D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.3g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 71 alin.(1)

din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(destituirea administratorului/lichidatorului)

nr. 32  din  19.03.2020

Monitorul Oficial nr.115-117/64 din 15.05.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 17 ianuarie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 martie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate” conţinut în articolul 71 alin.(1) al Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl avocat Andrei Iosip, în dosarul nr.2i-1833/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Natalia Iordachi de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 26 septembrie 2018, dna Natalia Gîrleanu a fost desemnată administrator al insolvabilităţii S.R.L. „Chivelvar”.

4. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 23 ianuarie 2019, dna Natalia Gîrleanu a fost desemnată lichidator al S.R.L. „Chivelvar”.

5. Pe 28 mai 2019, reprezentantul creditorului S.R.L. „Real Prim” a contestat planul de distribuţie a masei debitoare, acţiunile lichidatorului Natalia Gîrleanu privind negocierile directe aferente vânzării bunurilor din masa debitoare şi modul de stabilire a onorariului. De asemenea, reprezentantul creditorului S.R.L. „Real Prim” a solicitat amendarea lichidatorului Natalia Gârleanu cu 50 u.c. pentru exercitarea abuzivă a dreptului procedural de constituire a comitetului creditorilor, destituirea din funcţia ocupată şi desemnarea altui lichidator.

6. Instanţa de insolvabilitate a fixat pentru examinare solicitarea reprezentantului S.R.L. „Real Prim” privind destituirea lichidatorului Natalia Gîrleanu, dar şedinţele de judecată au fost amânate de mai multe ori la solicitarea lichidatorului.

7. Pe 3 ianuarie 2020, dl avocat Andrei Iosip a ridicat în numele dnei Natalia Gîrleanu excepţia de neconstituţionalitate a textului „sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/ lichidatorul din motive întemeiate” conţinut în articolul 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii.

8. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 3 ianuarie 2020, instanţa de judecată a admis cererea privind ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 71

Destituirea şi demisia administratorului/lichidatorului

„(1) La cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta:

a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; sau

b) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau

c) se află în conflict de interese cu orice parte în proces; sau

d) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de lege; sau

e) se află în procedură de lichidare sau de insolvabilitate.

(2) Instanţa de insolvabilitate adoptă o încheiere de destituire după audierea administratorului/lichidatorului.

[…]

(4) Încheierea de destituire poate fi atacată cu recurs de către administrator/lichidator. Încheierea de respingere a propunerii comitetului creditorilor poate fi atacată cu recurs de orice membru al lui ori, în cazul cererii formulate de adunarea creditorilor, de către orice creditor.

[…]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei susţine că textul contestat este incert şi imprevizibil, deoarece nu reglementează particularităţile iniţierii procedurii de destituire a administratorului/lichidatorului debitorului insolvabil din oficiu de către instanţa de judecată, nu stabileşte competenţele instanţei în acest sens şi nici drepturile şi obligaţiile administratorului/lichidatorului care urmează a fi demis. Autorul a formulat mai multe întrebări la care, în opinia sa, legea nu acordă răspuns şi conchide că lipsa de claritate a reglementărilor menţionate contribuie la formarea unei jurisprudenţe neuniforme, cu soluţii contradictorii pentru situaţii asemănătoare, fapt ce duce la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.

12. Autorul menţionează că iniţierea destituirii din oficiu de către instanţa de judecată a administratorului insolvabilităţii sau, după caz, a lichidatorului îl lipseşte pe acesta din urmă de posibilitatea de a cunoaşte motivele iniţierii procedurii de destituire sau acesta poate chiar nici să nu cunoască despre faptul destituirii. Prin urmare, administratorului destituit i se încalcă dreptul la apărare.

13. Autorul sesizării afirmă că norma contestată nu este suficient de clară şi completă, este lipsită de accesibilitate şi previzibilitate şi, respectiv, contravine articolelor 23 şi 26 din Constituţie şi încalcă implicit dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Andrei Iosip, în dosarul nr.2i-1833/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate” conţinut în articolul 71 alin.(1) al Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

18. Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

19. Curtea constată că norma contestată ar putea fi aplicată de către instanţă, deoarece, după cum rezultă din sesizare, instanţa de judecată instrumentează o cauză de insolvabilitate în cadrul căreia se examinează situaţia de destituire din funcţie a lichidatorului.

20. Autorul sesizării susţine că norma contestată ar veni în contradicţie cu articolul 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi implicit cu articolul 20 din Constituţie, precum şi cu articolele 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 26 [dreptul la apărare] din Constituţie.

21. Norma contestată reglementează destituirea administratorului insolvabilităţii şi a lichidatorului, inclusiv din iniţiativa instanţei de judecată, care, în opinia autorului sesizării, ar încălca atât dreptul la un proces echitabil (articolul 20 din Constituţie), cât şi ar fi contrară principiilor egalităţii armelor şi al contradictorialităţii unui proces echitabil.

22. Analiza sistemică a Legii insolvabilităţii evidenţiază că întregul proces judiciar de insolvabilitate, începând cu admiterea cererii de intentare şi adoptarea hotărârii de intentare a procesului de insolvabilitate şi terminând cu încetarea acestui proces, constă din interacţiuni permanente şi complexe ale instanţei de judecată cu administratorul/lichidatorul. Curtea observă că administratorul/lichidatorul este un participant cu atribuţii deosebite la procesul de insolvabilitate (articolele 4 şi 66), sarcina sa principală este „păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanţelor creditorilor” (articolul 68 alin.(2)). Pentru realizarea eficientă a acestei sarcini principale, legislatorul, inter alia, a reglementat statutul administratorului autorizat (a se vedea Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi) şi a stabilit desemnarea administratorului doar prin hotărârea sau încheierea instanţei de insolvabilitate (articolele 63 şi 65); a stabilit că administratorul îşi exercită atribuţiile sub supravegherea instanţei de insolvabilitate care l-a desemnat şi că instanţa poate solicita oricând explicaţii sau un raport despre starea de lucruri şi despre administrarea masei debitoare (articolul 67), că administratorul la finele fiecărei proceduri, dar nu mai rar decât o dată în trimestru, prezintă instanţei de insolvabilitate un raport despre modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile (articolul 72), că instanţa de insolvabilitate deţine competenţa de a sancţiona administratorul care nu-şi îndeplineşte obligaţiile (articolul 67 alin.(1)) şi chiar de a-l destitui din funcţie pentru motive întemeiate (articolul 71 alin.(1)).

23. Din cele menţionate supra, dar şi luând în consideraţie faptul că întregul proces de insolvabilitate decurge sub autoritatea instanţei de judecată şi că destituirea din funcţie a administratorului/lichidatorului se face exclusiv prin act judecătoresc şi doar pentru motive întemeiate, Curtea nu identifică în dispoziţia contestată elemente de natură să încalce dreptul la un proces echitabil, protejat de articolul 20 din Constituţie. Mai mult ca atât, Curtea reţine că Legea insolvabilităţii stabileşte suficiente garanţii întru respectarea dreptului la un proces echitabil, deoarece instanţa de insolvabilitate, chiar dacă îl demite pe administrator/lichidator din oficiu, este obligată să motiveze destituirea, iar administratorul/lichidatorul destituit are, la rândul său, dreptul de a contesta cu recurs încheierea judecătorească în instanţa ierarhic superioară (articolele 8 şi 71 alin.(4)) competentă de a verifica legalitatea actului contestat.

24. Curtea reţine că autorul sesizării, de asemenea, pretinde că textul contestat prin care se acordă instanţei de insolvabilitate prerogativa de a destitui din oficiu administratorul/lichidatorul ar fi contrar articolului 23 din Constituţie, deoarece este lipsit de claritate şi previzibilitate şi în final ar afecta dreptul la apărare al administratorului supus procedurii de demisie.

25. Curtea reiterează că o norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să-i permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţe, consecinţele acestei conduite (DCC nr.142 din 22 noiembrie 2018, §24; DCC nr.94 din 23 septembrie 2019, §17).

26. Din analiza textului contestat din articolul 71 al Legii insolvabilităţii, Curtea reţine că instanţa de insolvabilitate are competenţa de a destitui din oficiu administratorul/lichidatorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă, depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin, încalcă legislaţia sau se află în conflict de interese (alin.(1)). Încheierea de destituire se adoptă de către instanţa de insolvabilitate după audierea administratorului/lichidatorului (alin.(2)) şi poate fi atacată cu recurs de către administrator/lichidator (alin.(4)).

27. În contextul menţionat, Curtea nu identifică elemente care ar susţine concluzia încălcării criteriilor referitoare la claritatea şi precizia normelor sau privind imprevizibilitatea textului contestat, care l-ar împiedica pe destinatar să decidă în privinţa conduitei sale. Dimpotrivă, Curtea ajunge la concluzia că norma contestată este conformă prevederilor articolului 23 din Constituţie, îndeplineşte exigenţa previzibilităţii, stabileşte cu suficientă claritate întinderea drepturilor şi obligaţiilor destinatarilor şi, ţinând cont de scopul legitim urmărit, oferă o protecţie adecvată împotriva arbitrarului, respectiv nu încalcă dreptul la apărare al administratorului/lichidatorului, protejat de articolul 26 din Constituţie.

28. Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate care face obiectul prezentei cauze nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că motivele autorului se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii. Curtea reiterează că această competenţă le revine instanţelor de judecată de drept comun (DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, §19, DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, §22, DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, §29).

29. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate” conţinut în articolul 71 alin.(1) al Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl avocat Andrei Iosip, în dosarul nr.2i-1833/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.