L E G E
cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă
şi asigurarea de şomaj
nr. 105 din 14.06.2018
Monitorul Oficial nr.295-308/448 din 10.08.2018
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Articolul 2. Obiectul şi sfera de reglementare
Articolul 3. Noţiuni principale
Articolul 4. Piaţa muncii
Articolul 5. Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova
Capitolul II
ELABORAREA, COORDONAREA, IMPLEMENTAREA ŞI CONTROLUL POLITICII
ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ
ŞI AL MIGRAŢIEI ÎN SCOP DE MUNCĂ
Articolul 6. Politica în domeniul promovării ocupării forţei de muncă
Articolul 7. Sistemul instituţional de promovare a ocupării forţei de muncă
Articolul 8. Atribuţiile Guvernului Republicii Moldova
Articolul 9. Atribuţiile Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale
Articolul 10. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
Articolul 11. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Articolul 12. Parteneriatul social pe piaţa muncii
Articolul 13. Competenţele întreprinderilor sociale şi întreprinderilor sociale de inserţie, organizaţiilor necomerciale
Articolul 14. Participarea angajatorilor la realizarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă
Capitolul III
MONITORIZAREA PIEŢEI MUNCII
Articolul 15. Monitorizarea pieţei muncii
Articolul 16. Evidenţa persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a şomerilor şi a locurilor de muncă vacante
Articolul 17. Analiza şi prognoza pieţei muncii
Articolul 18. Evaluarea impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă
Capitolul IV
STATUTUL ŞOMERULUI
Articolul 20. Statutul şomerului
Articolul 201. Loc de muncă corespunzător
Articolul 21. Scoaterea din evidenţă a şomerului
Capitolul V
MĂSURI DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ
Articolul 22. Măsuri de ocupare a forţei de muncă
Articolul 23. Beneficiarii măsurilor de ocupare a forţei de muncă
Secţiunea 1
Servicii de ocupare a forţei de muncă
Articolul 24. Servicii de ocupare a forţei de muncă
Articolul 25. Informarea privind piaţa muncii
Articolul 26. Ghidarea în carieră
Articolul 27. Intermedierea muncii
Articolul 271. Obţinerea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor în ţară
Articolul 28. Serviciile de preconcediere
Articolul 29. Reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi
Articolul 291. Angajarea asistată
Articolul 292. Identificarea tinerilor NEET
Secţiunea a 2-a
Măsuri active de ocupare a forţei de muncă
Articolul 30. Măsurile active de ocupare a forţei de muncă
Articolul 31. Formarea profesională
Articolul 32. Cursurile de formare profesională pe bază de voucher
Articolul 33. Instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii
Articolul 34. Stagiul profesional
Articolul 35. Certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală
Articolul 36. Subvenţionarea locurilor de muncă
Articolul 37. Suport pentru crearea şi adaptarea locului de muncă
Articolul 38. Subvenţii pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi
Articolul 39. Consultanţa, asistenţa şi sprijinirea iniţierii unei afaceri
Articolul 40. Susţinerea proiectelor de iniţiative locale
Articolul 41. Stimularea mobilităţii forţei de muncă
Secţiunea a 3-a
Programe de facilitare a ocupării forţei de muncă
Articolul 42. Programe de facilitare a ocupării forţei de muncă
Secţiunea a 4-a
Asigurare de şomaj
Articolul 43. Stabilirea indemnizaţiei de şomaj
Articolul 44. Termenele şi condiţiile de stabilire a indemnizaţiei de şomaj
Articolul 45. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj
Articolul 46. Perioada de plată a indemnizaţiei de şomaj
Articolul 47. Asigurarea socială în caz de şomaj
Articolul 48. Suspendarea plăţii indemnizaţiei de şomaj
Articolul 49. Încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj
Articolul 50. Restabilirea şi acordarea repetată a indemnizaţiei de şomaj
Capitolul VI
FINANŢAREA MĂSURILOR DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ
Articolul 51. Finanţarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă
Articolul 52. Recuperarea sumelor plătite necuvenit
Capitolul VII
INTERMEDIEREA MUNCII ŞI ANGAJAREA ÎN STRĂINĂTATE
A CETĂŢENILOR REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 53. Emigrarea în scop de muncă a cetăţenilor Republicii Moldova
Articolul 54. Modalităţile de angajare în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova
Articolul 55. Plasarea în câmpul muncii în străinătate a lucrătorilor independenţi
Articolul 56. Încheierea tratatelor internaţionale în domeniul migraţiei în scop de muncă
Articolul 57. Activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova
Articolul 58. Obţinerea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate
Articolul 59. Suspendarea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova
Articolul 60. Retragerea licenţei pentru activitatea de plasare în câmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate
Articolul 61. Intermedierea muncii realizată de agenţiile private
Articolul 62. Garanţii de informare a lucrătorului emigrant cu privire la drepturile şi obligaţiile acestuia
Articolul 63. Intervenţia agenţiei private în soluţionarea litigiilor şi conflictelor de muncă apărute între beneficiarul străin şi lucrătorul emigrant
Articolul 631. Registrele de licenţiere şi listele agenţiilor private
Articolul 632. Evidenţa lucrătorilor emigranţi
Articolul 633. Controlul activităţii agenţiilor private şi a intermediarilor nelicenţiaţi
Articolul 634. Atribuţiile misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova în domeniul migraţiei în scop de muncă
Articolul 635. Răspunderea agenţiilor private şi a intermediarilor nelicenţiaţi
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 64. Dispoziţii finale
Articolul 65. Dispoziţii tranzitorii
Anexa nr.1 Abrogată
Anexa nr.2 Abrogată
Notă: În cuprinsul legii, sintagma „ajutor de şomaj” şi sintagma „organul de licenţiere”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „indemnizaţie de şomaj” şi, respectiv, „autoritatea de licenţiere” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024
Notă: În cuprinsul legii, cuvintele „în limba de stat” se substituie cu cuvintele „în limba română”, conform Legii nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023
Notă: În textul legii, cuvântul „furnizor”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvântul „prestator” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.274 din 30.09.2022, în vigoare 14.01.2023
Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, iar sintagma „ministrul sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale”, la orice formă gramaticală, – cu sintagma „ministrul muncii şi protecţiei sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Prezenta lege are drept scop prevenirea şi reducerea şomajului şi a efectelor sociale ale acestuia, reducerea riscului de şomaj şi asigurarea unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
Articolul 2. Obiectul şi sfera de reglementare
(1) Prevederile prezentei legi reglementează politica de promovare a ocupării forţei de muncă şi de migraţie în scop de muncă, piaţa muncii, sistemul instituţional de ocupare a forţei de muncă, măsurile de ocupare a forţei de muncă, precum şi raporturile juridice care apar la implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă.
(11) Prezenta lege reglementează condiţiile de intermediere a muncii şi de angajare în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi asigură protecţia cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi în căutarea unui loc de muncă în străinătate sau care desfăşoară activitate de muncă în străinătate.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică cetăţenilor Republicii Moldova, persoanelor fizice şi juridice care îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova sau peste hotare, precum şi categoriilor de străini specificate la art.2 alin.(1) din Legea nr.274/2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova, cu excepţia străinilor titulari ai dreptului de şedere provizorie pentru studii şi în scop de muncă.
(3) Prezenta lege nu se aplică lucrătorilor imigranţi, cu excepţia prevăzută la art.45 alin.(3).
(4) La aplicarea prevederilor prezentei legi se interzice orice discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu.
[Art.2 modificat prin Legea nr.66 din 24.03.2022, în vigoare 15.05.2022]
[Art.2 completat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:
piaţa muncii – spaţiu economic în care se întîlnesc, se confruntă şi se negociază liber cererea de muncă, exprimată de către deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători, şi oferta de muncă, reprezentată de posesorii forţei de muncă, în calitate de ofertanţi;
cerere de muncă – nevoie reală de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piaţă şi se exprimă prin numărul locurilor de muncă vacante oferite de către angajatori într-o anumită perioadă, la un anumit nivel al salariului;
ofertă de muncă – muncă pe care o pot depune membrii societăţii în condiţii salariale şi se exprimă prin numărul persoanelor apte de muncă sau populaţia aptă disponibilă într-o perioadă, din care se scade numărul celor care nu doresc să se angajeze în nicio activitate, întrucît au alte resurse pentru existenţă sau au alte preocupări;
persoană aflată în căutarea unui loc de muncă – persoană care întreprinde acţiuni concrete pentru a-şi găsi un loc de muncă prin mijloace proprii sau prin înregistrare la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ori la un alt prestator de servicii de ocupare a forţei de muncă;
măsuri de ocupare a forţei de muncă – măsuri pentru reducerea dezechilibrului dintre cererea şi oferta de muncă, care includ măsuri de promovare a ocupării forţei de muncă şi măsuri pasive de ocupare a forţei de muncă (asigurarea de şomaj);
măsuri de promovare a ocupării forţei de muncă – măsuri orientate spre creşterea şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum şi spre stimularea angajatorilor pentru a încadra în muncă şomerii şi pentru a crea noi locuri de muncă, care includ servicii şi măsuri active de ocupare a forţei de muncă;
asigurare de şomaj – măsură pasivă de ocupare a forţei de muncă care are rolul de a asigura, în caz de şomaj, o persoană asigurată în sistemul public de asigurări sociale, aptă de muncă, dar care, din motive prevăzute de lege, nu a identificat un loc de muncă corespunzător pregătirii sale, şi se realizează prin punerea la dispoziţia acesteia, pentru o perioadă determinată, a indemnizaţiei de şomaj;
adaptarea locului de muncă – totalitatea acţiunilor întreprinse de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă şi creşterea randamentului la locul de muncă al persoanei cu dizabilităţi, ţinând cont de necesităţile individuale ale persoanei respective pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, prin utilarea acestuia cu dispozitive şi echipamente de acces, prin angajarea personalului de suport şi prin adaptarea spaţiului;
angajare asistată – serviciu prestat gratuit persoanelor specificate la art.23 alin.(3) lit.c) de către prestatorii privaţi ai serviciilor de angajare asistată în vederea asigurării accesului, obţinerii şi păstrării unui loc de muncă remunerat pe piaţa muncii;
emigrare în scop de muncă – deplasare benevolă a cetăţenilor Republicii Moldova peste hotare în scopul de a desfăşura activităţi provizorii de muncă;
lucrător emigrant – cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliu permanent sau cu reşedinţă temporară pe teritoriul ţării, care este angajat, urmează a fi angajat sau a fost angajat în vederea prestării unei activităţi remunerate pe teritoriul ţării de destinaţie;
agenţie privată de ocupare a forţei de muncă (în continuare – agenţie privată) – prestator privat de servicii de ocupare a forţei de muncă, care desfăşoară activităţi de recrutare şi plasare în cîmpul muncii, în ţară şi/sau peste hotarele ţării prin prestarea serviciilor de intermediere a muncii;
contract de intermediere a muncii – contract încheiat între agenţia privată şi lucrătorul emigrant, prin care o parte (agenţia privată) se obligă faţă de cealaltă parte (lucrătorul emigrant) să acţioneze, în calitate de intermediar, la stabilirea raporturilor de muncă prin prestarea serviciilor de intermediere a muncii;
intermediar nelicenţiat – persoană fizică sau juridică care desfăşoară activităţi de intermediere a muncii, în mod similar unei agenţii private, fără a deţine licenţă de activitate;
beneficiar străin – angajator, persoană fizică sau juridică ori intermediar din ţara de destinaţie care urmează să angajeze sau să plaseze în alt mod lucrătorul emigrant pe piaţa forţei de muncă a ţării respective;
lucrător independent – lucrător emigrant care îşi desfăşoară activitatea economică pe teritoriul ţării de destinaţie în calitate de persoană fizică autorizată, în mod individual şi independent, sau în calitate de întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale ori al altei forme juridice de organizare, în condiţiile prevăzute de legislaţia ţării de destinaţie;
lucrător emigrant sezonier – lucrător emigrant care desfăşoară activitate de muncă pe teritoriul ţării de destinaţie pentru perioada îndeplinirii unor lucrări sezoniere care, în virtutea condiţiilor climaterice, se pot desfăşura într-o perioadă anumită a anului;
lucrător emigrant temporar – lucrător emigrant angajat pe o perioadă determinată în ţara de destinaţie, în baza unui contract, individual de muncă, prestări servicii sau a unui contract asimilat a cărui activitate nu este influenţată de aspecte sezoniere de muncă;
tinerii NEET – tinerii în vârstă de 15–29 de ani, care nu fac parte din populaţia ocupată, nu studiază/învaţă în cadrul sistemului formal de educaţie şi nu participă la niciun fel de cursuri sau alte instruiri în afara sistemului formal de educaţie;
voucher pentru formarea profesională a şomerilor – bon pe suport de hârtie sau în format electronic, emis de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care reprezintă contravaloarea serviciilor de formare profesională şi prin care se atestă că posesorul acestuia are dreptul să procure servicii de formare profesională de la prestatorii acestor servicii;
echipă mobilă – o componentă funcţională a subdiviziunii teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, având drept scop deplasarea în localităţile din raionul respectiv pentru realizarea măsurilor de promovare a ocupării forţei de muncă;
profilare – activitate prin care Agenţia Naţională identifică profilul şomerului înregistrat în evidenţă şi îl încadrează într-un nivel de ocupabilitate: scăzut, mediu sau înalt.
[Art.3 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.3 completat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.3 completat prin Legea nr.274 din 30.09.2022, în vigoare 14.01.2023]
[Art.3 modificat prin Legea nr.4 din 21.01.2022, în vigoare 11.03.2022]
[Art.3 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 4. Piaţa muncii
(1) În Republica Moldova, fiecărei persoane îi este garantat dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurare de şomaj.
(2) Piaţa muncii, în Republica Moldova, este liberă şi constituie cadrul de afirmare a drepturilor la muncă şi la protecţie socială ale persoanelor apte de muncă.
(3) La nivel naţional şi teritorial, situaţiile şi evoluţiile de pe piaţa muncii sînt monitorizate cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:
a) populaţia în vîrstă de muncă;
b) forţa de muncă;
c) populaţia ocupată;
d) persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă;
e) şomerii;
f) locurile de muncă vacante;
g) indemnizaţia de şomaj;
h) populaţia ieşită din şomaj prin ocupare, precum şi prin părăsirea pieţei muncii;
i) rata şomajului.
(4) Sistemul de indicatori statistici şi metodologia de calcul al acestora se stabilesc de către Biroul Naţional de Statistică, în comun cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(5) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ţine statistici în baza indicatorilor proprii.
(6) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă creează şi administrează sistemul informaţional al pieţei forţei de muncă, care include documente primare şi baze de date proprii, informaţii ale participanţilor pe piaţa muncii.
Articolul 5. Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova
(1) Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova (în continuare – Clasificatorul ocupaţiilor) este un sistem de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din economie, care se elaborează de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în baza Clasificatorului Standard Internaţional al Ocupaţiilor (BIM, ISCO-08), în colaborare cu ministerele şi alte autorităţi administrative centrale şi instituţii interesate.
(2) Structura Clasificatorului ocupaţiilor se aprobă de către Guvern.
(3) Conţinutul Clasificatorului ocupaţiilor şi orice actualizare a acestuia se aprobă prin ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale, la solicitarea celor interesaţi sau în temeiul legii, şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(4) Regulile de ţinere şi modificare a Clasificatorului ocupaţiilor se aprobă de către ministrul muncii şi protecţiei sociale.
(5) Utilizarea Clasificatorului ocupaţiilor este obligatorie la completarea documentelor oficiale.
Capitolul II
ELABORAREA, COORDONAREA, IMPLEMENTAREA ŞI CONTROLUL POLITICII
ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ
ŞI AL MIGRAŢIEI ÎN SCOP DE MUNCĂ
[Denumirea în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 6. Politica în domeniul promovării ocupării forţei de muncă
(1) Statul asigură promovarea, adoptarea şi implementarea strategiilor şi altor documente de politici, a actelor normative de toate categoriile în vederea protecţiei persoanelor în risc de şomaj, precum şi în vederea asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
(2) Scopul politicii de promovare a ocupării forţei de muncă este creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă şi reducerea excluziunii sociale pe piaţa muncii.
(3) Politicile în domeniul promovării ocupării forţei de muncă au următoarele sarcini:
a) corelarea cererii şi ofertei de muncă;
b) sporirea şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea creării locurilor de muncă;
d) reducerea inegalităţilor de pe piaţa forţei de muncă.
(4) Politicile în domeniul promovării ocupării forţei de muncă au drept scop realizarea următoarelor obiective:
a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;
b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea ocupării persoanelor care aparţin unor categorii ale populaţiei care necesită suport suplimentar pe piaţa muncii;
d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;
e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
f) încurajarea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;
h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în corespundere cu schimbările structurale ale economiei naţionale şi cerinţele pieţei muncii;
i) protecţia persoanelor prin intermediul asigurării de şomaj.
Articolul 7. Sistemul instituţional de promovare a ocupării forţei de muncă
(1) Instituţiile implicate, conform competenţelor, în elaborarea, coordonarea, aprobarea şi controlul realizării politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă sînt:
a) Guvernul Republicii Moldova;
b) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(2) Instituţiile implicate în implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă sînt:
a) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
b) alte autorităţi administrative din subordinea ministerelor.
(3) Alţi subiecţi implicaţi în implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă sînt:
a) autorităţile administraţiei publice locale;
b) partenerii sociali;
c) organizaţiile necomerciale;
d) angajatorii;
e) întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie.
[Art.7 completat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 8. Atribuţiile Guvernului Republicii Moldova
În domeniul promovării ocupării forţei de muncă, Guvernul Republicii Moldova are următoarele atribuţii specifice:
a) asigură promovarea ocupării forţei de muncă prin elaborarea, aprobarea, în limitele competenţelor, prin punerea în aplicare şi controlul realizării politicilor şi acţiunilor aprobate în domeniu;
b) integrează necesităţile pieţei muncii în politica de dezvoltare social-economică a statului;
c) coordonează activitatea ministerelor şi a altor autorităţi ale administraţiei publice privind promovarea ocupării forţei de muncă;
d) asigură finanţarea necesară pentru implementarea politicilor de stat în domeniul promovării ocupării forţei de muncă.
Articolul 9. Atribuţiile Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale
(1) În domeniul promovării ocupării forţei de muncă, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale are următoarele atribuţii de bază:
a) elaborează şi promovează acte normative şi politici în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;
b) coordonează, analizează şi evaluează politicile în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;
c) în colaborare cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, instituţii şi alte entităţi specializate în domeniul cercetării, dezvoltă mecanisme de analiză şi prognoză continuă a nevoilor pieţei muncii, a evoluţiei cererii şi ofertei de muncă;
d) planifică şi asigură gestionarea/repartizarea mijloacelor financiare alocate pentru implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;
e) stabileşte obiective anuale de activitate privind ocuparea forţei de muncă;
f) coordonează, monitorizează şi controlează activitatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(11) În domeniul migraţiei în scop de muncă, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale are următoarele atribuţii de bază:
a) elaborează şi promovează politici şi acte normative în domeniul migraţiei în scop de muncă;
b) coordonează, analizează şi evaluează politicile în domeniul migraţiei în scop de muncă;
c) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu autorităţile competente străine, în scopul managementului migraţiei în scop de muncă;
d) iniţiază, negociază şi încheie tratate internaţionale în modul stabilit de Legea nr.595/1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.
(2) Ministerele şi autorităţile administrative din subordinea ministerelor, în limitele competenţelor atribuite acestora de actele normative în vigoare, participă la elaborarea şi la realizarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă.
[Art.9 completat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 10. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
(1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare – Agenţie Naţională) este autoritate administrativă, subordonată Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu statut de persoană juridică, responsabilă de implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă şi al migraţiei în scop de muncă.
(2) Regulamentul de activitate, precum şi structura şi efectivul-limită ale Agenţiei Naţionale se aprobă de către Guvern.
(3) Agenţia Naţională îşi desfăşoară activitatea în teritoriu prin intermediul subdiviziunilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă (în continuare – subdiviziuni teritoriale).
(4) Subdiviziunile teritoriale sînt structuri fără personalitate juridică, care funcţionează sub conducerea şi controlul Agenţiei Naţionale. Regulamentele de organizare şi funcţionare a subdiviziunilor teritoriale se aprobă de către Agenţia Naţională.
(5) Agenţia Naţională are următoarele atribuţii de bază:
a) participă la elaborarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă şi al migraţiei în scop de muncă;
b) asigură implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă şi a reglementărilor în domeniul migraţiei în scop de muncă, conform prevederilor prezentei legi;
c) organizează, coordonează şi controlează activitatea subdiviziunilor teritoriale;
c1) implementează mecanisme de susţinere a angajatorilor care au stabilit regim de activitate redusă;
d) asigură utilizarea adecvată a mijloacelor financiare acordate pentru implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă;
e) monitorizează piaţa muncii şi prognozează schimbările acesteia la nivel naţional;
f) dezvoltă şi administrează sistemul informaţional al pieţei muncii;
g) evaluează impactul măsurilor de ocupare a forţei de muncă;
h) aprobă planurile anuale de activitate ale subdiviziunilor teritoriale, monitorizează şi controlează realizarea acestora;
i) formulează propuneri de măsuri orientate spre reducerea şomajului şi de creştere a nivelului de ocupare a forţei de muncă, pe care le prezintă Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale pentru aprobare şi promovare;
j) asigură publicarea pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale a informaţiilor, a registrelor, a documentelor, conform prevederilor prezentei legi;
k) elaborează şi prezintă Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale propuneri de buget;
l) monitorizează activitatea agenţiilor private în conformitate cu procedura stabilită de Guvern;
m) sesizează Inspectoratul de Stat al Muncii în cazul depistării încălcărilor şi riscurilor întemeiate în procesul de intermediere a muncii realizat de către agenţiile private;
n) publică raportul privind activitatea de plasare a lucrătorilor emigranţi în câmpul muncii în străinătate;
o) colaborează cu autorităţile competente naţionale şi internaţionale în vederea asigurării respectării legislaţiei în domeniul migraţiei în scop de muncă;
p) implementează tratatele internaţionale, precum şi memorandumurile de înţelegere interinstituţionale încheiate în domeniul migraţiei în scop de muncă.
(6) Pentru realizarea atribuţiilor sale, Agenţia Naţională asigură, prin intermediul platformei de interoperabilitate, consumul datelor necesare din sistemele informaţionale ale altor autorităţi/instituţii publice şi, respectiv, disponibilitatea datelor din sistemele informaţionale pe care le deţine, cât şi furnizarea acestora către platforma de interoperabilitate, în conformitate cu prevederile legislaţiei privind schimbul de date şi interoperabilitatea şi ale legislaţiei privind protecţia datelor cu carter personal.
(7) La nivel local, subdiviziunile teritoriale au următoarele atribuţii:
a) implementează măsuri de ocupare a forţei de muncă prin furnizarea de servicii pe piaţa muncii, prin realizarea măsurilor active de ocupare a forţei de muncă, prin stabilirea dreptului la indemnizaţie de şomaj, conform prezentei legi;
a1) implementează mecanisme de susţinere a angajatorilor care au stabilit regim de activitate redusă;
b) înregistrează persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi locurile de muncă vacante;
b1) asigură realizarea procesului de profilare a şomerului şi elaborarea planului individual de angajare, în scopul identificării celor mai potrivite măsuri de promovare a ocupării forţei de muncă în conformitate cu profilul identificat;
c) cooperează cu angajatorii în vederea identificării locurilor de muncă vacante, a stabilirii de parteneriate cu angajatorii la nivel local şi a implementării măsurilor de promovare a ocupării forţei de muncă;
d) monitorizează menţinerea în activitate a persoanelor angajate în urma implementării măsurilor active de ocupare a forţei de muncă;
e) monitorizează şomerii aflaţi în evidenţă;
f) elaborează planul anual de activitate şi îl propun Agenţiei Naţionale spre aprobare;
g) înregistrează informaţiile privind disponibilizarea salariaţilor, prezentate de către angajatori;
h) raportează Agenţiei Naţionale cu privire la rezultatele implementării măsurilor de promovare a ocupării forţei de muncă şi execută indicaţiile acesteia în limitele competenţelor;
i) colaborează cu autorităţile publice locale, întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie, cu organizaţiile necomerciale, cu partenerii sociali, cu instituţiile, cu organizaţiile internaţionale în vederea realizării măsurilor de ocupare a forţei de muncă;
j) monitorizează piaţa muncii.
[Art.10 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.10 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.10 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 11. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
În domeniul promovării ocupării forţei de muncă, autorităţile administraţiei publice locale (primăriile) au următoarele atribuţii:
a) participă la elaborarea planurilor de acţiuni ale subdiviziunilor teritoriale;
b) colaborează cu subdiviziunile teritoriale în vederea sprijinirii lor la realizarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă;
c) monitorizează evoluţiile de pe piaţa muncii la nivel teritorial.
Articolul 12. Parteneriatul social pe piaţa muncii
(1) Elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă se efectuează prin participarea sindicatelor, patronatelor în cadrul consiliilor tripartite.
(2) Consiliile tripartite se constituite pe lîngă Agenţia Naţională şi pe lîngă fiecare subdiviziune teritorială, pe baza principiului parităţii, cu rol consultativ.
(3) Componenţa consiliului tripartit de pe lîngă Agenţia Naţională se aprobă de către ministrul muncii şi protecţiei sociale. Consiliul activează în baza regulamentului aprobat de către ministru.
(4) Componenţa consiliului tripartit de pe lîngă subdiviziunile teritoriale se aprobă de către directorul Agenţiei Naţionale. Consiliul activează în baza regulamentului aprobat de către directorul Agenţiei Naţionale.
(5) Agenţia Naţională colaborează cu comitetele sectoriale pentru formare profesională în probleme ce vizează funcţionarea pieţei muncii.
Articolul 13. Competenţele întreprinderilor sociale şi întreprinderilor sociale de inserţie, organizaţiilor necomerciale
(1) Reprezentanţii întreprinderilor sociale şi întreprinderilor sociale de inserţie, organizaţiilor necomerciale, ai altor organizaţii ce reprezintă interesele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă pot participa, cu rol consultativ, în activităţile consiliilor tripartite.
(2) Întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie, organizaţiile necomerciale au dreptul să formuleze propuneri de îmbunătăţire a politicilor în domeniul ocupării forţei de muncă şi să participe la implementarea acestora.
(3) Agenţia Naţională poate contracta întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie, organizaţiile necomerciale sau alte entităţi specializate în implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă, finanţate din bugetul de stat sau din alte mijloace financiare, conform actelor normative în vigoare.
(4) Procedura de contractare şi principiile de selectare a întreprinderilor sociale şi întreprinderilor sociale de inserţie, organizaţiilor necomerciale în scopul prevăzut la alin.(3) se stabilesc de către Guvern.
[Art.13 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 14. Participarea angajatorilor la realizarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă
(1) Angajatorii contribuie la realizarea politicilor privind ocuparea forţei de muncă prin:
a) crearea de condiţii pentru calificarea, recalificarea şi perfecţionarea salariaţilor;
a1) publicarea listei locurilor de muncă devenite vacante pe portalul www.angajat.md, inclusiv a locurilor de muncă create şi/sau rezervate pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi, în termenul menţionat la lit.b), fără obligativitatea informării în scris a subdiviziunii teritoriale;
b) informarea, în scris, prin fax, prin poşta electronică a subdiviziunii teritoriale în a cărei rază îşi are adresa juridică sau în a cărei rază este adresa locului de muncă, despre toate locurile de muncă devenite vacante, inclusiv despre locurile de muncă vacante create şi/sau rezervate pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi, în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care au devenit vacante, conform modelului aprobat de către Agenţia Naţională;
[Lit.c) alin.(1) art.14 abrogată prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
(2) Ofertele şi anunţurile privind locurile de muncă nu includ elemente discriminatorii bazate pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu.
[Art.14 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.14 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.14 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Capitolul III
MONITORIZAREA PIEŢEI MUNCII
Articolul 15. Monitorizarea pieţei muncii
(1) Agenţia Naţională monitorizează piaţa muncii în scopul colectării de informaţii actualizate privind cererea şi oferta de muncă, care vor servi şi drept instrumente de avertizare timpurie pentru blocajele şi dezechilibrele de pe piaţa muncii.
(2) Monitorizarea pieţei muncii se realizează prin:
a) evidenţa persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a şomerilor şi a locurilor de muncă vacante;
b) analiza şi prognoza pieţei muncii;
c) evaluarea impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă.
(3) Procedura de monitorizare a pieţei muncii se stabileşte de către ministrul muncii şi protecţiei sociale.
Articolul 16. Evidenţa persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a şomerilor şi a locurilor de muncă vacante
(1) Agenţia Naţională păstrează evidenţa persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a şomerilor şi a locurilor de muncă vacante prin deţinerea şi actualizarea registrelor de evidenţă.
(2) Accesul la registrele de evidenţă a locurilor de muncă vacante şi a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, inclusiv a şomerilor, se face respectînd prevederile Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.
(3) Informaţiile privind locurile de muncă vacante se plasează pe portalul de angajare www.angajat.md, gestionat de Agenţia Naţională.
[Alin.(4) art.16 abrogat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.16 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
Articolul 17. Analiza şi prognoza pieţei muncii
(1) Agenţia Naţională realizează analiza şi prognoza pieţei muncii în baza:
a) datelor statistice deţinute cu privire la persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, la şomeri şi la locurile de muncă vacante;
b) rezultatelor chestionării angajatorilor privind piaţa muncii;
c) analizelor situaţiei economice naţionale şi a prognozelor economice existente;
d) rezultatelor evaluării impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă, în special al măsurilor de promovare a ocupării forţei de muncă;
e) prognozelor cererii privind calificările şi competenţele forţei de muncă;
f) datelor statistice cu privire la piaţa muncii, colectate de Biroul Naţional de Statistică;
g) rezultatelor cercetărilor ştiinţifice.
(2) Agenţia Naţională realizează anual analiza privind ocuparea forţei de muncă şi situaţia pe piaţa muncii din Republica Moldova. În raportul de analiză se expun cele mai recente tendinţe referitoare la ocuparea forţei de muncă şi situaţia pe piaţa muncii naţionale, precum şi se prezintă viitoarele necesităţi şi obiective.
(3) În colaborare cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţia Naţională realizează şi alte analize şi cercetări cu privire la situaţia şi evoluţia pieţei muncii, care se publică pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale. Pentru realizarea acestor cercetări, Agenţia Naţională contractează prestatori de servicii în conformitate cu Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice.
[Alin.(4) art.17 abrogat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.17 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
Articolul 18. Evaluarea impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă
(1) Agenţia Naţională evaluează impactul măsurilor de ocupare a forţei de muncă conform metodologiei aprobate de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(2) Rezultatele evaluării impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă se publică pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale.
Articolul 19. Utilizarea rezultatelor monitorizării pieţei muncii
Rezultatele monitorizării pieţei muncii se utilizează pentru:
a) elaborarea politicii de promovare a ocupării forţei de muncă, a formării profesionale, social-economice şi dezvoltării regionale;
b) elaborarea obiectivelor privind implementarea politicii de promovare a ocupării forţei de muncă;
c) identificarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă, necesare în vederea realizării obiectivelor politicii de promovare a ocupării forţei de muncă şi estimarea necesarului de mijloace financiare pentru realizarea lor;
d) identificarea, elaborarea şi promovarea programelor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;
e) evaluarea activităţii Agenţiei Naţionale.
Capitolul IV
STATUTUL ŞOMERULUI
Articolul 20. Statutul şomerului
(1) Şomer este considerată persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are vîrsta cuprinsă între 16 ani şi vîrsta stabilită pentru obţinerea dreptului la pensie pentru limită de vîrstă;
b) este aptă pentru prestarea unei munci;
c) nu are un loc de muncă;
d) nu studiază la o formă de învăţămînt cu frecvenţă;
e) caută activ un loc de muncă atît în mod individual, cît şi prin intermediul subdiviziunii teritoriale şi este disponibilă să înceapă activitatea de muncă;
f) este înregistrată cu statut de şomer la subdiviziunea teritorială.
(2) Persoana care nu şi-a găsit un loc de muncă în primele 12 luni de la înregistrarea statutului de şomer se consideră şomer de lungă durată şi beneficiază de suport pentru identificarea şi ocuparea unui loc de muncă, conform prevederilor prezentei legi.
(3) Şomerii au dreptul să beneficieze, în condiţiile prezentei legi, de toate măsurile de ocupare a forţei de muncă.
(4) Persoana înregistrată cu statut de şomer, sub riscul pierderii acestui statut, este obligată să respecte condiţiile următoare:
a) să se prezinte o dată la 30 de zile calendaristice, conform programării, la subdiviziunea teritorială la care este înregistrată, precum şi la solicitarea acesteia, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
b) să participe la interviuri cu angajatorii în legătură cu perspectivele de angajare, organizate de subdiviziunea teritorială sau din propria iniţiativă;
c) să participe la serviciile şi măsurile active de ocupare a forţei de muncă;
c1) să prezinte, o dată la 30 de zile calendaristice, raportul privind activităţile realizate în căutarea unui loc de muncă, pe suport de hârtie sau în format electronic, la adresa de e-mail a subdiviziunii teritoriale, anterior vizitei la aceasta sau în ziua vizitei, conform modelului aprobat de Agenţia Naţională;
d) să accepte locul de muncă corespunzător;
e) să informeze subdiviziunea teritorială la care este înregistrată despre orice schimbare a condiţiilor ce au determinat acordarea statutului de şomer, în termen de 3 zile lucrătoare de la apariţia schimbării;
f) să informeze subdiviziunea teritorială cu privire la rezultatul interviului cu angajatorul, în termen de 10 zile calendaristice de la data eliberării Fişei de repartizare pentru ocuparea unui loc corespunzător de muncă, prin telefon sau la adresa de e-mail, şi să prezinte, la următoarea vizită, fişa completată de angajator.
(5) Înregistrarea statutului de şomer se face în baza cererii persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă, de către subdiviziunea teritorială la care persoana s-a adresat, sau prin intermediul echipelor mobile.
[Alin.(6) art.20 abrogat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
(7) Cetăţenii Republicii Moldova care corespund condiţiilor stabilite la alin.(1) lit.a)–e) şi au domiciliul în localităţile din partea stîngă a Nistrului şi în municipiul Bender pot fi înregistraţi cu statut de şomer în cazul adresării la una dintre subdiviziunile teritoriale aflate pe teritoriul efectiv controlat de Republica Moldova.
[Art.20 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.20 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.20 modificat prin Legea nr.4 din 21.01.2022, în vigoare 11.03.2022]
[Art.20 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 201. Loc de muncă corespunzător
(1) Se consideră loc de muncă corespunzător locul de muncă, inclusiv pe o perioadă determinată, cu durata normală a timpului de muncă, cu durata redusă a timpului de muncă sau cu timp de muncă parţial (munca pe fracţiune de normă), conform prevederilor Codului muncii, care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
a) corespunde studiilor/pregătirii sau experienţei profesionale a persoanei;
b) face parte din profesiile conexe aceluiaşi domeniu de formare profesională;
c) este situat în localitatea în care persoana îşi are domiciliul ori reşedinţa sau la o distanţă de cel mult 30 km în afara ei, cu condiţia disponibilităţii transportului public până în şi din localitatea în care se află locul de muncă sau cu condiţia oferirii transportului de către angajator.
(2) În cazul în care şomerul sau agenţia nu a identificat un loc de muncă corespunzător în decurs de 3 luni de la data înregistrării persoanei cu statut de şomer, se consideră loc de muncă corespunzător locul de muncă vacant, ce presupune un nivel de calificare inferior comparativ cu cel al unei persoane din acelaşi domeniu de formare profesională sau dintr-un alt domeniu de formare profesională, după caz.
(3) Pentru şomerii care nu deţin nicio calificare se consideră loc de muncă corespunzător orice loc de muncă ce presupune prestarea unei munci necalificate.
[Art.201 introdus prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
Articolul 21. Scoaterea din evidenţă a şomerului
(1) Persoanele înregistrate cu statut de şomer sînt scoase din evidenţă, pierzîndu-şi statutul de şomer, la data constatării următoarelor situaţii:
a) neîntrunirii condiţiilor stabilite la art.20 alin.(1);
b) atingerii vârstei stabilite pentru obţinerea dreptului la pensie pentru limită de vârstă;
c) constatării pierderii totale a capacităţii de muncă;
d) aplicării arestării preventive sau arestării la domiciliu;
e) executării hotărîrii judecătoreşti de condamnare la pedeapsa cu închisoare sau de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical;
f) dobîndirii sau încercării de a obţine statutul de şomer sau indemnizaţia de şomaj prin înşelăciune;
g) neprezentării neîntemeiate la subdiviziunea teritorială, la care este înregistrat, mai mult de 30 de zile calendaristice de la data ultimei vizite;
g1) neprezentării, o dată la 30 de zile calendaristice, a raportului cu privire la activităţile realizate în căutarea unui loc de muncă conform art.20 alin.(4) lit.c1);
h) decesului;
i) începerii concediului de maternitate;
j) începerii îndeplinirii obligaţiei militare;
k) confirmării de către şomer a plecării peste hotare în scop de muncă;
l) refuzului a două locuri de muncă corespunzătoare, oferite de subdiviziunea teritorială la care este înregistrat;
m) refuzului de a participa la măsurile active de ocupare a forţei de muncă;
n) expirării permisului de şedere pe teritoriul Republicii Moldova;
o) înmatriculării la o formă de învăţămînt cu frecvenţă;
p) nerespectării obligaţiei specificate la art.20 alin.(4) lit.e);
q) neinformării subdiviziunii teritoriale cu privire la rezultatul interviului cu angajatorul conform art.20 alin.(4) lit.f);
(11) Persoanele înregistrate cu statut de şomer nu sunt scoase din evidenţă:
a) pe perioada angajării temporare, până la 3 luni;
b) pe perioada exercitării în calitate de zilier a activităţilor necalificate cu caracter ocazional.
(2) Se consideră întemeiată neprezentarea la subdiviziunea teritorială mai mult de 30 de zile calendaristice dacă aceasta a avut loc din următoarele motive:
a) concediul medical, conform certificatului confirmativ;
b) decesul rudelor de gradul I şi II;
c) situaţii de forţă majoră.
(3) În cazul constatării motivelor menţionate la alin.(2), persoanele scoase din evidenţă se înregistrează repetat, la cerere, în conformitate cu prezenta lege şi cu actele normative de punere în aplicare a prezentei legi.
(4) Persoanele scoase din evidenţă din motivele prevăzute la alin.(1) lit.f), g), l), m) şi p) au dreptul să depună repetat cerere pentru înregistrarea statutului de şomer doar după expirarea a 6 luni de la data scoaterii lor din evidenţă.
(5) Persoanele scoase din evidenţă din motivul prevăzut la alin.(1) lit.i) au dreptul să depună o cerere repetată pentru înregistrarea statutului de şomer după expirarea duratei concediului de maternitate.
(6) Persoanele scoase din evidenţă din alte motive decît cele specificate la alin.(4) şi (5) se înregistrează repetat la depunerea unei noi cereri pentru înregistrarea statutului de şomer.
(7) Procedura de înregistrare a statutului de şomer şi de scoatere din evidenţă a şomerilor se stabileşte de către Guvern.
[Art.21 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.21 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.21 modificat prin Legea nr.160 din 07.07.2022, în vigoare 15.07.2022]
[Art.21 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Capitolul V
MĂSURI DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ
Articolul 22. Măsuri de ocupare a forţei de muncă
(1) În scopul prevenirii şomajului, creşterii şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, stimulării angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncă, precum şi în scopul realizării strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor în risc de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării, adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii, Agenţia Naţională implementează măsuri de ocupare a forţei de muncă.
(2) Măsurile de ocupare a forţei de muncă includ:
a) măsuri de promovare a ocupării forţei de muncă:
– servicii de ocupare a forţei de muncă;
– măsuri active de ocupare a forţei de muncă;
b) programe de facilitare a ocupării forţei de muncă;
c) asigurarea de şomaj.
(3) Măsurile de ocupare a forţei de muncă se asigură din contul mijloacelor bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi din alte surse financiare în conformitate cu actele normative în vigoare, care se acordă conform prevederilor prezentei legi.
Articolul 23. Beneficiarii măsurilor de ocupare a forţei de muncă
(1) Măsurile de ocupare a forţei de muncă sunt destinate atât persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi şomerilor în vederea sprijinirii lor pentru a dobîndi statutul de persoană ocupată, cît şi angajatorilor şi sînt furnizate de către Agenţia Naţională prin intermediul subdiviziunilor teritoriale.
(2) Pentru facilitarea integrării în cîmpul muncii a unor categorii de şomeri, Agenţia Naţională implementează măsuri conform prezentei legi, în corespundere cu politicile aprobate de către Guvern sau cu planurile anuale de activitate ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, pornind de la necesităţile şi priorităţile pieţei muncii.
(3) Şomerii care necesită suport suplimentar pe piaţa muncii sînt:
a) tineri cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani rămaşi fără ocrotire părintească;
b) persoanele care nu deţin o profesie/meserie;
c) persoanele cu dizabilităţi;
d) şomerii de lungă durată;
e) persoanele cu vîrstă de 50 de ani şi peste;
f) persoanele eliberate din locurile de detenţie;
g) victimele traficului de fiinţe umane, după reabilitarea psihologică şi socială;
h) persoanele care se luptă cu consumul de substanţe stupefiante ori psihotrope, după reabilitarea socială şi psihologică;
i) victimele violenţei în familie;
j) alte categorii supuse riscului de excluziune socială stabilite prin lege sau de către Guvern.
[Art.23 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.23 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Secţiunea 1
Servicii de ocupare a forţei de muncă
Articolul 24. Servicii de ocupare a forţei de muncă
(1) Serviciile de ocupare a forţei de muncă sunt destinate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi sînt servicii prin care se asigură conexiunea dintre cererea şi oferta de muncă, la nivel local şi naţional, în scopul promovării şi sprijinirii ocupării forţei de muncă.
(2) Agenţia Naţională prestează următoarele servicii de ocupare a forţei de muncă:
a) informarea privind piaţa muncii;
b) ghidarea în carieră;
c) intermedierea muncii;
d) servicii de preconcediere;
e) reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi;
f) angajarea asistată;
g) identificarea tinerilor NEET.
(3) Accesul la serviciile de ocupare a forţei de muncă este gratuit şi necondiţionat.
[Art.24 completat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 25. Informarea privind piaţa muncii
(1) Subdiviziunile teritoriale oferă angajatorilor şi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă informaţii cu privire la:
a) cererea şi oferta de muncă, înregistrate la Agenţia Naţională;
b) serviciile şi măsurile în vederea plasării în cîmpul muncii;
c) condiţiile de acces la serviciile şi măsurile de ocupare a forţei de muncă;
d) calificările şi abilităţile persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă înregistrate la subdiviziunile teritoriale;
e) locurile de muncă vacante înregistrate la Agenţia Naţională şi condiţiile de ocupare a acestora;
e1) cerinţele şi sarcinile locului de muncă ce urmează a fi declarat vacant;
f) metodele de căutare a unui loc de muncă;
g) situaţia şi tendinţele ocupaţionale pe piaţa muncii la nivel naţional şi local.
(2) Informarea privind piaţa muncii se realizează la solicitarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi angajatorilor, precum şi din oficiu.
(3) Informarea profesională din oficiu se realizează prin plasarea informaţiilor indicate la alin.(1) pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale, prin realizarea campaniilor de informare, prin editarea şi distribuirea de materiale informative.
(4) În scopul informării complete şi complexe cu privire la informaţiile indicate la alin.(1), subdiviziunile teritoriale înregistrează locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora, precum şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.
(5) Procedura de înregistrare a locurilor de muncă vacante şi a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă se stabileşte de către directorul Agenţiei Naţionale.
[Art.25 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
Articolul 26. Ghidarea în carieră
(1) Ghidarea în carieră are drept scop susţinerea persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă în identificarea oportunităţilor educaţionale şi profesionale.
(2) Ghidarea în carieră include:
a) informare cu privire la profesii şi specificul pieţei muncii;
b) autocunoaştere;
c) consultanţă în elaborarea instrumentelor de marketing personal;
d) consultanţă pentru decizia de carieră.
(3) Informarea cu privire la profesii şi specificul pieţei muncii urmăreşte sprijinirea persoanei în vederea corelării intereselor profesionale cu solicitările pieţei muncii.
(4) Autocunoaşterea constă în sprijinirea persoanei în evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea corelării abilităţilor, aptitudinilor, studiilor şi a experienţei cu interesele profesionale.
(5) Consultanţa în elaborarea instrumentelor de marketing personal include suport şi informare în elaborarea curriculumului vitae, scrisorii de intenţie şi pentru susţinerea unui interviu pentru integrare în cîmpul muncii.
(6) Consultanţa pentru decizia de carieră presupune sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea luării deciziei privind propria carieră.
(7) Procedura de ghidare în carieră se stabileşte de către directorul Agenţiei Naţionale.
Articolul 27. Intermedierea muncii
(1) Intermedierea muncii constă în mijlocirea, de către subdiviziunile teritoriale, între eventualii angajaţi şi angajatori în vederea satisfacerii cererilor ambelor părţi şi stabilirii unor raporturi de muncă.
(2) Intermedierea muncii se realizează prin:
a) oferirea de informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de tîrguri ale locurilor de muncă;
b) preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora;
[Lit.c) alin.(2) art.27 abrogată prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
d) intermedierea electronică care are drept scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnologiilor informaţionale.
(3) Procedura de intermediere pentru subdiviziunile teritoriale se stabileşte de către directorul Agenţiei Naţionale.
[Art.27 completat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.27 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 271. Obţinerea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor în ţară
(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor în ţară se acordă de către organul de licenţiere, în baza cererii (declaraţiei) pentru obţinerea licenţei şi a documentelor care se anexează la cerere, în condiţiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(2) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor în ţară se eliberează dacă se întrunesc următoarele condiţii:
a) administratorul, asociaţii şi angajaţii agenţiei private sunt cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul permanent sau cu reşedinţa temporară pe teritoriul Republicii Moldova;
b) administratorul şi angajaţii agenţiei private, cu excepţia personalului de serviciu, dispun de diplomă de studii superioare de licenţă;
c) administratorul, fondatorul, asociaţii, angajaţii agenţiei private şi persoana juridică nu au antecedente penale;
d) agenţia privată dispune de spaţiu (încăperi cu destinaţie nelocativă) uşor accesibil pentru toate categoriile de cetăţeni şi dotat cu telefon/fax, cu mijloace de comunicaţii electronice (computer, internet, pagină web oficială) pentru a fi contactată on-line prin e-mail şi prin alt software de comunicare;
e) administratorul a întocmit în limba română şi a coordonat cu Agenţia Naţională proiectul contractului de intermediere a muncii.
(3) Solicitanţii licenţei anexează la cererea (declaraţia) de obţinere a acesteia următoarele documente:
a) copia de pe actul ce atestă dreptul de proprietate, comodat sau locaţiune a imobilului destinat desfăşurării activităţii;
b) proiectul contractului de intermediere a muncii în limba română;
c) copii de pe diplomele de studii superioare de licenţă ale administratorului şi ale angajaţilor agenţiei;
d) cazierul judiciar al administratorului, al fondatorului, al asociaţilor, al angajaţilor şi al persoanei juridice.
(4) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor în ţară se suspendă în conformitate cu Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător şi cu Legea nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător. Drept temei pentru suspendarea licenţei servesc:
a) prestarea serviciilor de intermediere a muncii la o altă adresă decât cea indicată în licenţă;
b) solicitarea titularului de licenţă.
(5) Termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 2 luni.
(6) Licenţa pentru activitatea de plasare în câmpul muncii a cetăţenilor în ţară se retrage în conformitate cu Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător şi cu Legea nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător. Drept temei pentru retragerea licenţei servesc:
a) nerespectarea procedurii de intermediere a muncii, stabilită de către Guvern;
b) prestarea serviciilor de intermediere a muncii fără încheierea contractelor de intermediere a muncii;
c) nerepararea prejudiciilor cauzate solicitantului locului de muncă ca urmare a încălcării procedurii de intermediere a muncii, stabilite prin hotărârea definitivă a instanţei de judecată;
d) neînlăturarea situaţiei prevăzute la alin.(4) lit.a).
[Art.271 completat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.271 introdus prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 28. Serviciile de preconcediere
(1) Serviciile de preconcediere se acordă persoanelor preavizate în legătură cu lichidarea unităţii, reducerea numărului sau a statelor de personal şi constau în:
a) punerea la dispoziţie a informaţiilor cu privire la:
– prevederile legale referitoare la asigurarea de şomaj, serviciile şi măsurile active de ocupare a forţei de muncă, precum şi acordarea acestora;
– locurile de muncă vacante înregistrate;
b) instruirea în modalităţile de căutare a unui loc de muncă;
c) oferirea posibilităţilor de formare profesională.
(2) Pentru facilitarea procesului de desfăşurare a serviciilor de preconcediere, angajatorul este obligat, în termenele stabilite de Codul muncii, să informeze, în scris, subdiviziunea teritorială în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea despre posibila disponibilizare a fiecărui salariat în parte.
(3) În cazul unei decizii a instanţei de judecată privind declararea stării de insolvenţă, angajatorul este obligat să informeze, în scris, în maximum 5 zile de la data emiterii hotărîrii judecătoreşti, subdiviziunea teritorială în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea despre personalul ce urmează a fi concediat.
(4) Angajatorul este obligat să asigure condiţiile necesare pentru furnizarea de către subdiviziunea teritorială a serviciilor de preconcediere conform procedurii stabilite.
(5) Serviciile de preconcediere se pot acorda, la cerere, şi altor persoane expuse riscului de şomaj.
(6) Procedura de acordare a serviciilor de preconcediere se stabileşte de către directorul Agenţiei Naţionale.
Articolul 29. Reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi
(1) Serviciile de reabilitare profesională sînt oferite persoanelor cu dizabilităţi în vederea restabilirii, recuperării sau compensării capacităţii de muncă a acestora.
(2) Reabilitarea profesională se prestează în cadrul instituţiilor şi centrelor de reabilitare profesională specializate, la îndreptarea subdiviziunilor teritoriale, în conformitate cu recomandările conţinute în Programul individual de reabilitare şi incluziune socială a persoanei cu dizabilităţi, elaborat de către Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă.
(3) Agenţia Naţională contractează servicii de reabilitare profesională de la prestatorii de servicii specializate, în condiţiile actelor normative în vigoare.
(4) Procedura de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi se stabileşte de către Guvern.
Articolul 291. Angajarea asistată
(1) Serviciile de angajare asistată se prestează şomerilor specificaţi la art.23 alin.(3) lit.c), direcţionaţi de către subdiviziunea teritorială la prestatorii serviciilor de angajare asistată.
(2) Prestatori ai serviciilor de angajare asistată sunt prestatori privaţi de servicii sociale, acreditaţi în modul stabilit de Guvern.
(3) Agenţia Naţională contractează servicii de angajare asistată de la prestatorii serviciilor de angajare asistată.
(4) Procedura de angajare asistată şi standardele de calitate pentru acreditarea prestatorilor serviciilor de angajare asistată se stabilesc de către Guvern.
[Art.291 introdus prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 292. Identificarea tinerilor NEET
(1) Prestatori ai serviciilor de identificare a tinerilor NEET sunt prestatorii privaţi de servicii sociale, acreditaţi în modul stabilit de Guvern.
(2) Agenţia Naţională contractează serviciile de identificare a tinerilor NEET de la prestatorii serviciilor de identificare a tinerilor NEET.
(3) Procedura de identificare a tinerilor NEET şi standardele de calitate pentru acreditarea prestatorilor serviciilor de identificare a tinerilor NEET se stabilesc de Guvern.
[Art.292 introdus prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Secţiunea a 2-a
Măsuri active de ocupare a forţei de muncă
Articolul 30. Măsurile active de ocupare a forţei de muncă
(1) Măsurile active de ocupare a forţei de muncă se adresează şomerilor şi angajatorilor şi sînt acordate în scopul creşterii şanselor de ocupare a forţei de muncă, fie prin crearea de noi locuri de muncă, fie prin înlesnirea accesului la locurile de muncă vacante.
(2) Pentru realizarea scopului prevăzut la alin.(1), Agenţia Naţională, prin intermediul subdiviziunilor teritoriale, implementează următoarele măsuri active de ocupare a forţei de muncă:
a) formarea profesională;
b) subvenţionarea locurilor de muncă;
c) suportul pentru crearea sau adaptarea locului de muncă;
d) stimularea mobilităţii forţei de muncă.
(3) Nu pot beneficia de măsuri active de ocupare a forţei de muncă, conform prezentei legi, angajatorii care:
a) au activitatea suspendată, se află în proces de insolvabilitate sau lichidare;
b) au datorii faţă de bugetul public naţional;
c) au datorii faţă de salariaţi.
Articolul 31. Formarea profesională
(1) Formarea profesională presupune calificarea, recalificarea, perfecţionarea, specializarea sau, după caz, certificarea şomerilor în scopul reintegrării lor ulterioare în cîmpul muncii.
(2) Formarea profesională a şomerilor se realizează de către prestatorii de servicii de formare profesională, publici sau privaţi, autorizaţi în condiţiile legii sau de către angajatori.
(3) Formarea profesională se realizează prin:
a) cursuri de formare profesională pe bază de voucher;
b) instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii;
c) stagii profesionale;
d) certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală.
(4) Procedurile de formare profesională a şomerilor conform alin.(3) se stabilesc de Guvern.
[Art.31 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
Articolul 32. Cursurile de formare profesională pe bază de voucher
(1) Subdiviziunea teritorială direcţionează şomerii la cursuri de formare profesională pe bază de voucher (în continuare – cursuri de formare profesională) ca urmare a ghidării în carieră.
(2) Sunt direcţionaţi la cursuri de formare profesională şomerii care nu au o profesie sau meserie ori au o profesie sau meserie care nu este solicitată pe piaţa muncii locală.
(3) Cursurile de formare profesională se efectuează în baza contractului de instruire încheiat între Agenţia Naţională şi şomer.
(4) Şomerul selectează prestatorul de servicii de formare profesională din lista prestatorilor autorizaţi şi acreditaţi de către Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educaţie şi Cercetare şi prezintă prestatorului ales voucherul pentru formarea profesională a şomerilor.
(5) Şomerii înmatriculaţi la cursurile de formare profesională beneficiază de o bursă lunară neimpozabilă, în cuantum de 35% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, care se acordă proporţional frecvenţei la cursurile de formare profesională.
(6) Şomerii pot beneficia gratuit de un singur curs de formare profesională, într-un interval de 24 de luni consecutive.
(7) Durata şi curriculumurile cursurilor de formare profesională se stabilesc conform actelor normative în vigoare în domeniul educaţiei.
(8) Pentru cursurile de formare profesională a şomerilor se acoperă, conform modului aprobat de către Guvern, următoarele cheltuieli aferente:
a) de instruire;
[Lit.b)-c) alin.(8) art.32 abrogate prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
d) pentru bursă.
[Art.32 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.32 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.32 modificat prin Legea nr.274 din 30.09.2022, în vigoare 14.01.2023]
Articolul 33. Instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii
(1) Instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii se organizează pentru şomerii care nu au o profesie sau meserie ori au o profesie sau meserie care nu este solicitată pe piaţa muncii locală, direcţionaţi de către subdiviziunea teritorială, în baza raporturilor contractuale dintre Agenţia Naţională şi prestatorul de servicii de formare profesională, precum şi în baza raporturilor contractuale dintre subdiviziunea teritorială, şomer şi angajator.
(2) Contractul încheiat între subdiviziunea teritorială, şomer şi angajator poate să conţină obligaţia şomerului de a activa în cadrul unităţii după finalizarea instruirii.
(21) Selectarea prestatorilor de servicii de formare profesională se efectuează conform legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice.
(3) Programul de instruire la locul de muncă se elaborează de către prestatorul de servicii de formare profesională în comun cu angajatorul şi se aprobă conform actelor normative în vigoare în domeniul educaţiei.
(31) Cheltuielile aferente instruirii teoretice şi cele de monitorizare pe parcursul instruirii practice a şomerului-cursant realizate de angajator sunt achitate prestatorilor de formare profesională de către Agenţia Naţională, conform contractului de achiziţionare a serviciilor de formare profesională.
(4) Şomerul antrenat în instruirea la locul de muncă (şomer-cursant) beneficiază de o bursă lunară neimpozabilă, în cuantum de 35% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, care se acordă proporţional frecvenţei la cursurile de instruire.
[Alin.(5) art.33 abrogat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
(6) Angajatorul care asigură instruirea la locul de muncă a şomerului- cursant, la solicitarea depusă în formă scrisă la Agenţia Naţională, beneficiază pe toată durata instruirii de o subvenţie lunară egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent.
(7) Instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii se acordă o singură dată, într-un interval de 24 de luni de la data finalizării cursului precedent de instruire la locul de muncă.
[Art.33 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.33 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.33 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 34. Stagiul profesional
(1) Stagiul profesional se organizează cu o durată de până la 4 luni pentru şomerii fără vechime în muncă în profesia deţinută, şomerii care nu au activat în profesia deţinută în ultimii doi ani premergători datei înregistrării cu statut de şomer, în scopul dobândirii abilităţilor practice, în baza contractului încheiat între angajator, şomer şi Agenţia Naţională.
(2) Contractul prevăzut la alin.(1) poate să conţină obligaţia şomerului de a activa în cadrul unităţii după finalizarea stagiului.
(3) Şomerul antrenat în stagiu profesional (şomer-stagiar) beneficiază de o bursă lunară neimpozabilă, în cuantum de 35% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, care se acordă proporţional frecvenţei la programul de stagiu profesional.
[Alin.(4) art.34 abrogat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
(5) Angajatorul care asigură stagiul profesional al şomerului-stagiar, la solicitarea depusă în formă scrisă la Agenţia Naţională, beneficiază pe toată durata stagiului de o subvenţie lunară egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent.
(6) Şomerii pot beneficia gratuit de stagiu profesional în profesia deţinută doar o singură dată.
(61) Şomerii absolvenţi ai cursurilor de formare profesională pe bază de voucher, oferite de Agenţia Naţională, pot fi antrenaţi în stagii profesionale în scopul dezvoltării abilităţilor lor practice.
(7) În scopul dobîndirii abilităţilor practice, şomerii pot fi antrenaţi şi în activităţi de voluntariat conform Legii voluntariatului nr.121/2010.
[Art.34 completat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.34 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.34 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 35. Certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală
(1) Certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală se efectuează pentru şomerii care deţin astfel de competenţe, identificate ca urmare a ghidării în carieră.
(2) Certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală se realizează conform actelor normative în vigoare în domeniul educaţiei.
(3) Agenţia Naţională asigură certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală, în baza contractelor încheiate cu şomerul şi structura abilitată în acest sens, conform actelor normative în vigoare în domeniul educaţiei.
(31) În cazul direcţionării şomerului pentru certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite în contexte de educaţie nonformală şi informală în altă localitate decât cea în care locuieşte, acestuia i se acoperă cheltuielile de transport.
(4) Şomerii pot beneficia gratuit de certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de şomer.
[Alin.(41) art.35 abrogat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.35 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.35 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
Articolul 36. Subvenţionarea locurilor de muncă
(1) Subvenţionarea locurilor de muncă se organizează pentru şomerii care necesită suport suplimentar pe piaţa muncii, în scopul facilitării integrării acestora în cîmpul muncii.
(2) Angajatorul care angajează, pe o perioadă nedeterminată sau determinată, de cel puţin 12 luni, cu durata normală a timpului de muncă, cu durata redusă a timpului de muncă sau cu timp de muncă parţial (munca pe fracţiune de normă), conform Codului muncii, şomeri din categoriile menţionate la art.23 alin.(3) lit.a), c)–j), direcţionaţi de subdiviziunea teritorială, primeşte subvenţii lunare. Suma subvenţiei lunare este egală cu 80% din cuantumul salariului de bază al angajatului, conform contractului individual de muncă, dar nu depăşeşte 50% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent. Subvenţia se acordă pe un termen de 6 luni, pentru fiecare şomer angajat, în scopul compensării parţiale a salariului şomerului angajat.
(3) Angajatorul prevăzut la alin.(2) este obligat să menţină raporturile de muncă cu persoana angajată pe o perioada de cel puţin 6 luni de la data încheierii perioadei în care a primit subvenţia.
(4) Angajatorul care desface, din iniţiativă proprie, contractul individual de muncă cu persoana angajată înainte de termenul prevăzut la alin.(3) este obligat să restituie subvenţiile primite pentru aceasta, cu excepţia cazurilor în care temei pentru desfacerea contractului individual de muncă l-a constituit încălcarea disciplinei de muncă, constatată conform actelor normative în vigoare, sau rezultatul nesatisfăcător al perioadei de probă.
(5) Angajatorul are dreptul să primească subvenţii pentru fiecare persoană angajată doar o singură dată într-o perioadă de 36 de luni consecutive.
(51) Angajatorul nu poate beneficia de subvenţie în cazul angajării unui şomer care a fost eliberat din cadrul unităţii sale în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare datei solicitării subvenţiei.
(6) Procedura de acordare a subvenţiilor se stabileşte de către Guvern.
[Art.36 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.36 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.36 modificat prin Legea nr.242 din 28.07.2022, în vigoare 01.01.2023]
[Art.36 modificat prin Legea nr.4 din 21.01.2022, în vigoare 11.03.2022]
[Art.36 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 37. Suport pentru crearea şi adaptarea locului de muncă
Angajatorii şi şomerii care creează locuri de muncă sau adaptează locurile de muncă existente pot beneficia de suport din partea subdiviziunilor teritoriale care constă din:
a) subvenţii acordate pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi;
b) consultanţa, asistenţa şi sprijinirea iniţierii unei afaceri;
c) susţinerea proiectelor de iniţiative locale.
Articolul 38. Subvenţii pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi
(1) Subvenţiile pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi se acordă angajatorilor persoane fizice sau juridice de drept public sau de drept privat care creează locuri de muncă sau adaptează locurile de muncă existente şi care angajează în bază de contract individual de muncă, pe o perioadă nedeterminată sau determinată, cu o durată de cel puţin 12 luni, şomerii cu dizabilităţi.
(2) Agenţia Naţională compensează 50% – în cazul angajării persoanelor cu dizabilităţi medii şi 75% – în cazul angajării persoanelor cu dizabilităţi accentuate şi severe din costurile suportate de către angajator, necesare creării sau adaptării locului de muncă şi angajării pe o perioadă determinată a personalului de suport, iar mărimea subvenţiei nu poate depăşi cuantumul a 10 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent pentru fiecare loc de muncă creat sau adaptat.
(3) Angajatorul este obligat să păstreze locul de muncă creat sau adaptat cel puţin 12 luni.
(4) În cazul concedierii sau demisiei persoanei cu dizabilităţi înaintea expirării termenului prevăzut la alin.(3), angajatorul este obligat să angajeze, cel puţin pentru perioada restantă, alt şomer cu dizabilităţi, direcţionat de subdiviziunea teritorială.
(5) În cazul lichidării înainte de termen a locului de muncă creat sau adaptat, angajatorul restituie:
a) 100% din subvenţie – în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în primele 6 luni de la ziua creării sau adaptării acestuia, cu excepţia cazurilor în care temei pentru lichidarea locului de muncă l-a constituit desfacerea contractului individual de muncă urmare a încălcării disciplinei de muncă, constatată conform actelor normative în vigoare, sau a rezultatului nesatisfăcător al perioadei de probă;
b) 50% din subvenţie – în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 7 până la 12 luni de la ziua creării sau adaptării acestuia.
(6) Controlul privind menţinerea locului de muncă se efectuează de către subdiviziunea teritorială.
(7) Decizia cu privire la restituirea subvenţiei se adoptă de către Agenţia Naţională în baza propunerii subdiviziunii teritoriale.
(8) Subdiviziunile teritoriale ţin evidenţa locurilor de muncă create şi a celor rezervate pentru persoanele cu dizabilităţi, despre care au fost informate în condiţiile art.14.
(81) Angajatorul nu poate beneficia de subvenţie în cazul angajării unui şomer care a fost eliberat din cadrul unităţii sale în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare datei solicitării subvenţiei.
(9) Procedura de acordare a subvenţiilor pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru şomerii cu dizabilităţi se stabileşte de către Guvern.
(10) Subvenţiile pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi, la solicitare, pot fi acordate concomitent cu subvenţia pentru angajarea acestor persoane, prevăzută la art.36.
[Art.38 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.38 completat prin Legea nr.4 din 21.01.2022, în vigoare 11.03.2022]
[Art.38 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 39. Consultanţa, asistenţa şi sprijinirea iniţierii unei afaceri
(1) Consultanţa, asistenţa şi sprijinirea iniţierii unei afaceri se acordă, la cerere, şomerilor care iniţiază o activitate de antreprenoriat, prin care îşi creează loc de muncă.
(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) beneficiază de:
a) consultanţă şi asistenţă pentru iniţierea unei afaceri;
b) subvenţionare pentru acoperirea cheltuielilor necesare iniţierii unei afaceri, precum şi pentru dotarea locului de muncă creat.
(3) Consultanţa şi asistenţa pentru iniţierea unei afaceri presupun:
a) acordare de informaţii şi consultanţă privind condiţiile de iniţiere a unei activităţi de antreprenoriat;
b) consultanţă juridică, contabilă, financiară, de marketing, de management, în probleme privind vînzările;
c) asistenţă în dialogul cu autorităţile publice locale şi, după caz, centrale;
d) cursuri de formare profesională privind bazele antreprenoriatului;
e) asistenţă tehnică la elaborarea actului constitutiv, înregistrarea persoanei juridice sau persoanei fizice, legalizarea de acte, elaborarea planului de afaceri.
(4) Subvenţionarea se realizează prin acoperirea, de către Agenţia Naţională, a 80% din cheltuielile specificate la alin.(2) lit.b), suportate de şomer, dar nu mai mult de 20 salarii lunare medii pe economie pentru anul precedent. Lista cheltuielilor necesare iniţierii unei afaceri care se subvenţionează de către Agenţia Naţională se stabileşte de către Guvern.
(5) Subvenţiile se acordă în baza dosarului depus la subdiviziunea teritorială, care conţine:
a) cererea de finanţare, însoţită de planul de afaceri;
b) formularul de aplicare conform modelului aprobat de Guvern.
(6) Evaluarea dosarului se efectuează de către comitetul de evaluare la nivel local, constituit de Agenţia Naţională.
(7) Beneficiarul subvenţiei este obligat să păstreze locul de muncă creat cel puţin 12 de luni.
(8) În cazul lichidării înainte de termen a locului de muncă creat, angajatorul restituie:
a) 100% din subvenţie – în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în primele 6 luni de la ziua creării;
b) 50% din subvenţie – în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 7 până la 12 luni de la ziua creării.
(9) Consultanţa, asistenţa şi subvenţia pentru iniţierea unei afaceri se pot acorda o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de şomer.
(91) Beneficiarul subvenţiei pentru iniţierea unei afaceri nu are dreptul să aplice şi pentru subvenţia de susţinere a proiectelor de iniţiative locale, prevăzută la art.40, decât după expirarea a 12 luni consecutive de la data acordării subvenţiei, conform prezentului articol.
(10) Procedura de acordare a subvenţiilor, inclusiv mecanismul de evaluare a dosarului, se stabileşte de către Guvern.
[Art.39 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.39 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.39 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 40. Susţinerea proiectelor de iniţiative locale
(1) În scopul stimulării creării locurilor noi de muncă şi reducerii şomajului în satele (comunele) de pe întreg teritoriul Republicii Moldova, statul acordă subvenţii pentru susţinerea proiectelor de iniţiative locale, prin care se creează locuri noi de muncă.
(2) Subvenţiile se acordă întreprinderilor care creează locuri noi de muncă în satele (comunele) de pe întreg teritoriul Republicii Moldova şi angajează şomeri înregistraţi la subdiviziunile teritoriale.
(3) Subvenţiile se acordă în baza dosarului depus la subdiviziunea teritorială, care conţine:
a) cererea de finanţare, însoţită de planul de afaceri;
b) formularul de aplicare conform modelului aprobat de Guvern;
c) alte acte stabilite de către Guvern.
(4) Subvenţiile se acordă în condiţiile acoperirii de către întreprinderea beneficiară de subvenţie a 35% din costul proiectului, iar cuantumul subvenţiei acordate nu poate depăşi 65% din acesta, dar nu mai mult de 20 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent.
(5) Evaluarea dosarului se efectuează de către comitetul de evaluare la nivel local, constituit de Agenţia Naţională.
(6) Agenţia Naţională sprijină finanţarea proiectelor de iniţiative locale în satele (comunele) de pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
(61) Subvenţia pentru susţinerea proiectelor de iniţiativă locală, la solicitare, poate fi acordată concomitent cu subvenţia prevăzută la art.36.
(62) Angajatorul nu poate beneficia de subvenţie în cazul angajării unui şomer care a fost eliberat din cadrul unităţii sale în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare datei solicitării subvenţiei.
(63) Subvenţia pentru susţinerea proiectului de iniţiativă locală poate fi acordată o singură dată într-un interval de 24 de luni de la data acordării ultimei subvenţii conform prezentului articol.
(7) Procedura de acordare a subvenţiilor pentru susţinerea proiectelor de iniţiative locale şi modelul formularului de aplicare se stabilesc de către Guvern.
[Art.40 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.40 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.40 completat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 41. Stimularea mobilităţii forţei de muncă
(1) Şomerul care se angajează, în bază de contract individual de muncă, la un loc de muncă într-o altă localitate decât localitatea unde locuieşte efectiv, selectată de subdiviziunea teritorială, beneficiază de o indemnizaţie unică de încadrare, în mărimea şi în modul stabilite de Guvern.
[Alin.(2) art.41 abrogat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
(21) Persoana cu dizabilităţi accentuate sau severe şomeră care se angajează, pe o perioadă nedeterminată sau determinată, într-o altă localitate decât localitatea unde locuieşte efectiv, în scopul facilitării integrării în câmpul muncii, beneficiază pe toată durata angajării de o subvenţie lunară neimpozabilă, pentru acoperirea cheltuielilor de transport, în mărimea şi în modul stabilite de Guvern.
(3) Indemnizaţia unică prevăzută la alin.(1) se acordă o singură dată într-un interval de 24 de luni de la data angajării şi se achită în părţi egale, în primele 6 luni de la data angajării.
(31) Şomerii cu dizabilităţi accentuate sau severe nu pot beneficia concomitent de indemnizaţia unică de încadrare prevăzută la alin.(1) şi de subvenţia lunară neimpozabilă prevăzută la alin.(21).
(4) Procedura de stimulare a mobilităţii forţei de muncă se stabileşte de către Guvern.
[Art.41 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.41 modificat prin Legea nr.4 din 21.01.2022, în vigoare 11.03.2022]
[Art.41 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Secţiunea a 3-a
Programe de facilitare a ocupării forţei de muncă
Articolul 42. Programe de facilitare a ocupării forţei de muncă
(1) Pentru facilitarea ocupării forţei de muncă, Agenţia Naţională poate implementa programe speciale de ocupare a forţei de muncă, printre care:
a) programe de prevenire a şomajului;
b) programe teritoriale de susţinere a ocupării forţei de muncă;
c) programe de facilitare a integrării în cîmpul muncii a migranţilor, a minorităţilor naţionale;
d) programe de facilitare a ocupării şomerilor indicaţi la art.23 alin.(3);
e) alte programe.
(2) Programele de facilitare a ocupării forţei de muncă prevăzute la alin.(1) se aprobă de către Guvern.
Secţiunea a 4-a
Asigurare de şomaj
Articolul 43. Stabilirea indemnizaţiei de şomaj
(1) Dreptul la indemnizaţia de şomaj se stabileşte de către subdiviziunile teritoriale.
(2) Indemnizaţia de şomaj se acordă în baza cererii de înregistrare a statutului de şomer depuse la subdiviziunea teritorială.
(3) Decizia privind stabilirea dreptului la indemnizaţia de şomaj se emite de către subdiviziunea teritorială, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării statutului de şomer.
(4) Dreptul la indemnizaţia de şomaj se stabileşte şomerilor care întrunesc cumulativ următoarele condiţii:
a) nu realizează venituri din activităţi de muncă la data stabilirii dreptului la indemnizaţie de şomaj, cu excepţia indemnizaţiei de eliberare din serviciu, a recalculărilor salariale aferente eliberării din serviciu şi a pensiilor, altele decât pensia pentru limită de vârstă;
b) au activat şi au realizat un stagiu de cotizare în sistemul public de asigurări sociale de stat de cel puţin 12 luni în ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării;
c) nu refuză un loc de muncă corespunzător sau să participe la măsurile active de ocupare a forţei de muncă oferite de subdiviziunea teritorială conform planului individual de angajare a şomerului.
(5) Procedura de examinare a cererii de stabilire a dreptului la indemnizaţie de şomaj se stabileşte de către Guvern.
[Art.43 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.43 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 44. Termenele şi condiţiile de stabilire a indemnizaţiei de şomaj
(1) Şomerii pentru care s-a aprobat decizia privind stabilirea dreptului la indemnizaţia de şomaj se consideră că au dobândit acest drept de la data înregistrării statutului de şomer.
[Alin.(2) art.44 abrogat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
(3) Şomerilor beneficiari de indemnizaţie de îngrijire a copilului, stabilită anterior înregistrării la subdiviziunea teritorială, li se acordă indemnizaţia de şomaj după expirarea perioadei în care beneficiază de indemnizaţia indicată.
(4) Şomerii beneficiari de alte tipuri de pensii decât pensia pentru limită de vârstă, conform art.9 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, pot beneficia de indemnizaţia de şomaj dacă întrunesc condiţiile prevăzute la art.43 alin.(4) din prezenta lege.
[Art.44 completat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.44 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
Articolul 45. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj
(1) Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este de 40% din venitul mediu lunar asigurat al persoanei, realizat în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării.
(2) Cuantumul lunar al indemnizaţiei de şomaj nu poate depăşi cuantumul salariului mediu lunar pe economie pentru anul precedent.
(3) Lucrătorul migrant asigurat, în cazul încetării activităţii de muncă, beneficiază de indemnizaţie de şomaj conform acordurilor (convenţiilor) în domeniul securităţii sociale şi migraţiei forţei de muncă la care Republica Moldova este parte.
(4) Cuantumul indemnizaţiei de şomaj pentru persoanele care s-au aflat în concediu de maternitate şi/sau în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani se stabileşte în baza venitului asigurat al persoanei, realizat înaintea începerii concediului de maternitate/concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, sau în baza venitului asigurat realizat în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării persoanei cu statut de şomer. Prioritate se va acorda perioadei care va stabili un cuantum mai mare al indemnizaţiei de şomaj.
[Alin.(5) art.45 abrogat prin Legea nr.280 din 29.11.2018, în vigoare 01.01.2019]
(6) Modul de organizare a activităţilor privind calculul şi plata indemnizaţiei de şomaj se stabileşte de către Guvern.
(7) Agenţia Naţională asigură transmiterea informaţiei cu privire la schimbările intervenite în statutul şomerului către Casa Naţională de Asigurări Sociale, prin intermediul platformei de interoperabilitate (MConnect).
[Art.45 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.45 modificat prin Legea nr.190 din 19.11.2020, în vigoare 01.01.2021]
[Art.45 modificat prin Legea nr.280 din 29.11.2018, în vigoare 01.01.2019]
Articolul 46. Perioada de plată a indemnizaţiei de şomaj
Perioada de plată a indemnizaţiei de şomaj se stabileşte diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 5 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între cel puţin 12 luni şi pînă la 10 ani;
b) 7 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 10 şi 15 ani;
c) 9 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare de peste 15 ani.
Articolul 47. Asigurarea socială în caz de şomaj
(1) Şomerii beneficiari de indemnizaţie de şomaj sînt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale.
(2) Şomerii înregistraţi la subdiviziunea teritorială şi beneficiari de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală pe perioada de plată a indemnizaţiei de şomaj.
(3) Perioada în care şomerul primeşte indemnizaţie de şomaj se include în stagiul de cotizare.
[Art.47 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
Articolul 48. Suspendarea plăţii indemnizaţiei de şomaj
(1) Suspendarea plăţii indemnizaţiei de şomaj are loc:
a) pe perioada concediului medical;
b) pe perioada angajării temporare, pînă la 3 luni, a şomerilor beneficiari de indemnizaţie de şomaj;
[Lit.c) alin.(1) art.48 abrogată prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
(2) Perioada de plată a indemnizaţiei de şomaj se prelungeşte cu perioada suspendării, în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.b), şi cu perioada concediului medical neplătit, în cazul prevăzut la alin.(1) lit.a).
[Art.48 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.48 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.48 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 49. Încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj
Încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj are loc în următoarele situaţii:
a) în cazul expirării perioadei stabilite de lege pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj;
b) în cazul pierderii statutului de şomer;
c) în cazul începerii concediului de maternitate;
d) în cazul restabilirii în funcţia deţinută, în temeiul hotărîrii definitive a instanţei de judecată;
e) în cazul constatării uneia dintre circumstanţele care nu ar fi permis acordarea indemnizaţiei de şomaj;
f) în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art.20 alin.(4) lit.c) şi d);
g) în cazul încetării sau retragerii dreptului de şedere în Republica Moldova, încetării sau anulării statutului de apatrid sau a formei de protecţie, conform Legii nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova;
h) în cazul încadrării în cîmpul muncii, conform repartizării subdiviziunii teritoriale sau în mod individual, cu excepţia cazului prevăzut la art.48 alin.(1) lit.b);
i) în cazul constatării, în urma controlului de stat al activităţii de întreprinzător, că persoana realizează muncă nedeclarată;
j) în cazul decesului beneficiarului.
[Art.49 modificat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 50. Restabilirea şi acordarea repetată a indemnizaţiei de şomaj
(1) Restabilirea plăţii indemnizaţiei de şomaj după suspendarea dispusă în condiţiile prevăzute la art.48 alin.(1) lit.a) şi b) se face în baza cererii depuse de către şomer la subdiviziunea teritorială în termen de până la 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare.
[Alin.(2) art.50 abrogat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
(3) Restabilirea plăţii indemnizaţiei de şomaj suspendate în condiţiile prevăzute la art.48 alin.(1) lit.a) şi b) se efectuează din următoarea zi de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare.
[Alin.(4) art.50 abrogat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
(5) Agenţia Naţională anunţă şomerul despre decizia privind suspendarea sau încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei.
(6) Şomerii cărora li s-a suspendat plata indemnizaţiei de şomaj în condiţiile art.48 alin.(1) lit.b), după restabilirea plăţii, beneficiază de indemnizaţie de şomaj în cuantumul şi perioada stabilite iniţial.
(7) Şomerul poate beneficia din nou de indemnizaţie de şomaj cu condiţia că a realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 12 luni după încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj în condiţiile art.49 lit.a).
[Art.50 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.50 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.50 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Capitolul VI
FINANŢAREA MĂSURILOR DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ
Articolul 51. Finanţarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă
(1) Măsurile de ocupare a forţei de muncă acordate de către Agenţia Naţională se finanţează din bugetul de stat şi din alte mijloace financiare conform legislaţiei.
(2) Cheltuielile aferente plăţii indemnizaţiei de şomaj şi prestaţiilor sociale pentru şomeri se acoperă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
[Art.51 completat prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 52. Recuperarea sumelor plătite necuvenit
(1) Conform prezentei legi, plăţile acordate fără temei legal se recuperează de la persoanele beneficiare.
(2) Sumele nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai urmăresc.
(3) Funcţionarii Agenţiei Naţionale din a căror vină au fost stabilite şi acordate plăţi încălcînd prevederile legislaţiei în vigoare sînt obligaţi să le restituie.
(4) Procedura de recuperare a sumelor plătite necuvenit se aprobă de către ministrul muncii şi protecţiei sociale.
Capitolul VII
INTERMEDIEREA MUNCII ŞI ANGAJAREA ÎN STRĂINĂTATE
A CETĂŢENILOR REPUBLICII MOLDOVA
[Cap.VII în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 53. Emigrarea în scop de muncă a cetăţenilor Republicii Moldova
(1) Angajarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei Republicii Moldova, ţărilor de destinaţie şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) La angajare în câmpul muncii în străinătate, cetăţenii Republicii Moldova urmează să se asigure cu privire la:
a) îndeplinirea condiţiilor de intrare, şedere şi ieşire pe/de pe teritoriul ţării de destinaţie;
b) obţinerea unui act ce conferă dreptul de a desfăşura activităţi de muncă;
c) obţinerea unui contract individual de muncă sau a altei forme de reglementare a raporturilor de muncă, conform legislaţiei ţării de destinaţie;
d) obţinerea asigurării medicale valabile pe teritoriul ţării de destinaţie;
e) alte prevederi aplicabile lucrătorilor imigranţi în ţara de destinaţie.
[Art.53 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 54. Modalităţile de angajare în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova
(1) Angajarea în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova se realizează:
a) în mod individual, în baza unui contract individual de muncă, prestări servicii sau a unui contract asimilat;
b) în cadrul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
c) prin intermediul agenţiilor private.
(2) În vederea angajării în câmpul muncii în străinătate, cetăţenii Republicii Moldova, înainte de plecare, se asigură că au îndeplinit toate demersurile necesare în vederea legalizării statutului de lucrător imigrant pe teritoriul ţării de destinaţie.
(3) La angajarea în câmpul muncii în străinătate, cetăţenii Republicii Moldova, înainte de plecare, prezintă la Agenţia Naţională o copie a dispoziţiei privind instituirea sau refuzul instituirii custodiei asupra copilului care rămâne în ţară, emisă în condiţiile Legii nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi.
(4) Procedura de angajare în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova se stabileşte de Guvern.
[Art.54 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.54 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.54 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 55. Plasarea în câmpul muncii în străinătate a lucrătorilor independenţi
(1) Cetăţenii Republicii Moldova pot desfăşura activitate de muncă (economică) în calitate de lucrători independenţi pe teritoriul ţării de destinaţie în conformitate cu legislaţia acesteia.
(2) Intermedierea muncii cetăţenilor Republicii Moldova în calitate de lucrători independenţi se realizează în cazul în care legislaţia ţării de destinaţie nu prevede angajarea cetăţenilor străini în baza unui contract individual de muncă sau acest lucru este determinat de specificul pieţei muncii locale.
(3) Agenţia privată poartă responsabilitate în raport cu lucrătorii independenţi intermediaţi.
(4) Agenţiile private notifică Agenţia Naţională, în modul stabilit de Guvern, cu privire la intermedierea muncii şi angajarea ulterioară a lucrătorilor independenţi prin intermediul acestora.
[Art.55 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 56. Încheierea tratatelor internaţionale în domeniul migraţiei în scop de muncă
(1) În vederea gestionării migraţiei în scop de muncă, Guvernul, prin intermediul organului responsabil pentru încheierea tratatului, iniţiază, negociază şi încheie tratate internaţionale cu ţările de destinaţie pentru a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor emigranţi în străinătate.
(2) Tratatele internaţionale în domeniul migraţiei în scop de muncă vor stabili cel puţin:
a) modalităţile de angajare legală;
b) condiţiile generale de muncă;
c) măsurile de protecţie şi securitate a muncii;
d) mecanismele de asigurare a respectării drepturilor lucrătorilor emigranţi.
(3) În vederea eficientizării mecanismelor de angajare legală în străinătate, Guvernul promovează modelul migraţiei circulare, cu asigurarea măsurilor de securitate socială pentru lucrătorii emigranţi.
(4) Elaborarea şi promovarea schemelor de migraţie circulară cu ţările de destinaţie se vor realiza sub forma unor programe comune sau prin intermediul încheierii tratatelor internaţionale.
[Art.56 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 57. Activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova
(1) Activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova se realizează de către agenţiile private, în baza licenţei eliberate de organul de licenţiere pentru desfăşurarea acestei activităţi.
(2) Agenţia privată nu acordă servicii de intermediere a muncii marinarilor, minorilor, precum şi cetăţenilor străini.
(3) În interesul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, după consultarea partenerilor sociali, poate autoriza agenţiile private să încaseze plăţi de la unele categorii de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau pentru unele tipuri de servicii prestate de agenţiile respective.
(4) În cazul prevăzut la alin.(3), Republica Moldova prezintă în rapoartele sale expediate Organizaţiei Internaţionale a Muncii informaţia privind aceste excepţii şi indică motivele lor.
(5) Intermediarii nelicenţiaţi care desfăşoară activităţi legate de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova poartă răspundere conform legislaţiei.
[Art.57 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 58. Obţinerea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate
(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate se eliberează de către organul de licenţiere, în baza cererii (declaraţiei) pentru obţinerea licenţei şi a documentelor care se anexează la cerere, în condiţiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(2) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate se eliberează dacă se întrunesc următoarele condiţii:
a) administratorul şi angajaţii agenţiei private sunt cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliu permanent sau cu reşedinţă temporară pe teritoriul Republicii Moldova şi dispun de diplomă de studii superioare de licenţă;
b) administratorul, fondatorul, asociaţii şi angajaţii agenţiei private şi persoana juridică nu au antecedente penale şi nu au fost anterior condamnaţi pentru trafic de fiinţe umane, muncă forţată, organizarea migraţiei ilegale, proxenetism, spălare de bani şi/sau crime conexe cu aceste infracţiuni;
c) agenţia privată dispune de spaţiu (încăperi cu destinaţie nelocativă) uşor accesibil pentru toate categoriile de cetăţeni şi dotat cu telefon/fax, cu mijloace de comunicaţii electronice (computer, internet, pagină web oficială) pentru a fi contactată on-line prin e-mail şi prin alt software de comunicare;
d) administratorul a realizat procedura de verificare prealabilă a beneficiarului străin şi a prezentat organului de licenţiere actele obţinute în cadrul acestei proceduri;
e) administratorul a coordonat şi a încheiat cu beneficiarii străini acorduri de colaborare în care sunt stipulate oferte veridice de locuri de muncă şi a coordonat cu aceştia proiectul contractului individual de muncă, prestări servicii sau proiectul contractelor asimilate, întocmite în conformitate cu legislaţia ţării de destinaţie şi legislaţia Republicii Moldova;
f) administratorul a întocmit în limba română şi a coordonat cu Agenţia Naţională proiectul contractului de intermediere a muncii, proiectul contractului individual de muncă, prestări servicii sau cel al contractelor asimilate, agreate prin aplicarea semnăturii, reglementate de legislaţia ţării de destinaţie, utilizate în raport cu lucrătorii emigranţi.
(3) Solicitanţii de licenţă anexează la cererea (declaraţia) de obţinere a licenţei următoarele acte:
a) copia de pe actul ce atestă dreptul de proprietate, comodat sau de locaţiune a imobilului destinat desfăşurării activităţii;
b) copiile de pe diplomele de studii superioare de licenţă ale administratorului şi ale angajaţilor;
c) proiectul contractului individual de muncă, prestări servicii sau cel al contractelor asimilate, reglementate de legislaţia ţării de destinaţie, utilizate în raport cu lucrătorii emigranţi, întocmite în limba română şi coordonate cu Agenţia Naţională;
d) cazierul judiciar al administratorului, fondatorului, asociaţilor, angajaţilor şi al persoanei juridice;
e) proiectul contractului de intermediere a muncii, întocmit în limba română şi coordonat cu Agenţia Naţională, în conformitate cu cerinţele stabilite de către Guvern;
f) actele obţinute în cadrul procedurii de verificare prealabilă.
(4) În cadrul procedurii de verificare prealabilă a beneficiarului străin se obţin următoarele acte:
a) acordul de colaborare încheiat cu beneficiarul străin, întocmit în limba română;
b) copia de pe actul de constituire a beneficiarului străin, tradus în limba română, legalizat notarial şi apostilat;
c) copia de pe licenţa de activitate sau de pe alt act permisiv emis de către autorităţile statului de destinaţie ce confirmă dreptul beneficiarului străin de a recruta şi de a plasa în câmpul muncii cetăţeni străini. Actele se prezintă traduse în limba română, legalizate notarial şi apostilate.
(41) Actele prevăzute la alin.(4) lit.c) nu se prezintă în cazul în care:
a) beneficiarul străin este angajator direct şi genul de activitate din actul de constituire coincide cu cel din ofertele de muncă prezentate în acordul de colaborare;
b) legislaţia statului de destinaţie nu prevede aceste acte.
În cazul prevăzut la lit.b), agenţia privată declară pe propria răspundere lipsa unuia dintre actele prevăzute la organul de licenţiere şi poartă răspundere pentru declaraţiile depuse conform art.3521 alin.(1) din Codul penal nr.985/2002.
(5) În ziua înregistrării cererii şi a documentelor stabilite la alin.(3) şi (4), pentru eliberarea/prelungirea/reperfectarea licenţei, sau cel târziu în următoarea zi lucrătoare după aceasta, autoritatea de licenţiere va solicita Inspectoratului de Stat al Muncii să verifice corespunderea/încadrarea solicitantului în condiţiile de licenţiere, cu sau fără deplasare la faţa locului.
Inspectoratul de Stat al Muncii va iniţia controlul şi va transmite autorităţii de licenţiere un exemplar al avizului privind coordonarea eliberării/prelungirii/reperfectării licenţei sau al avizului privind necorespunderea/neîncadrarea solicitantului în condiţiile de licenţiere, în termen de 7 zile lucrătoare în cazul eliberării/prelungirii licenţei şi 3 zile lucrătoare în cazul preschimbării licenţei.
[Alin.(6) art.58 abrogat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
(7) Pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate se obţine o licenţă unică.
(8) În cazul în care colaborează cu un beneficiar străin nou, agenţia privată notifică despre aceasta organul de licenţiere şi înregistrează beneficiarul nou.
(9) Procedura de notificare şi înregistrare a beneficiarului străin nou se stabileşte de către Guvern.
(10) Procedura şi cerinţele verificării prealabile a beneficiarului străin se stabilesc de către Guvern.
[Art.58 completat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.58 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.58 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 59. Suspendarea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova
(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova se suspendă în condiţiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător şi ale Legii nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
(2) Suspendarea licenţei în baza deciziei autorităţii emitente, fără adresare în instanţa de judecată, se realizează în temeiul cererii titularului privind suspendarea licenţei.
(3) Suspendarea licenţei de către autoritatea emitentă, în temeiul unei hotărâri a instanţei de judecată, se efectuează în cazul în care:
a) agenţia privată nu a demonstrat, în 12 luni, conform informaţiei disponibile la Serviciul Fiscal de Stat, activităţi de recrutare şi plasare în câmpul muncii a lucrătorilor emigranţi;
b) agenţia privată nu prezintă Agenţiei Naţionale, în termenul şi forma stabilite de Agenţia Naţională, rapoartele de activitate privind plasarea în câmpul muncii în străinătate a lucrătorilor emigranţi;
c) agenţia privată nu intervine în soluţionarea litigiilor sau a conflictelor de muncă în care este implicat lucrătorul emigrant intermediat de agenţie;
d) agenţia privată face, direct sau indirect, inclusiv în mediul online, publicitate falsă locurilor de muncă în străinătate;
e) agenţia privată oferă servicii de intermediere a muncii la o altă adresă decât cea indicată în licenţă.
(4) Termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 2 luni.
[Art.59 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.59 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 60. Retragerea licenţei pentru activitatea de plasare în câmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate
(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate se retrage în condiţiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător şi Legii nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, precum şi în cazul în care:
a) se atestă existenţa unei sentinţe definitive a instanţei de judecată privind condamnarea administratorului sau a fondatorului agenţiei private pentru traficul de fiinţe umane, munca forţată, organizarea migraţiei ilegale, proxenetism, fals în acte publice, spălare de bani, escrocherie şi/sau crimele conexe cu aceste infracţiuni;
b) se prestează servicii de intermediere a muncii fără încheierea între lucrătorii emigranţi şi beneficiarii străini a unor contracte de intermediere a muncii, contracte individuale de muncă, prestări servicii sau contracte asimilate;
c) a fost stabilită plasarea cu rea-credinţă a lucrătorilor emigranţi la beneficiarul străin care a fost condamnat pentru nerespectarea drepturilor lucrătorilor emigranţi;
d) se intermediază plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova la beneficiari străini neindicaţi în licenţă;
e) se activează cu licenţă sau alt act permisiv ce confirmă dreptul beneficiarului străin de intermediere sau angajare cu termenul expirat;
f) nu se înlătură una dintre situaţiile prevăzute la art.59 alin.(3) în termenul stabilit în decizia de suspendare.
(2) Administratorul, titularul licenţei retrase şi fondatorii au dreptul să solicite eliberarea unei noi licenţe pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova după expirarea termenului de 3 ani de la data retragerii, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(1) lit.a) şi c).
(3) Organul de licenţiere prezintă, în termen de 5 zile lucrătoare, Agenţiei Naţionale informaţia privind licenţele perfectate, reperfectate, suspendate şi retrase.
[Art.60 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.60 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 61. Intermedierea muncii realizată de agenţiile private
(1) Agenţiile private încheie contracte de intermediere a muncii cu lucrătorii emigranţi în vederea realizării acţiunilor indicate la art.27 alin.(2), precum şi a altor acţiuni în scopul plasării acestora în câmpul muncii la un beneficiar străin, în condiţiile stipulate de prezenta lege şi alte acte normative.
(2) Agenţia privată, în vederea intermedierii muncii în străinătate, încheie, în mod obligatoriu, contracte de intermediere a muncii cu lucrătorii emigranţi până la plasarea acestora în câmpul muncii în străinătate.
(3) Prin contractul de intermediere a muncii se realizează reprezentarea intereselor lucrătorilor emigranţi în raport cu beneficiarul străin, în vederea plasării efective a acestora şi a încheierii ulterioare a unui contract individual de muncă, prestări servicii sau a unor contracte asimilate, în temeiul cărora urmează a fi desfăşurate activităţi de muncă.
(4) Contractul de intermediere a muncii se încheie pentru o perioadă determinată. Acţiunea contractului de intermediere a muncii încetează parţial, odată cu plasarea în câmpul muncii a lucrătorului emigrant la beneficiarul străin, cu excepţia următoarelor clauze:
a) obligaţia agenţiei private să intervină în soluţionarea litigiilor şi a conflictelor de muncă apărute între lucrătorul emigrant şi beneficiarul străin;
b) obligaţia agenţiei private de a recepţiona petiţiile lucrătorului emigrant plasat în câmpul muncii în străinătate şi de a oferi asistenţă în conformitate cu legislaţia.
(5) Drepturile şi obligaţiile atât ale lucrătorului emigrant, cât şi ale agenţiei private în cadrul relaţiilor de intermediere a muncii şi de plasare în câmpul muncii se stabilesc de prezenta lege şi de alte acte normative.
(6) În cazul în care agenţia privată intermediază plasarea în câmpul muncii în străinătate a unui cetăţean al Republicii Moldova ce deţine dublă cetăţenie cu domiciliu permanent sau cu reşedinţa temporară pe teritoriul Republicii Moldova, acestui lucrător emigrant i se aplică prevederile legislaţiei Republicii Moldova. În acest caz, agenţia privată este obligată să respecte procedura de intermediere a muncii prevăzută de prezenta lege şi de alte acte normative.
(7) Procedura de realizare a activităţii de intermediere a muncii de către agenţiile private şi de înregistrare a contractelor individuale de muncă, prestări servicii şi a contractelor asimilate se stabileşte de Guvern.
[Art.61 modificat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.61 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 62. Garanţii de informare a lucrătorului emigrant cu privire la drepturile şi obligaţiile acestuia
(1) Odată cu semnarea contractului de intermediere a muncii, agenţia privată este obligată să ofere lucrătorului emigrant nota informativă cu privire la drepturile şi obligaţiile lucrătorului emigrant, conform cerinţelor stabilite de Guvern.
(2) Agenţia privată este obligată să afişeze nota informativă prevăzută la alin.(1) într-un loc vizibil şi accesibil pentru informarea publică a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate.
[Art.62 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 63. Intervenţia agenţiei private în soluţionarea litigiilor şi conflictelor de muncă apărute între beneficiarul străin şi lucrătorul emigrant
(1) Agenţia privată este obligată să monitorizeze situaţia lucrătorului emigrant plasat în câmpul muncii în străinătate şi să intervină în modul stabilit de legislaţie în soluţionarea litigiilor şi a conflictelor de muncă apărute între beneficiarul străin şi lucrătorul emigrant, în scopul protecţiei drepturilor lucrătorului emigrant.
(2) În cazul neîndeplinirii cerinţelor prevăzute la alin.(1), agenţia privată poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate lucrătorului emigrant.
(3) Procedura de intervenţie în soluţionarea litigiilor şi a conflictelor de muncă apărute între beneficiarul străin şi lucrătorul emigrant se stabileşte de Guvern.
[Art.63 în redacţia Legii nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 631. Registrele de licenţiere şi listele agenţiilor private
(1) Organul de licenţiere publică pe pagina sa web oficială, cu titlu gratuit, informaţia privind licenţele eliberate, suspendate sau retrase.
(2) Agenţia Naţională elaborează şi publică anual lista agenţiilor private care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(3) Criteriile de selectare a agenţiilor private, precum şi modalitatea de creare şi publicare a listei prevăzute la alin.(2) se stabilesc de Guvern.
[Art.631 în redacţia Legii nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.631 introdus prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 632. Evidenţa lucrătorilor emigranţi
(1) Agenţiile private prezintă la Agenţia Naţională spre înregistrare contractele individuale de muncă, contractele de prestări servicii sau contractele asimilate, încheiate între lucrătorii emigranţi şi beneficiarii străini, pe suport de hârtie ori sub forma de document electronic cu semnătura electronică aplicată de persoana responsabilă.
(2) Contractele prevăzute la alin.(1) se înregistrează până la ieşirea lucrătorilor emigranţi din ţară, iar în cazul lucrătorilor emigranţi independenţi – după plasarea acestora în câmpul muncii.
(3) Agenţia Naţională înregistrează contractele individuale de muncă, prestări servicii sau contractele asimilate prezentate în cadrul angajării individuale sau în baza tratatelor şi acordurilor internaţionale.
(4) Agenţia Naţională înregistrează rapoartele privind activitatea de plasare a lucrătorilor emigranţi în câmpul muncii în străinătate, prezentate de agenţiile private în forma şi termenele stabilite de Agenţia Naţională.
[Art.632 modificat prin Legea nr.302 din 26.10.2023, în vigoare 31.01.2024]
[Art.632 în redacţia Legii nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.632 introdus prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 633. Controlul activităţii agenţiilor private şi a intermediarilor nelicenţiaţi
(1) Controlul şi monitorizarea activităţii agenţiilor private şi a intermediarilor nelicenţiaţi se realizează de către Inspectoratul de Stat al Muncii, cu participarea Centrului pentru combaterea traficului de persoane, a organului de licenţiere şi a Agenţiei Naţionale.
(2) În vederea realizării controlului activităţii agenţiilor private şi intermediarilor nelicenţiaţi, Inspectoratul de Stat al Muncii realizează controale planificate şi inopinate în conformitate cu prevederile prezentei legi, Legii nr.140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii, Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi ale altor acte normative.
(3) Inspectoratul de Stat al Muncii poate iniţia controlul inopinat al activităţii agenţiilor private sau intermediarilor nelicenţiaţi în temeiul petiţiilor înaintate de persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate sau de lucrătorii emigranţi plasaţi în câmpul muncii şi dacă există suspiciuni privind traficul de fiinţe umane, munca forţată, munca în condiţii nocive, munca în condiţii periculoase, precum şi alte forme de exploatare prin muncă sau exploatare sexuală.
(4) În cazul exercitării controlului inopinat al activităţii unei agenţii private sau a unui intermediar nelicenţiat, Inspectoratul de Stat al Muncii poate solicita implicarea în procedura de control a Centrului de combatere a traficului de persoane sau a altor autorităţi abilitate.
(5) În cazul în care, în urma desfăşurării acţiunilor de control al activităţii agenţiei private sau a intermediarului nelicenţiat, se constată suspiciuni privind traficul de fiinţe umane sau munca forţată, Inspectoratul de Stat al Muncii transmite Centrului de combatere a traficului de persoane procesul-verbal de control şi alte acte aferente cazului pentru constatarea elementelor constitutive ale infracţiunii.
(6) În cadrul procedurii de control asupra activităţii agenţiilor private sau a intermediarilor nelicenţiaţi, Inspectoratul de Stat al Muncii urmează să constate următoarele circumstanţe:
a) deţinerea unei licenţe pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate, precum şi valabilitatea actului permisiv;
b) numărul lucrătorilor emigranţi plasaţi în câmpul muncii în străinătate prin intermediul agenţiei private sau prin intermediarul nelicenţiat;
c) perioada de activitate şi prezenţa cazurilor de percepere a unor plăţi;
d) corectitudinea informării lucrătorului emigrant cu privire la locul de muncă şi drepturile de muncă în cadrul procedurii de intermediere a muncii;
e) intervenţia agenţiei private în soluţionarea conflictului sau a litigiului de muncă apărut după plasarea în câmpul muncii a lucrătorului emigrant în străinătate;
f) acţiunile întreprinse de agenţia privată în vederea informării autorităţilor cu privire la plângerile lucrătorilor emigranţi recepţionate de agenţie ce ţin de litigiile şi conflictele de muncă apărute între beneficiarul străin şi lucrătorul emigrant plasat în câmpul muncii, precum şi acţiunile întreprinse pentru soluţionarea acestora;
g) realizarea procedurii de verificare prealabilă a beneficiarului străin;
h) existenţa unor plângeri anterioare la adresa agenţiei private sau beneficiarului străin şi natura acestora;
i) implicarea agenţiei private în repatrierea lucrătorilor emigranţi în conformitate cu procedura stabilită de Guvern;
j) plasarea directă sau indirectă, inclusiv în mediul online, a publicităţii false privind locurile de muncă în străinătate.
(7) Procedura de realizare a controlului activităţii agenţiilor private şi intermediarilor nelicenţiaţi se stabileşte de Guvern.
[Art.633 completat prin Legea nr.352 din 22.12.2022, în vigoare 30.01.2023]
[Art.633 introdus prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 634. Atribuţiile misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova în domeniul migraţiei în scop de muncă
(1) În cazul în care misiunile diplomatice şi oficiile consulare constată încălcarea prevederilor legale ori contractuale comisă de către agenţiile private, beneficiarii străini sau alţi intermediari sau dacă sunt sesizate cu privire la încălcarea respectivă, acestea înştiinţează imediat organele abilitate din statul pe al cărui teritoriu sunt angajaţi cetăţenii Republicii Moldova în vederea soluţionării cazului de încălcare a drepturilor.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), misiunile diplomatice şi oficiile consulare comunică neîntârziat Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale despre circumstanţele identificate şi acţiunile care au fost întreprinse.
[Art.634 introdus prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Articolul 635. Răspunderea agenţiilor private şi a intermediarilor nelicenţiaţi
(1) Pentru încălcarea procedurii de intermediere a muncii, agenţia privată poartă răspundere contravenţională sau penală în conformitate cu legislaţia.
(2) Intermediarul nelicenţiat, persoană fizică sau juridică, care desfăşoară activitate legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetăţenilor din Republica Moldova poartă răspundere pentru intermedierea muncii fără deţinerea licenţei de activitate conform legislaţiei.
(3) În cazul accidentelor de muncă soldate cu incapacitate de muncă sau deces din vina angajatorului, agenţia privată este responsabilă de acoperirea cheltuielilor de repatriere, dacă acestea nu sunt acoperite de asigurare.
(4) Agenţia privată este obligată să informeze despre obligativitatea deţinerii asigurării şi să faciliteze obţinerea acesteia de către lucrătorul emigrant.
[Art.635 introdus prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 64. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru a aduce legislaţia în vigoare în corespundere cu prevederile prezentei legi;
b) va aproba actele normative necesare punerii în aplicare a prezentei legi.
(3) Agenţia Naţională, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, aprobă componenţa consiliilor tripartite şi regulamentul-cadru cu privire la activitatea acestora.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr.714/2001 cu privire la Fondul de şomaj al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.161, art.1307), cu modificările ulterioare;
b) Legea nr.102/2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.70–72, art.312), cu modificările şi completările ulterioare;
c) capitolul III din Legea nr.180/2008 cu privire la migraţia de muncă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.162–164, art.598), cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 65. Dispoziţii tranzitorii
Măsurile de ocupare a forţei de muncă aflate în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să se realizeze conform legislaţiei în vigoare la data dispunerii lor.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Andrian CANDU
|
| Nr.105. Chişinău, 14 iunie 2018. | |
Clauze minime
ale contractului individual de muncă
[Anexa nr.1 abrogată prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
Clauze minime ale acordului de colaborare
dintre intermediarul/beneficiarul solicitant străin şi agenţia privată
de ocupare a forţei de muncă privind plasarea în cîmpul muncii
în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova
[Anexa nr.2 abrogată prin Legea nr.137 din 16.07.2020, în vigoare 07.02.2021]
