D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.218g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 23 alin.(4) şi (6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind

declararea averii şi intereselor personale

 

nr. 16  din  10.02.2020

 

Monitorul Oficial nr.102/56 din 10.04.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 10 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 10 februarie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alin.(4) şi alin.(6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, ridicată de către dl avocat Vitalie Nagacevschi, în dosarul nr.3-322/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Viorica Dodon de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, se află acţiunea în contencios administrativ depusă de dna Olga Arsenie împotriva Autorităţii Naţionale de Integritate cu privire la anularea actului de constatare.

4. În şedinţa de judecată din 28 noiembrie 2019, dl avocat Vitalie Nagacevschi a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 23 alin.(4) şi alin.(6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale [răspunderea pentru încălcarea prevederilor Legii privind declararea averii şi intereselor personale].

5. Prin încheierea din 2 decembrie 2019, instanţa de judecată a admis cererea privind ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

 

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„ […]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Legii privind declararea averii şi a intereselor personale nr.133 din 17 iunie 2016 sunt următoarele:

Articolul 12

Categoriile conflictelor de interese şi modul

de declarare a acestora

„(1) Subiectul declarării se poate afla în conflicte de interese ce pot fi împărţite în următoarele categorii:

a) conflict de interese potenţial;

b) conflict de interese real;

c) conflict de interese consumat.

[…]

(3) Conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este chemat să rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie direct sau prin intermediul unei persoane terţe un act juridic, să ia o decizie sau să participe la luarea unei decizii în care are interese personale sau care vizează persoane ce îi sunt apropiate, persoanele fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial şi care influenţează sau pot influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică.

(4) În cazul apariţiei unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat:

a) să informeze şeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se află;

b) să nu rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică pînă la soluţionarea conflictului de interese.

(5) Informarea despre apariţia unui conflict de interese real se va face până la soluţionarea cererii/demersului, emiterea actului administrativ, încheierea, directă sau prin intermediul unei persoane terţe, a actului juridic, participarea la luarea deciziei sau luarea deciziei şi va lua forma unei declaraţii scrise ce trebuie să conţină date despre natura conflictului de interese şi despre modul în care acesta influenţează sau poate influenta îndeplinirea imparţială şi obiectivă a mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică.

(6) Declaraţia privind conflictul de interese real se înregistrează în Registrul declaraţiilor privind conflicte de interese, ţinut conform anexei nr.4 de către persoana desemnată de conducătorul organizaţiei publice.

[…]

(10) Conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de rezolvare a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic, de luare sau de participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică cu încălcarea prevederilor alin.(4) şi (7).”

Articolul 23

Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

„(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.

[…]

(4) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat că acesta a soluţionat o cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese constituie temei pentru răspunderea contravenţională sau penală şi pentru revocarea, destituirea sau, după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză.

[…]

(6) Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcţie potrivit prevederilor alin.(3)-(5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică, cu excepţia funcţiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia publică ori de demnitate publică respectivă sau din data încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, ea nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

[…]”.

8. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 313²

Nedeclararea sau nesoluţionarea conflictului de interese

„(1) Nedeclararea conflictului de interese de către persoana care activează în cadrul unei organizaţii publice în sensul Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale

se sancţionează cu amendă de la 45 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 120 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

(2) Nesoluţionarea conflictului de interese în conformitate cu prevederile Legii privind declararea averii şi intereselor personale

se sancţionează cu amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 180 la 240 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Potrivit autorului sesizării, normele contestate instituie sancţiuni care nu au o natură penală, contravenţională sau disciplinară. Acesta consideră că sancţiunile în discuţie sunt prevăzute de o lege specială şi pot fi aplicate pentru încălcarea prevederilor legale ce reglementează aflarea într-un conflict de interese consumat.

10. De asemenea, autorul consideră că aplicarea sancţiunilor enunţate mai sus nu este limitată în timp. Legea nu stabileşte un termen, în cadrul căruia sancţiunile pot fi aplicate şi la expirarea căruia aceste sancţiuni nu mai pot fi aplicate. Prin urmare, legea nu prevede un termen de prescripţie în interiorul căruia sancţiunile din speţă pot fi aplicate.

11. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolului 23 alin.(2) din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii privind declararea averii şi intereselor personale, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Vitalie Nagacevschi în dosarul nr.3-322/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 23 alin.(4) şi alin.(6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale. Curtea constată aplicabilitatea normei contestate în această cauză.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea notează că prevederile criticate de la articolul 23 alin.(6) din Lege au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate într-o altă sesizare din perspectiva încălcării principiului ne bis in idem (a se vedea DCC nr.143 din 16 decembrie 2019).

17. Totodată, Curtea notează că articolul 23 din Constituţie nu are o existenţă de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, §35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, §18; DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, §22). Curtea a stabilit că calitatea unei legi nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental şi constată faptul că autorul sesizării nu a argumentat ingerinţa într-un drept fundamental.

18. Curtea reiterează că o normă de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să-i permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţe, consecinţele acestei conduite (DCC nr.142 din 22 noiembrie 2018, §24).

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea nu identifică elemente care ar susţine concluzia privind lipsa de claritate a textului contestat, care l-ar împiedica pe destinatar să decidă în privinţa conduitei sale prin prisma articolului 23 alin.(2) din Constituţie.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că:

„21. [...] în conformitate cu articolul 12 alin.(4) din Legea privind declararea averii şi intereselor personale, în cazul apariţiei unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat să informeze organul ierarhic superior imediat şi să nu rezolve sau să emită acte administrative până la soluţionarea conflictului de interese, în caz contrar fiind pasibil de răspundere contravenţională conform articolului 313² alineatele (1) şi (2) din Codul contravenţional.

22. Prin urmare, Curtea constată că răspunderea contravenţională devine incidentă pentru „nedeclararea” şi „nesoluţionarea” conflictului de interese real existent, adică pentru inacţiunea subiectului.

23. În acelaşi timp, pentru conflictul de interese consumat (acţiunea subiectului) interdicţia intervine ca sancţiune de a mai exercita o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării [articolul 23 alin.(6) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale].

24. Prin acţiunea subiectului se înţelege fapta subiectului declarării de rezolvare a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic, de luare sau de participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică cu încălcarea prevederilor legii.

25. Legislatorul a definit clar tipurile de conflicte de interese şi limita întinderii acestora, fiind previzibile consecinţele lor în funcţie de acţiunea/inacţiunea subiectului. Consecinţele încălcării prevederilor conţinute în Legea privind declararea averii şi a intereselor personale sunt previzibile pentru destinatarii normelor. Astfel, subiectul declarării este obligat să declare şi să soluţioneze un conflict de interese real pentru a evita survenirea conflictului de interese consumat (în cazul acestor inacţiuni survenind răspunderea contravenţională sau penală, după caz), iar în situaţia în care subiectul totuşi prin acţiune admite conflictul de interese consumat, inspectorul de integritate aplică prin actul de constatare interdicţia stabilită de articolul 23 alin.(6) din Legea privind declararea averii şi intereselor personale” (a se vedea DCC nr.143 din 16 decembrie 2019, §§21-25).

21. În acest sens, articolul 23 alin.(1) prevede că încălcarea prevederilor Legii privind declararea averii şi a intereselor personale atrage răspundere disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz. Respectiv, în cazul răspunderii penale sau contravenţionale sunt valabile termenele de prescripţie stabilite de legislaţia penală şi contravenţională. Astfel, în cazul infracţiunilor, articolul 60 din Codul penal stabileşte prescripţia tragerii la răspundere penală în funcţie de tipul de infracţiune. Prescripţia răspunderii contravenţionale este reglementată de articolul 30 din Codul contravenţional.

22. Totodată, Curtea menţionează că şi Codul muncii prevede la articolul 209 termenele pentru care se aplică sancţiunile disciplinare. Prin urmare, Curtea constată că în funcţie de acţiunea/inacţiunea subiectului survine răspunderea conform legii cu respectarea termenelor de prescripţie menţionate supra.

23. De asemenea, Curtea menţionează că potrivit prevederilor articolului 23 alin.(6) din Lege: „Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcţie potrivit prevederilor alin.(3) – alin.(5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică, cu excepţia funcţiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia publică ori de demnitate publică respectivă sau din data încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, ea nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului”. Prin urmare, legea a stabilit cu suficientă claritate momentul în care începe efectul sancţiunii de decădere din dreptul de a exercita o funcţie, nefiind lăsată la discreţia inspectorului de integritate.

24. În acest context, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate nu intră în sfera controlului de constituţionalitate dat fiind faptul că motivele autorului se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii (a se vedea DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, §15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, §22; DCC nr.1 din 16 ianuarie 2020, §26; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §22).

25. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alin.(4) şi alin.(6) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, ridicată de către dl avocat Vitalie Nagacevschi, în dosarul nr.3-322/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.