D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.149g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor dispoziţii din articolul 46 alin.(1) din Codul de procedură penală

(strămutarea judecării cauzei penale de la instanţa competentă

la o altă instanţă egală în grad)

nr. 118  din  13.10.2020

Monitorul Oficial nr.313-317/177 din 27.11.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 17 septembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 13 octombrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „în cazul în care prin aceasta se poate obţine soluţionarea ei obiectivă, rapidă, completă şi se asigură desfăşurarea normală a procesului” din articolul 46 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dnii avocaţi Denis Calaida şi Aureliu Colenco, în interesele dlui Ilan Şor, în dosarul nr.1cs-100/2020, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie format din dna Nadejda Toma şi dnii Vladimir Timofti şi Victor Boico, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 21 iunie 2017, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a constatat vinovăţia dlui Ilan Şor la comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 196 alin.(4) [cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari prin înşelăciune sau abuz de încredere] şi 243 alin.(3) lit.b) [spălarea banilor în proporţii deosebit de mari] din Codul penal.

4. Sentinţa primei instanţe a fost contestată cu apel de procuror şi de apărătorii inculpatului. Cererile de apel se află în examinare la Curtea de Apel Cahul.

5. Pe 1 septembrie 2020, dnii avocaţi Denis Calaida şi Aureliu Colenco au depus, în interesele dlui Ilan Şor, o cerere de strămutare a cauzei la o altă instanţă egală în grad. Cererea de strămutare a fost trimisă spre examinare Curţii Supreme de Justiţie, conform competenţei.

6. În aceeaşi zi, dnii avocaţi Denis Calaida şi Aureliu Colenco au ridicat, în interesele dlui Ilan Şor, excepţia de neconstituţionalitate a textului „în cazul în care prin aceasta se poate obţine soluţionarea ei obiectivă, rapidă, completă şi se asigură desfăşurarea normală a procesului” din articolul 46 alin.(1) din Codul de procedură penală.

7. Printr-o încheiere din 8 septembrie 2020, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 46

Strămutarea judecării cauzei penale de la instanţa competentă

la o altă instanţă egală în grad

(1) Curtea Supremă de Justiţie strămută judecarea unei cauze penale de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad în cazul în care prin aceasta se poate obţine soluţionarea ei obiectivă, rapidă, completă şi se asigură desfăşurarea normală a procesului.

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că textul „în cazul în care prin aceasta se poate obţine soluţionarea ei obiectivă, rapidă, completă şi se asigură desfăşurarea normală a procesului” din articolul 46 alin.(1) din Codul de procedură penală este vag şi imprecis, pentru că legislatorul nu a stabilit criterii clare în baza cărora Curtea Supremă de Justiţie ar putea decide asupra strămutării unei cauze penale de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad şi, în consecinţă, există riscul arbitrarului.

11. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate face trimitere la mai multe încheieri ale Curţii Supreme de Justiţie care ar fi contradictorii, inclusiv la cele pronunţate în cazul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

12. În opinia sa, dispoziţiile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului] şi 23 alin.(2) [calitatea legii] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentanţii unei părţi din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „în cazul în care prin aceasta se poate obţine soluţionarea ei obiectivă, rapidă, completă şi se asigură desfăşurarea normală a procesului” din articolul 46 alin.(1) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate stabilesc motivele pentru care o cauză penală poate fi strămutată.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care a fost solicitată strămutarea judecării cauzei penale la o altă instanţă egală în grad (a se vedea §5 supra). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §27; DCC nr.24 din 2 martie 2020, §18; DCC nr.63 din 11 iunie 2020, §19; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, §19).

20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că textul ar fi imprevizibil şi că ar contraveni articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului] şi 23 alin.(2) [calitatea legii] din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolul 1 alin.(3) din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie. Abia la analiza caracterului justificat al ingerinţei în drepturile substanţiale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă valorile şi standardele pe care le garantează articolul 1 alin.(3) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.29 din 12 decembrie 2019 §19; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, §23 şi jurisprudenţa citată acolo). Astfel, garanţiile articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care se referă la respectarea statului de drept, pot interveni dacă este constatată aplicabilitatea unui drept fundamental. Ele nu pot fi analizate, însă, în mod individual (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, §16).

22. Totodată, Curtea a menţionat că pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii prevăzut de articolul 23 alin.(2) din Constituţie trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 7 aprilie 2020, §20; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, §24, şi jurisprudenţa citată acolo). Altfel spus, testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental. Calitatea unei legi nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr.68 din 15 iunie 2020, §21, şi jurisprudenţa citată acolo).

23. În această cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a susţinut că textul contestat ar prezenta vreo ingerinţă într-un drept garantat de Constituţie.

24. În acelaşi timp, Curtea reţine că Codul de procedură penală nu poate să abunde în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal (DCC nr.63 din 25 aprilie 2019, §16-17; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §17).

25. Mai mult, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea şi la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care a fost interpretat şi aplicat textul contestat în cauza sa.

26. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, §15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §25; DCC nr.97 din 6 august 2020, §31). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, §50-51).

27. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului „în cazul în care prin aceasta se poate obţine soluţionarea ei obiectivă, rapidă, completă şi se asigură desfăşurarea normală a procesului” din articolul 46 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dnii avocaţi Denis Calaida şi Aureliu Colenco, în interesele dlui Ilan Şor, în dosarul nr.1cs-100/2020, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.