H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 343⁸ din Codul de procedură civilă

(aprecierea rezultatului testului

de integritate profesională)

(sesizarea nr.41g/2021)

 

nr. 37  din  07.12.2021

 

Monitorul Oficial nr.315-324/225 din 24.12.2021

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 25 februarie 2021,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003:

– textul „confirmă sau modifică propunerea instituţiei care evaluează integritatea instituţională cu privire la aprecierea comportamentului agentului public testat şi constată, prin încheiere, rezultatele testării integrităţii profesionale” din articolul 343⁸ alin.(2);

– textul „de către instituţia care evaluează integritatea instituţională” din articolul 343⁸ alin.(4);

– articolul 343⁸, în partea în care nu prevede participarea agentului public testat la aprecierea rezultatului testării integrităţii profesionale de către instanţa de judecată,

ridicată de dl Sergiu Buruiană, reclamant în dosarul nr.3a-1410/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău (format din domnii Anatolie Minciuna şi Ion Muruianu şi doamna Ecaterina Palanciuc), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 16 septembrie 2021, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Centrului Naţional Anticorupţie, Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice, Institutului de Reforme Penale, Centrului de Resurse Juridice din Moldova, Transparency International – Moldova.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl avocat Victor Panţîru, reprezentantul autorului sesizării, dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului, dl Iulian Rusu, reprezentantul Guvernului, şi dna Tatiana Pavalachi, reprezentanta Centrului Naţional Anticorupţie.

 

ÎN FAPT

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

6. Pe 25 februarie 2019, Centrul Naţional Anticorupţie a adoptat o decizie de iniţiere a testării integrităţii profesionale a dlui Sergiu Buruiană, care a fost autorizată de Judecătoria Chişinău, sediul Centru, printr-o încheiere din 5 martie 2019.

7. Pe 3 septembrie 2019, Centrul Naţional Anticorupţie a adoptat o decizie de prelungire a efectuării testării integrităţii profesionale. Prin Încheierea din 5 septembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a autorizat decizia menţionată.

8. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a apreciat rezultatele testării integrităţii profesionale.

9. Pe 8 mai 2020, Comisia de disciplină a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului (în continuare – Inspectoratul) a examinat raportul privind efectuarea anchetei de serviciu în cazul înregistrării rezultatului negativ al testului de integritate profesională şi al neadmiterii manifestărilor de corupţie.

10. Prin Ordinul nr.275-d din 19 mai 2020, Inspectoratul i-a aplicat dlui Sergiu Buruiană sancţiunea disciplinară a destituirii din funcţia publică, cu încetarea raporturilor de serviciu de pe data de 20 mai 2020.

11. Pe 18 iunie 2020, dl Sergiu Buruiană a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea ordinului menţionat supra şi restabilirea în funcţia publică deţinută anterior.

12. Prin Hotărârea din 29 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea de chemare în judecată formulată de dl Sergiu Buruiană.

13. Pe 1 decembrie 2020, dl Sergiu Buruiană a formulat un apel împotriva hotărârii primei instanţe.

14. Pe 10 februarie 2021, în cadrul judecării cauzei la Curtea de Apel Chişinău, dl Sergiu Buruiană a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la §1 supra.

15. Prin Încheierea din 17 februarie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

16. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…].”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…].”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

17. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 343⁶

Competenţa de autorizare a testării integrităţii profesionale şi de apreciere

a rezultatului testului de integritate profesională

„Cererile de autorizare a testării integrităţii profesionale şi de apreciere a rezultatului testului de integritate profesională se examinează de către judecătoriile de drept comun în a căror rază teritorială îşi au sediul autorităţile indicate la art.12 din Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.”

Articolul 343⁸

Aprecierea rezultatului testului de integritate profesională

„(1) Judecătorul care a autorizat decizia de iniţiere a testării integrităţii profesionale verifică materialele obţinute în cadrul testelor de integritate profesională, iar dacă acesta se află în imposibilitate, verificarea este efectuată de către un alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe.

(2) Judecătorul examinează respectarea de către testor a deciziei motivate de iniţiere a testării, confirmă sau modifică propunerea instituţiei care evaluează integritatea instituţională cu privire la aprecierea comportamentului agentului public testat şi constată, prin încheiere, rezultatele testării integrităţii profesionale în conformitate cu prevederile Legii nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.

(3) Dacă în cadrul testului de integritate profesională agentul public testat a primit bunuri, judecătorul dispune, prin intermediul aceleiaşi sau al unei încheieri ulterioare, restituirea/recuperarea bunurilor sau a contravalorii acestora de către agentul public testat la demersul instituţiei care evaluează integritatea instituţională.

(4) Încheierea prin care instanţa apreciază rezultatele testării integrităţii profesionale sau dispune restituirea/recuperarea bunurilor primite de către agentul public testat sau a contravalorii acestora poate fi atacată cu recurs de către instituţia care evaluează integritatea instituţională.

(5) La demersul instituţiei care evaluează integritatea instituţională, judecătorul soluţionează, prin încheiere, orice altă situaţie apărută în cadrul testării integrităţii profesionale în vederea asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nedivulgării identităţii testărilor şi conspirării activităţii de testare a integrităţii profesionale. Încheierea respectivă poate fi atacată cu recurs de către instituţia care evaluează integritatea instituţională.”

18. Prevederile relevante ale Legii nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale sunt următoarele:

Articolul 14

Autorizarea testării integrităţii profesionale

„(1) Decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale în cadrul evaluării integrităţii instituţionale se ia de către instituţia care evaluează integritatea instituţională şi se autorizează de către instanţa de judecată care este competentă în conformitate cu prevederile art.343⁶ din Codul de procedură civilă. Decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale şi autorizarea sunt confidenţiale până la transmiterea raportului privind rezultatele evaluării integrităţii instituţionale entităţii publice sau organului de autoadministrare în conformitate cu art.18 alin.(5) din prezenta lege.

(2) În decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale se indică:

a) motivele iniţierii testării integrităţii profesionale în cadrul entităţii publice supuse evaluării integrităţii instituţionale;

b) riscurile de corupţie identificate în cadrul entităţii publice;

c) obiectivele testării integrităţii profesionale a agenţilor publici din cadrul entităţii publice;

d) categoriile de agenţi publici din cadrul entităţii publice selectaţi pentru a fi supuşi testării integrităţii profesionale;

e) eşantionul agenţilor publici care urmează a fi testaţi, în funcţie de capacitatea Centrului Naţional Anticorupţie şi a Serviciului de Informaţii şi Securitate de a efectua testarea integrităţii profesionale a unui număr reprezentativ de agenţi publici;

f) posibilitatea utilizării mijloacelor de înregistrare audio/video, mijloacelor de comunicare, altor mijloace tehnice de obţinere în mod ascuns a informaţiei, precum şi posibilitatea promisiunii sau transmiterii bunurilor, oferirii serviciilor, acordării privilegiilor şi avantajelor în vederea fixării comportamentului manifestat de agenţii publici şi a nedeconspirării activităţii testorilor;

g) alte informaţii relevante pentru realizarea testării integrităţii profesionale.”

Articolul 16

Mijloacele şi metodele de testare şi fixare

a testelor de integritate profesională

„(1) Testorii îşi desfăşoară activitatea în mod confidenţial. În acest scop, testorii pot recurge la mijloacele şi metodele prevăzute la art.9 alin.(1) lit.c).

[…]

(5) Fixarea comportamentului agentului public supus testului de integritate profesională se face cu utilizarea mijloacelor de înregistrare audio/video, mijloacelor de comunicare, altor mijloace tehnice de obţinere în mod ascuns a informaţiei din dotarea instituţiilor care evaluează integritatea instituţională sau din alte surse, precum şi cu posibilitatea transmiterii bunurilor, oferirii serviciilor, acordării privilegiilor şi avantajelor, doar în condiţiile reflectării acestor mijloace şi posibilităţi în decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale, autorizată conform art.14”.

Articolul 17

Aprecierea rezultatului testului de integritate profesională

„(1) Rezultatul testului de integritate profesională este apreciat drept:

a) pozitiv – dacă agentul public testat a dat dovadă de integritate profesională, respectând obligaţiile prevăzute la art.7 alin.(2) lit.a)–c);

b) negativ – dacă agentul public testat nu a respectat obligaţiile prevăzute la art.7 alin.(2) lit.a)–c);

c) neconcludent – dacă comportamentul agentului public testat nu permite aprecierea rezultatului testului nici ca pozitiv, nici ca negativ, precum şi în situaţiile în care testul de integritate profesională a fost realizat cu încălcarea prevederilor prezentei legi.

(2) Materialele testelor de integritate profesională se verifică de către judecătorul din cadrul instanţei de judecată care a autorizat decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale. În procesul verificării, judecătorul examinează respectarea de către testor a deciziei motivate, confirmă sau modifică propunerea instituţiei care evaluează integritatea instituţională cu privire la aprecierea comportamentului agentului public testat şi constată rezultatele testării integrităţii profesionale în conformitate cu prevederile alin.(1).

(3) Judecătorul dispune, prin încheiere, aprecierea rezultatelor testării integrităţii profesionale a agenţilor publici ca rezultate pozitive, negative sau neconcludente. Apreciind rezultatele testării, judecătorul se expune pe marginea comportamentului agentului public testat prin verificarea înregistrării audio/video primare, precum şi confirmă redarea comportamentului agentului public testat pe înregistrarea audio/video prelucrată în condiţiile art.19 alin.(8). În situaţia prevăzută la art.21 alin.(4), judecătorul dispune, prin aceeaşi sau prin altă încheiere, restituirea/recuperarea bunurilor de către agentul public testat.

(4) La demersul instituţiei care evaluează integritatea instituţională, judecătorul soluţionează, prin încheiere, orice altă situaţie apărută în cadrul testării integrităţii profesionale în vederea asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a nedivulgării identităţii testorilor şi a conspirării activităţii de testare a integrităţii profesionale.”

 

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

19. Prin Decizia sa din 16 septembrie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

20. Curtea a observat că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de reclamant într-un proces pendinte la instanţa de drept comun, este formulată de subiectele cărora li s-a acordat acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile menţionate la §1 supra. Aceste prevederi contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

23. Curtea a reţinut că deşi autorul a solicitat verificarea constituţionalităţii unor texte din articolul 343⁸ din Codul de procedură civilă, argumentele acestuia se referă la întreaga procedură reglementată de articolul 343⁸ din Codul de procedură civilă, care are, în mare parte, un conţinut asemănător cu articolul 17 alineatele (2)-(4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale. Astfel, potrivit articolului 6 alineatele (2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiind suverană în materie de control al constituţionalităţii şi pentru a face posibilă implementarea propriei sale hotărâri, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii articolului 343⁸ din Codul de procedură civilă în întregime, precum şi asupra articolului 17 alin.(2)-(4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 10 martie 2020, §35; HCC nr.16 din 9 iunie 2020, §36).

24. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză, care are ca obiect examinarea unui apel împotriva hotărârii primei instanţe, prin care s-a menţinut decizia de destituire din funcţie a agentului public testat, care a fost adoptată în baza rezultatului negativ al testării integrităţii profesionale (a se vedea §§10-13 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de apel va verifica modul în care au fost aplicate prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

25. Curtea a reţinut că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, §20; HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, §38; HCC nr.16 din 20 mai 2021, §31).

26. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 20 [accesul liber la justiţie], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin.(3) şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, §22; HCC nr.16 din 20 mai 2021, §34).

28. Cu referire la incidenţa articolului 43 din Constituţie, Curtea a observat că autorul sesizării nu a argumentat pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile acestui articol. Aşadar, Curtea a reţinut că simpla trimitere la această prevedere constituţională nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorului în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, §31; HCC nr.16 din 20 mai 2021, §35).

29. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea a subliniat că acesta reglementează dreptul de acces liber la justiţie şi presupune că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor (HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, §36; DCC nr.106 din 1 iulie 2021, §27).

30. Articolul 20 din Constituţie îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil.

31. Curtea a reamintit că condiţia procesului echitabil trebuie înţeleasă ca o garanţie pentru respectarea principiilor fundamentale ale unui proces judiciar, i.e. a principiului contradictorialităţii şi a principiului dreptului la apărare, ambele instituind egalitatea deplină a părţilor în proces (a se vedea HCC nr.22 din 6 august 2020, §29).

32. Sub acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că principiul „egalităţii armelor” reprezintă un element al conceptului mai larg de proces echitabil şi este strâns legat de principiul contradictorialităţii. Egalitatea armelor implică obligaţia ca fiecăreia dintre părţi să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj faţă de partea adversă (Regner v. Cehia [MC], 19 septembrie 2017, §146).

33. În Hotărârea nr.12 din 6 aprilie 2021, la §59, Curtea a notat că dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, ci unul care poate suferi limitări atât timp cât nu îi este afectată esenţa. Aceste limitări trebuie să urmărească un scop legitim şi să existe o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (a se vedea Szwagrun-Baurycza v. Polonia, 24 octombrie 2006, §49). Dacă restricţia este compatibilă cu aceste exigenţe, nu va avea loc nicio încălcare a dreptului în discuţie (Z şi alţii v. Regatul Unit, 10 mai 2001, §92-93; Momčilović v. Croaţia, 26 martie 2015, §55-57).

34. Analizând prevederile articolului 343⁸ din Codul de procedură civilă, Curtea a observat că, realizând controlul judiciar, instanţa de judecată examinează materialele obţinute în cadrul testelor de integritate profesională a agentului public testat. În procesul verificării respectării condiţiilor de autorizare, judecătorul (i) confirmă sau modifică propunerea instituţiei care evaluează integritatea instituţională cu privire la aprecierea comportamentului agentului public testat şi (ii) constată rezultatele testării integrităţii profesionale în conformitate cu prevederile Legii privind evaluarea integrităţii instituţionale. Astfel, din prevederile menţionate rezultă că agentul public testat nu participă la examinarea cererii de apreciere a rezultatului testului de integritate profesională (care include verificarea materialelor testării), deşi instanţa de judecată se pronunţă asupra propunerii testorului cu privire la aprecierea comportamentului agentului public testat. Aşadar, Curtea a reţinut că particularităţile procedurii judiciare în discuţie restrâng exerciţiul drepturilor şi intereselor agentului public testat din perspectiva accesului la justiţie şi, prin urmare, articolul 20 din Constituţie este incident.

35. De asemenea, pentru că este suverană cu privire la competenţa sa, Curtea nu poate fi constrânsă, la examinarea constituţionalităţii unui act normativ, să analizeze dispoziţiile criticate doar prin prisma normelor constituţionale invocate de către autorul sesizării, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituţionale relevante pentru soluţionarea sesizării, importante fiind inclusiv argumentele aduse în acest sens (a se vedea HCC nr.18 din 30 iunie 2020, §39; HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, §18; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, §24).

36. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie, reprezintă totalitatea prerogativelor şi posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor. Atunci când persoana nu are posibilitatea de a prezenta toate probele legitime şi de a-şi demonstra nevinovăţia, ea nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (a se vedea HCC nr.22 din 6 august 2020, §29). Curtea a observat că încheierea pronunţată de prima instanţă în baza articolelor 343⁸ din Codul de procedură civilă şi 17 alin.(2)-(4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale beneficiază de autoritatea de lucru judecat şi constituie o bază pentru sancţionarea agentului public testat. Practic, constatările acestei instanţe nu mai pot fi puse în discuţie în faţa altei instanţe de către persoana testată. Sub acest aspect, Curtea a observat că agentul public testat nu participă la aprecierea rezultatului testării şi nu are dreptul de a contesta încheierea judecătorească. Curtea a considerat incident şi articolul 26 [dreptul la apărare] din Constituţie.

37. Aşadar, Curtea are de analizat măsurile contestate prin prisma articolelor 20 şi 26 coroborate cu articolul 54 din Constituţie.

 

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului sesizării

38. Autorul excepţiei menţionează că, potrivit prevederilor Legii privind evaluarea integrităţii instituţionale, decizia privind iniţierea testării integrităţii profesionale adoptată de instituţia care evaluează integritatea şi încheierea instanţei de judecată privind autorizarea testării sunt confidenţiale până la transmiterea raportului privind rezultatele testului de integritate profesională instituţiei publice sau organului de autoadministrare. Materialele testării integrităţii profesionale sunt examinate şi apreciate de instanţa de judecată în lipsa agentului public testat.

39. Agentul public testat nu are posibilitatea de a participa la şedinţele de judecată privind aprecierea rezultatelor testării. De asemenea, agentul public testat nu poate contesta încheierea instanţei de judecată prin care s-au apreciat rezultatele testării. Mai mult, încheierea adoptată unipersonal de către instanţa de judecată poate sta la baza deciziei de destituire din funcţie a agentului public testat. Instituţia publică nu are posibilitatea să adopte o decizie contrară concluziilor menţionate în încheierea instanţei.

 

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

40. În opinia sa scrisă, Parlamentul menţionează că testarea integrităţii profesionale este o etapă facultativă a testării instituţionale şi este autorizată doar de instanţa de judecată. Astfel, judecătorul care a autorizat efectuarea testării funcţionarului examinează respectarea de către testor a deciziei de motivare a testării şi materialele obţinute în cadrul testării şi constată rezultatele testării. Testarea integrităţii profesionale urmăreşte combaterea corupţiei. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a menţionat că lupta împotriva corupţiei este parte integrantă a garantării respectării statului de drept.

41. Parlamentul consideră că prevederile contestate nu afectează accesul liber la justiţie prevăzut de articolul 20 din Constituţie. Unele drepturi individuale pot fi limitate pentru asigurarea drepturilor colective şi a intereselor publice, cum ar fi siguranţa naţională, ordinea publică sau prevenţia penală. De asemenea, controlul judiciar al procedurii testării a fost prevăzut pentru evitarea abuzurilor din partea instituţiei care efectuează testarea integrităţii profesionale. Acest control judiciar se efectuează în cadrul unei proceduri speciale cu participarea instituţiei care a efectuat testarea funcţionarului. Aşadar, confidenţialitatea procedurii de apreciere a rezultatelor testării integrităţii profesionale urmăreşte protecţia testorilor, nedivulgarea identităţii acestora şi activităţii de testare, potrivit articolelor 9 şi 16 din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale. Astfel, neparticiparea agentului public testat la şedinţele de judecată urmăreşte realizarea scopurilor menţionate supra şi, astfel, este justificată. De asemenea, potrivit articolului 22 din aceeaşi Lege, agentul poate contesta testul de integritate şi sancţiunea disciplinară aplicată în instanţa de contencios administrativ fără respectarea procedurii prealabile.

42. Preşedintele republicii menţionează că procedura de testare a integrităţii a fost implementată pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în activitatea autorităţilor publice. Totuşi, agentul public testat nu participă la şedinţele de judecată în care se examinează rezultatele testării integrităţii profesionale. De asemenea, agentul testat nu poate contesta încheierea privind rezultatele testării. Acest fapt încalcă accesul liber la justiţie şi prezumţia nevinovăţiei. Chiar dacă Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale prevede posibilitatea contestării testului de integritate şi a sancţiunii disciplinare aplicate, acest lucru poate fi realizat la o etapă ulterioară, după confirmarea şi constatarea rezultatelor testării de către judecător. Imposibilitatea agentului public de a participa la şedinţele de judecată pentru a-şi apăra poziţia, pentru a argumenta/interpreta circumstanţele faptice şi pentru a prezenta probe afectează principiul absolut al prezumţiei nevinovăţiei.

43. În opinia sa scrisă, Guvernul menţionează că, având în vedere plasarea normelor contestate în subdiviziunea cu litera C [Procedură specială] a titlului II din Codul de procedură civilă, legislatorul nu a calificat procedura privind aprecierea rezultatelor testării integrităţii profesionale ca o procedură contencioasă, care să implice un litigiu de drept şi examinarea în contradictoriu a poziţiei părţilor din proces. Încheierea privind aprecierea rezultatelor testării integrităţii profesionale emisă de instanţa de judecată nu poate sta la baza deciziei de destituire din funcţie a agentului public, de asemenea, nici angajatorul nu este obligat să emită un ordin de eliberare a persoanei testate. Această încheiere nu reprezintă în sine un temei legal pentru declanşarea procedurii disciplinare în privinţa agentului public testat. Actul în temeiul căruia poate fi pornită procedura disciplinară şi din momentul declanşării căreia curge termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară este raportul privind rezultatele evaluării integrităţii instituţionale. Aşadar, actele judecătoreşti emise în cadrul procedurii de autorizare şi de apreciere a rezultatului testării integrităţii profesionale nu sunt parte componentă a procedurii disciplinare subsecvente, care este o procedură independentă şi care survine ulterior finalizării procedurii de evaluare a integrităţii profesionale. Aceste acte judecătoreşti nu substituie etape ale procedurii disciplinare.

44. Guvernul susţine că la etapa aprecierii rezultatului testului de integritate, judecătorul examinează materialele testelor de integritate profesională şi înregistrările audio/video primare, care conţin informaţii atribuite la secretul de stat. De asemenea, judecătorul se pronunţă asupra situaţiilor apărute în cadrul testării în vederea asigurării nedivulgării identităţii testorilor şi conspirării activităţii de testare. Persoanele care nu au acces la secretul de stat nu pot participa la etapa aprecierii rezultatelor testării integrităţii profesionale.

45. Guvernul conchide că procedura de apreciere a rezultatului testării integrităţii profesionale este o procedură specială şi nu afectează drepturile persoanelor particulare şi, respectiv, nu implică obligativitatea ca aceste persoane să participe la proces în calitate de părţi.

46. Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei susţine că testul de integritate profesională a fost introdus pentru combaterea fenomenului corupţiei în rândul funcţionarilor publici. Standardele internaţionale menţionează că această testare este un instrument eficient pentru combaterea corupţiei. Ca urmare a Hotărârii Curţii Constituţionale nr.7 din 16 aprilie 2015 privind controlul Legii privind testarea integrităţii profesionale, legislatorul a reglementat controlul judiciar al procedurii de testare a integrităţii profesionale. A fost prevăzut controlul ex-ante prin autorizarea efectuării testării şi controlul ex-post prin constatarea rezultatelor testării. De asemenea, legislatorul a prevăzut posibilitatea contestării testului de integritate şi a sancţiunii disciplinare aplicate agentului testat.

47. Aprecierea rezultatelor testării integrităţii profesionale într-o procedură specială, fără participarea agentului public testat, este justificată de caracterul confidenţial al testării. Înlocuirea procedurii speciale de apreciere a rezultatelor testării cu o procedură contencioasă la care să participe agentul public testat ar putea duce la tergiversarea examinării cauzei. Această tergiversare ar determina expirarea termenului pentru atragere la răspundere disciplinară a agentului testat. Potrivit articolului 22 din Lege, agentul public testat poate contesta testul de integritate şi sancţiunea disciplinară aplicată în instanţa de contencios administrativ. Prin urmare, accesul liber la justiţie al agentului public testat nu este îngrădit. Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei consideră că Curtea Constituţională poate emite o adresă Parlamentului pentru reglementarea contestării încheierii privind aprecierea rezultatelor testării integrităţii profesionale de către agentul public testat concomitent cu contestarea sancţiunii aplicate.

48. Centrul Naţional Anticorupţie menţionează că la etapa autorizării efectuării testării şi la etapa aprecierii rezultatelor testării, judecătorul examinează materialele testelor, înregistrările audio/video primare care conţin informaţii atribuite la secretul de stat. Astfel, judecătorii specializaţi în această materie dispun, în mod obligatoriu, de dreptul de acces la secretul de stat. Prin urmare, persoanele care nu au acces la secretul de stat nu pot participa la şedinţele în care se apreciază rezultatele testării integrităţii. Agentul public testat poate contesta testul de integritate şi sancţiunea aplicată în procedură contencioasă. Aşadar, prevederile contestate nu afectează dreptul de acces liber la justiţie.

49. În opinia sa scrisă, Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice menţionează că constatarea şi aprecierea rezultatelor testării integrităţii profesionale este o procedură specială. Prin urmare, instanţa de judecată nu-l înştiinţează pe agentul testat pentru a participa la şedinţele de judecată. Accesul agentului la materialele testării ar deconspira măsurile speciale aplicate de testor şi ar compromite procesul de testare. Acest fapt ar compromite efortul statului de a combate fenomenul corupţiei. Funcţionarii publici întâmpină restricţii în raport cu angajaţii din alte domenii. Integritatea profesională a funcţionarului public este un element cheie al administrării publice eficiente şi corecte. De asemenea, articolul 22 din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale stabileşte posibilitatea contestării testului de integritate şi a deciziei de sancţionare de către agentul public testat. Având în vedere cele menţionate, Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice consideră că prevederile contestate corespund normelor constituţionale.

 

C. Aprecierea Curţii

50. Cu titlu preliminar, Curtea va face o incursiune în procedura de evaluare a integrităţii instituţionale. Aşadar, evaluarea integrităţii instituţionale se desfăşoară în patru etape: a) la prima etapă, instituţia care evaluează integritatea instituţională a autorităţii publice identifică riscurile de corupţie în cadrul entităţii publice; b) la a doua etapă, aceeaşi instituţie efectuează testarea integrităţii profesionale a agenţilor publici; c) la a treia etapă, aceeaşi instituţie întocmeşte un raport în care descrie riscurile de corupţie şi analiza factorilor care le generează; d) la a patra etapă, instituţia în discuţie emite recomandări de îmbunătăţire a climatului de integritate instituţională. Etapa a doua, iniţiată în baza unei decizii motivate, este o etapă facultativă în cadrul evaluării integrităţii instituţionale. În cazul în care evaluarea integrităţii instituţionale se efectuează fără etapa a doua, etapele a treia şi a patra se desfăşoară ca urmare a realizării etapei întâi. Agenţii publici supuşi testării integrităţii profesionale sunt selectaţi în mod aleatoriu, în funcţie de riscurile de corupţie identificate în cadrul entităţii publice la etapa întâi (articolul 13 alineatele (1) şi (3) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale).

51. Astfel, dacă instituţia care evaluează integritatea instituţională a autorităţii publice consideră necesar să testeze integritatea profesională a agenţilor publici, ea emite o decizie motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale. Testarea agentului public trebuie să fie autorizată de către instanţa de judecată (articolul 14 din Lege şi articolul 343⁶ din Codul de procedură civilă). După obţinerea autorizaţiei, are loc procedura de testare a agentului public (articolele 15-16 din Lege). Rezultatul testării poate fi: (i) pozitiv, dacă agentul public testat a dat dovadă de integritate profesională; (ii) negativ, dacă agentul public nu a respectat obligaţiile prevăzute la articolul 7 alin.(2) lit.a)-c) din Lege, sau (iii) neconcludent, dacă comportamentul agentului public testat nu permite aprecierea rezultatului testului nici ca pozitiv, nici ca negativ, precum şi în situaţiile în care testul de integritate profesională a fost realizat cu încălcarea prevederilor Legii. Ulterior, instituţia care a efectuat testarea agentului public prezintă materialele obţinute în cadrul testelor de integritate profesională către judecătorul care a autorizat testarea cu propunerea de a aprecia rezultatele testării. Judecătorul adoptă o încheiere prin care confirmă sau modifică propunerea instituţiei care evaluează integritatea instituţională cu privire la aprecierea comportamentului agentului public testat şi constată rezultatul testării integrităţii profesionale. Această încheiere este comunicată autorităţii care evaluează integritatea instituţională, care o poate ataca cu recurs în instanţa competentă. După parcurgerea etapelor trei şi patru ale evaluării integrităţii instituţionale, instituţia evaluatoare întocmeşte raportul privind rezultatele evaluării integrităţii instituţionale şi îl expediază entităţii publice evaluate (articolul 18 din Lege). Entitatea publică evaluată examinează raportul şi asigură accesul agentului public testat la materialele testării integrităţii sale profesionale sau, după caz, al reprezentantului său (articolul 19 alin.(9) din Lege). În cazul în care rezultatul testării integrităţii profesionale a agentului public este negativ, entitatea emite o decizie de sancţionare a acestei persoane (articolul 21 din Lege).

52. În această cauză, Curtea va analiza dacă procedura judiciară de apreciere a rezultatului testului de integritate profesională, reglementată de articolele 343⁸ din Codul de procedură civilă şi 17 alineatele (2)-(4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale, respectă exigenţele calităţii legii, dacă urmăreşte unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute în Constituţie, dacă realizează, odată implementate, unul din aceste scopuri şi dacă este necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o.

a) Cu privire la respectarea standardului calităţii legii (dacă ingerinţa este „prevăzută de lege”)

53. Aşa cum prevede articolul 54 alin.(2) din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor „prevăzute de lege”. Principiul legalităţii presupune îndeplinirea standardului calităţii prevederilor legale aplicabile (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, §45; HCC nr.24 din 10 august 2021, §37).

54. Cu privire la condiţia accesibilităţii, Curtea reţine că prevederile supuse controlului constituţionalităţii corespund acestui criteriu, deoarece ele se regăsesc în Codul de procedură civilă şi în Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale, care sunt republicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.285-294 din 3 august 2018 şi, respectiv, nr.277-287 din 12 noiembrie 2016.

55. Curtea reaminteşte că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea HCC nr.24 din 10 august 2021, §43).

56. Cu privire la condiţia previzibilităţii normelor contestate, Curtea constată că legislatorul a definit în mod clar noţiunile de „test de integritate profesională”, „testarea integrităţii profesionale” şi „testor” în articolul 4 din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale. Instituţiile care evaluează integritatea instituţională sunt prevăzute de articolul 6 alin.(3) şi au competenţele stabilite la articolul 12 din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale.

57. Curtea subliniază, cu precizările de rigoare făcute prin articolul 343⁸ alin.(1) din Codul de procedură civilă, că judecătorul care a autorizat decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale deţine şi competenţa de a examina materialele obţinute în cadrul testelor de integritate profesională şi de a aprecia rezultatul acestor teste. Judecătorul verifică dacă testorul a respectat decizia motivată de iniţiere a testării şi autorizarea emisă de judecător, confirmă sau modifică propunerea instituţiei care evaluează integritatea instituţională cu privire la aprecierea comportamentului agentului public testat şi constată, prin încheiere, rezultatele testării integrităţii profesionale. De asemenea, la demersul instituţiei care evaluează integritatea instituţională, judecătorul soluţionează, prin încheiere, orice altă situaţie apărută în cadrul testării integrităţii profesionale (restituirea bunurilor primite, asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nedivulgarea identităţii testorilor şi conspirării activităţii de testare a integrităţii profesionale (articolele 343⁸ din Codul de procedură civilă şi 17 alin.(2)-(4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale).

58. Curtea mai observă că legislatorul a stabilit expres că doar instituţia care evaluează integritatea instituţională poate contesta încheierea instanţei de judecată privind rezultatele testării integrităţii profesionale (articolul 343⁸ alin.(4) din Codul de procedură civilă). Agentul public testat, la această etapă, nu cunoaşte despre măsurile de testare a integrităţii profesionale la care a fost supus.

59. Prin urmare, Curtea nu constată vreo incertitudine legată de calitatea legii. Aşadar, Curtea reţine că prevederile articolelor 343⁸ din Codul de procedură civilă şi 17 alineatele (2)-(4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale îndeplinesc exigenţele calităţii legii, fiind clare, accesibile şi previzibile.

b) Cu privire la legitimitatea scopului urmărit

60. Curtea reiterează că una dintre condiţiile obligatorii pe care trebuie să le respecte ingerinţele în articolele 20 şi 26 din Constituţie este ca acestea să urmărească cel puţin un scop legitim prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

61. Curtea reţine că scopul general pentru adoptarea şi implementarea Legii privind evaluarea integrităţii profesionale este prevenirea şi combaterea fenomenului corupţiei în sectorul public.

62. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că fenomenul corupţiei subminează democraţia şi statul de drept, conduce la încălcarea drepturilor omului, subminează economia şi erodează calitatea vieţii. Prin urmare, lupta împotriva corupţiei este parte integrantă a garantării respectării statului de drept. Curtea relevă că lupta împotriva corupţiei a fost declarată obiectiv naţional prin diverse angajamente internaţionale şi documente naţionale (HCC nr.7 din 16 aprilie 2015, §33-34; HCC nr.32 din 5 decembrie 2017, §53).

63. De asemenea, în Opinia sa amicus curiae pentru Curtea Constituţională a Republicii Moldova referitoare la unele prevederi din Legea privind testarea integrităţii profesionale, Comisia de la Veneţia a reţinut că corupţia constituie o ameninţare la valorile statului de drept, democraţie şi drepturile omului, subminează principiile bunei-administrări, echităţii şi justiţiei sociale, denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi periclitează stabilitatea instituţiilor democratice şi fundamentul moral al societăţii. Principiile independenţei, imparţialităţii şi integrităţii funcţionarilor publici constituie parte integrantă a unei bune-guvernări (a se vedea CDL-AD(2014)039, §10 şi 12).

64. De asemenea, şi Curtea Europeană recunoaşte că autorităţile pentru combaterea criminalităţii organizate şi a corupţiei pot să utilizeze agenţi sub acoperire, informatori şi practici sub acoperire (a se vedea Ramanauskas v. Lituania [MC], 5 februarie 2008, §49). Interesul societăţii de a combate fenomenul corupţiei este incontestabil. De asemenea, în cazurile de corupţie există interesul legitim al autorităţilor de poliţie de a păstra anonimatul agenţilor sub acoperire din motive operaţionale (a se vedea Bátěk şi alţii v. Cehia, 12 ianuarie 2017, §47).

65. Curtea subliniază că scopurile generale ale evaluării integrităţii instituţionale declarate de către legislator sunt, inter alia, asigurarea integrităţii profesionale a agenţilor publici, prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul entităţilor publice, care trebuie să-şi desfăşoare activitatea în interes public, asigurând climatul de integritate instituţională, iar agenţii publici trebuie să-şi exercite atribuţiile de serviciu cu integritate profesională (articolele 2 lit.b) şi 5 alin.(1) din Lege).

66. Curtea reaminteşte că încrederea cetăţenilor în corectitudinea persoanelor cu funcţii publice şi în instituţii în general constituie fundamentul democratic al funcţionării acestora. Încrederea în unele instituţii este decisiv influenţată de către reprezentanţii acestora. În conformitate cu principiul fundamental al statului de drept, persoanele care aspiră să acceadă sau care exercită funcţii publice trebuie să demonstreze că îndeplinesc standardele ridicate în materie de integritate. În acelaşi context, articolul 56 alin.(2) din Constituţie prevede că cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice [...] răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin. Aşadar, valorile Constituţiei Republicii Moldova consacrate în articolul 1 alin.(3) presupun, în mod implicit, şi responsabilitatea celor care deţin funcţii publice şi care activează pentru realizarea interesului public. Încrederea în instituţiile statului îi motivează pe cetăţeni să se implice mai mult în sfera vieţii publice (a se vedea HCC nr.7 din 16 aprilie 2015, §42-44; HCC nr.32 din 5 decembrie 2017, §56-61; DCC nr.124 din 15 decembrie 2017, §84-85).

67. Curtea reţine că planul de testare a integrităţii profesionale este un document cu caracter confidenţial (articolul 15 alin.(1) din Lege). Testorii integrităţii profesionale îşi desfăşoară activitatea în mod confidenţial (articolul 16 alin.(1) din Lege). Instituţia care evaluează integritatea instituţională trebuie să asigure confidenţialitatea activităţii testorilor, a documentelor de codificare şi a mijloacelor tehnice speciale utilizate în cadrul testului de integritate profesională, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege (articolul 9 alin.(2) lit.a) din Lege).

68. Curtea observă că la examinarea materialelor testării integrităţii profesionale judecătorul trebuie să verifice respectarea de către testor a deciziei de iniţiere a testării şi a încheierii de autorizare a testării, examinează înregistrările audio/video care conţin informaţii privind identitatea testorilor şi măsurile de testare aplicate şi, respectiv, prin încheierea sa constată rezultatele testării integrităţii profesionale (articolele 17 alin.(2) din Lege şi 343⁸ alin.(2) din Codul de procedură civilă).

69. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea reţine că restrângerea exerciţiului drepturilor agentului public de a participa la aprecierea rezultatului testării şi de a contesta încheierea instanţei de judecată la această etapă urmăreşte asigurarea confidenţialităţii evaluării integrităţii instituţionale, a identităţii testorului, asigurarea vieţii/sănătăţii acestuia şi a membrilor de familie de răzbunări din partea agentului testat, precum şi asigurarea confidenţialităţii măsurilor speciale de testare. De asemenea, confidenţialitatea testorilor şi a măsurilor de testare contribuie la neafectarea utilităţii operaţiunilor viitoare (a se vedea, mutatis mutandis, Scholer v. Germania, 18 decembrie 2014, §56; Bátěk şi alţii v. Cehia, 12 ianuarie 2017, §46; Van Wesenbeeck v. Belgia, 23 mai 2017, §101).

70. Aşadar, Curtea reţine că confidenţialitatea identităţii testorilor şi a măsurilor de testare poate fi subsumată următoarelor scopuri legitime generale prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie: împiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale şi protejarea drepturilor altor persoane (i.e. ale testorilor).

71. De asemenea, Curtea constată că procedura prevăzută de prevederile contestate are drept scop asigurarea bunei desfăşurări a evaluării integrităţii instituţionale în vederea asigurării integrităţii profesionale a agenţilor publici, a prevenirii şi combaterii corupţiei în cadrul entităţilor publice. Curtea reţine că aceasta corespunde scopului legitim al asigurării ordinii publice.

72. Prin urmare, restrângerile în discuţie urmăresc realizarea unor scopuri legitime prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

c) Cu privire la legătura raţională dintre măsură prevăzută de dispoziţiile legale contestate şi scopurile legitime urmărite de aceasta

73. La această etapă, Curtea trebuie să analizeze dacă măsura prevăzută de dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate are o legătură raţională cu cel puţin unul dintre scopurile legitime ale asigurării ordinii publice, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale şi protejării drepturilor altor persoane.

74. Aici nu este necesar să se constate că neparticiparea agentului public testat la aprecierea rezultatului testării integrităţii sale profesionale reprezintă singura măsură aptă pentru realizarea scopurilor legitime amintite, ci dacă este o măsură aptă să realizeze unul din aceste scopuri. Pentru a fi îndeplinită cerinţa legăturii raţionale, este suficientă chiar o realizare parţială a unuia dintre scopuri (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.5 din 25 februarie 2020, §108).

75. Curtea reţine că neparticiparea agentului public testat la aprecierea rezultatului testării integrităţii profesionale de către instanţa de judecată şi imposibilitatea de a contesta această încheiere judecătorească constituie un element care contribuie la asigurarea confidenţialităţii identităţii testorilor şi a procedurii de testare şi, prin urmare, la realizarea unuia dintre scopurile legitime mai vaste ale împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale, protejării drepturilor altor persoane şi asigurării ordinii publice.

76. Curtea conchide că există o legătură raţională între măsura legală contestată şi scopurile legitime permise de Constituţie, menţionate supra.

d) Cu privire la existenţa unor măsuri alternative mai puţin intruzive, care au o legătură raţională cu scopul legitim urmărit

77. Testul măsurilor mai puţin intruzive verifică dacă legislatorul putea adopta măsuri legislative care să realizeze la fel de eficient scopul/scopurile legitim/e urmărit/e şi care să limiteze mai puţin dreptul fundamental protejat, în comparaţie cu măsurile contestate (a se vedea HCC nr.16 din 9 iunie 2020, §67).

78. Aşadar, Curtea reţine că legislatorul nu a luat în calcul posibilitatea implementării unor măsuri individuale mai puţin intruzive în drepturile agentului public testat la un proces echitabil şi la apărare.

79. Curtea consideră că pentru a asigura confidenţialitatea identităţii testorilor, a metodelor şi a mijloacelor de testare şi, respectiv, pentru a asigura eficienţa evaluării integrităţii instituţionale, legislatorul putea să prevadă prerogativa instituţiei evaluatoare de a solicita judecătorului autorizarea testării integrităţii profesionale în cadrul evaluării integrităţii instituţionale. După obţinerea acestei autorizaţii, instituţia urma să efectueze nemijlocit testarea agenţilor publici din cadrul instituţiei evaluate. Ulterior, instituţia evaluatoare realiza celelalte două etape de evaluare. După parcurgerea tuturor etapelor de evaluare, instituţia evaluatoare era obligată să întocmească un raport privind rezultatele evaluării integrităţii instituţionale, care ar include, inter alia, şi aprecierea rezultatelor testării integrităţii profesionale a fiecărui agent public testat din entitatea publică evaluată. Această apreciere putea fi efectuată nemijlocit de instituţia evaluatoare şi consta în evaluarea comportamentului fiecărui agent public testat ca fiind pozitiv, negativ sau neconcludent.

80. De asemenea, legislatorul putea stabili că raportul întocmit de instituţia evaluatoare urmează a fi expediat entităţii evaluate, cu anexarea înregistrărilor audio/video prelucrate, care, inter alia, nu conţin imaginea şi vocea altor persoane decât ale agentului public testat, imaginile automobilelor, localurilor, ale altor fundaluri, sunetele împrejurărilor înregistrate.

81. Curtea reţine că, în prezent, de la data recepţionării raportului privind rezultatele evaluării integrităţii instituţionale, în sarcina entităţii evaluate se pune şi obligaţia de a-i asigura agentului public testat accesul la testul integrităţii profesionale efectuat în privinţa sa, la materialele relevante acestuia, inclusiv la înregistrările audio/video prelucrate (articolul 19 alin.(9) din Lege). De asemenea, de la această dată curge termenul de prescripţie pentru atragerea la răspundere disciplinară a agentului public testat negativ în procesul testării integrităţii profesionale (articolul 21 alin.(1) din Lege).

82. Curtea reţine că, în cazul în care din raportul privind rezultatele evaluării integrităţii instituţionale rezultă că există agenţi publici testaţi negativ, instituţia evaluată are prerogativa şi obligaţia de a iniţia în privinţa lor proceduri disciplinare şi de a aplica sancţiuni corespunzătoare.

83. Curtea reţine că agentul public testat are dreptul de a contesta în contencios administrativ: (i) testul de integritate profesională şi (ii) sancţiunea disciplinară aplicată ca urmare a testului negativ (articolul 22 alin.(1) din Lege). Totuşi, actualmente acest drept poate fi exercitat în cadrul procedurii disciplinare, când autoritatea/instituţia testată l-a sancţionat deja disciplinar pe agentul public testat negativ, nu în cadrul procedurii speciale de apreciere a rezultatului testului de integritate profesională realizat în privinţa sa. Analiza coroborată a legislaţiei îi permite Curţii să observe că între rezultatul negativ al testului de integritate profesională şi sancţiunea disciplinară este o legătură indisolubilă, sancţiunea disciplinară fiind o consecinţă firească a rezultatului negativ al testului. Contestarea sancţiunii devine irelevantă atât timp cât rezultatul testului a fost confirmat printr-o încheiere judecătorească. Respectiv, agentul public testat negativ va trebui să aibă acces la materialele testului negativ şi, în caz de dezacord cu ele, să aibă posibilitatea de a demonstra contrariul şi de a cere anularea rezultatului testului.

84. Din interpretarea sistemică a normelor legale, Curtea observă că instanţa de contencios administrativ care, eventual, va examina testul contestat va trebui să contrapună, pe de o parte, probele aduse de agentul public testat negativ şi, pe de altă parte, rezultatele testului negativ constatate printr-o încheiere judecătorească adoptată în baza articolelor 343⁸ din Codul de procedură civilă şi 17 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale. Indiferent de valoarea juridică a probelor prezentate de agentul public testat negativ, instanţa de contencios administrativ va fi ţinută de puterea lucrului judecat constatată în încheierea judecătorească menţionată supra, în pofida faptului că aceasta se bazează exclusiv pe materialele instituţiei evaluatoare, iar agentul public testat negativ nu a participat la şedinţa judiciară, nu şi-a expus opinia în privinţa materialelor examinate şi nici nu a putut să o conteste. Mai mult, instanţa de contencios administrativ nu deţine competenţa judiciară să pună la îndoială faptele constatate printr-o încheiere a altei instanţe de judecată sau să constate altfel.

85. Prin urmare, Curtea constată că încheierea judecătorească pronunţată în baza articolelor 343⁸ din Codul de procedură civilă şi 17 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale atribuie rezultatului testului de integritate profesională puterea lucrului judecat şi afectează iremediabil drepturile funcţionarului public testat de acces liber la justiţie şi la apărare. Astfel, procedura reglementată de articolele 343⁸ din Codul de procedură civilă şi 17 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale reprezintă un impediment în realizarea unui control judiciar plenipotenţiar de instanţa de contencios administrativ sesizată în condiţiile articolului 22 din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale. Eventualul drept al funcţionarului public testat de a contesta testul de integritate profesională efectuat în privinţa sa în baza articolului 22 din Lege rămâne a fi irealizabil şi iluzoriu atât timp cât rezultatele testului sunt confirmate printr-o încheiere judecătorească. Prin urmare, funcţionarul în cauză nu are posibilitatea de a se apăra împotriva arbitrariului, este lipsit de posibilitatea de a-şi demonstra nevinovăţia în procesul de testare şi va putea contesta doar severitatea sancţiunii disciplinare şi procedura aplicării acesteia.

86. De altfel, la aceeaşi concluzie a ajuns şi Comisia de la Veneţia care, în Opinia referitoare la unele prevederi din Legea privind testarea integrităţii profesionale, a stabilit că „din perspectiva Legii nr.325, drepturile unui judecător bănuit par să devină eficiente doar la o etapă foarte tardivă, adică atunci când sancţiunea disciplinară a fost deja aplicată de către comisia disciplinară (a se vedea articolul 15 alin.(2) din Legea nr.325)” (Opinia amicus curiae CDL-AD(2014)039, §58). De asemenea, în Opinia asupra proiectului Legii Ucrainei privind verificarea integrităţii, Comisia de la Veneţia a menţionat că în cazul sancţionării persoanei în urma unui rezultat negativ al testului de integritate posibilitatea contestării nu trebuie să se limiteze doar la „decizia de aplicare a unei sancţiuni” (a se vedea §90 din Opinia citată).

87. Totodată, Comisia de la Veneţia a menţionat că este important să fie asigurat dreptul la un proces judiciar atunci când o persoană supusă verificării consideră că i-au fost lezate drepturile. Se recomandă efectuarea următoarelor modificări [...] persoana care a fost supusă unui test de integritate trebuie să aibă posibilitatea să conteste decizia, modul de desfăşurare şi rezultatul testului în faţa unui tribunal (Opinia CDL-AD(2015)031 asupra proiectului Legii Ucrainei privind verificarea integrităţii, §85, 90). În cadrul acestui proces, persoanei vizate trebuie să i se ofere drepturile la „înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”, în conformitate cu articolul 6 §3 lit.b) din Convenţia Europeană, precum şi dreptul să „audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării”, în conformitate cu articolul 6 §3 lit.d) din Convenţia Europeană (a se vedea Opinia amicus curiae (CDL-AD(2014)039) referitoare la Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind testarea integrităţii profesionale, §59-60).

88. În aceste condiţii, Curtea consideră că legislatorul putea să prevadă dreptul agentului public testat de a contesta rezultatul testării integrităţii profesionale stabilit de instituţia evaluatoare în instanţa de contencios administrativ, după efectuarea evaluării integrităţii instituţionale, acordându-i prerogative depline pentru a prezenta dovezi în apărarea sa.

89. Totodată, legislatorul putea stabili că, în eventualitatea în care agentul public testat va contesta rezultatul testării sale, entitatea publică nu va derula procedura de sancţionare disciplinară a agentului public testat până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile privind rezultatul testării integrităţii profesionale. De asemenea, pentru a fi respectat termenul de prescripţie al răspunderii disciplinare, legislatorul putea stabili că în cazul contestării rezultatului testării integrităţii profesionale, cursul termenului de prescripţie al răspunderii disciplinare trebuie suspendat, aşa cum acesta este suspendat în cazul contestării sancţiunii disciplinare aplicate agentului public testat, potrivit articolului 22 alin.(4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale.

90. Curtea consideră că această măsură alternativă poate asigura obiectivele urmărite de legislator – confidenţialitatea identităţii testorilor, a metodelor şi a mijloacelor de testare şi, respectiv, asigurarea eficienţei evaluării integrităţii instituţionale –, fără a fi necesară limitarea dreptului agentului public testat de a participa în instanţa de judecată la aprecierea rezultatului testării integrităţii profesionale şi de a contesta decizia instanţei judecătoreşti. De asemenea, Curtea consideră că măsura alternativă descrisă supra nu va prejudicia buna desfăşurare a etapelor ulterioare de evaluare a instituţiei (i.e. etapa a treia şi etapa a patra – a se vedea §50 supra) şi, în fine, nu se va diminua efortul statului în prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul entităţilor publice.

91. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că trebuie să declare neconstituţionale prevederile normative contestate în eventualitatea în care observă că există alte mijloace care pot realiza la fel de eficient scopurile legitime urmărite, cu un prejudiciu mai mic pentru dreptul fundamental în discuţie (a se vedea HCC nr.5 din 25 februarie 2020, §122; HCC nr.16 din 9 iunie 2020, §67).

92. Prin urmare, Curtea conchide că prevederile articolelor 343⁸ din Codul de procedură civilă şi 17 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea privind evaluarea integrităţii instituţionale contravin articolelor 20 şi 26 coroborate cu articolul 54 din Constituţie şi trebuie declarate neconstituţionale. Pentru a face posibilă implementarea propriei sale hotărâri, Curtea reţine că trebuie declarat neconstituţional şi textul „şi de apreciere a rezultatului testului de integritate profesională” din articolul 343⁶ din Codul de procedură civilă.

93. Totodată, până la modificarea legislaţiei în domeniul evaluării integrităţii instituţionale, instituţia care evaluează integritatea instituţională, după efectuarea testului de integritate profesională, va aprecia rezultatul acestuia. După comunicarea rezultatului testării, agentul public testat va avea posibilitatea: 1) să conteste rezultatul testării integrităţii profesionale în instanţa de judecată în ordinea contenciosului administrativ; 2) să participe în instanţa de judecată la examinarea rezultatului testării integrităţii, cu asigurarea confidenţialităţii testorilor, a mijloacelor şi metodelor de testare; 3) să aibă acces la materialele testării, cu asigurarea confidenţialităţii testorilor, a mijloacelor şi metodelor de testare; 4) să utilizeze căile de atac reglementate de Codul administrativ. Contestarea rezultatului testării integrităţii profesionale suspendă cursul termenului de prescripţie de tragere la răspundere disciplinară.

94. În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă pentru Parlament, în vederea modificării legislaţiei în domeniul evaluării integrităţii instituţionale în conformitate cu raţionamentele prezentei hotărâri.

95. Cu privire la executarea hotărârii, Curtea subliniază că, potrivit articolului 140 alin.(1) din Constituţie, legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale. Aşadar, textul „din momentul adoptării hotărârii” din norma constituţională citată se referă la efectul ex nunc al hotărârilor Curţii Constituţionale, fapt care presupune că acestea produc efecte pentru viitor (HCC nr.5 din 25 februarie 2020, §141).

96. În acelaşi timp, pentru a da efect prezentei Hotărâri în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate „exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal” (HCC nr.15 din 6 mai 1997, §3.3) şi are sarcina „asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie în procesul soluţionării litigiilor de către instanţele judecătoreşti de drept comun” (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §65), Curtea consideră rezonabil ca aceasta să producă efecte imediate pentru autorul sesizării. Curtea reiterează că dreptul de acces al cetăţenilor prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil şi constituie singurul instrument prin intermediul căruia cetăţeanul are posibilitatea de a acţiona pentru a se apăra împotriva legislatorului, în cazul în care sunt încălcate prin lege drepturile sale constituţionale. Astfel, Curtea notează că accesul la justiţie (inclusiv la justiţia constituţională) trebuie înţeles ca un drept de acces concret şi efectiv, în caz contrar drepturile oferite justiţiabililor fiind iluzorii (a se vedea HCC nr.5 din 25 februarie 2020, §145-146; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, §96).

97. Prin urmare, având în vedere că articolul 343⁸ din Codul de procedură civilă este neconstituţional, Curtea Constituţională decide că în cazul excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de dl Sergiu Buruiană, reclamant în dosarul nr.3a-1410/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, pentru a beneficia de un remediu efectiv, autorul sesizării va avea dreptul de a contesta încheierea privind aprecierea rezultatului testării integrităţii profesionale conform Codului de procedură civilă, termenul de recurs va fi calculat de la data adoptării prezentei hotărâri.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Sergiu Buruiană, reclamant în dosarul nr.3a-1410/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Se declară neconstituţionale articolul 343⁸, textul „şi de apreciere a rezultatului testului de integritate profesională” din articolul 343⁶ din Codul de procedură civilă şi alineatele (2), (3) şi (4) din articolul 17 al Legii nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.

3. Până la modificarea legislaţiei în domeniul evaluării integrităţii instituţionale, instituţia care evaluează integritatea instituţională va aprecia, după efectuarea testului de integritate profesională, rezultatul acestuia. După comunicarea rezultatului testării, agentul public testat va avea posibilitatea: 1) să conteste rezultatul testării integrităţii profesionale în instanţa de judecată în ordinea contenciosului administrativ; 2) să participe în instanţa de judecată la examinarea rezultatului testării integrităţii, cu asigurarea confidenţialităţii testorilor, a mijloacelor şi metodelor de testare; 3) să aibă acces la materialele testării, cu asigurarea confidenţialităţii testorilor, a mijloacelor şi metodelor de testare; 4) să utilizeze căile de atac reglementate de Codul administrativ. Contestarea rezultatului testării integrităţii profesionale suspendă cursul termenului de prescripţie de tragere la răspundere disciplinară.

4. În cazul excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de dl Sergiu Buruiană, reclamant în dosarul nr.3a-1410/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, pentru a beneficia de un remediu efectiv, autorul sesizării va avea dreptul de a contesta încheierea privind aprecierea rezultatului testării integrităţii profesionale conform Codului de procedură civilă, termenul de recurs va fi calculat de la data adoptării prezentei hotărâri.

5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

PCC-01/41g-692

Chişinău, 7 decembrie 2021

 

Domnului Igor GROSU,

Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova

 

ADRESĂ

 

Prin Hotărârea nr.37 din 7 decembrie 2021, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional articolul 343⁸, textul „şi de apreciere a rezultatului testului de integritate profesională” din articolul 343⁶ din Codul de procedură civilă şi alineatele (2), (3) şi (4) din articolul 17 al Legii nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.

În vederea evitării unui vid legislativ, Curtea a stabilit o soluţie provizorie, potrivit căreia instituţia care evaluează integritatea instituţională va aprecia, după efectuarea testului de integritate profesională, rezultatul acestuia. După comunicarea rezultatului testării, agentul public testat va avea posibilitatea: 1) să conteste rezultatul testării integrităţii profesionale în instanţa de judecată în ordinea contenciosului administrativ; 2) să participe în instanţa de judecată la examinarea rezultatului testării integrităţii, cu asigurarea confidenţialităţii testorilor, a mijloacelor şi metodelor de testare; 3) să aibă acces la materialele testării, cu asigurarea confidenţialităţii testorilor, a mijloacelor şi metodelor de testare; 4) să utilizeze căile de atac reglementate de Codul administrativ. Contestarea rezultatului testării integrităţii profesionale suspendă cursul termenului de prescripţie de tragere la răspundere disciplinară.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice legislaţia în domeniul evaluării integrităţii instituţionale în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, în conformitate cu prevederile articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.