D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.170g/2018 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200

alin.(3) din Codul de procedură penală

(suspendarea provizorie din funcţie [nr.2])

 

nr. 142  din  22.11.2018

 

Monitorul Oficial nr.86-92/46 din 08.03.2019

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 19 noiembrie 2018,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 noiembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.3-288/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 19 noiembrie 2018, de către dna judecător Zinaida Talpalaru de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin demersul nr.252 din 6 ianuarie 2017, Procuratura Anticorupţie a solicitat de la Serviciul Vamal suspendarea din funcţie a dlui Igor Pascari, învinuit că ar fi comis împreună cu alte nouă persoane infracţiunile prevăzute de articolele 284 alin.(1) [crearea sau conducerea unei organizaţii criminale] şi 324 alin.(4) [coruperea pasivă în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale] din Codul penal.

4. Între timp, pe 20 ianuarie 2017, cauza penală de învinuire a dlui Igor Pascari a fost trimisă în judecată, acum fiind pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

5. Prin ordinul nr.210-p din 27 februarie 2017, în baza articolelor 76 lit.g) din Codul muncii şi 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, Serviciul Vamal a dispus suspendarea dlui Igor Pascari din funcţia de inspector principal al Biroului Vamal Centru, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti privind cauza penală de învinuire a acestuia.

6. Pe 23 ianuarie 2018, dl Igor Pascari a depus o cerere la Serviciul Vamal prin care a solicitat reîncadrarea în funcţie înainte de expirarea perioadei pentru care a fost dispusă suspendarea raporturilor de serviciu.

7. Serviciul Vamal a respins această cerere prin răspunsul nr.p-35/18 din 13 februarie 2018.

8. Nefiind de acord cu acest răspuns, dl Igor Pascari l-a contestat pe 12 martie 2018 la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

9. Pe 26 octombrie 2018, în cadrul şedinţei instanţei de judecată, dl avocat Gheorghe Malic, reprezentant al dlui Igor Pascari, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 76 lit.g) din Codul muncii şi 200 alin.(3) din Codul de procedură penală. Aceste articole reglementează suspendarea provizorie din funcţie a persoanei în cazul trimiterii în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată.

10. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din aceeaşi dată, s-a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei doar în privinţa articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală. Cu privire la contestarea articolului 76 lit.g) din Codul muncii, instanţa de judecată a reţinut că acest articol a fost supus anterior controlului de constituţionalitate din perspectiva aceloraşi critici de neconstituţionalitate şi, prin urmare, Curtea Constituţională l-a recunoscut constituţional (a se vedea HCC nr.6 din 3 martie 2016).

 

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[...]”

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 200

Suspendarea provizorie din funcţie

„(1) Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

(2) Persoanei suspendate provizoriu din funcţie i se întrerupe remunerarea muncii, însă perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din funcţie în calitate de măsură procesuală de constrîngere se ia în calcul în vechimea generală de muncă.

(3) Suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Hotărârea administraţiei instituţiei de suspendare din funcţie poate fi atacată la judecătorul de instrucţie.”

13. Prevederile relevante ale Codului muncii sunt următoarele:

Articolul 75

Noţiuni generale

„(1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor, prin acordul părţilor sau la iniţiativa uneia dintre părţi.

[...]

(4) Suspendarea contractului individual de muncă şi reluarea activităţii de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.76 lit.a) şi b) şi art.78 alin.(1) lit.d¹) şi e), se face prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariatului, contra semnătură, cel târziu la data suspendării contractului individual de muncă sau a reluării activităţii de muncă.”

Articolul 76

Suspendarea contractului individual de muncă

în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor

„Contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de:

[...]

g) trimitere în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

[...]”

14. Prevederile relevante ale Legii nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public sunt următoarele:

Articolul 55

Reîncadrarea în funcţia publică

„[...]

(2) Reîncadrarea funcţionarului public în funcţia publică înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu se face la cererea acestuia, depusă cu cel puţin 14 zile înainte de reîncadrare.

(2¹) Reîncadrarea funcţionarului public în condiţiile alin.(1) şi (2) se dispune prin act administrativ al persoanei/organului care are competenţă legală de numire în funcţie.

(3) Pe perioada suspendării raporturilor de serviciu, autorităţile publice au obligaţia să rezerve funcţia publică. Ocuparea acesteia de către o altă persoană se face pe o perioadă determinată. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât la iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public respectiv, cu excepţia încetării raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat faptul că prevederile articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală nu corespund cerinţelor de calitate a legii, pentru că nu reglementează cu suficientă claritate procedura de suspendare provizorie din funcţie.

16. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate nu stabilesc garanţii împotriva abuzurilor autorităţilor publice, deoarece nu reglementează un termen fix pentru care poate fi dispusă suspendarea provizorie din funcţie şi nu prevăd un mecanism de control periodic privind necesitatea menţinerii acesteia.

17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 4, 20, 23, 39, 43, 46, 47 şi 53 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.3-288/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, conform cărora:

„(3) Suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Hotărârea administraţiei instituţiei de suspendare din funcţie poate fi atacată la judecătorul de instrucţie.”

22. Deşi autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate ar fi contrare articolelor 4, 20, 23, 39, 43, 46, 47 şi 53 din Constituţie, în realitate, acesta susţine că dispoziţiile în discuţie nu corespund cerinţelor de calitate a legii, pentru că nu ar reglementa cu suficientă claritate procedura de suspendare provizorie din funcţie, nu ar stabili un termen fix de suspendare din funcţie şi, în fine, nu ar prevedea un mecanism de control periodic privind necesitatea menţinerii acesteia. Aşadar, având în vedere aceste argumente şi dată fiind calitatea sa de suveran în materie de control al constituţionalităţii (a se vedea HCC nr.7 din 26 aprilie 2018, §23; HCC nr.15 din 22 mai 2018, §24; HCC nr.20 din 4 iulie 2018, §47), Curtea consideră că această excepţie trebuie examinată prin prisma prevederilor articolului 23 alin.(2) din Constituţie, normă care instituie criteriile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească un act normativ.

23. Nu există niciun dubiu cu privire la faptul că dispoziţiile contestate îndeplinesc condiţia accesibilităţii. Codul de procedură penală este publicat în Monitorul Oficial, iar publicul larg are acces la acesta. În consecinţă, Curtea trebuie să stabilească dacă prevederile contestate sunt previzibile.

24. De principiu, norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să-i permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţe, consecinţele acestei conduite.

25. Totodată, pentru ca legea să îndeplinească cerinţa previzibilităţii, ea trebuie să stabilească cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a discreţiei relevante acordate autorităţilor publice, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a-i oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (e.g. a se vedea Sissanis v. România, 25 ianuarie 2007, §66).

26. Raportând cele menţionate supra la pretinsa problemă de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, Curtea constată că, în conformitate cu articolul 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, suspendarea provizorie din funcţie este decisă de administraţia instituţiei în care funcţionează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală.

27. Textul „în condiţiile legii” sugerează existenţa unei norme de trimitere. Sub acest aspect, potrivit articolului 76 lit.g) din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe care nu depind de voinţa părţilor în cazul trimiterii în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

28. Scopul pentru care a fost reglementată posibilitatea suspendării contractului individual de muncă, în cazul trimiterii în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată, este ca angajatorul să împiedice salariatul să mai comită în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe care le are fapte de natura celor pentru care este cercetat penal şi să îl împiedice să mai producă prejudicii. Prevederile articolului 76 lit.g) din Codul muncii au fost concepute pentru protejarea interesului public, prin înlăturarea persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni legate de funcţia respectivă, împiedicând astfel alte asemenea fapte (a se vedea HCC nr.6 din 3 martie 2016, §83 şi §91).

29. În acelaşi sens, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, scopul măsurii suspendării nu este unul punitiv, ci de precauţie şi provizoriu, în măsura în care priveşte apărarea interesului public prin suspendarea din funcţie a unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni de serviciu, şi astfel de prevenire a altor posibile acte similare sau consecinţe ale unor asemenea acte [a se vedea cazul Ţehanciuc v. România (dec.), 22 noiembrie 2011, §19].

30. Dispoziţiile legale privind suspendarea din funcţie pot avea un caracter necesar atunci când sunt determinate de situaţii cu caracter temporar care fac imposibilă exercitarea funcţiei. De fapt, suspendarea din funcţie ar putea fi dictată de necesitatea de a asigura protecţia instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale (a se vedea DCC nr.89 din 6 septembrie 2017, §40).

31. Cu privire la procedura de suspendare provizorie din funcţie şi încetarea acesteia, articolul 75 alin.(4) din Codul muncii stabileşte că suspendarea contractului individual de muncă şi reluarea activităţii de muncă au loc ca urmare a emiterii unui ordin (dispoziţii, decizii, hotărâri) al angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariatului, contra semnătură, cel târziu la data suspendării contractului individual de muncă sau a reluării activităţii de muncă. Aşadar, Curtea constată că legislatorul a reglementat o procedură suficient de clară pentru dispunerea suspendării provizorii din funcţie a persoanei.

32. Actul de suspendare din funcţie poate fi contestat în faţa instanţei de judecată. Dincolo de acest fapt, articolul 55 alin.(2) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public reglementează posibilitatea depunerii unei cereri la angajator pentru reîncadrarea funcţionarului public în funcţia publică înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu. În acest sens, angajatorului îi revine sarcina de a analiza cererea în discuţie. Un eventual refuz al angajatorului poate fi contestat în instanţa de judecată. Astfel, Curtea constată că există un control judecătoresc care poate cenzura pretinsele abuzuri ale angajatorului.

33. Cu privire la termenul pentru care poate fi dispusă suspendarea provizorie din funcţie, Curtea observă că, în conformitate cu articolul 76 lit.g) din Codul muncii, suspendarea persoanei poate fi menţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. În cazul Ţehanciuc v. România , citat mai sus, §20, Curtea Europeană a reţinut că reclamantul a fost suspendat din funcţie începând cu trimiterea dosarului penal în judecată (în care era învinuit, între altele, de acte de corupţie) şi până la pronunţarea deciziei definitive de către instanţă. Suspendarea din funcţie pentru această perioadă de timp nu a ridicat vreo problemă din perspectiva Convenţiei Europene.

34. În acest context, Curtea Constituţională nu remarcă niciun motiv pentru care ar ajunge la o altă constatare. Mai mult, aşa cum s-a notat mai sus, persoana poate contesta necesitatea menţinerii suspendării, mai ales în cazul apariţiei unor noi aspecte sau al unor schimbări în situaţia sa. În fine, instanţelor de judecată le revine sarcina de a verifica dacă mai este necesară menţinerea suspendării şi, în consecinţă, de a asigura un echilibru corect între interesele concurente.

35. Curtea reţine că pe perioada suspendării raporturilor de serviciu autorităţile publice au obligaţia să rezerve funcţia publică [a se vedea articolul 55 alin.(3) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008]. În ipoteza în care în privinţa persoanei suspendate din funcţie este pronunţată o sentinţă de achitare, aceasta este reîncadrată în funcţie şi poate solicita repararea prejudiciului (inclusiv încasarea salariului) în conformitate cu Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

36. Rezumând cele enunţate supra, Curtea observă că dispoziţiile contestate sunt suficient de previzibile pentru destinatarii săi. Acestea îşi găsesc detalierea în alte prevederi legale. Curtea reaminteşte că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.23 din 29 martie 2018, §30).

37. De asemenea, prevederile contestate sunt compensate în mod suficient cu garanţii procesuale, inclusiv în cadrul procesului ulterior în faţa instanţei de judecată.

38. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.3-288/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.