H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 1 din Legea nr.296

din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii nr.1225 din

8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice

(drepturile persoanelor născute în locurile de

represiune sau în drum spre ele)

(sesizarea nr.109a/2020)

 

nr. 2  din  12.01.2021

 

Monitorul Oficial nr.22-32/1 din 29.01.2021

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 6 iulie 2020,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 6 iulie 2020, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către dl Octavian Ţîcu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea textului „copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată până la represiune” conţinut în articolul 1 din Legea nr.296 din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii nr.1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

3. Autorul sesizării consideră că prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 4 şi 16 din Constituţie.

4. Prin Decizia Curţii Constituţionale din 24 septembrie 2020, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale şi Avocatului Poporului.

6. În şedinţa publică a Curţii, au fost prezenţi dl Octavian Ţîcu, autorul sesizării, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, dl Radu Radu, consultant principal în cadrul Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept în Direcţia Generală Juridică a Secretariatului Parlamentului.

 

ÎN FAPT

7. Începând cu 7 noiembrie 1917, pe teritoriul actualei Republici Moldova, organele de stat din perioada regimului totalitar au comis un şir de represiuni politice în masă. În procesul judecării cauzelor, în acea perioadă, organele de stat administrative, judiciare şi extrajudiciare au încălcat grav drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

8. Parlamentul Republicii Moldova a condamnat represiunile politice comise de regimul totalitar şi, în scopul reabilitării victimelor represiunilor, al repunerii lor în drepturile politice, sociale şi cetăţeneşti, al compensării pagubelor materiale cauzate, precum şi al lichidării altor consecinţe ale samavolniciei regimului totalitar, a adoptat, pe 8 decembrie 1992, Legea nr.1225 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

9. Potrivit acestei Legi, în categoria victimelor represiunilor politice au fost incluşi şi „copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele”, ca eventuali beneficiari ai reabilitării, inclusiv ai drepturilor, indemnizaţiilor şi înlesnirilor legale.

10. Ulterior, pe 23 noiembrie 1994, Parlamentul a adoptat Legea nr.296 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în care a oferit, inter alia, o interpretare oficială a textului „copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele” şi a stabilit că „copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată până la represiune”. Această din urmă prevedere face obiectul prezentei sesizări, iar autorul solicită verificarea constituţionalităţii ei.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sânt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”.

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

„Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

„(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice sunt următoarele:

Articolul 1

Noţiunea de represiune politică

„Represiune politică se consideră curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrângere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din ţară şi lipsire de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub altă formă de limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor administrative, judiciare şi extrajudiciare.”

Articolul 2

Victimele represiunilor politice

„Victime ale represiunilor politice se consideră:

persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice arătate în articolul 1;

persoanele asupra cărora au fost adoptate decizii de represiune politică, dar care au reuşit să evite represiunile directe, inclusiv prin refugiu peste hotarele republicii;

membrii familiei persoanelor supuse represiunilor, inclusiv copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, persoanele care au fost impuse sau nevoite să-şi urmeze părinţii, rudele, tutorii în exil ori la locul de deţinere specială, sau rămase fără îngrijirea acestora, precum şi copiii persoanelor executate în urma represiunilor politice.

Comitetele executive şi primăriile municipale eliberează legitimaţii respective victimelor represiunilor politice în localitatea unde au domiciliu stabil.”

13. Prevederile relevante ale Legii nr.296 din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice sunt următoarele:

„Art.1. – Conform articolului 2 alineatul 1 subalineatul trei din legea menţionată, membri ai familiei persoanelor supuse represiunilor se consideră soţul, soţia, copiii, părinţii, alte rude şi tutorii care au fost siliţi sau nevoiţi să urmeze persoana reprimată în exil sau la locul de deţinere specială.

Copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată până la represiune.

Persoanele care au fost întreţinute de persoanele supuse represiunilor până la represiune şi au rămas fără îngrijire în urma represiunilor sau executării întreţinătorului se consideră persoane rămase fără îngrijire.”

 

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

14. Prin Decizia din 24 septembrie 2020, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

15. Curtea a reţinut că, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă deputatului prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

17. Curtea a observat că obiectul sesizării îl constituie textul „copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată până la represiune” conţinut în articolul 1 din Legea nr.296 din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Curtea a reţinut că articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie nu distinge între categoriile de legi care pot fi supuse controlului constituţionalităţii. Prin urmare, prevederile contestate din Legea nr.296 din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea a mai reţinut că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Autorul sesizării a invocat faptul că textul contestat constituie o ingerinţă în drepturile prevăzute de articolele 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului] şi 16 [egalitatea] din Constituţie. Curtea va examina aplicabilitatea acestor prevederi constituţionale.

20. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie, Curtea a subliniat că aceste norme comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova. Ele nu pot constitui repere separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, §18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, §16; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, §22; DCC nr.7 din 24 ianuarie 2020, §17; DCC nr.28 din 12 martie 2020, §18; DCC nr.30 din 19 martie 2020, §18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, §23; DCC nr.62 din 11 iunie 2020, §27).

21. Cu referire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte a persoanei. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, §34; HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, §19; HCC nr.6 din 10 martie 2020, §29). Aşadar, o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor.

22. Curtea a notat că articolul 16 din Constituţie, corespondentul articolului 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental. Acest articol operează prin completarea celorlalte dispoziţii constituţionale. În cauza Emel Boyraz v. Turcia, 2 decembrie 2014, §40, Curtea Europeană a menţionat că „articolul 14 din Convenţie protejează persoanele aflate în situaţii similare de tratamentele diferite, nejustificate, pentru a se bucura de drepturile şi libertăţile lor din Convenţie. Această dispoziţie nu are o existenţă independentă, deoarece produce efecte numai în legătură cu drepturile şi libertăţile protejate de celelalte dispoziţii substanţiale ale Convenţiei şi ale Protocoalelor la aceasta. Totuşi, aplicarea articolului 14 nu presupune încălcarea uneia sau mai multor din aceste dispoziţii şi manifestă un caracter autonom. Pentru ca articolul 14 să devină aplicabil, este suficient ca faptele unui caz să intre în sfera unei alte dispoziţii substanţiale a Convenţiei sau a Protocoalelor la aceasta”.

23. Curtea a observat că critica adusă de către autorul sesizării se referă la interpretarea dată de Parlament, prin care li s-a recunoscut calitatea de victime ale represiunilor politice doar copiilor născuţi în locurile de represiune sau în drum spre ele proveniţi dintr-o căsătorie încheiată până la represiune. Interpretarea oficială nu include copiii născuţi în locurile de represiune sau în drum spre ele de o femeie necăsătorită represată, precum şi copiii născuţi în locurile de represiune proveniţi din căsătoria încheiată în timpul represiunii. Prin urmare, prevederea contestată nu le recunoaşte acestor categorii de persoane statutul de victime ale represiunilor politice şi restrâng mai multe drepturi constituţionale.

24. În consecinţă, având în vedere caracterul ei suveran în materia controlului de constituţionalitate (a se vedea HCC nr.21 din 3 octombrie 2019, §23; HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, §27; HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, §18), dar şi argumentele pertinente ale autorului sesizării care abordează aspecte ale conceptelor de viaţă familială şi protecţie socială, Curtea a considerat că în această cauză sunt incidente şi articolele 28 [viaţa intimă, familială şi privată] şi 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială]. Această tehnică este aplicată şi de Curtea Europeană, care a notat într-o cauză că, „aşa cum Curtea este suverană în materia încadrării juridice pe care trebuie să o dea faptelor cazului şi având în vedere circumstanţele cazului, ea a mers chiar mai departe şi a considerat că cererea reclamantului trebuie examinată în baza articolului 14 din Convenţie, în coroborare cu articolul 8” (a se vedea Emel Boyraz v. Turcia, 2 decembrie 2014, §33).

25. De asemenea, Curtea Europeană a reţinut că existenţa sau inexistenţa „vieţii de familie” reprezintă, în esenţă, o chestiune de fapt care depinde de existenţa unor legături personale strânse. Noţiunea de „familie” din articolul 8 se referă la relaţiile bazate pe căsătorie şi, de asemenea, la alte „legături de familie” de facto, în care persoanele trăiesc împreună în afara unei căsătorii sau în cazul în care alţi factori au demonstrat că relaţia a fost suficient de constantă (a se vedea Paradiso şi Campanelli v. Italia, 24 ianuarie 2017, §140).

26. Curtea a considerat incident articolul 28 din Constituţie, pentru că situaţia persoanelor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre acestea, provenite dintr-o căsătorie încheiată în timpul represiunii, şi situaţia persoanelor care s-au născut în afara unei căsătorii se încadrează în conceptul de viaţă familială care nu distinge între familia „legitimă” şi familia „ilegitimă” (a se vedea Marckx v. Belgia, 13 iunie 1979, §31).

27. De asemenea, Curtea a considerat incident în prezenta cauză şi articolul 47 din Constituţie, deoarece norma contestată nu include în categoria victimelor represiunilor politice persoanele născute în locurile de represiune sau în drum spre ele de către femeile necăsătorite sau ai căror părinţi s-au căsătorit în perioada represiuni, iar această alegere a legislatorului le înlătură de la efectele reabilitării, inclusiv de la plata şi acordarea eventualelor indemnizaţii şi facilităţi.

28. Prin urmare, Curtea va verifica constituţionalitatea prevederilor contestate prin prisma articolului 16 coroborat cu articolele 28 şi 47 din Constituţie.

 

B. FONDUL CAUZEI

Pretinsa încălcare a articolelor 16, 28 şi 47 din Constituţie

 

A. Argumentele autorului sesizării

29. În motivarea sesizării, autorul pretinde că prin Legea de interpretare Parlamentul le-a recunoscut statutul de victime ale represiunilor politice doar copiilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele proveniţi din căsătoria încheiată până la represiune, însă copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, proveniţi dintr-o căsătorie încheiată în timpul represiunii sau după aceasta, şi copiii care s-au născut în afara unei căsătorii nu beneficiază de statutul de victime ale represiunii politice chiar dacă s-au născut şi/sau au fost concepuţi în aceeaşi perioadă.

30. Autorul sesizării consideră că, prin această interpretare, legislatorul a admis o discriminare între copiii persoanelor supuse represiunilor născuţi în locurile de represiune sau în drum spre ele în funcţie de faptul dacă aceşti copii provin dintr-o căsătorie încheiată până la represiune şi copiii proveniţi dintr-o căsătorie încheiată în timpul represiunii sau după aceasta, precum şi copiii care s-au născut în afara unei căsătorii.

31. Autorul sesizării a susţinut că dispoziţiile criticate, i.e. „copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată până la represiune”, sunt neconstituţionale şi contravin articolelor 1 alin.(3), 4 şi 16 din Constituţie.

 

B. Argumentele autorităţilor

32. Preşedintele Republicii Moldova a subliniat, în opinia sa scrisă, că problema sesizată ţine de controlul constituţionalităţii unei norme care stabileşte cercul de persoane care întrunesc condiţiile pentru a fi catalogate drept victime ale represiunilor politice, în baza articolului 2 din Legea nr.1225 din 8 decembrie 1992. În acest caz, soluţia impusă ţine de amendarea Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în sensul stabilirii subiectelor cu statut de victime ale represiunilor politice, însă nu prin excluderea prevederilor din Legea pentru interpretare, în consecinţă revenindu-se la redacţia normelor expuse insuficient de clar. Totodată, Preşedintele Republicii Moldova a notat că prin Hotărârea nr.16 din 28 martie 2002 Curtea Constituţională a stabilit că nu-i poate impune organului legislativ o anumită concepţie legislativă. Această intervenţie ar excede competenţei instanţei de jurisdicţie constituţională şi ar conduce la încălcarea dispoziţiilor articolului 6 din Codul jurisdicţiei constituţionale privind atribuţiile Curţii. În acest sens, motivele sesizării se bazează mai mult pe chestiuni care ţin de procedura de legiferare şi exced competenţei Curţii în efectuarea controlului de constituţionalitate al dispoziţiilor invocate.

33. În opinia Parlamentului se menţionează că, deşi prin interpretarea unui text legal care vizează atribuirea statutului de victimă a represiunilor politice copiilor persoanelor supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate acesta ar trebui să fie clar, se constată că soluţia legislativă criticată are, în realitate, efecte de restrângere a cercului de persoane-victime ale represiunilor politice, fapt care denotă că Legea nu este clară, iar obiectul reglementării adoptate nu este lipsit de echivoc. În scopul identificării eventualelor soluţii pentru îmbunătăţirea cadrului legal privind statutul victimelor represiunilor politice şi membrilor familiilor acestora, Parlamentul a considerat oportună examinarea de către Curtea Constituţională a constituţionalităţii textului interpretativ criticat.

34. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că reglementările propuse la momentul adoptării legii de interpretare constituiau soluţia considerată optimă pentru care a optat legislatorul la acel moment. Guvernul consideră nefondată invocarea principiului egalităţii în situaţia copiilor nevoiţi să-şi urmeze părinţii represaţi şi a celor născuţi din căsătoria încheiată în locurile represiunii. Mai mult, Guvernul menţionează că autorul sesizării nu a adus argumente în favoarea criticii de neconstituţionalitate, iar simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

35. În opinia prezentată, Procuratura Generală a notat că acceptă argumentele autorului şi pledează pentru declararea neconstituţionalităţii articolului 1 al Legii pentru interpretarea unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în măsura în care acesta nu include alte trei categorii de persoane care, în virtutea legii, ar putea să obţină statutul de victimă a represiunii politice: copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele proveniţi dintr-o căsătorie încheiată în timpul represiunii; copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele proveniţi dintr-o căsătorie încheiată după represiune; copiii care s-au născut în afara unei căsătorii, dar care au fost concepuţi sau/şi născuţi în perioada represiunii.

36. În opinia prezentată de Avocatul Poporului se menţionează că, pentru a se remedia problema care face obiectul sesizării, Avocatul Poporului s-a adresat Parlamentului cu propunerea de a iniţia procedura de modificare a articolului 2 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, precum şi a articolului 1 din Legea contestată, astfel încât să fie incluse în categoria victimelor represiunilor politice toate persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor, fără nicio discriminare. Avocatul Poporului consideră că există o lacună în Legea menţionată. De asemenea, statul beneficiază de o amplă marjă de apreciere în domeniul securităţii sociale şi, prin urmare, poate extinde protecţia socială a mai multor categorii de persoane. El este obligat să asigure un tratament egal şi echitabil pentru toate categoriile de persoane care au avut de suferit din cauza represiunilor politice.

 

C. Aprecierea Curţii

37. Curtea reţine că, prin contestarea textului „copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată până la represiune” din articolul 1 al Legii nr.296 din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii privind reabilitatea victimelor represiunilor politice, autorul sesizării ridică problema asigurării egalităţii în drepturi a victimelor represiunilor politice din perioada regimului totalitar.

38. Curtea observă că, prin includerea în categoria victimelor represiunii a copiilor născuţi în locurile de represiune sau în drum spre ele, Parlamentul Republicii Moldova a recunoscut prin Legea nr.1225 din 8 decembrie 1992 că aceste persoane au avut de suportat împreună cu părinţii toate greutăţile şi suferinţele deportărilor şi, respectiv, urmează a fi despăgubite de către stat. În redacţia Legii menţionate supra, situaţia tuturor copiilor născuţi în locurile de represiune sau în drum spre ele era asemănătoare, indiferent dacă părinţii lor s-au căsătorit până la sau în timpul represiunii sau dacă femeia represată care a născut era sau nu căsătorită.

39. Curtea constată că interpretarea oficială făcută prin articolul 1 din Legea nr.296 din 23 noiembrie 1994 a condus la excluderea din categoria victimelor represiunilor politice şi a eventualilor beneficiari ai reabilitării a persoanelor născute în locurile de represiune sau în drum spre ele: (i) de către o femeie represată necăsătorită, precum şi (ii) dintr-o căsătorie încheiată în timpul represiunii.

40. Curtea notează că respectarea principiului egalităţii presupune acordarea aceloraşi avantaje tuturor persoanelor aflate în situaţii similare, cu excepţia cazului în care se demonstrează că tratamentul diferenţiat este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Această condiţie demonstrează că principiul egalităţii nu are în vedere interzicerea oricărui tratament diferenţiat, ci doar a tratamentelor diferenţiate nejustificate (a se vedea HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, §31).

41. Curtea Europeană a subliniat că, pentru a exista o problemă din perspectiva articolului 14, trebuie să existe un tratament diferenţiat aplicat persoanelor aflate în situaţii comparabile. Un asemenea tratament diferenţiat este discriminatoriu dacă nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă; cu alte cuvinte, dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, în sensul articolului 14. Noţiunea de discriminare include, de asemenea, cazurile în care o persoană sau un grup este tratat, fără o justificare adecvată, mai puţin favorabil decât altul, chiar dacă tratamentul mai favorabil nu este cerut de Convenţie (a se vedea Emel Boyraz v. Turcia, 2 decembrie 2014, §50).

42. Curtea constată că tratamentul diferenţiat al unor persoane născute în locurile de represiune sau în drum spre ele admis de norma contestată este lipsit de un scop legitim şi nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă. Această normă îi lipseşte în mod nejustificat pe cetăţenii Republicii Moldova născuţi în locurile de represiune şi în drum spre ele de către o femeie represată necăsătorită sau într-o căsătorie încheiată în timpul represiunii de dreptul la protecţia socială prevăzută de Legea nr.1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Pentru că nu urmăreşte un scop legitim şi nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, prevederea contestată încalcă dispoziţiile articolelor 28, 47 şi 16 din Constituţie.

43. Rezumând cele enunţate supra, Curtea conchide că textul „copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată până la represiune” din articolul 1 al Legii nr.296 din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii privind reabilitatea victimelor represiunilor politice trebuie declarat neconstituţional.

44. Până la modificarea legii de către Parlament, Curtea consideră necesar să ofere o soluţie provizorie. Astfel, în sensul prezentei hotărâri, victime ale represiunilor politice se consideră şi copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, dacă măcar unul din părinţi este victimă a represiunilor politice.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea depusă de dl Octavian Ţîcu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţional textul „copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată până la represiune” din articolul 1 din Legea nr.296 din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii nr.1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

3. Până la modificarea articolului 1 din Legea nr.296 din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii nr.1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în sensul prezentei hotărâri, victime ale represiunilor politice se consideră şi copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, dacă măcar unul din părinţi este victimă a represiunilor politice.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova