D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.92g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 446 alin.(2) din Codul de procedură civilă

(încheierile şi deciziile judecătoreşti

care nu pot fi supuse revizuirii)

nr. 122  din  22.10.2020

Monitorul Oficial nr.286-292/169 din 06.11.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 10 iunie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 octombrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „Încheierile judecătoreşti care nu se referă la fondul cauzei, precum şi deciziile emise în privinţa acestora nu se supun revizuirii.” din articolul 446 alin.(2) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Victor Munteanu în interesele S.C. „Inter Trade Investment Company” S.R.L., parte în dosarul nr.3rh-2/2020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dl Vladislav Clima, dna Ecaterina Palanciuc şi dna Ala Malîi, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 21 august 2018, F.P.C. „Clasic CV” S.R.L. şi S.R.L. „Neaos” au depus o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, solicitând anularea actelor administrative. Pe 4 septembrie 2018, dl avocat Pavel Pitihin a depus, în interesele F.P.C. „Clasic CV” S.R.L. şi S.R.L. „Neaos”, o cerere de repunere în termenul de prescripţie a cererii de chemare în judecată depuse de către aceste companii.

4. În şedinţa de judecată, reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat a depus o cerere privind excepţia de tardivitate, solicitând respingerea acţiunii ca fiind tardivă.

5. Prin Încheierea din 17 octombrie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a respins cererea dlui avocat cu privire la repunerea în termen, a admis excepţia de tardivitate depusă de Serviciul Fiscal de Stat şi a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de companiile reclamante.

6. Pe 25 octombrie 2018 companiile reclamante au formulat un recurs împotriva Încheierii din 17 octombrie 2018.

7. Prin Decizia din 24 ianuarie 2019, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul declarat, a casat Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 17 octombrie 2018 cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă.

8. Rejudecând cauza, prin Încheierea din 22 aprilie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea companiilor reclamante de a fi repus termenul de prescripţie, iar cererea de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actelor administrative a fost declarată inadmisibilă.

9. Pe 3 mai 2019, companiile reclamante au contestat cu recurs Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 22 aprilie 2019. Recursul a fost respins prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2019.

10. Pe 18 decembrie 2019, F.P.C. „Clasic CV” S.R.L. şi S.R.L. „Neaos” au depus o cerere de revizuire a Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2019. Ulterior, pe 8 aprilie 2020, şi S.C. „Inter Trade Investment Company” S.R.L. a depus o cerere de revizuire a deciziei menţionate supra.

11. Pe 19 mai 2020, dl avocat Victor Munteanu a ridicat, în interesele S.C. „Inter Trade Investment Company” S.R.L., excepţia de neconstituţionalitate a articolului 446 alin.(2) teza II din Codul de procedură civilă.

12. Prin Încheierea din 19 mai 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]”.

Articolul 127

Proprietatea

„(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…]”.

14. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 446

Dispoziţiile judecătoreşti care pot fi supuse revizuirii

„(1) Pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanţele, încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanţelor judecătoreşti, în condiţiile prezentului capitol.

(2) Încheierile de încetare a procesului conform art.265 lit.c) şi d), precum şi cele prin care se respinge acţiunea ca fiind tardivă conform art.186¹ pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătoreşti care nu se referă la fondul cauzei, precum şi deciziile emise în privinţa acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul contestat al articolului 446 alin.(2) teza II din Codul de procedură civilă contravine prevederilor primului alineat al aceluiaşi articol şi îngrădeşte accesul liber la justiţie, atunci când stabileşte că încheierile judecătoreşti care nu se referă la fondul cauzei, precum şi deciziile emise în privinţa acestora nu se supun revizuirii.

16. În opinia sa, dispoziţiile contestate urmează a fi declarate neconstituţionale prin prisma normei generale de la articolul 446 alin.(1) din Codul de procedură civilă, iar soluţia corectă ar fi ca legislatorul să completeze textul contestat în vederea enumerării exhaustive a cazurilor în care nu poate fi iniţiată procedura de revizuire.

17. În argumentele sale, autorul sesizării indică articolele 9 [principiile fundamentale privind proprietatea], 20 [accesul liber la justiţie], 46 [dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia], 53 [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică] şi 127 [proprietatea] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi a procesului. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „Încheierile judecătoreşti care nu se referă la fondul cauzei, precum şi deciziile emise în privinţa acestora nu se supun revizuirii.” din articolul 446 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Prevederile acestui articol reglementează dispoziţiile judecătoreşti care pot fi supuse revizuirii.

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect o cerere de revizuire a unei decizii judecătoreşti irevocabile (a se vedea §10 supra). Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Curtea observă că prevederile contestate din articolul 446 alin.(2) din Codul de procedură civilă au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii (a se vedea DCC nr.39 din 14 martie 2019), dar sub alte aspecte decât cele invocate în prezenta sesizare.

24. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §27; DCC nr.24 din 2 martie 2020, §18; DCC nr.63 din 11 iunie 2020, §19; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, §19). Astfel, prin prisma argumentelor sesizării, aşa cum au fost prezentate de autorul excepţiei, Curtea trebuie să verifice, dacă prevederea contestată reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental din perspectiva articolelor 9, 20, 46, 53 şi 127 din Constituţie.

25. Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia prevederile contestate prin exceptarea de la procedura revizuirii a încheierilor judecătoreşti care nu se referă la fondul cauzei, precum şi a deciziilor emise în privinţa acestora, îi îngrădesc accesul liber la justiţie. Dispoziţiile articolului 20 din Constituţie garantează persoanei accesul liber la justiţie, inclusiv dreptul la o cale extraordinară de atac, cum este revizuirea, dacă acest drept este prevăzut de lege (a se vedea Bochan v. Ucraina (nr.2) [MC], 5 februarie 2015, §46 şi jurisprudenţa citată acolo). Codul de procedură civilă admite revizuirea, numai în condiţii şi cazuri strict determinate şi prevăzute în mod expres de cod, exceptând de la obiectul revizuirii dispoziţiile judecătoreşti care nu se referă la fondul cauzei. În acest context, Curtea notează că prevederea contestată nu ridică o problemă de constituţionalitate din perspectiva articolului 20 din Constituţie.

26. Curtea nu întrevede motive pentru a analiza contrarietatea textului criticat cu articolele 9, 46, 53 şi 127 din Constituţie, întrucât autorul excepţiei nu îşi argumentează criticile de neconstituţionalitate. Curtea reiterează că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (DCC nr.18 din 13 februarie 2020, §19; DCC nr.35 din 23 martie 2020, §20; DCC nr.44 din 18 mai 2020, §23). Prin urmare, Curtea nu poate accepta spre examinare în fond sesizarea în partea care ar putea fi raportată la aceste articole constituţionale. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele (DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, §25).

27. Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate în partea în care autorul pretinde că textul contestat din articolul 446 alin.(2) teza II din Codul de procedură civilă este în contradicţie cu prevederile alineatului (1) al aceluiaşi articol. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, §29; DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, §25). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acelaşi act normativ sau acte normative distincte nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, §50, 51).

28. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului „Încheierile judecătoreşti care nu se referă la fondul cauzei, precum şi deciziile emise în privinţa acestora nu se supun revizuirii.” din articolul 446 alin.(2) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Victor Munteanu în interesele S.C. „Inter Trade Investment Company” S.R.L., parte în dosarul nr.3rh-2/2020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.