D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.129g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 207 din Codul penal şi din Legea nr.269 din

9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova

(scoaterea ilegală a copiilor din ţară şi stabilirea

domiciliului minorului în străinătate)

 

nr. 128  din  29.10.2020

 

Monitorul Oficial nr.313-317/180 din 27.11.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 30 iulie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 29 octombrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor „sau pe altă cale ilegală” din articolul 207 din Codul penal şi „să se domicilieze în străinătate” din articolul 1 alin.(4) din Legea nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, ridicată de dl avocat Sergiu Guţu, în interesele dlui Dorel Găvaze, inculpat în dosarul nr.1-118/19, pendinte la Judecătoria Edineţ, sediul Ocniţa.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Irina Dragulean din cadrul Judecătoriei Edineţ, sediul Ocniţa, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Edineţ, sediul Ocniţa, se află cauza penală nr.1-118/19, în care dl Dorel Găvaze este învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 207 [scoaterea ilegală a copiilor din ţară] din Codul penal.

4. Conform actului de învinuire, dl Dorel Găvaze ar fi urmărit scopul de a-şi scoate ilegal copiii din ţară pentru a-şi stabili cu ei domiciliul în Federaţia Rusă, contrar prevederilor articolului 1 alin.(4) [dreptul de ieşire şi intrare în Republica Moldova] din Legea nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova.

5. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Sergiu Guţu a ridicat, în interesele dlui Dorel Găvaze, excepţia de neconstituţionalitate a textelor „sau pe altă cale ilegală” din articolul 207 din Codul penal şi „să se domicilieze în străinătate” din articolul 1 alin.(4) din Legea nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, în faţa Judecătoriei Edineţ, sediul Ocniţa.

6. Printr-o Încheiere din 27 iulie 2020, Judecătoria Edineţ, sediul Ocniţa, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

„(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 207

Scoaterea ilegală a copiilor din ţară

„Scoaterea copilului din ţară în baza unor acte false sau pe altă cale ilegală, precum şi abandonarea lui în străinătate în scopuri altele decât cele indicate la art.206, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova sunt următoarele:

Articolul 1

Dreptul de ieşire şi intrarea în Republica Moldova

„[…]

(4) În cazul în care minorul pleacă să se domicilieze în străinătate, este necesar consimţământul, exprimat prin declaraţie, al ambilor părinţi ale căror semnături se legalizează notarial, iar în cazul altor reprezentanţi legali – consimţământul acestora, exprimat prin decizie a autorităţii tutelare.

[…]”

10. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 38

Domiciliul şi reşedinţa temporară

„(1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta îşi are reşedinţa obişnuită. Se consideră că persoana îşi păstrează domiciliul atât timp cât nu şi-a stabilit un altul.

[…]

(4) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo reşedinţa obişnuită. Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la autorităţile competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.

[...].”

Articolul 40

Domiciliul minorului şi al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu

„(1) Domiciliul minorului în vârstă de până la 14 ani este la părinţii săi sau la acel părinte la care locuieşte permanent.

[…].”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră neconstituţionale textele „sau pe altă cale ilegală” din articolul 207 din Codul penal şi „să se domicilieze în străinătate” din articolul 1 alin.(4) din Legea nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, deoarece nu întrunesc condiţiile de calitate ale legii.

12. Acesta susţine că neclaritatea textelor contestate permite o interpretare extensivă şi defavorabilă din partea organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată.

13. În opinia lui, prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 22 [neretroactivitatea legii], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 27 [dreptul la libera circulaţie] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal şi Legea cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele „sau pe altă cale ilegală” din articolul 207 [scoaterea ilegală a copiilor din ţară] din Codul penal şi „să se domicilieze în străinătate” din articolul 1 alin.(4) [dreptul de ieşire şi intrare în Republica Moldova] din Legea nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova. Prevederile contestate stabilesc infracţiunea de scoatere a copiilor din ţară şi cerinţele privind domicilierea minorului în străinătate.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care inculpatul este învinuit de comiterea infracţiunii de scoatere ilegală a copiilor din ţară cu scopul de a-şi stabili domiciliul cu ei în străinătate (a se vedea supra §3 şi 4). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, §18).

21. Aşadar, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele contestate sunt neclare şi imprevizibile, fapt care conduce la o interpretare extensivă şi defavorabilă.

22. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a textului „sau pe altă cale ilegală” din articolul 207 din Codul penal, Curtea notează că prevederile articolului 23 din Constituţie nu-i impun legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept penal substanţial. În acest context, pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, multe legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (a se vedea DCC nr.131 din 5 decembrie 2019, §30, şi jurisprudenţa citată acolo). Astfel, Curtea reţine că legea conţine formulări care permit a fi adaptate la o multitudine de situaţii care nu pot fi expres enumerate.

23. Referitor la textul „să se domicilieze în străinătate” din articolul 1 alin.(4) din Legea nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, Curtea reţine că problema ridicată de autorul excepţiei este reglementată în legislaţie, în special, în Codul civil.

24. Astfel, potrivit articolului 38 din Codul civil, domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta îşi are reşedinţa obişnuită. Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo reşedinţa obişnuită. Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la autorităţile competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.

25. De asemenea, potrivit articolului 40 din Codul civil, domiciliul minorului în vârstă de până la 14 ani este la părinţii săi sau la acel părinte la care locuieşte permanent.

26. Curtea reţine că, printr-o interpretare rezonabilă şi sistematică, interpretul legii poate să identifice sensul noţiunii în discuţie. De altfel, Curtea precizează că principiul coerenţei sistemului juridic impune ca interpretul legii să aibă în vedere toate normele juridice relevante ale sistemului de drept naţional. Instanţele judecătoreşti pot stabili sensul noţiunilor în discuţie doar în baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenului. Astfel, Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.23 din 29 martie 2018, §30; DCC nr.23 din 25 februarie 2019, §26; DCC nr.14 din 10 februarie 2020, §27).

27. Mai mult, Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, §15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §25; DCC nr.97 din 6 august 2020, §31). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, §50-51).

28. Aceste considerente scutesc Curtea să verifice incidenţa articolelor din Constituţie invocate de către autorul excepţiei.

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „sau pe altă cale ilegală” din articolul 207 din Codul penal şi „să se domicilieze în străinătate” din articolul 1 alin.(4) din Legea nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, ridicată de dl avocat Sergiu Guţu, în interesele dlui Dorel Găvaze, inculpat în dosarul nr.1-118/19, pendinte la Judecătoria Edineţ, sediul Ocniţa.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.