D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.98g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor articolului

182 alin.(5) din Codul de procedură penală

(ridicarea provizorie a permisului

de conducere [2])

 

nr. 131  din  19.11.2020

 

Monitorul Oficial nr.344-351/186 din 18.12.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 18 iunie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 noiembrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a alin.(5) din articolul 182 şi alin.(1) din articolul 195 din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dorian Pîcălău, în interesele dlui Vasilii Platon, inculpat în dosarul nr.1-83/2019/16, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Veronica Cuculescu de la Judecătoria Orhei, sediul Rezina, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, se află în proces de examinare cauza penală privind învinuirea dlui Vasilii Platon de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(3) [Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe] din Codul penal.

4. Pe 24 aprilie 2019, procurorul de caz, dl Vasile Botnarenco, a înaintat un demers prin care a solicitat aplicarea în privinţa dlui Vasilii Platon a măsurii preventive sub formă de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.

5. Printr-o Încheiere din 2 mai 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Şoldăneşti, s-a dispus în privinţa dlui Vasilii Platon ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauza penală.

6. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Dorian Pîcălău a ridicat, în interesele dlui Vasilii Platon, excepţia de neconstituţionalitate a alin.(5) din articolul 182 şi a alin.(1) din articolul 195 din Codul de procedură penală, în faţa Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

7. Printr-o Încheiere din 10 iunie 2020, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a admis (potrivit dispozitivului) ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate doar în partea articolului 182 alin.(5) din Codul de procedură penală şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

„(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[...]”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 182

Ridicarea provizorie a permisului de conducere

a mijloacelor de transport

„[…]

(4) Judecătorul de instrucţie examinează, în cel mult 3 zile de la data depunerii, demersul motivat al procurorului care conduce sau efectuează urmărirea penală cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, cu emiterea unei încheieri care va conţine una dintre următoarele soluţii:

a) admiterea demersului şi ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;

b) respingerea demersului şi restituirea permisului de conducere titularului.

(5) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de judecătorul de instrucţie pe un termen ce nu poate depăşi termenul maxim prevăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport.

[...]”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Potrivit autorului sesizării, prevederile articolului 182 alin.(5) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, pentru că nu prevăd expres termenul maxim pentru care se aplică măsura ridicării provizorii a permisului de conducere în ore, zile, luni şi ani, fapt care poate conduce, practic, la aplicarea acesteia pe un termen nelimitat.

11. Acesta mai susţine că aplicarea măsurii preventive respective pe un termen nedeterminat afectează nu doar dreptul la libera circulaţie, dar şi dreptul judecătorului, care examinează fondul cauzei de a avea propria convingere asupra circumstanţelor cauzei, inclusiv asupra necesităţii de a aplica sau înlocui această măsură.

12. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 23, 27 şi 116 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „ce nu poate depăşi termenul maxim prevăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport” din articolul 182 alin.(5) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate menţionate stabilesc termenul de aplicare a măsurii ridicării provizorii a permisului de conducere a mijloacelor de transport.

17. Totodată, Curtea observă că autorul sesizării a invocat excepţia de neconstituţionalitate şi a prevederilor articolului 195 alin.(1) din Codul de procedură penală, care stabilesc condiţiile referitoare la înlocuirea, revocarea sau încetarea măsurii preventive. În acest context, Curtea notează că dispoziţiile articolului 195 alin.(1) din Codul de procedură penală nu pot fi reţinute spre examinare, pentru că judecătorul de caz în Încheierea din 10 iunie 2020 de admitere a excepţiei a reţinut doar articolul 182 alin.(5) din Codul de procedură penală (a se vedea supra §7). În acest context, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi poate fi ridicată doar în cazul în care are incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §78).

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care a fost aplicată măsura preventivă de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport (a se vedea supra §5). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanţa de judecată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea constată că prevederile articolului 182 alin.(5) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, fiind pronunţată Decizia nr.8 din 17 ianuarie 2019.

20. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate al cărei obiect este articolul 182 alin.(5) din Codul de procedură penală, este una repetată. De principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, §17; DCC nr.25 din 2 martie 2020, §19). Argumentele noi ale autorului sesizării se referă la faptul că prevederile contestate ale articolului 182 alin.(5) din Codul de procedură penală sunt contrare articolului 23 din Constituţie, pentru că aplicarea măsurii preventive respective pe un termen nedeterminat, conduce, în opinia sa, la aplicarea acesteia pe un termen nelimitat şi, respectiv, influenţează asupra necesităţii de a înlocui sau revoca această măsură.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §27; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, §19). Astfel, prin prisma argumentelor sesizării, aşa cum au fost prezentate de autor, Curtea trebuie să verifice, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.122 din 22 octombrie 2020, §24).

22. Aşadar, autorul excepţiei a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 27 [dreptul la libera circulaţie] şi 116 [statutul judecătorilor] din Constituţie.

23. Cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil. Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp, cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, §19; HCC nr.6 din 10 martie 2020, §25; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, §17).

24. Astfel, Curtea reţine că trebuie să verifice, dacă textul de lege contestat implică vreo ingerinţă în dreptul fundamental prevăzut de articolul 27 din Constituţie.

25. Examinând pretinsa încălcare a articolului 27 din Constituţie, Curtea reţine că instituirea unei astfel de măsuri preventive, care suspendă provizoriu dreptul de a conduce autovehicule, nu este de natură să afecteze dreptul la libera circulaţie, prin aplicarea măsurii contestate, pentru că persoana poate circula liber în continuare prin utilizarea unei varietăţi de mijloace de transport. Din aceste considerente, Curtea nu observă în prezenta cauză incidenţa articolului 27 din Constituţie.

26. De asemenea, Curtea reţine că prevederile articolului 116 din Constituţie, invocate de către autorul sesizării, se referă la independenţa şi la statutul judecătorului. Independenţa judecătorului implică exigenţa soluţionării litigiilor fără vreo ingerinţă externă. Astfel, Curtea a observat că dispoziţiile legale contestate nu afectează, per se, independenţa şi statutul judecătorului şi, prin urmare, consideră că în prezenta cauză nu este incident articolul 116 din Constituţie.

27. Totodată, Curtea notează că stabilirea termenului maxim de aplicare a măsurii preventive sub formă de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport ţine de politica procesual penală a statului.

28. Mai mult, în eventualitatea dispunerii ridicării permisului de conducere, judecătorul beneficiază de o marjă discreţionară privind termenul aplicării acesteia, având în vedere circumstanţele cauzei şi interesul public manifestat prin necesitatea garantării siguranţei circulaţiei rutiere şi, implicit, a vieţii şi a sănătăţii altor persoane, cu condiţia ca termenul respectiv să nu depăşească termenul maxim prevăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport.

29. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că la aplicarea acestei măsuri preventive judecătorul nu se pronunţă cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia conducătorului de vehicule. Ridicarea provizorie a permiselor de conducere ale persoanelor bănuite de comiterea unor infracţiuni din domeniul transporturilor (e.g. conducerea în stare avansată de ebrietate) urmăreşte scopul înlăturării de la conducerea mijloacelor de transport a şoferilor periculoşi, asigurând astfel siguranţa altor participanţi la trafic (a se vedea DCC nr.8 din 17 ianuarie 2019, §15). Sub acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că retragerea imediată a permiselor de conducere pentru comiterea unor infracţiuni în domeniul transporturilor reprezintă o măsură de urgenţă şi de precauţie. Acest fapt justifică aplicarea sa imediată şi nimic nu sugerează că scopul acestei măsuri este punitiv. Retragerea unui permis de conducere se deosebeşte de privarea de dreptul de a conduce, care reprezintă o pedeapsă aplicată de tribunale la sfârşitul procedurilor penale. Doar în acest ultim caz judecătorul se pronunţă cu privire la vinovăţia persoanei (a se vedea cauza Escoubet v. Belgia, 28 octombrie 1999, §37)(DCC nr.8 din 17 ianuarie 2019, §16).

30. Totodată, în jurisprudenţa sa, cu privire la pretinsa neclaritate a termenului pentru care poate fi dispusă ridicarea provizorie a permisului de conducere, Curtea a menţionat că, având în vedere faptul că instanţele de judecată sunt suverane în materie de interpretare a legii, ţine de competenţa acestora să interpreteze, să clarifice şi să înlăture dubiile referitoare la aplicarea articolului 182 din Codul de procedură penală, inclusiv cu privire la termenul aplicării măsurii preventive în discuţie (DCC nr.8 din 17 ianuarie 2019, §20).

31. Aşadar, pentru că nu s-a constatat incidenţa vreunui drept fundamental, Curtea nu va efectua o analiză a calităţii prevederilor legale contestate prin prisma articolului 23 din Constituţie.

32. De asemenea, Curtea reţine că, de fapt, autorul excepţiei de neconstituţionalitate ridică o problemă de interpretare şi de aplicare a prevederilor legale contestate. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, §15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §25; DCC nr.97 din 6 august 2020, §31). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, §50-51).

33. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 182 alin.(5) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dorian Pîcălău, în interesele dlui Vasilii Platon, inculpat în dosarul nr.1-83/2019/16, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.