L E G E
cu privire la asigurări
Nr.1508-XII din 15.06.1993
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.5/53 din 15.09.1994
* * *
Abrogat: 20.07.2012
Legea R.Moldova nr.94 din 26.04.2012
[Cap.IV abrogat prin Legea nr.414-XVI din 22.12.2006, în vigoare 09.09.2007]
[Cap.I, II, III, V, VI abrogate prin Legea nr.407-XVI din 21.12.2006, în vigoare 06.04.2007]
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Relaţiile reglementate de prezenta lege
Articolul 2. Noţiunea de asigurare
Articolul 3. Obiectul asigurării
Articolul 4. Formele de asigurare
Articolul 5. Asigurătorul
Articolul 6. Asigurarea în străinătate
Articolul 7. Asigurătorul străin
Articolul 8. Asiguratul
Articolul 9. Intermediarul de asigurare
Articolul 10. Cazul asigurat
Articolul 11. Riscul asigurat
Articolul 12. Suma asigurată şi despăgubirea de asigurare
Articolul 13. Plata în avans a despăgubirii de asigurare
Articolul 14. Prima de asigurare
Articolul 15. Consecinţele neplăţii primelor de asigurare pentru asigurare obligatorie
Articolul 16. Coasigurarea
Articolul 17. Reasigurarea
Capitolul II
CONTRACTUL DE ASIGURARE, RELAŢIILE DE ASIGURARE
Articolul 18. Contractul de asigurare
Articolul 19. Încheierea contractului de asigurare
Articolul 20. Poliţa de asigurare
Articolul 21. Obligaţiile asigurătorului
Articolul 22. Obligaţiile asiguratului
Articolul 23. Substituirea asiguratului
Articolul 24. Consecinţele pierderii de către asigurat a drepturilor de persoană juridică sau a capacităţii de exerciţiu
Articolul 25. Refuzul de a plăti suma asigurată sau despăgubirea de asigurare
Articolul 26. Preluarea de către asigurător a drepturilor asiguratului
Articolul 27. Încetarea contractului de asigurare
Articolul 28. Nulitatea contractului de asigurare
Articolul 29. Transmiterea portofoliului de asigurare
Articolul 30. Alienarea bunurilor asigurate
Articolul 31. Condiţiile generale şi speciale de asigurare
Articolul 32. Asigurarea în favoarea unei terţe persoane
Capitolul III
DOMENIILE DE ASIGURARE
Articolul 33. Domeniile de asigurare
Articolul 34. Asigurarea de persoane
Articolul 35. Asigurarea de bunuri
Articolul 36. Asigurarea de răspundere civilă
Capitolul IV
ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU
PAGUBE PRODUSE DE ACCIDENTE DE AUTOVEHICULE
Articolul 37. Obiectul asigurării
Articolul 38. Subiecţii asigurării
Articolul 39. Prejudiciile pentru care se acordă despăgubiri
Articolul 40. Persoanele care au dreptul la despăgubire
Articolul 41. Cuantumul despăgubirii
Articolul 42. Părţile participante la determinarea despăgubirii de asigurare
Articolul 43. Plata despăgubirilor de asigurare
Articolul 44. Primele de asigurare şi termenele de plată
Articolul 45. Răspunderea pentru neplată în termen a primelor de asigurare
Articolul 46. Drepturile persoanei păgubite prin producerea accidentului de autovehicule
Articolul 47. Dreptul asigurătorului la acţiuni în regres
Capitolul V
GARANTAREA STABILITĂŢII FINANCIARE A ASIGURĂTORILOR
Articolul 48. Fondurile şi rezervele asigurătorului
Articolul 49. Garantarea solvabilităţii asigurătorului
Articolul 50. Activitatea de investiţii a asigurătorului
Articolul 51. Activitatea preventivă a asigurătorului
Articolul 52. Evidenţa contabilă în organizaţiile de asigurare
Articolul 53. Falimentul asigurătorului
Capitolul VI
INSPECTORATUL DE STAT PENTRU SUPRAVEGHEREA
ASIGURĂRILOR ŞI FONDURILOR NESTATALE DE PENSII
Articolul 54. Sarcinile şi funcţiile de bază ale Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii
Articolul 55. Drepturile de stat pentru supravegherea asigurărilor
Articolul 56. Acordarea de licenţe
Articolul 57. Controlul activităţii structurilor monopoliste şi a concurenţei neloiale
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 58. Îndatoririle organelor de stat în domeniul asigurării
Articolul 59. Examinarea litigiilor
Articolul 60 Dispoziţii tranzitorii
Articolul 61 Condiţii de radiere din Registrul de stat al întreprinderilor
Articolul 62 Îndatoririle Guvernului
Notă: În textul legii sintagma "Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor" se înlocuieşte cu sintagma "Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii" conform Legii nr.988-XV din 18.04.2002
Notă: Capitolele I, II, III, V, VI şi VII intră în vigoare de la data publicării; capitolul IV - de la 1 ianuarie 1994 (vezi Hot. Parl.nr.1509-XII din 15.06.93)
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.
DISPOZIŢII GENERALE
[Cap.I, abrogat prin Legea nr.407-XVI din 21.12.2006, în vigoare 06.04.2007]
Articolul 1. Relaţiile reglementate de prezenta lege
(1) Prezenta lege reglementează relaţiile din sfera asigurărilor dintre organizaţii de asigurare şi persoane fizice şi juridice, dintre organizaţiile de asigurare, precum şi relaţiile reglementării de către stat a activităţii de asigurare.
(2) Relaţiile din sfera asigurărilor pot fi reglementate şi de alte acte normative, emise în conformitate cu prezenta lege.
(3) Acţiunea prezentei legi nu se extinde asupra asigurărilor sociale de stat şi asupra asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
[Art.1 completat prin Legea nr.549-XV din 25.12.03, în vigoare 01.01.04]
Articolul 2. Noţiunea de asigurare
Prin asigurare se înţelege un sistem de relaţii menite să protejeze interesele personale şi patrimoniale ale persoanei fizice şi juridice (asigurat) prin formare de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare, plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia ca la producerea cazului asigurat să plătească asiguratului suma asigurată sau despăgubirea de asigurare.
Articolul 3. Obiectul asigurării
Obiect al asigurării poate fi interesul patrimonial ce nu contravine legislaţiei, corelat cu:
a) persoana asiguratului sau a beneficiarului asigurării, cu viaţa, sănătatea şi capacitatea lor de muncă (asigurarea de persoane);
b) bunurile persoanelor fizice şi juridice (asigurarea de bunuri);
c) răspunderea pe care asiguratul o poartă faţă de persoane fizice sau juridice pentru prejudicii aduse lor (asigurarea de răspundere civilă).
Articolul 4. Formele de asigurare
(1) După modul de efectuare există două forme de asigurare: prin efectul legii (obligatorie) şi facultativă (contractuală, benevolă).
(2) Tipurile asigurării obligatorii, condiţiile şi modul lor de legalizare se stabilesc prin legile respective.
(3) Tipurile asigurării facultative, condiţiile şi modul lor de legalizare le stabileşte asigurătorul.
[Art.4 modificat prin Legea nr.886-XIII din 20.06.96]
Articolul 5. Asigurătorul
(1) Asigurătorul este persoană juridică constituită, inclusiv cu participare la capital străin, avînd orice structură organizatorică şi juridică prevăzută de legislaţie, pentru a desfăşura activităţi de asigurare pe bază de licenţă şi conform prezentei legi.
(2) Asigurătorul poate încheia contracte cu organizaţii de asigurare străine, dispune de reprezentanţi peste hotare sau încredinţa unor organizaţii străine similare exercitarea de acţiuni de asigurare.
(3) Asigurătorii pot constitui pe teritoriul Republicii Moldova filiale şi reprezentanţe, în modul prevăzut de legislaţie.
(4) În scopul coordonării activităţii, apărării drepturilor şi intereselor sale, precum şi al realizării programelor comune, asigurătorii pot constitui uniuni şi asociaţii fără drept de desfăşurare a activităţii de asigurare.
[Art.5 modificat prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
[Art.5 completat prin Legea nr.886-XIII din 20.06.96]
Articolul 6. Asigurarea în străinătate
Încheierea contractului de asigurare în străinătate se poate face numai în cazul în care în Republica Moldova nu există asigurători care practică asigurarea solicitată.
Articolul 7. Asigurătorul străin
Asigurătorul străin poate desfăşura activitate de asigurare pe teritoriul Republicii Moldova în condiţiile prezentei legi, ale altor acte legislative, în bază de licenţă, eliberată în modul stabilit de de Legea privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate, dacă acordurile internaţionale şi interstatale, la care Republica Moldova este parte, nu prevăd altfel.
[Art.7 modificat prin Legea nr.340-XV din 06.07.2001]
Articolul 8. Asiguratul
Sînt considerate asiguraţi persoanele fizice şi juridice care au încheiat cu asigurătorul un contract de asigurare sau care au devenit asiguraţi prin efectul legii.
Articolul 9. Intermediarul de asigurare
(1) Încheierea şi îndeplinirea contractului de asigurare se efectuează prin intermediar de asigurare - agent de asigurare, comisar de avarie, misit de asigurare - calitate în care acţionează persoane fizice şi juridice.
(2) Agentul de asigurare, comisarul de avarie sînt reprezentanţi ai asiguratorului şi, pentru o anumită retribuţie, desfăşoară activitate în numele acestuia.
(3) Pentru exercitarea obligaţiilor asumate de agentul de asigurare şi de comisarul de avarie în limitele împuternicirilor ce le-au fost delegate de asigurător răspundere poartă asigurătorul.
(4) Misitul de asigurare este un intermediar independent care desfăşoară activitate în baza acordurilor dintre asigurat şi asigurător.
Articolul 10. Cazul asigurat
(1) Cazul asigurat înseamnă evenimentul, riscul asigurat la a cărei producere legislaţia sau contractul de asigurare prevede plata sumei asigurate sau a despăgubirii de asigurare. (2) Evenimentele care pot fi incluse în asigurarea obligatorie sînt stabilite de legislaţie, iar cele care pot fi incluse în asigurarea facultativă sînt stabilite prin contract de asigurare.
[Art.10 modificat prin Legea nr.886-XIII din 20.06.96]
Articolul 11. Riscul asigurat
(1) Riscul asigurat este un eveniment posibil şi viitor care poate surveni în viaţa persoanei sau care poate provoca daune bunurilor şi în legătură cu apariţia căruia se stabilesc obligaţii de asigurare.
(2) După încheierea contractului de asigurare, asiguratul nu are dreptul să majoreze, fără consimţămîntul asigurătorului, riscul ce reprezintă eventualitatea survenirii cazului concret asigurat sau să fie de acord cu majorarea riscului de către terţe persoane.
(3) Dacă împrejurările privind riscul se schimbă în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice asigurătorului schimbarea, imediat ce a cunoscut-o.
(4) Dacă obligaţiile prevăzute la alin. (3) nu se îndeplinesc din vina asiguratului, asigurătorul va denunţa contractul în decursul unei luni de la data la care s-a constatat majorarea riscului, fără să respecte termenul preventiv.
(5) În cazul majorării riscului în asigurarea facultativă, asigurătorul este în drept să propună majorarea primei de asigurare sau să denunţe asigurarea. La denunţarea asigurării, asiguratului i se restituie primele de asigurare, încasate conform contractului pe perioada lui neexpirată, reţinindu-i-se cheltuielile de gestiune.
[Art.11 modificat prin Legea nr.886-XIII din 20.06.96]
Articolul 12. Suma asigurată şi despăgubirea de asigurare
(1) Asigurătorul răspunde sub formă bănească prin suma asigurată, în ale cărei limite este obligat să efectueze plata la survenirea cazului asigurat.
(2) În asigurarea de bunuri asigurătorul va plăti asiguratului, în cazul survenirii cazului asigurat, despăgubirea sub formă bănească, numită despăgubire de asigurare. Cuantumul despăgubirii de asigurare depinde de întinderea pagubei şi ni poate depăşi suma asigurată.
(3) Dacă unul şi acelaşi bun este asigurat la cîţiva asigurători la sume ce depăşesc în ansamblu valoarea asigurată a acestor bunuri (asigurare dublă), despăgubirile de asigurare nu trebuie să depăşească în ansamblu valoarea reală a bunurilor. Totodată, fiecare asigurător va plăti proporţional cu suma asigurată, indicată în contractul de asigurare.
(4) În asigurarea de persoane suma asigurată este stabilită de asigurat, de comun cu asigurătorul. Sumele asigurate se plătesc independent de sumele ce se cuvin destinatarului conform asigurării sociale, asistenţei sociale şi independent de despăgubirea asigurată sau de sumele stipulate în alte contracte de asigurare.
(5) Suma asigurată primită de o terţă persoană în cazul decesului asiguratului nu este un bun succesoral.
(6) Suma asigurată şi despăgubirea de asigurare plătite de organizaţiile de asigurare nu pot fi supuse taxei de stat.
[Art.12 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]
Articolul 13. Plata în avans a despăgubirii de asigurare
La producerea evenimentului asigurat, asiguratul este în drept să pretindă plata în avans a despăgubirii de asigurare cu condiţia că obligaţia asigurătorului de a plăti despăgubirea de asigurare şi mărimea ei nu trezesc îndoieli, iar cercetările necesare nu au fost încheiate la expirarea a trei luni.
Articolul 14. Prima de asigurare
(1) Prima de asigurare reprezintă suma pe care asiguratul este obligat să o plătească anticipat asigurătorului pentru preluarea riscului, conform contractului de asigurare sau legii. Prima de asigurare (prima brută) este formată din cota de bază (prima netă), care formează fondul pentru plata sumelor asigurate sau despăgubirilor de asigurare, şi adaosul la cota de bază din care se acoperă cheltuielile de gestiune ale asigurătorului. În cazul asigurărilor obligatorii, cuantumul primei de asigurare se stabileşte prin lege sau de Guvern.
(2) Asigurătorul este în drept să propună majorarea sau reducerea respectivă a primei de asigurare odată cu majorarea sau reducerea riscului asigurat.
(3) Primele de asigurare încasate de asigurător constituie proprietatea acestuia.
(4) Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind poliţa de asigurare, chitanţa, dispoziţia de plată sau alt document probator al plăţii.
[Art.14 modificat prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
[Art.14 în redacţia Legii nr.886-XIII din 20.06.96]
Articolul 15. Consecinţele neplăţii primelor de asigurare pentru asigurare obligatorie
(1) În cazul în care asiguratul persoană fizică nu plăteşte primele de asigurare pentru asigurare obligatorie, ele sînt percepute în baza unui titlu executoriu notarial.
(2) În cazul în care asiguratul persoană juridică nu achită primele de asigurare pentru asigurare obligatorie ele sînt percepute prin dispoziţii incaso fără accept.
Articolul 16. Coasigurarea
(1) Obiectul asigurării poate fi asigurat în comun de cîţiva asigurători, aceasta constituind o acţiune de coasigurare.
(2) În cazul coasigurării, drepturile şi obligaţiile sînt repartizate între asigurătorii potrivit unor corelări acceptate unanim.
(3) Pentru asigurarea unor riscuri mari şi deosebit de periculoase, coasigurătorii pot infiinţa, prin acord, asociaţii de asigurare (carteluri de asigurare).
(4) Odată cu încheierea acordului între coasigurători, unul dintre ei îl poate reprezenta pe ceilalţi în relaţii cu asiguratul, purtînd răspundere proporţională părţii asumate.
Articolul 17. Reasigurarea
(1) În anumite condiţii stipulate în contract asigurătorul poate transmite o parte din răspunderea sa faţă de asigurat unei alte organizaţii de asigurare, aceasta constituind o acţiune de reasigurare.
(2) Organizaţia de asigurare care nu-şi acoperă obligaţiunile asumate în contractele de asigurare din propriile mijloace şi rezerve este obligată să garanteze îndeplinirea obligaţiunilor pe calea reasigurării lor.
(3) Asigurătorul care transmite riscul în reasigurare este responsabil integral în faţa asiguratului.
(4) Asigurătorul este în drept să preia riscul în reasigurarea numai pentru tipurile de asigurare autorizate prin licenţă.
(5) Primirea şi transmiterea riscurilor în reasigurare se efectuează în valuta stabilită în contractul de asigurare sau în altă valută, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(6) Reasigurarea riscurilor de către reasigurători străini care nu dispun de licenţă a Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor este autorizată numai în cazul imposibilităţii acoperirii acestor riscuri de către piaţa internă de reasigurare.
CONTRACTUL DE ASIGURARE, RELAŢIILE DE ASIGURARE
[Cap.II abrogat prin Legea nr.407-XVI din 21.12.2006, în vigoare 06.04.2007]
Articolul 18. Contractul de asigurare
Prin contract de asigurare asiguratul se obligă să plătească asigurătorului primele de asigurare, iar acesta îşi asumă obligaţia să plătească asiguratului sau unei terţe persoane, denumite beneficiarul asigurării, la producerea evenimentului asigurat, suma asigurată sau o indemnizaţie, numită despăgubire de asigurare, în limitele convenite.
Articolul 19. Încheierea contractului de asigurare
(1) Pentru încheierea contractului de asigurare asiguratul prezintă asigurătorului cerere scrisă, în care indică interesul propriu şi cel al beneficiarului asigurării sau declară verbal că doreşte să încheie contract de asigurare.
(2) Contractul de asigurare a bunurilor poate fi încheiat de proprietarul de bunuri, de persoana care are asupra acestor bunuri titlu de posesiune, folosinţă sau de locaţie.
(3) Contractul de asigurare de persoane poate fi încheiat pentru cazul producerii de evenimente, legate de viaţa, sănătatea, capacitatea de muncă a asiguratului sau a unei terţe persoane (persoană asigurată).
(4) Contractul de asigurare poate fi încheiat în favoarea mai multor beneficiari.
(5) Contractul de asigurare, intră în vigoare la data la care este plătită prima de asigurare, dacă condiţiile de asigurare nu prevăd altfel.
(6) Răspunderea pentru risc poate surveni înaintea plăţii primei de asigurare, dacă asiguratorul, odată cu contractul de asigurare, încheie un acord special.
(7) Dacă valabilitatea contractului de asigurare se extinde asupra perioadei anterioare achitării primei de asigurare, o astfel de asigurare este valabilă cu condiţia neproducerii cazului la momentul încheierii asigurării.
(8) Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există început de dovadă scrisă.
(9) Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă şi din trimiterea unui document de asigurare, precum poliţă de asigurare sau certificat, din cererea de plată a primei ori din înscrisul prin care se constată primirea acestei plăţi sau din orice înscris din care reiese faptul încheierii contractului.
Articolul 20. Poliţa de asigurare
(1) Încheierea contractului de asigurare este confirmată prin remiterea de către asigurător, în termenul stabilit în condiţiile asigurării, a unui certificat, numit poliţa de asigurare.
(2) Poliţa de asigurare trebuie să conţină:
a) denumirea şi adresa asigurătorului şi asiguratului;
b) indicarea (descrierea) obiectului asigurat;
c) suma asigurată;
d) termenele de plată a primei de asigurare;
e) termenul de valabilitate al contractului;
f) alte condiţii stabilite prin acordul părţilor.
(3) La cererea asiguratului, asigurătorul e obligat să remită duplicatul poliţei de asigurare şi al altor documente în confirmarea asigurării. Asigurătorul, la rîndul său, poate percepe plata respectivă.
Articolul 21. Obligaţiile asigurătorului
(1) Asigurătorul este obligat:
a) să aducă la cunoştinţa asiguratului condiţiile asigurării;
b) să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau al persoanei asigurate de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare;
c) să compenseze asiguratului cheltuielile suportate în scopul evitării producerii evenimentului asigurat sau limitării oportune a prejudiciilor pasibile de despăgubire;
d) să aducă la cunoştinţa asiguraţilor prin agende, remise împreună cu certificatul de asigurare, conţinutul esenţial al condiţiilor generale de asigurare;
e) să păstreze confidenţa informaţiei asiguratului şi a persoanelor asigurate, de care a luat act în procesul asigurării.
(2) Condiţiile contractului de asigurare pot prevedea şi alte obligaţii pentru asigurător.
Articolul 22. Obligaţiile asiguratului
(1) Asiguratul este obligat:
a) să informeze asigurătorul, la încheierea contractului, despre toate circumstanţele esenţiale referitoare la mărimea riscului ce se asigură;
b) să informeze asigurătorul despre alte contracte de asigurare încheiate la obiectul respectiv;
c) să plătească la timp primele de asigurare;
d) să întreprindă acţiuni dependente de el pentru evitarea producerii evenimentului asigurat sau pentru limitarea pagubelor cauzate de producerea lui;
e) să informeze asigurătorul de producerea evenimentului asigurat, îndată ce a aflat despre ea.
(2) Condiţiile contractului de asigurare pot prevedea şi alte obligaţii pentru asigurat.
Articolul 23. Substituirea asiguratului
(1) În cazul trecerii bunurilor asigurate în proprietatea unei alte persoane, drepturile şi obligaţiile asiguratului pot fi preluate de noul proprietar, cu consimţămîntul asiguratului şi al asigurătorului.
(2) Dacă asiguratul care a încheiat contract de asigurare a bunurilor decedează, drepturile şi obligaţiile lui trec la moştenitorul acestor bunuri.
(3) Dacă asiguratul care a încheiat contract de asigurare de persoane în favoarea beneficiarului decedează, drepturile şi obligaţiile lui pot trece la beneficiar sau la persoanele care exercită, în conformitate cu legislaţia în vigoare, atribuţii de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale asiguratului. În cazul în care persoanele menţionate renunţă la drepturile şi obligaţiile prevăzute în contractele de asigurare, asigurătorul desface contractul.
Articolul 24. Consecinţele pierderii de către asigurat a drepturilor de persoană juridică sau a capacităţii de exerciţiu
(1) Dacă persoana juridică ce a încheiat contract de asigurare a bunurilor încetează, drepturile şi obligaţiile ce nasc din contractul de asigurare facultativă trec succesorului de drept, cu consimţămîntul asigurătorului.
(2) Dacă asiguratul persoană fizică este recunoscut, prin hotărîre judecătorească, incapabil de exerciţiu sau cu o capacitate de exerciţiu restrînsă, drepturile şi obligaţiile acestuia trec la tutore sau curator care acţionează în favoarea lui.
(3) Asigurarea de răspundere civilă încetează în momentul încetării persoanei juridice sau al recunoaşterii persoanei fizice incapabile de exerciţiu sau cu o capacitate de exerciţiu restrînsă.
Articolul 25. Refuzul de a plăti suma asigurată sau despăgubirea de asigurare
(1) Asigurătorul este în drept să refuze asiguratului plata deplină sau parţială a sumei asigurate sau a despăgubirii de asigurare, dacă evenimentul asigurat s-a produs ca urmare:
a) a unor acţiuni premeditate ale asiguratului, ale membrilor majori ai familiei lui sau ale beneficiarului, orientate spre provocarea sau facilitatea producerii evenimentului asigurat, cu excepţia acţiunilor de îndeplinire a datoriei civice sau de apărare a vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii;
b) a unei crime premeditate comise de asigurat sau beneficiar,legate direct de producerea evenimentului asigurat.
(2) Asigurătorul are dreptul să refuze plata integrală sau parţială a sumei asigurate sau a despăgubirii de asigurare, dacă asiguratul:
a) a comunicat intenţionat asigurătorului informaţii false sau nu a comunicat date, cunoscute de el, ce vizează interesele de asigurare, dacă circumstanţele tăinuite se află în raport de cauzalitate cu producerea evenimentului asigurat;
b) nu a înştiinţat la timp asigurătorul, deşi a avut posibilitatea, că s-a produs evenimentul asigurat sau a creat premeditat dificultăţi asigurătorului în determinarea circumstanţelor, caracterului şi întinderii pagubei;
c) nu a luat măsurile dependente de el pentru evitarea producerii evenimentului asigurat sau pentru limitarea pagubelor cauzate de producerea lui.
(3) Nu sînt despăgubite prejudiciile aduse ca urmare a acţiunilor militare, instituirii stării de război sau stării excepţionale, dezordinilor cu caracter de masă, acţiunii energiei nucleare.
(4) În condiţiile de asigurare pot fi stabilite şi alte cazuri în care asigurătorul are dreptul să refuze plata sumei asigurate sau a despăgubirii de asigurare.
(5) În condiţiile de asigurare se pot face unele excepţii la prevederile prezentului articol pentru a se proteja interesele persoanelor păgubite.
Articolul 26. Preluarea de către asigurător a drepturilor asiguratului
(1) Asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia în limitele acestei sume dreptul la creanţă, drept pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu o terţă persoană responsabilă de producerea pagubei.
(2) Asigurătorul e în drept să plătească asiguratului despăgubirea de asigurare pe parcursul cesiunii creanţelor, la care asiguratul are dreptul în raport cu această terţă persoană.
(3) Dacă asiguratul renunţă la pretenţiile sale faţă de terţ sau la drepturile care constituie suportul acestor pretenţii, asigurătorul este scutit de plata acelei părţi din despăgubire, pe care ar fi perceput-o de la terţ.
(4) Asigurătorul poate renunţa, total sau parţial, la exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) împotriva persoanei responsabile de producerea pagubei dacă ea însăşi a suferit grav sau împotriva moştenitorilor ei, dacă persoana a decedat ca urmare a producerii riscului asigurat, ori în alte situaţii în care împrejurările de fapt justifică renunţarea.
(5) Dacă paguba a fost produsă cu intenţie sau a fost prilejuită de comiterea cu intenţie a unor fapte grave, asigurătorul nu poate renunţa la exercitarea dreptului de regres.
Articolul 27. Încetarea contractului de asigurare
(1) Contractul de asigurare încetează în cazul în care:
a) termenul de valabilitate expiră;
b) asigurătorul a îndeplinit integral obligaţiunile contractuale;
c) asiguratul nu plăteşte primele de asigurare în mărimea şi în termenul prevăzut;
d) activitatea asiguratului persoană juridică este sistată sau asiguratul persoană fizică decedează, cu excepţia cazurilor prevăzute în articolele 23 şi 24;
e) contractul este anulat prin hotărîrea instanţei judecătoreşti competente.
(2) Contractul de asigurare poate fi reziliat sau modificat, conform legislaţiei în vigoare.
[Art.27 modificat prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
[Art.27 modificat prin Legea nr.788-XIII din 26.03.96]
Articolul 28. Nulitatea contractului de asigurare
(1) Contractul de asigurare este nul dacă a fost încheiat:
a) conform unor condiţii care contravin prezentei legi şi care agravează situaţia asiguratului în raport cu legislaţia în vigoare;
b) cu o persoană neautorizată să încheie contract în numele asigurătorului;
c) cu subiecţi fără drepturi de persoană juridică;
d) cu persoane fără capacitate de exerciţiu din cauza vîrstei sau a căror incapacitate sau capacitate restrînsă de exerciţiu este recunoscută prin hotărîre judecătorească;
e) cu o persoană care la încheierea contractului se află în stare de iresponsabilitate;
f) asupra unor bunuri obţinute pe cale ilicită, sechestrate sau arestate, ori care urmează să fie confiscate în baza unei sentinţe judecătoreşti intrate în vigoare, a hotărîrii sau încheierii arbitrajului ori a unei hotărîri, adoptate conform legii, privind confiscarea bunurilor;
g) după producerea evenimentului pentru care contractul de asigurare prevede plata sumei asigurate (despăgubirii de asigurare).
(2) În caz de nulitate a contractului asigurătorul restituie asiguratului primele de asigurare încasate conform contractului de asigurare, cu reţinerea cheltuielilor de gestiune, exceptînd cazul în care, încheind contractul, asiguratul urmărea să se îmbogăţească nelegitim.
Articolul 29. Transmiterea portofoliului de asigurare
(1) Totalitatea asigurărilor valabil contractate de asigurător, existente la un moment dat, numit portofoliu de asigurare, poate fi cedată integral sau parţial unui sau mai multor asigurători, în baza unui contract scris.
(2) Asigurătorul care preia portofoliul de asigurare trebuie să confirme prin capital propriu garanţia financiară a activităţii sale.
(3) Contractul intră în vigoare la data la care Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor publică permisiunea de transmitere a portofoliului de asigurare.
Articolul 30. Alienarea bunurilor asigurate
(1) În cazul în care asiguratul alienează bunurile asigurate iar cumpărătorul intră în drepturile şi obligaţiunile asiguratului alienatorul şi cumpărătorul poartă răspundere solidară, în limitele primei de asigurare curente.
(2) Alienatorul şi cumpărătorul sînt obligaţi să informeze asigurătorul, în decursul unei luni, despre alienarea bunurilor.
(3) Asigurătorul are dreptul să desfacă relaţiile de asigurare în acelaşi termen de o lună.
(4) Cumpărătorul poate să desfacă, din proprie iniţiativă, relaţiile de asigurare în orice moment după cumpărarea bunurilor.
Articolul 31. Condiţiile generale şi speciale de asigurare
(1) Condiţiile generale de asigurare determină conţinutul de bază al unor domenii de asigurare, identice ca obiect, risc şi daună.
(2) Condiţiile generale conţin următoarele clauze privind:
a) evenimentele la a căror producere asigurătorul este obligat să plătească despăgubirea (cazurile asigurate);
b) cazurile în care obligaţia de a plăti despăgubirea este exclusă sau anulată;
c) teritoriul pe care se extinde valabilitatea contractului de asigurare;
d) bunurile asigurate;
e) valoarea recuperabilă;
f) asigurarea pentru o sumă ce depăşeşte valoarea reală a bunurilor asigurate sau e mai mică decît ea;
g) asigurarea dublă;
h) asigurarea repetată;
i) obligaţiile precontractuale de prezentare a informaţiilor, modificarea riscului, obligaţiile contractuale şi producerea evenimentului asigurat, precum şi obligaţiile vizînd prezentarea de informaţii pe termenul de valabilitate al contractului;
j) timpul, volumul şi termenele plăţii despăgubirii de asigurare acordate de asigurător;
k) începutul şi expirarea valabilităţii contractului de asigurare, precum şi începutul şi sfîrşitul răspunderii asigurătorului;
l) eventualitatea modificării contractului de asigurare în perioada valabilităţii lui;
m) stabilirea plăţii, executarea ei de către asigurat, consecinţele juridice ale tergiversării plăţii;
n) consecinţele juridice ale încălcării termenelor;
o) modul de soluţionare a litigiilor dintre părţi;
p) principiile şi gradul de participare a asiguraţilor la beneficiul din sumele excedentare;
r) regulile de transformare a asigurărilor prin scutire de plata primelor, împrumuturile şi suma de răscumpărare în cazul asigurărilor de viaţă.
(3) În cazul în care condiţiile contractului poartă alte denumiri, avînd însă indicii conform alin. (2), ele sînt condiţii generale de asigurare.
(4) Condiţiile asigurării care se extind numai asupra unui tip de asigurare sînt condiţii speciale de asigurare.
Articolul 32. Asigurarea în favoarea unei terţe persoane
(1) La încheierea contractului asiguratul este în drept să desemneze o persoană sau cîteva pentru a încasa suma asigurată în cazul decesului său, precum şi să schimbe pe parcurs persoanele desemnate.
(2) Persoana asigurată poate exercita toate drepturile stipulate în contractul de asigurare numai dacă este în posesiunea poliţei de asigurare.
(3) În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurată se plăteşte moştenitorilor asiguratului în calitate de beneficiari.
(4) Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci cînd sînt mai mulţi beneficiari, desemnaţi sau moştenitori, aceştia au drepturi egale asupra sumei asigurate.
(5) Dacă în poliţa de asigurare nu este indicată terţa persoană (asigurarea de grup), ea este desemnată de asigurat.
(6) Suma ce urmează a fi plătită beneficiarului nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului sau ai persoanei asigurate, dacă aceasta însăşi nu este, în virtutea contractului, beneficiară a despăgubirii.
DOMENIILE DE ASIGURARE
[Cap.III abrogat prin Legea nr.407-XVI din 21.12.2006, în vigoare 06.04.2007]
Articolul 33. Domeniile de asigurare
Domeniile de asigurare sînt:
a) asigurări de persoane, care pot include asigurarea oricărui interes ce vizează viaţa, sănătatea şi capacitatea de muncă atît a asiguratului, cît şi a persoanei asigurate;
b) asigurări de bunuri, care pot include asigurarea oricărui interes patrimonial atît al asiguratului, cît şi al unei terţe persoane;
c) asigurări de răspundere civilă care pot include răspunderea pentru prejudicii aduse unor terţe persoane.
Articolul 34. Asigurarea de persoane
(1) Asiguratul este în drept să-şi asigure propria viaţă, pentru cazuri de incapacitate temporară de muncă, de accidente etc. Această operaţiune o poate efectua şi în favoarea unei terţe persoane (beneficiar).
(2) Dacă primele de asigurare au fost plătite pentru cel puţin trei ani deplini, asiguratul poate să întrerupă plata primelor şi să se considere asigurat pînă la expirarea termenului de asigurare pe o sumă redusă. În acest caz rezerva de prime şi o parte din venit se consideră depunere unică.
(3) Asiguratul este în drept să desfacă contractul de asigurare şi să încaseze suma de răscumpărare, dacă a plătit primele pe cel puţin şase luni. Asiguratul va informa asigurătorul în scris despre încetarea plăţii primelor şi desfacerea contractului de asigurare.
(4) Suma asigurată la asigurarea de viaţă să plăteşte: la atingerea de către asigurat a vîrstei stabilite în contract (asigurare de supravieţuire), la decesul persoanei asigurate (asigurare de deces) şi în alte cazuri prevăzute de condiţiile asigurării.
(5) Suma asigurată se plăteşte asiguratului sau beneficiarului, desemnat de acesta.
(6) Asigurătorul nu datorează suma asigurată, dacă evenimentul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de doi ani de la încheierea contractului de asigurare ori prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave, prevăzute în condiţiile de asigurare.
(7) Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului, suma asigurată se plăteşte celorlalţi beneficiari, desemnaţi sau moştenitori.
(8) Asigurarea pentru cazul incapacităţii temporare de muncă garantează compensarea cheltuielilor necesare impuse de boală şi protecţia de asigurare pe toată perioada incapacităţii temporare de muncă. Pe perioada incapacităţii temporare de muncă asiguratul are dreptul să primească sume de asigurare în mărimile prevăzute în contractul de asigurare.
(9) Asiguratul poate, cu consimţămîntul asigurătorului, să beneficieze de un împrumut cu dobîndă în limitele sumei de răscumpărare.
(10) Asigurarea de accidente garantează protecţia prin asigurare, la producerea accidentelor, a asiguraţilor sau a terţelor persoane asigurate. Nu se consideră cazuri asigurate: toate formele de îmbolnăvire; intoxicaţiile provocate prin recurgerea premeditată la substanţe toxice; accidentele şi pagubele cauzate sănătăţii legate direct sau indirect de acţiunile prevăzute la art. 25. alin. (3).
(11) Alte detalii sînt stipulate în contract.
Articolul 35. Asigurarea de bunuri
(1) În asigurarea de bunuri, asigurătorul datorează asiguratului sau beneficiarului desemnat despăgubirea prejudiciilor aduse de calamităţi naturale, accidente sau acţiuni premeditate şi nelegitime, întreprinse de terţe persoane.
(2) Bunurile asigurate, riscurile de asigurare şi taxele de asigurare se stabilesc în condiţiile asigurării facultative de bunuri.
(3) Suma asigurată se stabileşte prin acordul părţilor în limitele valorii reale a bunurilor, dacă condiţiile contractului nu prevăd altfel.
(4) Suma asigurată stabilită prin acordul părţilor nu poate fi contestată, cu excepţia cazurilor în care asigurătorul va demonstra că a fost indus intenţionat în eroare de către asigurat.
(5) Despăgubirea de asigurare este stabilită de asigurător, în funcţie de starea bunurilor la data producerii evenimentului asigurat, în cuantumul pagubei şi în limitele sumei asigurate prevăzute de contract, dacă condiţiile contractului nu prevăd altfel.
(6) În cazul în care suma asigurată este mai mică decît valoarea reală a bunului asigurat, despăgubirea de asigurare poate fi redusă corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului.
(7) În condiţiile de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul participă la amortizarea unei părţi (franşiză), prejudiciu care nu se despăgubeşte de asigurător.
(8) Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul nu datorează despăgubire în cazul în care paguba a fost cauzată din vina asiguratului sau a unui membru major al familiei.
(9) Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii cazului asigurat.
(10) Asigurătorul este în drept să verifice, cu acordul asiguratului condiţiile de întreţinere a bunurilor asigurate.
(11) La producerea riscului asigurat asiguratul este obligat să ia, în funcţie de împrejurări, pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea măsuri pentru limitarea pagubelor.
Articolul 36. Asigurarea de răspundere civilă
(1) În asigurarea de răspundere civilă asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde faţă de persoane păgubite, în baza legii, şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în acţiune civilă.
(2) Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decît cea a persoanei care a încheiat contractul.
(3) Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.
(4) Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.
(5) Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
(6) Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
(7) Despăgubirea se stabileşte printr-o convenţie între asigurat, persoana păgubită şi asigurător în cazurile şi împrejurările prevăzute în condiţiile de asigurare ori prin hotărîre judecătorească.
(8) Asigurătorul nu plăteşte despăgubirea, dacă riscul asigurat a fost produs prin comiterea cu intenţie de către asigurat a unor fapte grave prevăzute în condiţiile de asigurare.
(9) După producerea riscului asigurat, contractul de asigurare poate fi desfăcut de orice parte în decursul unei luni, dacă asigurătorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale sau dacă a refuzat să le execute.
ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU
PAGUBE PRODUSE DE ACCIDENTE DE AUTOVEHICULE
Articolul 37. Obiectul asigurării
(1) Obiect al asigurării este răspunderea civilă a deţinătorilor de autovehicule pentru pagube cauzate unor terţe persoane şi bunurilor acestora prin accidente produse pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Acţiunile prevederilor prezentului capitol se extind şi asupra deţinătorilor de vehicule electrice urbane.
Articolul 38. Subiecţii asigurării
(1) Subiecţi ai asigurării de răspundere civilă sînt deţinătorii de autovehicule.
(2) Persoanele care intră pe teritoriul Republicii Moldova cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate în condiţiile prezentei legi, dacă:
a) posedă documentele internaţionale de asigurare;
b) au încheiat contracte de asigurare de răspundere civilă în condiţiile unei convenţii bilaterale dintre organizaţiile de asigurare ale Republicii Moldova şi cele din ţara de înregistrare.
Articolul 39. Prejudiciile pentru care se acordă despăgubiri
(1) Asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, prin avarierea sau distrugerea de bunuri într-un accident rutier cu autovehiculul asigurat, precum şi cheltuielile făcute de asigurat în acţiunea civilă.
(2) Despăgubirile se acordă pentru prejudiciile aduse prin accidente de autovehicule, atît în timpul mersului, cît şi în timpul staţionării, precum şi în timpul utilizării autovehiculelor la antrenamente, competiţii sportive.
(3) Despăgubirile se plătesc şi pentru pagubele produse de acţiunea instalaţiilor montate pe autovehicule, remorci sau autovehicule pentru invalizi.
(4) Despăgubirile se acordă şi atunci cînd autovehiculul care a declanşat evenimentul asigurat era condus de o altă persoană decît posesorul lui.
(5) Despăgubirile pentru vătămare corporală sau deces se plătesc dacă autovehiculul sau persoana vinovată de accident au rămas neidentificate.
Articolul 40. Persoanele care au dreptul la despăgubire
În caz de vătămare corporală sau deces, precum şi de deteriorare sau distrugere a bunurilor, despăgubirile se acordă numai persoanelor aflate în momentul producerii evenimentului asigurat în afara autovehiculului care a produs accidentul.
Articolul 41. Cuantumul despăgubirii
(1) Pentru deteriorarea sau distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul real în limitele sumei stabilite în condiţiile asigurării, în care se includ şi cheltuielile făcute de asigurat în acţiunea civilă, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei.
(2) În cazul în care cuantumul pagubei declarate de mai multe persoane păgubite în unul şi acelaşi accident depăşeşte suma maximă stabilită, în care se cuprind şi cheltuielile făcute de asiguraţi în acţiunea civilă, despăgubirile se acordă în limitele acestei sume proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană.
(3) În caz de vătămare corporală sau deces al persoanei păgubite cuantumul despăgubirii nu este limitat.
Articolul 42. Părţile participante la determinarea despăgubirii de asigurare
(1) Despăgubirile de asigurare se stabilesc printr-un acord încheiat între asigurat, persoana păgubită şi asigurător sau printr-o decizie judiciară.
(2) La încheierea acordului se admite participarea persoanei care conducea vehiculului în momentul producerii accidentului, dar nefiind posesoarea lui, dacă despăgubirea de asigurare nu trebuie recuperată prin acţiune în regres.
(3) Acordul privind cuantumul despăgubirii de asigurare, încheiat numai între asigurat şi persoana păgubită şi aprobat prin hotărîre judecătorească, îl scuteşte pe asigurător de obligaţiile de despăgubire.
(4) La examinarea litigiului vizînd cuantumul despăgubirii de asigurare, asiguraţii sînt obligaţi să se apere în proces, ţinînd seama şi de eventualele îndrumări scrise ale asigurătorului. Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie.
Articolul 43. Plata despăgubirilor de asigurare
(1) Despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.
(2) Asigurătorul plăteşte despăgubirea de asigurare dacă asiguratul dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate din contul asiguratului prin acţiune în regres.
Articolul 44. Primele de asigurare şi termenele de plată
(1) Primele de asigurare se stabilesc, prin hotărîre a Guvernului, diferenţiat în funcţie de :
a) tipul autovehiculului;
b) locul înmatriculării, în Republica Moldova sau în străinătate.
(2) Asiguraţii deţinători de autovehicule înmatriculate în Republica Moldova sînt obligaţi să depună anual primele de asigurare în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pînă la 1 aprilie al anului în curs.
(3) În cazul înmatriculării autovehiculelor în cursul anului, primele de asigurare să plătesc la data înmatriculării.
(4) Pentru autovehiculul care este scos de la evidenţă şi înmatriculat în acelaşi an şi de acelaşi deţinător în o altă localitate din Republica Moldova nu se mai plătesc separat prime de asigurare pe acelaşi an.
(5) Persoanele fizice sau juridice, care folosesc pe teritoriul Republicii Moldova autovehicule înmatriculate în străinătate şi neasigurate acolo trebuie să depună prime de asigurare la intrarea în ţară, iar cele ale căror asigurări expiră în timpul aflării pe teritoriul Republicii Moldova îndeplinesc această cerinţă într-o localitate proximă.
(6) La intrarea pe şi la ieşirea de pe teritoriul Republicii Moldova a autovehiculelor, organele vamale de la punctele de trecere a frontierei de stat sînt obligate să verifice documentele asigurării de răspundere civilă.
Articolul 45. Răspunderea pentru neplată în termen a primelor de asigurare
(1) În caz de neplată în termen a primelor de asigurare de către asiguraţii prevăzuţi la art. 44 alin. (5), primele de asigurare pentru fiecare lună sau fracţiune de lună de asigurare se plătesc:
a) majorate de două ori, în cazul plăţii cu o întîrziere de o zi de la expirarea termenului de plată;
b) majorate de cinci ori, în cazul plăţii cu o întîrziere de la două pînă la şapte zile de la expirarea termenului de plată;
c) majorate de zece ori, în cazul plăţii cu o întîrziere de peste şapte zile de la expirarea termenului de plată, precum şi în toate cazurile în care neplata primelor în termen, indiferent de numărul zilelor de întîrziere, se constată cu ocazia unui accident de autovehicul produs sau suferit de asigurat.
(2) Primele de asigurare majorate se plătesc pentru luna de asigurare în curs şi pentru lunile de asigurare expirate.
Articolul 46. Drepturile persoanei păgubite prin producerea accidentului de autovehicule
(1) Persoana păgubită pin producerea accidentului de autovehicule îşi exercită drepturile împotriva persoanei care conducea autovehiculul sau direct împotriva asiguratului de răspundere civilă în limitele obligaţiilor acestuia prevăzute în prezentul capitol.
(2) Persoanele păgubite prin accidente produse de autovehicule înmatriculate în străinătate îşi exercită drepturile împotriva asigurătorului de răspundere civilă din Republica Moldova.
(3) Este inadmisibilă acţiunea în justiţie, introdusă de terţe persoane prejudiciate, împotriva asigurătorului, deţinătorului sau conducătorului autovehiculului, asupra aceloraşi prejudicii despăgubite anterior de asigurat sau de persoana vinovată.
Articolul 47. Dreptul asigurătorului la acţiuni în regres
Asigurătorul introduce în justiţie acţiune în regres împotriva persoanei vinovate, în cazul în care:
a) paguba a fost cauzată premeditat, inclusiv prin încălcarea intenţionată a regulilor de circulaţie rutieră;
b) accidentul a fost produs de o persoană în timpul comiterii unei crime premeditate în încercarea de a se ascunde de urmărire;
c) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţămîntul asiguratului.
GARANTAREA STABILITĂŢII FINANCIARE A ASIGURĂTORILOR
[Cap.V abrogat prin Legea nr.407-XVI din 21.12.2006, în vigoare 06.04.2007]
Articolul 48. Fondurile şi rezervele asigurătorului
(1) Garanţia stabilităţii financiare a asigurătorului constă în posedarea unui capital social depus, corespunzător volumului obligaţiilor de asigurare. Capitalul social minim al asigurătorului, depus sub formă de mijloace băneşti, constituie 2 milioane lei.
(2) Pentru garantarea activităţii sale, asigurătorul îşi creează din venituri, pînă la data determinării bazei impozabile, următoarele rezerve şi fonduri de asigurare:
a) rezerva de prime a asigurărilor pe termen lung şi a fondului de asigurare a pensiilor;
b) fondul de rezervă pentru alte forme de asigurare;
c) fondul măsurilor preventive;
d) fondul cheltuielilor de gestiune.
(3) Asigurătorul creează un fond de rezervă din beneficiul rămas după plata impozitelor, vărsînd anual în el cel puţin 5 procente din beneficiu, pînă cînd fondul de rezervă va atinge cuantumul minim de 15 procente faţă de capitalul social.
(4) Fondurile şi rezervele de asigurare create de asigurător nu pot fi arestate, confiscate la bugetul republican sau la bugetele locale.
[Art.48 modificat prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
[Art.48 modificat prin Legea nr.1592-XIII din 27.02.98]
[Art.48 în redacţia Legii nr.886-XIII din 20.06.96]
Articolul 49. Garantarea solvabilităţii asigurătorului
(1) Pentru garantarea solvabilităţii, asigurătorul este obligat să respecte corelaţia normativă dintre valoarea activelor proprii, care includ capitalul social, rezervele şi fondurile de asigurare, şi suma asigurată.
(2) Rezerva solvabilităţii la asigurarea de viaţă şi de pensie este formată din capitalul social, fondul de rezervă şi rezerva de prime a asigurărilor pe termen lung şi trebuie să constituie cel puţin 8% din sumele asigurate respective.
(3) Rezerva solvabilităţii la alte tipuri de asigurare este formată din capitalul social, fondul de rezervă, fondul de rezervă pentru alte forme de asigurare şi trebuie să constituie cel puţin 1% din sumele asigurate respective, majorate (reduse) cu suma obligaţiilor preluate (transmise) în reasigurare.
(4) Asigurătorii care îşi asumă obligaţii ce depăşesc capacitatea lor de executare urmează să le pună, în termen de 3 luni, în corespundere cu normativele în vigoare.
(5) Metodologia de calculare a rezervelor de solvabilitate şi formularele dărilor de seamă trimestriale şi anuale cu privire la solvabilitatea asigurătorilor se stabilesc de Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor.
[Art.49 în redacţia Legii nr.886-XIII din 20.06.96]
Articolul 50. Activitatea de investiţii a asigurătorului
(1) Asigurătorul este în drept să investească sau să repartizeze în alt mod fondurile şi rezervele de asigurare, alte mijloace.
(2) Asigurătorul depune mijloace proprii şi mijloacele impuse de aspectul tehnic al asigurării, astfel încît să asigure stabilitatea rezervelor de prime a asigurărilor pe termen lung şi a fondului de asigurare a pensiilor şi a fondului de rezervă.
(3) Asigurătorul poate practica şi alte activităţi legate direct cu asigurarea.
(4) Din venitul obţinut prin investirea mijloacelor băneşti temporar disponibile, acumulate din asigurările pe termen lung, se scade suma rezervei de prime a asigurărilor pe termen lung şi a fondului de asigurare a pensiilor calculată la întregul volum al rezervei matematice conform procentului prevăzut de structura taxei tarifare.
(5) Asigurătorul nu este în drept să desfăşoare nemijlocit activitate de producţie, să efectueze tranzacţii de comerţ şi de intermediere, cu excepţia tranzacţiilor ce ţin de operaţiile cu activele organizaţiilor de asigurare, inclusiv cu cele achiziţionate din contul rezervelor de asigurare, precum şi cu cele dobîndite prin acţiuni în regres.
[Art.50 modificat prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
[Art.50 completat prin Legea nr.886-XIII din 20.06.96]
Articolul 51. Activitatea preventivă a asigurătorului
(1) Asigurătorul desfăşoară activitate preventivă prin finanţarea de acţiuni în vederea protecţiei vieţii şi sănătăţii oamenilor, prevenirii deceselor şi prevenirii deteriorării bunurilor asigurate, precum şi în vederea garantării stabilităţii financiare. Aceste acţiuni se finanţează de la un fond special, al acţiunilor preventive.
(2) Repartizarea mijloacelor pentru acţiuni preventive este de competenţa asigurătorului.
(3) Organizaţiile de asigurare pot exercita controlul asupra destinaţiei mijloacelor repartizate.
Articolul 52. Evidenţa contabilă în organizaţiile de asigurare
(1) Evidenţa contabilă în organizaţiile de asigurare se efectuează conform regulilor stabilite de Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor, de Departamentul de Stat pentru Statistică.
(2) Operaţiunile pentru asigurarea de persoane se înregistrează într-un cont separat de operaţiunile pentru asigurarea de bunuri şi asigurarea de răspundere civilă.
(3) Asigurătorul publică în primul semestru al anului următor celui de gestiune bilanţurile şi dările de seamă anuale cu privire la venituri şi cheltuieli, după confirmarea autenticităţii acestora de către controlul de audit.
(4) Asigurătorii al căror obiect de activitate este asigurarea de viaţă prezintă, concomitent cu rapoartele financiare, în modul stabilit de Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii, raportul privind evaluarea actuarială a obligaţiilor sale faţă de asiguraţi. Evaluarea în cauză se efectuează de către actuar.
[Art.52 completat prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
[Art.52 completat prin Legea nr.886-XIII din 20.06.96]
Articolul 53. Falimentul asigurătorului
Intentarea acţiunii de faliment, declararea falimentului şi consecinţele juridice ale acestui act pentru asigurător şi asigurat sînt reglementate de legislaţia în vigoare.
INSPECTORATUL DE STAT PENTRU SUPRAVEGHEREA
ASIGURĂRILOR ŞI FONDURILOR NESTATALE DE PENSII
[Cap.VI abrogat prin Legea nr.407-XVI din 21.12.2006, în vigoare 06.04.2007]
Articolul 54. Sarcinile şi funcţiile de bază ale Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii
(1) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor este chemat să supravegheze activitatea de asigurare, să garanteze protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale asiguraţilor şi asigurătorilor, respectarea legislaţiei privind asigurările.
(2) Funcţiile de bază ale Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii sînt următoarele:
a) examinarea documentelor de constituire ale organizaţiilor de asigurare prezentate pentru înregistrare şi prezentarea avizului corespunzător Camerei Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale;
b) evidenţa, într-un registru unic de stat, a asigurătorilor;
c) examinarea, în scopul coordonării, a condiţiilor generale şi speciale de asigurare care determină clauzele prevăzute de legislaţie;
d) elaborarea şi aprobarea regulilor obligatorii de creare şi repartizare a rezervelor de asigurare, a indicatorilor unici şi a formelor de evidenţă şi gestiune a operaţiunilor de asigurare;
c) controlul asupra autenticităţii tarifelor de asigurare;
f) lămurirea legislaţiei privind asigurările;
g) sintetizarea practicii de asigurare, elaborarea de propuneri în vederea perfecţionării activităţii de asigurare.
(3) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii poate exercita şi alte funcţii, prevăzute de regulamentul său.
[Art.54 modificat prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
Articolul 55. Drepturile de stat pentru supravegherea asigurărilor
(1) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii este în drept:
a) să primească de la asigurători dări de seamă privind operaţiunile de asigurare şi reasigurare, comunicări şi alte informaţii despre activitatea lor economico-financiară, precum şi să prindă informaţiile necesare de la instituţii bancare, de audit şi de alte profiluri, de la organizaţii;
b) să controleze autenticitatea dărilor de seamă prezentate de asigurător şi respectarea legislaţiei privind asigurările;
c) să emită prescripţii obligatorii în vederea lichidării încălcărilor depistate, să suspende sau să limiteze acţiunea licenţelor, ori să decidă revocarea lor, măsuri aplicabile în cazul încălcării legislaţiei, activităţilor de asigurare şi altor activităţi economico-financiare care duc la scăderea solvabilităţii organizaţiei de asigurare, precum şi în cazul inactivităţii de asigurare timp de un an de la înmînarea licenţei;
d) să stabilească, în caz de insolvabilitate a asigurătorului, administrarea temporară a acestuia sau să ia măsuri în vederea suspendării activităţii lui;
e) să utilizeze în mod autonom, în caz de faliment al asigurătorului rezerva de prime a asigurărilor pe termen lung şi a fondului de asigurare a pensiilor în scopul îndeplinirii obligaţiunilor asigurătorului falit faţă de asiguraţi şi beneficiari sau să o transmită unui alt asigurător, în condiţiile prezentei legi.
(2) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii poate avea şi alte drepturi, prevăzute de regulamentul său.
Articolul 56. Acordarea de licenţe
(1) Organizaţia de asigurare obţine dreptul de a desfăşura activităţi de asigurare la data eliberării licenţei.
(2) Licenţele se acordă pentru:
a) asigurarea de persoane;
b) asigurarea de bunuri;
c) asigurări obligatorii;
d) reasigurare, dacă obiectul de activitate al organizaţiei de asigurare il constituie în exclusivitate reasigurarea.
[Art.56 modificat prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
[Art.56 modificat prin Legea nr.340-XV din 06.07.2001]
Articolul 57. Controlul activităţii structurilor monopoliste şi a concurenţei neloiale
(1) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii garantează preîntîmpinarea, limitarea şi suprimarea activităţii monopoliste şi a concurenţei neloiale în sfera asigurărilor, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(2) În scopul preîntîmpinării activităţii monopoliste, fondatorii organizaţiilor de asigurare trebuie să obţină acordul preventiv al Ministerului Economiei privind înregistrarea de stat sau reînregistrarea asigurătorilor.
[Art.57 completat prin Legea nr.886-XIII din 20.06.96]
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
[Titlul cap.VII în redacţia Legii nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
Articolul 58. Îndatoririle organelor de stat în domeniul asigurării
(1) Organele poliţiei, alte organe de urmărire penală în caz de infracţiuni, unităţile de pompieri şi celelalte organe de stat care constată şi cercetează accidentele de autovehicule sau alte evenimente asigurate vor comunica, la cerere, asigurătorilor actele şi datele cu privire la cazurile şi împrejurările producerii evenimentelor asigurate şi la pagubele provocate, în vederea stabilirii şi plăţii de către asigurători a despăgubirilor şi a sumelor asigurate.
(2) Organele poliţiei vor comunica, la cerere, asigurătorilor, datele cu privire la numărul autovehiculelor matriculate.
Articolul 59. Examinarea litigiilor
Litigiile apărute între asigurător şi asigurat, precum şi între alte persoane, şi care ţin de executarea obligaţiilor de asigurare sînt soluţionate în instanţă judecătorească de drept comun sau economică competentă, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
[Art.59 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.03, în vigoare 08.07.03]
Asigurătorii înregistraţi pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, în termen de 18 luni de la intrarea ei în vigoare, vor majora capitalul lor social pînă la volumul stabilit la art.48 alin.(1).
[Art.60 introdus prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
Asigurătorii care nu vor îndeplini condiţiile stipulate la art.60, prin decizia Camerei Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale, în baza avizului Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii, vor fi radiaţi, conform legislaţiei în vigoare, din Registrul de stat al întreprinderilor. Pînă la radierea din registrul menţionat, asigurătorii în cauză îşi vor onora pe deplin obligaţiile contractuale sau vor transmite portofoliul lor de asigurări altor asigurători, conform art.29.
[Art.61 introdus prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
Guvernul va elabora şi va prezenta Parlamentului:
- în termen de 3 luni, proiectul de Lege cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule;
- în termen de 6 luni, proiectul de Lege cu privire la asigurări în redacţie nouă.
[Art.62 introdus prin Legea nr.93-XV din 06.03.03, în vigoare 25.03.03]
| PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA | M. SNEGUR |
or.Chişinău 15 iunie 1993. | |
| Nr.1508-XII. |
