D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.123g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a textului „incapacitatea de plată”

conţinut în articolul 2 din Legea insolvabilităţii

nr.149 din 29 iunie 2012

nr. 94  din  23.09.2019

Monitorul Oficial nr.306-309/186 din 11.10.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 1 iulie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 septembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „incapacitatea de plată” conţinut în articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl Ivan Petrov, parte în dosarul nr.2i-145/18, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 1 iulie 2019 de către dl judecător Valeriu Pădurari din cadrul Judecătoriei Bălţi, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

3. Pe 8 iunie 2018, B.C. „Unibank” S.A. a depus în faţa instanţei de judecată o cerere introductivă prin care a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa S.A. „Articole din Beton Armat”.

4. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi, sediul central, din 12 iunie 2016 a fost admisă cererea introductivă cu desemnarea administratorului provizoriu.

5. În cadrul şedinţei de judecată, dl Ivan Petrov a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului „incapacitatea de plată” conţinut în articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

6. Prin încheierea din 21 iunie 2019, Judecătoria Bălţi, sediul central, a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

[…]

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

[…]”.

Articolul 126

Economia

(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

[…]

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

[…]”.

Articolul 127

Proprietatea

„(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[…]”.

8. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni principale

„În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

[…]

incapacitate de plată – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi;

[…]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei susţine că definiţia legală inserată în articolul 2 din Legea insolvabilităţii, adică „incapacitate de plată – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi”, ar fi neconstituţională. Potrivit autorului excepţiei, definiţia nu este suficient de explicită, previzibilă şi nici clară, pentru că ar permite declararea insolvabilităţii unei întreprinderi care dispune de bunuri imobile suficiente, inclusiv ipotecate, şi care este în stare să-şi onoreze pe deplin obligaţiile faţă de creditori.

10. Mai mult, autorul susţine că neclaritatea şi imprevizibilitatea textului invocat le permite creditorilor să devină proprietari ai unor bunuri fără să respecte condiţiile prestabilite de dobândire a bunului. Aceste carenţe ale legii ar conduce la instituirea unui mecanism inechitabil, abuziv şi ilegal de redistribuire a proprietăţii şi de privare de aceasta.

11. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Ivan Petrov, în dosarul nr.2i-145/18, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „incapacitate de plată – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi” din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea nu identifică elemente care ar susţine concluzia încălcării criteriilor referitoare la claritatea şi precizia normelor sau la lipsa de claritate a textului contestat, care l-ar împiedica pe destinatar să decidă în privinţa conduitei sale.

17. Curtea a reţinut că o norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să-i permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţe, consecinţele acestei conduite (DCC nr.142 din 22 noiembrie 2018, §24). Totodată, pentru ca legea să îndeplinească exigenţa previzibilităţii, ea trebuie să stabilească cu o claritate suficientă întinderea şi modalităţile de exercitare a marjei discreţionare relevante acordate autorităţilor publice, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a-i oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului.

18. Curtea constată că Legea insolvabilităţii constituie cadrul juridic în domeniul insolvabilităţii persoanelor fizice şi juridice şi reglementează o procedură colectivă pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului comun. Pentru a fi explicit, legislatorul a definit în articolul 2 din Legea insolvabilităţii inter alia şi conceptul de „incapacitate de plată” pentru ca destinatarii să-i înţeleagă esenţa, iar instanţele să-l interpreteze şi să-l aplice.

19. Curtea nu reţine nici criticile autorului sesizării potrivit cărora neclaritatea sintagmei „incapacitate de plată” ar conduce la încălcarea dreptului de proprietate. Legislatorul deţine competenţa constituţională de a reglementa prin lege organică regimul juridic al proprietăţii (articolele 66 lit.a) şi 72 alin.(3) lit.i), de a impune titularilor dreptului de proprietate respectarea anumitor sarcini care sunt în acord cu interesul societăţii (articolele 46 alin.(5) şi 127 alin.(2)) şi de a asigura libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie (articolul 126 alin.(2) lit.b). Prin urmare, în acord cu dispoziţiile menţionate, legislatorul a adoptat Legea insolvabilităţii pentru a asigura, sub supravegherea instanţei, executarea obligaţiilor de plată de către persoanele care se află în situaţie de criză financiară şi nu sunt capabile să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale asumate. Definiţia sintagmei „incapacitate de plată”, ca multe altele din Legea insolvabilităţii, este concepută să asigure interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în raport cu participanţii la procedura de insolvabilitate, iar Curtea nu a constatat existenţa unor înţelesuri care ar afecta dreptul de proprietate.

20. Mai mult, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la ambiguitatea şi la neclaritatea textului de lege, precum şi a încălcării dreptului de proprietate, autorul solicită verificarea unei norme care stabileşte o definiţie generală, prin care legislatorul a explicat o noţiune inclusă în articolul 2 al Legii insolvabilităţii, şi nu a unei norme aplicabile situaţiei juridice concrete, condiţie esenţială pentru admisibilitatea sesizării.

21. Într-un caz similar, Curtea a declarat inadmisibilă o sesizare referitoare la pretinsa neconstituţionalitate a unei noţiuni generale din Legea insolvabilităţii (a se vedea DCC nr.69 din 19 iunie 2018).

22. Astfel, în baza celor menţionate supra, Curtea consideră sesizarea nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „incapacitatea de plată – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi” conţinut în articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl Ivan Petrov, parte în dosarul nr.2i-145/18, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.