D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.202g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a prevederilor articolului 19 alin.(3) din Legea nr.544

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului

(tragerea la răspundere penală a judecătorului)

 

nr. 25  din  16.02.2021

 

Monitorul Oficial nr.88-95/51 din 02.04.2021

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 8 decembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 16 februarie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 19 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dl Iurie Gundiuc, administratorul S.R.L. „Neocasa”, în dosarul nr.10-1335/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Alina Gorceac de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află în proces de examinare plângerea depusă de S.R.L „Neocasa” în conformitate cu prevederile articolului 313 din Codul de procedură penală referitoare la declararea nulităţii refuzului de a examina o plângere privind tragerea la răspundere penală a unui judecător.

4. Pe 27 iulie 2020, un procuror din cadrul Procuraturii Generale a comunicat administratorului S.R.L „Neocasa” răspunsul nr.22-188/20-738, prin care l-a informat că, potrivit articolului 19 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.

5. Nefiind de acord cu răspunsul prezentat de procuror, administratorul S.R.L „Neocasa” a contestat răspunsul la procurorul ierarhic superior. Pe 3 august 2020, prin răspunsul nr.22-188/20-782, procurorul ierarhic superior i-a respins cererea, invocând prevederile articolului 19 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

6. Pe 3 august 2020, administratorul S.R.L. „Neocasa” a depus în instanţa de judecată o plângere, în conformitate cu articolul 313 din Codul de procedură penală.

7. Pe 29 septembrie 2020, în cadrul şedinţei de judecată, dl Iurie Gundiuc, administratorul S.R.L. „Neocasa”, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

8. Prin Încheierea din 13 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 19 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]”.

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

[…]”.

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţarii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.”

10. Prevederile relevante din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 19

Inviolabilitatea judecătorului

„[…]

(3) Judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.

(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile Codului de procedură penală. În cazul săvârşirii de către judecător a infracţiunilor specificate la art.243, 324, 326 şi 330² ale Codului penal al Republicii Moldova, precum şi în cazul infracţiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.

[…]”.

[Articolul 19 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului în redacţia de până la adoptarea Legii nr.205 din 26 noiembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative]

Articolul 19

Inviolabilitatea judecătorului

„[…]

(3) Judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată, cu excepţia cazului în care vinovăţia acestuia a fost stabilită prin sentinţă definitivă sau, în cadrul unei proceduri disciplinare, s-a constatat intenţia ori neglijenţa gravă în acţiunile sau inacţiunile sale, care au dus la una dintre consecinţele prevăzute la art.2007 alin.(1) lit.c) din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002.

(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile Codului de procedură penală. În cazul săvârşirii de către judecător a infracţiunilor specificate la art.243, 324, 326 şi 330² ale Codului penal al Republicii Moldova, precum şi în cazul infracţiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.

[Articolul 19 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului în redacţia Legii nr.205 din 26 noiembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative]

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire

penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii

„(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

[…]

(4) Plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. Neprezentarea persoanei care a depus plângerea şi/sau a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii nu împiedică examinarea acesteia. Procurorul este obligat să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare. În cadrul examinării plângerii, procurorul şi persoana care a depus plângerea, precum şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii dau explicaţii.

[…]”.

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul ei susţine că prevederile articolului 19 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului sunt neconstituţionale, pentru că nu-i permit petiţionarului să solicite pornirea cauzei penale în privinţa judecătorului care a pronunţat o încheiere contrară legii. Potrivit autorului excepţiei, acest fapt generează încălcarea dreptului de acces liber la justiţie şi la apărare.

13. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 8, 20, 26 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces (a se vedea supra §1). Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 19 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului, care stabilesc că judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.

18. Curtea reţine că după adoptarea încheierii judecătoreşti prin care a fost admisă cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate, pe data de 26 noiembrie 2020, Parlamentul a adoptat Legea nr.205 pentru modificarea unor acte normative, care conţine textul contestat de autorul sesizării într-o nouă redacţie. Prin urmare, începând cu 25 decembrie 2020, data intrării în vigoare a Legii nr.205 pentru modificarea unor acte normative, articolul 19 alin.(3) din legea contestată are următoarea redacţie: „Judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată, cu excepţia cazului în care vinovăţia acestuia a fost stabilită prin sentinţă definitivă sau, în cadrul unei proceduri disciplinare, s-a constatat intenţia ori neglijenţa gravă în acţiunile sau inacţiunile sale, care au dus la una dintre consecinţele prevăzute la art.2007 alin.(1) lit.c) din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002.”

19. În aceste condiţii, Curtea reiterează că, pornind de la natura excepţiei de neconstituţionalitate, ea poate fi ridicată şi asupra actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă în soluţionarea cauzei (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §73). Astfel, Curtea va analiza prevederile contestate în redacţia de până la adoptarea Legii nr.205 din 26 noiembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative, prin prisma argumentelor autorului.

20. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanţa de judecată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea §3-6 supra).

21. Curtea observă că prevederile legale contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept constituţional. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.56 din 2 iunie 2020, §21; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, §35; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, §25; DCC nr.116 din 13 octombrie 2020, §18; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, §22; DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, §18).

23. Aşadar, autorul excepţiei a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 20 [accesul liber la justiţie], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

24. Curtea reţine că, potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Prin urmare, această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 4, 8 şi 26 din Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.33 din 19 martie 2020, §31).

25. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil acest articol autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.94 din 4 august 2020, §24; DCC nr.142 din 15 decembrie 2020, §27).

26. În continuare, Curtea va analiza dacă prevederile articolului 19 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului implică vreo ingerinţă în dreptul garantat de articolul 20 din Constituţie.

27. Curtea notează că nu reţine argumentele invocate de autorul sesizării în privinţa existenţei unei ingerinţe în articolul 20 din Constituţie. Analizând prevederile contestate, Curtea observă că din conţinutul acestora rezultă că judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.

28. Totodată, Curtea remarcă faptul că, potrivit alin.(4) din articolul 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului, urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul său, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile Codului de procedură penală.

29. Astfel, prevederile legale în discuţie permit tragerea judecătorilor la răspundere penală în exercitarea funcţiilor lor judiciare în cazul stabilirii prin sentinţă definitivă a abuzului criminal. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentele autorului sesizării cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie.

30. Faptul că procurorii au refuzat pornirea urmăririi penale împotriva unui judecător în baza normei contestate nu reprezintă o problemă de ordin constituţional, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare îi revine instanţei de judecată competente (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §25; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, §56; DCC nr.35 din 23 martie 2020, §29).

31. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 19 alin.(3) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dl Iurie Gundiuc, administratorul S.R.L. „Neocasa”, în dosarul nr.10-1335/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.