu funcţie de răspundere a unui asigurător (reasigurător), a unui agent de asigurare sau a unui agent bancassurance. Asigurătorul (reasigurătorul), agentul de asigurare sau agentul bancassurance, precum şi angajaţii lor nu pot fi deţinători de valori mobiliare, de cote ale unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare şi nici persoane cu funcţie de răspundere ale acestuia.

(5¹) Fondatorii şi angajaţii brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare nu pot ocupa concomitent funcţii în cadrul asigurătorului (reasigurătorului).

(5²) Se interzice participarea asigurătorului (reasigurătorului), precum şi a angajaţilor lui, la constituirea sau la activitatea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare.

 

[Alin.(5³) art.49 abrogat prin Legea nr.84 din 19.07.2019, în vigoare 27.07.2019]

 

(6) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, avînd împuterniciri din partea asigurătorilor şi/sau reasigurătorilor, au dreptul să colecteze primele de asigurare şi/sau de reasigurare, să plătească în numele lor despăgubiri în moneda prevăzută în contractul de asigurare şi/sau de reasigurare, după caz, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, să emită documente de asigurare sau de reasigurare în numele asigurătorului sau al reasigurătorului, după caz.

(6¹) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este obligat să transfere asigurătorului şi/sau reasigurătorului primele de asigurare şi/sau de reasigurare colectate de la asiguraţi în termenul de scadenţă prevăzut de contractul de asigurare.

(6²) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare care practică activitatea de asistenţă (assistance) au dreptul de a încheia contracte cu companii nerezidente numai în scopul desfăşurării activităţii de asistenţă. Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare vor prezenta autorităţii de supraveghere contractele încheiate cu companiile nerezidente, informaţia privind filialele (reprezentanţele), alte subdiviziuni deschise în afara teritoriului Republicii Moldova.

(6³) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, în baza contractelor de mandat privind activitatea de asistenţă (assistance), colectează informaţia despre survenirea cazului asigurat, creează şi monitorizează dosarul de daună, evaluează şi stabilesc valoarea daunei, regularizează cazul asigurat, garantează şi/sau achită în avans costul serviciilor medicale, tehnice, financiare, juridice şi/sau de orice altă natură, în limita prevăzută de condiţiile de asigurare.

(6⁴) Contabilitatea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare care practică activitatea de asistenţă (assistance) trebuie organizată astfel încît din înregistrări să derive sursele rezultatelor pentru fiecare dintre activităţile prestate. În acest scop, toate veniturile şi toate cheltuielile trebuie să fie reflectate potrivit originii lor. Cheltuielile comune rezultate din toată activitatea se înregistrează separat, pentru fiecare activitate, în conformitate cu o metodă de repartizare aprobată de către autoritatea de supraveghere.

(6⁵) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare care prestează servicii de asistenţă (assistance), suplimentar la condiţiile prevăzute la alin.(2), trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele:

a) să aibă ca obiect de activitate, pe lîngă intermedierea în asigurări, activitatea de asistenţă (assistance);

b) să deţină un centru de consultanţă şi asistenţă/coordonare disponibil în regim non-stop, ai cărui colaboratori să vorbească fluent limbile română, rusă, engleză, alte limbi străine, după caz;

c) să deţină un sistem informaţional care să permită înregistrarea şi gestionarea dosarelor de daună în regim interactiv;

d) să deţină un sistem de telefonie multicanal care să permită asiguraţilor de a fi în contact cu centrul de consultanţă şi asistenţă/coordonare în regim non-stop;

e) să deţină în statele de personal cel puţin un angajat cu studii medicale;

f) să asigure deservirea directă, de către prestatorii de servicii medicale, juridice, tehnice sau financiare, a minimum 70% din numărul de cazuri de asigurare înregistrate.

(7) În cazul constatării incapacităţii de plată a asigurătorului (reasigurătorului), brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este obligat să informeze imediat autoritatea de supraveghere.

(8) Ţinerea evidenţei contabile şi controlul intern al brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare se vor efectua în conformitate cu prevederile art.39 alin.(1), (2), (5) şi (6).

(9) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare se pot asocia în uniuni profesionale şi pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

[Art.49 modificat prin Legea nr.84 din 19.07.2019, în vigoare 27.07.2019]

[Art.49 completat prin Legea nr.16 din 15.02.2019, în vigoare 08.03.2019]

[Art.49 modificat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.49 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.49 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.49 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

[Art.49 modificat prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

 

Articolul 50. Licenţierea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) Pentru obţinerea licenţei de activitate, brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare va prezenta, suplimentar faţă de documentele prevăzute în actele normative ale autorităţii de supraveghere, următoarele documente:

a) copia deciziei de înregistrare de stat a brokerului de asigurare şi/sau reasigurare;

a¹) copia de pe actul de proprietate sau de pe contractul de locaţiune a imobilului în care se va desfăşura activitatea licenţiată;

b) contractul de asigurare de răspundere civilă profesională;

c) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a capitalului social;

d) documentele ce confirmă corespunderea persoanelor cu funcţie de răspundere cerinţelor stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.

e) copia dispoziţiei de plată privind achitarea taxei pentru eliberarea/reperfectarea licenţei.

(1¹) Documentele pentru obţinerea licenţei se depun la autoritatea de supraveghere de către conducătorul brokerului de asigurare şi/sau reasigurare sau persoana împuternicită de către acesta.

(2) În cel mult 15 zile lucrătoare de la data primirii declaraţiei şi a documentelor anexate, autoritatea de supraveghere va decide asupra eliberării licenţei.

(2¹) Licenţa pentru activitatea de intermediere în asigurări în calitate de broker de asigurare şi/sau reasigurare se acordă pe un termen nelimitat.

(3) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru activitatea de intermediere în asigurări în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare este de 3250 lei şi se varsă la bugetul autorităţii de supraveghere.

(4) Taxa de reperfectare a licenţei pentru activitatea de intermediere în asigurări în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi taxa pentru eliberarea copiei sau duplicatului acesteia se varsă la bugetul autorităţii de supraveghere.

(5) Modul de eliberare/reperfectare a licenţelor, de eliberare a copiilor şi duplicatelor, de ţinere a Registrului brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare licenţiaţi, precum şi modul de efectuare a înscrierilor corespunzătoare pentru brokerul de asigurare şi/sau reasigurare sînt similare celor prevăzute de prezenta lege pentru desfăşurarea activităţii asigurătorului (reasigurătorului).

(6) Autoritatea de supraveghere ţine Registrul brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare licenţiaţi în care se indică informaţia prevăzută la art.24⁶. Prevederile art.24¹–24⁶ se răsfrîng şi asupra activităţii brokerului de asigurare şi/sau reasigurare.

[Art.50 modificat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.50 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.50 modificat prin Legea nr.158 din 05.07.2012, în vigoare 27.07.2012]

[Art.50 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

[Art.50 modificat prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

 

Articolul 50¹. Suspendarea licenţei brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

[Art.50¹ abrogat prin Legea nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.50¹ modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.50¹ introdus prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Articolul 51. Suspendarea şi retragerea licenţei brokerului de asigurare şi/sau reasigurare

(1) Drept temei pentru suspendarea licenţei brokerului de asigurare şi/sau reasigurare servesc:

a) cererea de suspendare benevolă a licenţei depusă de către conducătorul brokerului de asigurare şi/sau reasigurare la care se anexează decizia organului competent;

b) neachitarea, în termenele stabilite, a plăţilor regulatorii către autoritatea de supraveghere;

c) netransferarea către asigurător, în termenul de scadenţă prevăzut în contractul de mandat, a primelor de asigurare şi/sau de reasigurare colectate în numele acestuia;

d) neprezentarea rapoartelor specializate pentru două perioade de raportare consecutive, solicitate de autoritatea de supraveghere;

e) nerespectarea limitei maxime a cheltuielilor de achiziţie, precum şi transferarea primei de asigurare către asigurător în volum incomplet.

(2) Autoritatea de supraveghere adoptă decizia de încetare a suspendării licenţei în temeiul cererii depuse de conducătorul brokerului de asigurare şi/sau reasigurare şi/sau al documentelor justificative ce confirmă înlăturarea circumstanţelor ce au servit drept temei pentru suspendarea licenţei.

(3) Termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 6 luni.

(4) Drept temei pentru retragerea licenţei brokerului de asigurare şi/sau reasigurare servesc:

a) cererea conducătorului brokerului de asigurare şi/sau reasigurare privind retragerea benevolă a licenţei, la care se anexează decizia organului competent;

b) hotărîrea instanţei de judecată cu privire la anularea înregistrării de stat a brokerului de asigurare şi/sau reasigurare;

c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate de către brokerul de asigurare şi/sau reasigurare autorităţii de supraveghere;

d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în scopul desfăşurării activităţii brokerului de asigurare şi/sau reasigurare;

e) nerespectarea de către brokerul de asigurare şi/sau reasigurare a două prescripţii privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere;

f) încălcarea de către brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare a prevederilor art.49 alin.(3) şi/sau alin.(5);

g) brokerul de asigurare şi/sau reasigurare nu a început să activeze timp de un an de la data eliberării licenţei ori nu mai activează mai mult de 12 luni consecutiv;

h) instanţa de judecată a emis o hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate sau de încetare a activităţii brokerului de asigurare şi/sau reasigurare.

(5) Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind suspendarea/retragerea licenţei se consemnează în Registrul brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare licenţiaţi nu mai tîrziu de prima zi lucrătoare de la data adoptării deciziei.

(6) În cazul suspendării/retragerii licenţei, taxa pentru eliberarea/reperfectarea licenţei nu se restituie.

(7) Brokerul de asigurare şi/sau reasigurare este obligat, în decurs de 10 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei de retragere a licenţei, să depună la autoritatea de licenţiere licenţa retrasă.

[Art.51 în redacţia Legii nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.51 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.51 în redacţia Legii nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

[Art.51 în redacţia Legii nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

 

Articolul 52. Denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) Denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare trebuie să conţină una din sintagmele: “broker de asigurare”, “broker de asigurare – reasigurare” sau “broker de reasigurare”, după caz.

(2) Nu se admite folosirea în denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare a însemnelor identice ori asemănătoare însemnelor din denumirile brokerilor înfiinţaţi anterior dacă denumirea primului poate fi confundată cu aceste denumiri.

[Art.52 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 53. Responsabilităţile brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare

(1) În cadrul activităţii sale de intermediere în asigurări şi reasigurări, brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare reprezintă interesele asiguratului (reasiguratului). Anterior încheierii contractului de asigurare (reasigurare), brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare oferă explicaţii şi recomandări privind condiţiile, termenele, limitele sau excepţiile contractului şi prima de asigurare sau reasigurare.

(2) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare intermediază încheierea contractului de asigurare (reasigurare) doar cu asigurătorul (reasigurătorul) licenţiat în conformitate cu prezenta lege.

(3) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare informează asigurătorul (reasigurătorul) referitor la propunerile asiguratului (reasiguratului) privind contractul de asigurare sau reasigurare.

(4) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare poartă răspundere faţă de asigurat (reasigurat) pentru pierderile suportate de acesta dacă pierderile au fost cauzate prin neglijenţă şi dezinformare sau prin alte omisiuni proprii faţă de asigurat (reasigurat).

(5) Autoritatea de supraveghere, în temeiul prezentei legi, va elabora acte normative privind alte responsabilităţi şi obligaţii ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, sistemul de raportare, protecţia consumatorului şi confidenţialitatea informaţiei.

 

Articolul 53¹. Excepţii în activitatea de intermediere în asigurări

Prevederile art.47–53 nu se aplică persoanelor care oferă servicii de intermediere pentru contracte de asigurare dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) persoana fizică sau juridică nu are ca activitate profesională principală intermedierea în asigurări;

b) persoana fizică sau juridică intermediază doar produse de asigurare care sînt complementare unui bun sau serviciu;

c) produsele de asigurare nu cuprind asigurări de viaţă şi nu acoperă riscuri de răspundere civilă, cu excepţia cazului în care această acoperire este complementară bunului sau serviciului pe care intermediarul îl oferă ca parte a activităţii sale profesionale principale;

d) valoarea primei anuale nu depăşeşte 8000 de lei, iar durata totală a contractului de asigurare, inclusiv cu toate reînnoirile, nu este mai mare de 5 ani.

[Art.53¹ în redacţia Legii nr.273 din 29.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

[Art.53¹ introdus prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Capitolul V

RĂSPUNDERI ŞI SANCŢIUNI

Articolul 54. Răspunderea şi sancţiuni

(1) Sînt considerate încălcări pe piaţa asigurărilor nerespectarea prevederilor imperative ale prezentei legi, ale Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ale altor acte legislative, ale actelor normative din domeniul asigurărilor, nerespectarea condiţiilor de licenţiere, a prescripţiilor emise întru conformarea activităţii, neexecutarea sancţiunilor şi măsurilor de redresare şi remediere financiară impuse, precum şi faptele stabilite expres în Codul contravenţional şi în Codul penal.

(2) În caz de constatare a încălcărilor menţionate la alin.(1), autoritatea de supraveghere poate aplica asigurătorului (reasigurătorului), intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări sau altor participanţi la piaţa asigurărilor următoarele sancţiuni:

a) avertisment;

b) amendă contravenţională aplicată persoanei cu funcţie de răspundere a asigurătorului (reasigurătorului) sau a intermediarului în asigurări şi/sau reasigurări;

c) amendă de pînă la 1% din capitalul social minim aplicată asigurătorului (reasigurătorului) şi de pînă la 20% din capitalul social minim aplicată brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare;

d) limitarea operaţiunilor, prin aplicarea măsurilor prevăzute la art.42 alin.(5) şi/sau alin.(6), pentru o anumită perioadă;

e) suspendarea sau retragerea calităţii de persoană cu funcţie de răspundere, aprobată în prealabil de către autoritatea de supraveghere;

f) suspendarea sau retragerea parţială sau totală a licenţei. În cazul retragerii parţiale a licenţei, asigurătorul (reasigurătorul) nu poate solicita o nouă licenţă în limitele clasei sau claselor de asigurare pentru care licenţa a fost retrasă pentru o perioadă de un an din data aplicării sancţiunii.

(3) Sancţiunile prevăzute la alin.(2) pot fi aplicate concomitent cu măsurile de redresare, remediere sau administrare specială, prevăzute de prezenta lege, sau independent de acestea.

(4) Aplicarea sancţiunilor conform alin.(2) nu exclude posibilitatea aplicării sancţiunilor contravenţionale şi a pedepselor conform Codului contravenţional şi, respectiv, Codului penal.

(5) Avertismentul prevăzut la alin.(2) lit.a) include, de regulă, informarea despre încălcările constatate, cerinţa de lichidare în termenul stabilit a încălcărilor şi recomandări privind modul de înlăturare a acestora, precum şi atenţionarea asupra posibilităţii de aplicare a unor sancţiuni mai aspre şi/sau a altor măsuri de remediere în cazul neînlăturării în termenul stabilit a încălcărilor constatate sau în cazul comiterii repetate a acestora, şi se aplică la constatarea pentru prima dată a încălcării care nu afectează drepturile şi interesele consumatorilor.

(6) Avertismentul poate fi aplicat concomitent cu alte sancţiuni prevăzute la alin.(2) sau independent de acestea.

(7) Autoritatea de supraveghere va reglementa prin act normativ principiile de aplicare graduală a sancţiunilor menţionate la alin.(2), ţinînd cont de impactul asupra stabilităţii activităţii de asigurare în Republica Moldova, de drepturile şi interesele consumatorilor, profilul de risc al asigurătorului (reasigurătorului), de categoriile de asigurări practicate, gravitatea încălcării comise, de împrejurările în care a fost săvîrşită încălcarea şi de scopul urmărit.

(8) Sancţiunile prevăzute la alin.(2) lit.b)-f) se aplică prin decizie a autorităţii de supraveghere. Amenda aplicată asigurătorului (reasigurătorului) sau brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare se face venit la bugetul de stat.

[Art.54 modificat prin Legea nr.23 din 27.02.2020, în vigoare 20.04.2020]

[Art.54 în redacţia Legii nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

[Art.54 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

Articolul 55. Supravegherea participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor

(1) Supravegherea participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor se efectuează prin:

a) control al documentelor;

b) controale şi analize din oficiu, controale şi inspecţii în teren;

c) intervenţii în limita împuternicirilor atribuite prin prezenta lege.

(2) În cadrul supravegherii, autoritatea de supraveghere solicită participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor orice informaţie şi document pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor încredinţate sub acest aspect.

(3) În vederea exercitării funcţiilor de control şi asigurării unei supravegheri eficiente, participanţii profesionişti la piaţa asigurărilor, autorităţile publice, organizaţiile şi întreprinderile sînt obligate să prezinte autorităţii de supraveghere orice informaţie sau document solicitat pentru executarea prezentei legi.

(4) Controalele şi analizele din oficiu, controalele şi inspecţiile în teren se efectuează de către autoritatea de supraveghere în conformitate cu procedura stabilită prin actele sale normative.

(5) Participanţii profesionişti la piaţa asigurărilor sînt obligaţi să asigure cooperarea şi colaborarea cu autoritatea de supraveghere la atingerea obiectivelor supravegherii. Participanţii profesionişti la piaţa asigurărilor trebuie să facă posibilă chestionarea oricărui angajat, să asigure accesul la toate documentele şi la alte surse de informaţie necesare supravegherii. Orice persoană care obstrucţionează efectuarea supravegherii în cadrul exercitării atribuţiilor autorităţii de supraveghere, care instigă la, provoacă sau facilitează obstrucţionarea efectuării supravegherii încalcă prin aceste acţiuni prezenta lege şi urmează a fi sancţionată în corespundere cu prevederile legislaţiei în vigoare.

(6) Persoana care efectuează controlul activităţii asigurătorului (reasigurătorului), brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare poartă răspundere, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru divulgarea informaţiilor, obţinute pe parcursul controlului, ce constituie secret al asigurării sau secret comercial.

(7) Autorităţile publice care exercită controlul asigurătorilor (reasigurătorilor) şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, în limitele împuternicirilor prevăzute de actele legislative, vor comunica autorităţii de supraveghere încălcările legislaţiei în domeniul asigurărilor.

(8) Autoritatea de supraveghere, personalul ei poartă răspundere disciplinară, administrativă, civilă şi penală pentru deciziile şi acţiunile lor care au periclitat neîntemeiat activitatea asigurătorilor sau le-au cauzat prejudicii.

[Art.55 modificat prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

 

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 56.

(1) În problemele ce ţin de reglementarea activităţii de asigurare şi reasigurare, se aplică prevederile prezentei legi.

(2) Asupra situaţiilor nereglementate de prezenta lege se aplică normele legislaţiei civile în vigoare.

 

Articolul 57.

(1) Asigurătorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, dispun de licenţe pentru desfăşurarea activităţii în domeniul asigurărilor sînt autorizaţi să-şi continue activitatea în următoarele 12 luni, termen în care se vor conforma prevederilor prezentei legi, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(4)-(7).

(2) Licenţele de activitate în domeniul asigurărilor, obţinute în condiţiile legislaţiei în vigoare pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu un termen de valabilitate care depăşeşte termenul stabilit la alin.(1) îşi păstrează valabilitatea pînă la expirarea termenului pentru care au fost eliberate.

(3) Asigurătorii care la data intrării în vigoare a prezentei legi au asumate obligaţii contractuale pe tipurile de asigurare incluse în categoria “asigurări de viaţă” şi pe tipurile de asigurare incluse în categoria “asigurări generale” îşi vor desfăşura activitatea respectînd prevederile art.38 alin.(2)–(8).

(4) Asigurătorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, deţin licenţe pentru practicarea activităţii de asigurare:

a) se vor conforma prevederilor art.8 şi art.20 alin.(1) şi art.31 alin.(6) în termen de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) trebuie să dispună de un capital social nu mai mic de:

4 milioane de lei – peste un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi;

6 milioane de lei – peste 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi;

9 milioane de lei – peste 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi;

12 milioane de lei – peste 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi;

15 milioane de lei – peste 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(5) Asigurătorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, deţin licenţă pentru practicarea asigurărilor de viaţă şi intenţionează să-şi continue activitatea în categoria “asigurare de viaţă” vor majora capitalul social conform alin.(4) lit.b), ţinînd cont de coeficientul prevăzut la art.22 alin.(1) lit.b).

 

[Alin.(6) art.57 abrogat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

 

(7) Prevederile art.49, 50 şi 51 se aplică după expirarea a 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, termen în care societăţile comerciale a căror activitate, la această dată, constă în prestarea serviciilor de consultanţă şi brokeraj în domeniul asigurărilor se vor conforma articolelor nominalizate.

(8) Emisiunea acţiunilor asigurătorilor (reasigurătorilor), ca urmare a executării prevederilor art.20 alin.(1), este scutită de taxă de înregistrare.

(9) Pînă la expirarea termenului indicat la alin.(4) lit.a), prevederile prezentei legi se aplică tuturor asigurătorilor, indiferent de forma lor juridică de organizare.

(10) În cazul nerespectării prevederilor alin.(4) şi (5), autoritatea de supraveghere poate iniţia procedura de retragere a licenţei, urmînd a fi aplicată procedura stabilită la art.27.

(11) Asigurătorii care, în urma aplicării prevederilor prezentei legi, încetează total sau parţial să-şi desfăşoare activitatea şi nu au procedat la efectuarea transferului de portofoliu în condiţiile prevăzute la art.35 rămîn a fi responsabili de obligaţiile asumate, fără dreptul de a-şi asuma alte obligaţii şi fără dreptul de a-şi schimba genul de activitate, interdicţia fiind valabilă pînă la expirarea termenului ultimului contract de asigurare din portofoliul deţinut.

[Art.57 modificat prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare 20.07.2012]

[Art.57 modificat prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

 

Articolul 58.

(1) Se abrogă capitolele I, II, III, V şi VI din Legea nr.1508-XII din 15 iunie 1993 cu privire la asigurări.

(2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi:

- va prezenta Parlamentului spre examinare proiectul de lege privind Fondul naţional de garantare;

- va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;

- va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

(3) Autoritatea de supraveghere va adopta, în termen de 6 luni, actele normative prevăzute în prezenta lege.

[Art.58 modificat prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

 

 

Anexa nr.1

 

Clasele de asigurări

 

A. Asigurările de viaţă

Tipurile de asigurări care au o bază contractuală:

a) asigurările de viaţă, care includ: asigurarea la termen de supravieţuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravieţuire şi de deces (mixtă de viaţă), asigurarea de viaţă cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere;

b) anuităţile;

c) asigurările de viaţă suplimentare: asigurările de deces din accident, asigurările de vătămări corporale, asigurările de incapacitate permanentă de muncă din boală, asigurările de incapacitate permanentă de muncă din accident, asigurările de incapacitate temporară de muncă din boală, asigurările de incapacitate temporară de muncă din accident, asigurările de spitalizare, asigurările de cheltuieli medicale, asigurările de boli grave, asigurările de şomaj, cînd acestea sînt subscrise suplimentar unui contract de asigurare de viaţă;

d) asigurările permanente de sănătate.

Clasele de asigurări de viaţă

(inclusiv transmiterea şi primirea în reasigurare):

1. Asigurările de viaţă, anuităţile şi asigurările de viaţă suplimentare prevăzute în prezentul compartiment la lit.a)-d), cu excepţia celor prevăzute la pct.2 şi 3.

2. Asigurările de căsătorie, asigurările de naştere.

3. Asigurările de viaţă şi anuităţile care sînt legate de fondurile de investiţii, prevăzute în prezentul compartiment la lit.a) şi b).

 

B. Asigurările generale

Clasele de asigurări generale:

1. Asigurările de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale), pentru care se acordă:

- despăgubiri financiare;

- despăgubiri în natură;

- despăgubiri mixte (financiare şi în natură);

- despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului.

2. Asigurările de sănătate, pentru care se acordă:

- despăgubiri financiare;

- despăgubiri în natură;

- despăgubiri mixte (financiare şi în natură).

3. Asigurările de vehicule terestre (altele decît cele feroviare), care acoperă:

- daunele survenite la vehiculele terestre cu motor;

- daunele survenite la vehiculele terestre altele decît cele cu motor.

4. Asigurările de vehicule de cale ferată, care acoperă:

- daunele survenite la vehiculele de cale ferată care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane.

5. Asigurările de nave aeriene, care acoperă:

- daunele survenite la navele aeriene.

6. Asigurările de nave maritime, lacustre şi fluviale, care acoperă:

- daune survenite la navele fluviale;

- daune survenite la navele lacustre;

- daune survenite la navele maritime.

7. Asigurările de bunuri în tranzit, care acoperă:

- daunele suferite de mărfuri, bagaje şi de alte bunuri transportate.

8. Asigurările de incendiu şi de alte calamităţi naturale, care acoperă:

- daunele suferite de proprietăţi şi de bunuri (altele decît bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7) cauzate de:

- incendiu;

- explozie;

- furtună;

- alte fenomene naturale, în afara de furtună;

- energie nucleară;

- alunecări de teren.

9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:

- daunele suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decît bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), în cazul în care aceste daune sînt cauzate de furt, grindină sau îngheţ altele decît cele prevăzute la pct.8.

10. Asigurările de răspundere civilă auto, care acoperă:

- daunele ce rezultă din folosirea autovehiculelor (inclusiv răspunderea transportatorului).

11. Asigurările de răspundere civilă avia, care acoperă:

- daunele care rezultă din folosirea navelor aeriene (inclusiv răspunderea transportatorului).

12. Asigurările de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, care acoperă:

- daunele care rezultă din folosirea navelor maritime, lacustre şi fluviale (inclusiv răspunderea transportatorului).

13. Asigurările de răspundere civilă generală, care acoperă:

- daunele din prejudiciul produs terţilor altele decît cele menţionate la pct.10, 11 şi 12.

14. Asigurările de credite, care acoperă următoarele riscuri:

- insolvabilitatea;

- creditul de export;

- vînzarea în rate;

- creditul ipotecar;

- creditul agricol.

15. Asigurările de garanţii pentru:

- garanţiile directe;

- garanţiile indirecte.

16. Asigurările de pierderi financiare, care acoperă:

- riscurile de şomaj;

- insuficienţa veniturilor;

- pierderile datorate condiţiilor meteorologice nefavorabile;

- nerealizarea beneficiilor;

- riscurile aferente cheltuielilor curente;

- cheltuielile comerciale neprevăzute;

- deprecierea valorii de piaţă;

- pierderile de rentă sau alte venituri similare;

- pierderile comerciale indirecte, altele decît cele menţionate anterior;

- pierderile financiare necomerciale;

- alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare.

17. Asigurările de protecţie juridică, ce acoperă:

- cheltuielile aferente procedurii judiciare şi alte cheltuieli cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat într-o procedură civilă sau penală, apărarea ori reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împotriva unei reclamaţii îndreptate împotriva lui.

18. Asigurările de asistenţă ale persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.

Notă: Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot fi incluse într-o altă clasă, cu excepţia riscurilor auxiliare.

 

C. Riscurile auxiliare

Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o clasă poate să subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca licenţa să prevadă aceste riscuri, dacă ele:

- sînt legate de riscul principal;

- privesc obiectul care se află sub incidenţa riscului principal;

- sînt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.

Riscurile cuprinse în compartimentul B în clasele nr.14 “Asigurările de credite”, nr.15 “Asigurările de garanţii” şi nr.17 “Asigurările de protecţie juridică” nu pot fi considerate riscuri auxiliare pentru alte clase.

Riscurile cuprinse în compartimentul B în clasa nr.17 “Asigurările de protecţie juridică” pot fi considerate riscuri auxiliare clasei nr.18 “Asigurările de asistenţă” în cazul în care sînt legate de riscul principal şi în care riscul principal se referă numai la asistenţa furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.

Asigurările de protecţie juridică pot fi considerate riscuri auxiliare cu respectarea prevederilor primului alineat al prezentului compartiment dacă litigiile sau riscurile care decurg din acestea sînt aferente utilizării navelor maritime.

 

 

Anexa nr.2

 

Registrul special

 

1. În perioada desfăşurării activităţii sale, fiecare asigurător trebuie să ţină, la sediul său central, un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice calculate şi menţinute în conformitate cu reglementările prezentei legi şi cu cele ale actelor normative emise întru aplicarea ei.

2. În situaţia în care desfăşoară o activitate de asigurare generală sau o activitate de asigurare de viaţă, asigurătorul este obligat să ţină la sediul său central un registru special pentru categoria respectivă de activitate.

3. Valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuie să fie, în orice moment, cel puţin egală cu valoarea rezervelor tehnice.

4. Situaţia în care un activ înscris în registru este grevat cu sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terţ cu consecinţa indisponibilizării unei părţi din valoarea acestui activ pentru acoperirea angajamentelor se înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu se include în valoarea totală menţionată la pct.3.

5. Situaţia în care un activ admis să acopere rezervele tehnice este grevat cu sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terţ fără a îndeplini condiţiile prevăzute la pct.4, ori în care un astfel de activ este grevat cu sarcini în favoarea unui creditor îndreptăţit să ceară compensarea creanţei sale cu creanţa asigurătorului, în caz de insolvabilitate a acestuia, se înscrie în registru, iar activelor în cauză li se aplică prevederile legale în vigoare.

6. În momentul deschiderii procedurii de reorganizare judiciară şi de insolvabilitate, nu trebuie să se modifice componenţa activelor înscrise în registru conform pct.1-5 şi nu se poate opera vreo schimbare în registru, cu excepţia corectării erorilor materiale, decît cu avizul autorităţii de supraveghere şi cu aprobarea instanţei de judecată.

7. Sub rezerva pct.6, lichidatorul trebuie să suplimenteze la valoarea activelor respective toate veniturile obţinute din fructificarea lor, precum şi valoarea primelor încasate în activitate din momentul deschiderii procedurii de reorganizare judiciară şi de insolvabilitate pînă la cel al plăţii daunelor aferente activităţii de asigurare sau, după caz, cel al transferului de portofoliu de asigurare.

8. Dacă produsul comercializării unor active este mai mic decît valoarea lor estimată în registre, lichidatorul este obligat să furnizeze o justificare privind acest lucru autorităţii de supraveghere, precum şi instanţei de judecată.