L E G E

cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă

şi asigurarea de şomaj

 

nr. 105  din  14.06.2018

 

Monitorul Oficial nr.295-308/448 din 10.08.2018

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul legii

Articolul 2. Obiectul şi sfera de reglementare

Articolul 3. Noţiuni principale

Articolul 4. Piaţa muncii

Articolul 5. Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova

 

Capitolul II

ELABORAREA, COORDONAREA, IMPLEMENTAREA ŞI CONTROLUL

POLITICII ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ

Articolul 6. Politica în domeniul promovării ocupării forţei de muncă

Articolul 7. Sistemul instituţional de promovare a ocupării forţei de muncă

Articolul 8. Atribuţiile Guvernului Republicii Moldova

Articolul 9. Atribuţiile Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale

Articolul 10. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Articolul 11. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale

Articolul 12. Parteneriatul social pe piaţa muncii

Articolul 13. Competenţele organizaţiilor necomerciale

Articolul 14. Participarea angajatorilor la realizarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă

 

Capitolul III

MONITORIZAREA PIEŢEI MUNCII

Articolul 15. Monitorizarea pieţei muncii

Articolul 16. Evidenţa persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a şomerilor şi a locurilor de muncă vacante

Articolul 17. Analiza şi prognoza pieţei muncii

Articolul 18. Evaluarea impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă

 

Capitolul IV

STATUTUL ŞOMERULUI

Articolul 20. Statutul şomerului

Articolul 21. Scoaterea din evidenţă a şomerului

 

Capitolul V

MĂSURI DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ

Articolul 22. Măsuri de ocupare a forţei de muncă

Articolul 23. Beneficiarii măsurilor de ocupare a forţei de muncă

 

Secţiunea 1

Servicii de ocupare a forţei de muncă

Articolul 24. Servicii de ocupare a forţei de muncă

Articolul 25. Informarea privind piaţa muncii

Articolul 26. Ghidarea în carieră

Articolul 27. Intermedierea muncii

Articolul 28. Serviciile de preconcediere

Articolul 29. Reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi

 

Secţiunea a 2-a

Măsuri active de ocupare a forţei de muncă

Articolul 30. Măsurile active de ocupare a forţei de muncă

Articolul 31. Formarea profesională

Articolul 32. Cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare

Articolul 33. Instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii

Articolul 34. Stagiul profesional

Articolul 35. Certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală

Articolul 36. Subvenţionarea locurilor de muncă

Articolul 37. Suport pentru crearea şi adaptarea locului de muncă

Articolul 38. Subvenţii pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi

Articolul 39. Consultanţa, asistenţa şi sprijinirea iniţierii unei afaceri

Articolul 40. Susţinerea proiectelor de iniţiative locale

Articolul 41. Stimularea mobilităţii forţei de muncă

 

Secţiunea a 3-a

Programe de facilitare a ocupării forţei de muncă

Articolul 42. Programe de facilitare a ocupării forţei de muncă

 

Secţiunea a 4-a

Asigurare de şomaj

Articolul 43. Stabilirea ajutorului de şomaj

Articolul 44. Termenele şi condiţiile de stabilire a ajutorului de şomaj

Articolul 45. Cuantumul ajutorului de şomaj

Articolul 46. Perioada de plată a ajutorului de şomaj

Articolul 47. Asigurarea socială în caz de şomaj

Articolul 48. Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj

Articolul 49. Încetarea plăţii ajutorului de şomaj

Articolul 50. Restabilirea şi acordarea repetată a ajutorului de şomaj

 

Capitolul VI

FINANŢAREA MĂSURILOR DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ

Articolul 51. Finanţarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă

Articolul 52. Recuperarea sumelor plătite necuvenit

 

Capitolul VII

EMIGRAREA ÎN SCOP DE MUNCĂ A CETĂŢENILOR REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 53. Modul de angajare provizorie în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova

Articolul 54. Condiţiile de angajare provizorie în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova în mod individual

Articolul 55. Angajarea prin intermediul agenţiilor private

Articolul 56. Eliberarea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate

Articolul 57. Suspendarea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate

Articolul 58. Retragerea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate

Articolul 59. Controlul activităţii agenţiei private

Articolul 60. Evidenţa lucrătorilor emigranţi

Articolul 61. Drepturile şi obligaţiile agenţiei private

Articolul 62. Drepturile şi obligaţiile lucrătorului emigrant

Articolul 63. Restricţii privind emigrarea în scop de muncă

 

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 64. Dispoziţii finale

Articolul 65. Dispoziţii tranzitorii

 

Anexa nr.1 Clauze minime ale contractului individual de muncă

Anexa nr.2 Clauze minime ale acordului de colaborare dintre intermediarul/beneficiarul solicitant străin şi agenţia privată de ocupare a forţei de muncă privind plasarea în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova

 

 

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul legii

Prezenta lege are drept scop prevenirea şi reducerea şomajului şi a efectelor sociale ale acestuia, reducerea riscului de şomaj şi asigurarea unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.

 

Articolul 2. Obiectul şi sfera de reglementare

(1) Prevederile prezentei legi reglementează politica de promovare a ocupării forţei de muncă, piaţa muncii, sistemul instituţional de ocupare a forţei de muncă, măsurile de ocupare a forţei de muncă, precum şi raporturile juridice care apar la implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică cetăţenilor Republicii Moldova, persoanelor fizice şi juridice care îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova sau peste hotare, precum şi categoriilor de străini specificate la art.2 alin.(1) lit.a), d)–g) din Legea nr.274/2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova.

(3) Prezenta lege nu se aplică lucrătorilor imigranţi, cu excepţia prevăzută la art.45 alin.(3).

(4) La aplicarea prevederilor prezentei legi se interzice orice discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu.

 

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:

piaţa muncii – spaţiu economic în care se întîlnesc, se confruntă şi se negociază liber cererea de muncă, exprimată de către deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători, şi oferta de muncă, reprezentată de posesorii forţei de muncă, în calitate de ofertanţi;

cerere de muncă – nevoie reală de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piaţă şi se exprimă prin numărul locurilor de muncă vacante oferite de către angajatori într-o anumită perioadă, la un anumit nivel al salariului;

ofertă de muncă – muncă pe care o pot depune membrii societăţii în condiţii salariale şi se exprimă prin numărul persoanelor apte de muncă sau populaţia aptă disponibilă într-o perioadă, din care se scade numărul celor care nu doresc să se angajeze în nicio activitate, întrucît au alte resurse pentru existenţă sau au alte preocupări;

persoană aflată în căutarea unui loc de muncă – persoană care întreprinde acţiuni concrete pentru a-şi găsi un loc de muncă prin mijloace proprii sau prin înregistrare la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ori la un alt furnizor de servicii de ocupare a forţei de muncă;

măsuri de ocupare a forţei de muncă – măsuri pentru reducerea dezechilibrului dintre cererea şi oferta de muncă, care includ măsuri de promovare a ocupării forţei de muncă şi măsuri pasive de ocupare a forţei de muncă (asigurarea de şomaj);

măsuri de promovare a ocupării forţei de muncă – măsuri orientate spre creşterea şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum şi spre stimularea angajatorilor pentru a încadra în muncă şomerii şi pentru a crea noi locuri de muncă, care includ servicii şi măsuri active de ocupare a forţei de muncă;

asigurare de şomaj – măsură pasivă de ocupare a forţei de muncă care are rolul de a asigura, în caz de şomaj, o persoană asigurată în sistemul public de asigurări sociale, aptă de muncă, dar care, din motive prevăzute de lege, nu poate presta o muncă potrivit pregătirii sale, şi se realizează prin punerea la dispoziţia acesteia, pentru o perioadă determinată, a ajutorului de şomaj;

loc de muncă corespunzător – loc de muncă, inclusiv loc de muncă pe o perioadă determinată, care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) corespunde pregătirii sau experienţei profesionale a persoanei;

b) corespunde stării de sănătate a persoanei;

c) este situat în localitatea în care persoana îşi are domiciliul sau în afara ei la o distanţă accesibilă. Criteriile pentru identificarea distanţei accesibile şi distanţa considerată ca fiind accesibilă se stabilesc de către Guvern;

adaptare locului de muncă – totalitatea acţiunilor întreprinse de către angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă şi creşterea randamentului la locul de muncă al persoanei cu dizabilităţi prin utilarea cu echipamente, dispozitive şi tehnologii de acces, ţinînd cont de necesităţile individuale ale persoanei respective;

angajare asistată – metodă de intervenţie care sprijină persoanele specificate la art.23 alin.(3) în vederea obţinerii şi menţinerii unui loc de muncă remunerat pe piaţa muncii;

emigrare în scop de muncă – deplasare benevolă a cetăţenilor Republicii Moldova peste hotare în scopul de a desfăşura activităţi provizorii de muncă;

lucrător emigrant – cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliul permanent pe teritoriul ţării, care s-a deplasat în mod voluntar în altă ţară în scopul de a desfăşura activităţi provizorii de muncă;

agenţie privată de ocupare a forţei de muncă (în continuare – agenţie privată) – furnizor privat de servicii de ocupare a forţei de muncă, care desfăşoară activităţi de recrutare şi plasare în cîmpul muncii, în ţară şi/sau peste hotarele ţării prin prestarea serviciilor de intermediere a muncii;

intermediar străin – persoană juridică, indiferent de forma juridică de organizare şi tipul de proprietate, învestită cu dreptul de intermediere şi recrutare a lucrătorilor străini.

 

Articolul 4. Piaţa muncii

(1) În Republica Moldova, fiecărei persoane îi este garantat dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurare de şomaj.

(2) Piaţa muncii, în Republica Moldova, este liberă şi constituie cadrul de afirmare a drepturilor la muncă şi la protecţie socială ale persoanelor apte de muncă.

(3) La nivel naţional şi teritorial, situaţiile şi evoluţiile de pe piaţa muncii sînt monitorizate cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:

a) populaţia în vîrstă de muncă;

b) forţa de muncă;

c) populaţia ocupată;

d) persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă;

e) şomerii;

f) locurile de muncă vacante;

g) ajutorul de şomaj;

h) populaţia ieşită din şomaj prin ocupare, precum şi prin părăsirea pieţei muncii;

i) rata şomajului.

(4) Sistemul de indicatori statistici şi metodologia de calcul al acestora se stabilesc de către Biroul Naţional de Statistică, în comun cu Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

(5) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ţine statistici în baza indicatorilor proprii.

(6) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă creează şi administrează sistemul informaţional al pieţei forţei de muncă, care include documente primare şi baze de date proprii, informaţii ale participanţilor pe piaţa muncii.

 

Articolul 5. Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova

(1) Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova (în continuare – Clasificatorul ocupaţiilor) este un sistem de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din economie, care se elaborează de către Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în baza Clasificatorului Standard Internaţional al Ocupaţiilor (BIM, ISCO-08), în colaborare cu ministerele şi alte autorităţi administrative centrale şi instituţii interesate.

(2) Structura Clasificatorului ocupaţiilor se aprobă de către Guvern.

(3) Conţinutul Clasificatorului ocupaţiilor şi orice actualizare a acestuia se aprobă prin ordinul ministrului sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale, la solicitarea celor interesaţi sau în temeiul legii, şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(4) Regulile de ţinere şi modificare a Clasificatorului ocupaţiilor se aprobă de către ministrul sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale.

(5) Utilizarea Clasificatorului ocupaţiilor este obligatorie la completarea documentelor oficiale.

 

Capitolul II

ELABORAREA, COORDONAREA, IMPLEMENTAREA ŞI CONTROLUL

POLITICII ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ

Articolul 6. Politica în domeniul promovării ocupării forţei de muncă

(1) Statul asigură promovarea, adoptarea şi implementarea strategiilor şi altor documente de politici, a actelor normative de toate categoriile în vederea protecţiei persoanelor în risc de şomaj, precum şi în vederea asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.

(2) Scopul politicii de promovare a ocupării forţei de muncă este creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă şi reducerea excluziunii sociale pe piaţa muncii.

(3) Politicile în domeniul promovării ocupării forţei de muncă au următoarele sarcini:

a) corelarea cererii şi ofertei de muncă;

b) sporirea şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;

c) sprijinirea creării locurilor de muncă;

d) reducerea inegalităţilor de pe piaţa forţei de muncă.

(4) Politicile în domeniul promovării ocupării forţei de muncă au drept scop realizarea următoarelor obiective:

a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;

b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;

c) sprijinirea ocupării persoanelor care aparţin unor categorii ale populaţiei care necesită suport suplimentar pe piaţa muncii;

d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;

e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;

f) încurajarea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;

g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;

h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în corespundere cu schimbările structurale ale economiei naţionale şi cerinţele pieţei muncii;

i) protecţia persoanelor prin intermediul asigurării de şomaj.

 

Articolul 7. Sistemul instituţional de promovare a ocupării forţei de muncă

(1) Instituţiile implicate, conform competenţelor, în elaborarea, coordonarea, aprobarea şi controlul realizării politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă sînt:

a) Guvernul Republicii Moldova;

b) Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

(2) Instituţiile implicate în implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă sînt:

a) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;

b) alte autorităţi administrative din subordinea ministerelor.

(3) Alţi subiecţi implicaţi în implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă sînt:

a) autorităţile administraţiei publice locale;

b) partenerii sociali;

c) organizaţiile necomerciale;

d) angajatorii.

 

Articolul 8. Atribuţiile Guvernului Republicii Moldova

În domeniul promovării ocupării forţei de muncă, Guvernul Republicii Moldova are următoarele atribuţii specifice:

a) asigură promovarea ocupării forţei de muncă prin elaborarea, aprobarea, în limitele competenţelor, prin punerea în aplicare şi controlul realizării politicilor şi acţiunilor aprobate în domeniu;

b) integrează necesităţile pieţei muncii în politica de dezvoltare social-economică a statului;

c) coordonează activitatea ministerelor şi a altor autorităţi ale administraţiei publice privind promovarea ocupării forţei de muncă;

d) asigură finanţarea necesară pentru implementarea politicilor de stat în domeniul promovării ocupării forţei de muncă.

 

Articolul 9. Atribuţiile Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale

(1) În domeniul promovării ocupării forţei de muncă, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale are următoarele atribuţii de bază:

a) elaborează şi promovează acte normative şi politici în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;

b) coordonează, analizează şi evaluează politicile în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;

c) în colaborare cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, instituţii şi alte entităţi specializate în domeniul cercetării, dezvoltă mecanisme de analiză şi prognoză continuă a nevoilor pieţei muncii, a evoluţiei cererii şi ofertei de muncă;

d) planifică şi asigură gestionarea/repartizarea mijloacelor financiare alocate pentru implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;

e) stabileşte obiective anuale de activitate privind ocuparea forţei de muncă;

f) coordonează, monitorizează şi controlează activitatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

(2) Ministerele şi autorităţile administrative din subordinea ministerelor, în limitele competenţelor atribuite acestora de actele normative în vigoare, participă la elaborarea şi la realizarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă.

 

Articolul 10. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

(1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare – Agenţie Naţională) este autoritate administrativă, subordonată Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, cu statut de persoană juridică, responsabilă de implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă.

(2) Regulamentul de activitate, precum şi structura şi efectivul-limită ale Agenţiei Naţionale se aprobă de către Guvern.

(3) Agenţia Naţională îşi desfăşoară activitatea în teritoriu prin intermediul subdiviziunilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă (în continuare – subdiviziuni teritoriale).

(4) Subdiviziunile teritoriale sînt structuri fără personalitate juridică, care funcţionează sub conducerea şi controlul Agenţiei Naţionale. Regulamentele de organizare şi funcţionare a subdiviziunilor teritoriale se aprobă de către Agenţia Naţională.

(5) Agenţia Naţională are următoarele atribuţii de bază:

a) participă la elaborarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;

b) asigură implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă, conform prevederilor prezentei legi;

c) organizează, coordonează şi controlează activitatea subdiviziunilor teritoriale;

d) asigură utilizarea adecvată a mijloacelor financiare acordate pentru implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă;

e) monitorizează piaţa muncii şi prognozează schimbările acesteia la nivel naţional;

f) dezvoltă şi administrează sistemul informaţional al pieţei muncii;

g) evaluează impactul măsurilor de ocupare a forţei de muncă;

h) aprobă planul anual al măsurilor de ocupare a forţei de muncă, implementate de subdiviziunile teritoriale, monitorizează şi controlează realizarea acestuia;

i) formulează propuneri de măsuri orientate spre reducerea şomajului şi de creştere a nivelului de ocupare a forţei de muncă, pe care le prezintă Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale pentru aprobare şi promovare;

j) asigură publicarea pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale a informaţiilor, a registrelor, a documentelor, conform prevederilor prezentei legi;

k) elaborează şi prezintă Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale propuneri de buget.

(6) Agenţia Naţională are acces la sistemele informaţionale ale instituţiilor publice relevante pentru realizarea atribuţiilor sale, în baza acordurilor instituţionale, respectînd prevederile Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

(7) La nivel local, subdiviziunile teritoriale au următoarele atribuţii:

a) implementează măsuri de ocupare a forţei de muncă prin furnizarea de servicii pe piaţa muncii, prin realizarea măsurilor active de ocupare a forţei de muncă, prin stabilirea şi acordarea ajutorului de şomaj, conform prezentei legi;

b) înregistrează persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi locurile de muncă vacante;

c) cooperează cu angajatorii în vederea identificării locurilor de muncă vacante şi a implementării măsurilor de promovare a ocupării forţei de muncă;

d) monitorizează menţinerea în activitate a persoanelor angajate în urma implementării măsurilor active de ocupare a forţei de muncă;

e) monitorizează şomerii aflaţi în evidenţă;

f) elaborează şi propun Agenţiei Naţionale spre aprobare planul anual al măsurilor de ocupare a forţei de muncă;

g) înregistrează informaţiile privind disponibilizarea salariaţilor, prezentate de către angajatori;

h) raportează Agenţiei Naţionale cu privire la rezultatele implementării măsurilor de promovare a ocupării forţei de muncă şi execută indicaţiile acesteia în limitele competenţelor;

i) colaborează cu autorităţile publice locale, cu organizaţiile necomerciale, cu partenerii sociali, cu instituţiile, cu organizaţiile internaţionale în vederea realizării măsurilor de ocupare a forţei de muncă;

j) monitorizează piaţa muncii.

 

Articolul 11. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale

În domeniul promovării ocupării forţei de muncă, autorităţile administraţiei publice locale (primăriile) au următoarele atribuţii:

a) participă la elaborarea planurilor de acţiuni ale subdiviziunilor teritoriale;

b) colaborează cu subdiviziunile teritoriale în vederea sprijinirii lor la realizarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă;

c) monitorizează evoluţiile de pe piaţa muncii la nivel teritorial.

 

Articolul 12. Parteneriatul social pe piaţa muncii

(1) Elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă se efectuează prin participarea sindicatelor, patronatelor în cadrul consiliilor tripartite.

(2) Consiliile tripartite se constituite pe lîngă Agenţia Naţională şi pe lîngă fiecare subdiviziune teritorială, pe baza principiului parităţii, cu rol consultativ.

(3) Componenţa consiliului tripartit de pe lîngă Agenţia Naţională se aprobă de către ministrul sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale. Consiliul activează în baza regulamentului aprobat de către ministru.

(4) Componenţa consiliului tripartit de pe lîngă subdiviziunile teritoriale se aprobă de către directorul Agenţiei Naţionale. Consiliul activează în baza regulamentului aprobat de către directorul Agenţiei Naţionale.

(5) Agenţia Naţională colaborează cu comitetele sectoriale pentru formare profesională în probleme ce vizează funcţionarea pieţei muncii.

 

Articolul 13. Competenţele organizaţiilor necomerciale

(1) Reprezentanţii organizaţiilor necomerciale, ai altor organizaţii ce reprezintă interesele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă pot participa, cu rol consultativ, în activităţile consiliilor tripartite.

(2) Organizaţiile necomerciale au dreptul să formuleze propuneri de îmbunătăţire a politicilor în domeniul ocupării forţei de muncă şi să participe la implementarea acestora.

(3) Agenţia Naţională poate contracta organizaţiile necomerciale sau alte entităţi specializate în implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă, finanţate din bugetul de stat sau din alte mijloace financiare, conform actelor normative în vigoare.

(4) Procedura de contractare şi principiile de selectare a organizaţiilor necomerciale în scopul prevăzut la alin.(3) se stabilesc de către Guvern.

 

Articolul 14. Participarea angajatorilor la realizarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă

(1) Angajatorii contribuie la realizarea politicilor privind ocuparea forţei de muncă prin:

a) crearea de condiţii pentru calificarea, recalificarea şi perfecţionarea salariaţilor;

b) informarea, în scris, prin telefon/fax, prin poşta electronică a subdiviziunii teritoriale în a cărei rază îşi are adresa juridică sau în a cărei rază este adresa locului de muncă, despre toate locurile de muncă devenite vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care au devenit vacante;

c) informarea în scris, obligatoriu, în termen de 3 zile, a subdiviziunii teritoriale asupra angajării şomerilor la locurile de muncă vacante despre care a fost informată în condiţiile lit.b).

(2) Ofertele şi anunţurile privind locurile de muncă nu includ elemente discriminatorii bazate pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu.

 

Capitolul III

MONITORIZAREA PIEŢEI MUNCII

Articolul 15. Monitorizarea pieţei muncii

(1) Agenţia Naţională monitorizează piaţa muncii în scopul colectării de informaţii actualizate privind cererea şi oferta de muncă, care vor servi şi drept instrumente de avertizare timpurie pentru blocajele şi dezechilibrele de pe piaţa muncii.

(2) Monitorizarea pieţei muncii se realizează prin:

a) evidenţa persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a şomerilor şi a locurilor de muncă vacante;

b) analiza şi prognoza pieţei muncii;

c) evaluarea impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă.

(3) Procedura de monitorizare a pieţei muncii se stabileşte de către ministrul sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale.

 

Articolul 16. Evidenţa persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a şomerilor şi a locurilor de muncă vacante

(1) Agenţia Naţională păstrează evidenţa persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a şomerilor şi a locurilor de muncă vacante prin deţinerea şi actualizarea registrelor de evidenţă.

(2) Accesul la registrele de evidenţă a locurilor de muncă vacante şi a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, inclusiv a şomerilor, se face respectînd prevederile Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

(3) Registrul de evidenţă a locurilor de muncă este public, se plasează pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale, cu acces gratuit. Agenţia Naţională asigură actualizarea zilnică a informaţiilor din registru.

(4) Structura, modul de ţinere, regimul informaţiilor din acesta şi modalitatea de acces se aprobă de către ministrul sănătăţi, muncii şi protecţiei sociale.

 

Articolul 17. Analiza şi prognoza pieţei muncii

(1) Agenţia Naţională realizează analiza şi prognoza pieţei muncii în baza:

a) datelor statistice deţinute cu privire la persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, la şomeri şi la locurile de muncă vacante;

b) rezultatelor chestionării angajatorilor privind piaţa muncii;

c) analizelor situaţiei economice naţionale şi a prognozelor economice existente;

d) rezultatelor evaluării impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă, în special al măsurilor de promovare a ocupării forţei de muncă;

e) prognozelor cererii privind calificările şi competenţele forţei de muncă;

f) datelor statistice cu privire la piaţa muncii, colectate de Biroul Naţional de Statistică;

g) rezultatelor cercetărilor ştiinţifice.

(2) Agenţia Naţională realizează anual analiza privind ocuparea forţei de muncă şi situaţia pe piaţa muncii din Republica Moldova. În raportul de analiză se expun cele mai recente tendinţe referitoare la ocuparea forţei de muncă şi situaţia pe piaţa muncii naţionale, precum şi se prezintă viitoarele necesităţi şi obiective.

(3) În colaborare cu Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţia Naţională realizează şi alte analize şi cercetări cu privire la situaţia şi evoluţia pieţei muncii, care se publică pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale. Pentru realizarea cercetărilor, Agenţia Naţională poate contracta furnizorii de servicii specializaţi în domeniu.

(4) Procedura de contractare a furnizorilor de servicii prevăzuţi la alin.(3) se stabileşte de către Guvern.

 

Articolul 18. Evaluarea impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă

(1) Agenţia Naţională evaluează impactul măsurilor de ocupare a forţei de muncă conform metodologiei aprobate de către Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

(2) Rezultatele evaluării impactului măsurilor de ocupare a forţei de muncă se publică pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale.

 

Articolul 19. Utilizarea rezultatelor monitorizării pieţei muncii

Rezultatele monitorizării pieţei muncii se utilizează pentru:

a) elaborarea politicii de promovare a ocupării forţei de muncă, a formării profesionale, social-economice şi dezvoltării regionale;

b) elaborarea obiectivelor privind implementarea politicii de promovare a ocupării forţei de muncă;

c) identificarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă, necesare în vederea realizării obiectivelor politicii de promovare a ocupării forţei de muncă şi estimarea necesarului de mijloace financiare pentru realizarea lor;

d) identificarea, elaborarea şi promovarea programelor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;

e) evaluarea activităţii Agenţiei Naţionale.

 

Capitolul IV

STATUTUL ŞOMERULUI

Articolul 20. Statutul şomerului

(1) Şomer este considerată persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are vîrsta cuprinsă între 16 ani şi vîrsta stabilită pentru obţinerea dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sau la o altă categorie de pensie, conform legislaţiei în vigoare, cu excepţia persoanelor care exercită dreptul la pensie de urmaş şi la pensie de dizabilitate, cărora li se recomandă încadrarea în cîmpul muncii în baza programului individual de reabilitare şi incluziune socială;

b) este aptă pentru prestarea unei munci;

c) nu are un loc de muncă;

d) nu studiază la o formă de învăţămînt cu frecvenţă;

e) caută activ un loc de muncă atît în mod individual, cît şi prin intermediul subdiviziunii teritoriale şi este disponibilă să înceapă activitatea de muncă;

f) este înregistrată cu statut de şomer la subdiviziunea teritorială.

(2) Persoana care nu şi-a găsit un loc de muncă în primele 12 luni de la înregistrarea statutului de şomer se consideră şomer de lungă durată şi beneficiază de suport pentru identificarea şi ocuparea unui loc de muncă, conform prevederilor prezentei legi.

(3) Şomerii au dreptul să beneficieze, în condiţiile prezentei legi, de toate măsurile de ocupare a forţei de muncă.

(4) Persoana înregistrată cu statut de şomer, sub riscul pierderii acestui statut, este obligată să respecte condiţiile următoare:

a) să se prezinte lunar, conform programării, la subdiviziunea teritorială la care este înregistrată, precum şi la solicitarea acesteia, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;

b) să participe la interviuri cu angajatorii în legătură cu perspectivele de angajare, organizate de subdiviziunea teritorială sau din propria iniţiativă;

c) să participe la măsurile active de ocupare a forţei de muncă;

d) să accepte locul de muncă corespunzător;

e) să informeze subdiviziunea teritorială la care este înregistrată despre orice schimbare a condiţiilor ce au determinat acordarea statutului de şomer, în termen de 3 zile lucrătoare de la apariţia schimbării.

(5) Înregistrarea statutului de şomer se face în baza cererii persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă, de către subdiviziunea teritorială în a cărei rază aceasta îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa.

(6) Statutul de şomer încetează pe perioada antrenării şomerului în măsuri active de ocupare a forţei de muncă, conform prezentei legi.

(7) Cetăţenii Republicii Moldova care corespund condiţiilor stabilite la alin.(1) lit.a)–e) şi au domiciliul în localităţile din partea stîngă a Nistrului şi în municipiul Bender pot fi înregistraţi cu statut de şomer în cazul adresării la una dintre subdiviziunile teritoriale aflate pe teritoriul efectiv controlat de Republica Moldova.

 

Articolul 21. Scoaterea din evidenţă a şomerului

(1) Persoanele înregistrate cu statut de şomer sînt scoase din evidenţă, pierzîndu-şi statutul de şomer, în cazul:

a) neîntrunirii condiţiilor stabilite la art.20 alin.(1);

b) stabilirii pensiei pentru limită de vîrstă sau altei categorii de pensie, cu excepţia pensiei de urmaş şi pensiei de dizabilitate;

c) constatării pierderii totale a capacităţii de muncă;

d) aplicării arestării preventive sau arestării la domiciliu;

e) executării hotărîrii judecătoreşti de condamnare la pedeapsa cu închisoare sau de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical;

f) dobîndirii sau încercării de a obţine statutul de şomer sau ajutorul de şomaj prin înşelăciune;

g) neprezentării neîntemeiate la subdiviziunea teritorială, la care este înregistrat, mai mult de 60 de zile calendaristice de la data ultimei vizite;

h) decesului;

i) începerii concediului de maternitate;

j) începerii îndeplinirii obligaţiei militare;

k) confirmării de către şomer a plecării peste hotare în scop de muncă;

l) refuzului neîntemeiat a două locuri de muncă corespunzătoare, oferite de subdiviziunea teritorială la care este înregistrat;

m) refuzului neîntemeiat de a participa la măsurile de promovare a ocupării forţei de muncă;

n) expirării permisului de şedere pe teritoriul Republicii Moldova;

o) înmatriculării la o formă de învăţămînt cu frecvenţă.

(2) Se consideră întemeiată neprezentarea la subdiviziunea teritorială mai mult de 60 de zile calendaristice dacă aceasta a avut loc din următoarele motive:

a) concediul medical, conform certificatului confirmativ;

b) decesul rudelor de gradul I şi II;

c) situaţii de forţă majoră.

(3) În cazul constatării motivelor menţionate la alin.(2), persoanele scoase din evidenţă se înregistrează repetat, la cerere, în conformitate cu prezenta lege şi cu actele normative de punere în aplicare a prezentei legi.

(4) Persoanele scoase din evidenţă din motivele prevăzute la alin.(1) lit.f), g), l) şi m) au dreptul să depună repetat cerere pentru înregistrarea statutului de şomer doar după expirarea a 6 luni de la data scoaterii lor din evidenţă.

(5) Persoanele scoase din evidenţă din motivul prevăzut la alin.(1) lit.i) au dreptul să depună o cerere repetată pentru înregistrarea statutului de şomer după expirarea duratei concediului de maternitate.

(6) Persoanele scoase din evidenţă din alte motive decît cele specificate la alin.(4) şi (5) se înregistrează repetat la depunerea unei noi cereri pentru înregistrarea statutului de şomer.

(7) Procedura de înregistrare a statutului de şomer şi de scoatere din evidenţă a şomerilor se stabileşte de către Guvern.

 

Capitolul V

MĂSURI DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ

Articolul 22. Măsuri de ocupare a forţei de muncă

(1) În scopul prevenirii şomajului, creşterii şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, stimulării angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncă, precum şi în scopul realizării strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor în risc de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării, adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii, Agenţia Naţională implementează măsuri de ocupare a forţei de muncă.

(2) Măsurile de ocupare a forţei de muncă includ:

a) măsuri de promovare a ocupării forţei de muncă:

– servicii de ocupare a forţei de muncă;

– măsuri active de ocupare a forţei de muncă;

b) programe de facilitare a ocupării forţei de muncă;

c) asigurarea de şomaj.

(3) Măsurile de ocupare a forţei de muncă se asigură din contul mijloacelor bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi din alte surse financiare în conformitate cu actele normative în vigoare, care se acordă conform prevederilor prezentei legi.

 

Articolul 23. Beneficiarii măsurilor de ocupare a forţei de muncă

(1) Măsurile de ocupare a forţei de muncă se adresează atît persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea sprijinirii lor pentru a dobîndi statutul de persoană ocupată, cît şi angajatorilor şi sînt furnizate de către Agenţia Naţională prin intermediul subdiviziunilor teritoriale.

(2) Pentru facilitarea integrării în cîmpul muncii a unor categorii de şomeri, Agenţia Naţională implementează măsuri conform prezentei legi, în corespundere cu politicile aprobate de către Guvern sau cu planurile anuale de activitate ale Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, pornind de la necesităţile şi priorităţile pieţei muncii.

(3) Şomerii care necesită suport suplimentar pe piaţa muncii sînt:

a) tinerii cu vîrstă cuprinsă între 16 şi 24 de ani;

b) persoanele care nu deţin o profesie/meserie;

c) persoanele cu dizabilităţi;

d) şomerii de lungă durată;

e) persoanele cu vîrstă de 50 de ani şi peste;

f) persoanele eliberate din locurile de detenţie;

g) victimele traficului de fiinţe umane, după reabilitarea psihologică şi socială;

h) persoanele care se luptă cu consumul de substanţe stupefiante ori psihotrope, după reabilitarea socială şi psihologică;

i) victimele violenţei în familie;

j) alte categorii supuse riscului de excluziune socială stabilite prin lege sau de către Guvern.

 

Secţiunea 1

Servicii de ocupare a forţei de muncă

Articolul 24. Servicii de ocupare a forţei de muncă

(1) Serviciile de ocupare a forţei de muncă sînt servicii prin care se asigură conexiunea dintre cererea şi oferta de muncă, la nivel local şi naţional, în scopul promovării şi sprijinirii ocupării forţei de muncă.

(2) Agenţia Naţională prestează următoarele servicii de ocupare a forţei de muncă:

a) informarea privind piaţa muncii;

b) ghidarea în carieră;

c) intermedierea muncii;

d) servicii de preconcediere;

e) reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi.

(3) Accesul la serviciile de ocupare a forţei de muncă este gratuit şi necondiţionat.

 

Articolul 25. Informarea privind piaţa muncii

(1) Subdiviziunile teritoriale oferă angajatorilor şi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă informaţii cu privire la:

a) cererea şi oferta de muncă, înregistrate la Agenţia Naţională;

b) serviciile şi măsurile în vederea plasării în cîmpul muncii;

c) condiţiile de acces la serviciile şi măsurile de ocupare a forţei de muncă;

d) calificările şi abilităţile persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă înregistrate la subdiviziunile teritoriale;

e) locurile de muncă vacante înregistrate la Agenţia Naţională şi condiţiile de ocupare a acestora;

f) metodele de căutare a unui loc de muncă;

g) situaţia şi tendinţele ocupaţionale pe piaţa muncii.

(2) Informarea privind piaţa muncii se realizează la solicitarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi angajatorilor, precum şi din oficiu.

(3) Informarea profesională din oficiu se realizează prin plasarea informaţiilor indicate la alin.(1) pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale, prin realizarea campaniilor de informare, prin editarea şi distribuirea de materiale informative.

(4) În scopul informării complete şi complexe cu privire la informaţiile indicate la alin.(1), subdiviziunile teritoriale înregistrează locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora, precum şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.

(5) Procedura de înregistrare a locurilor de muncă vacante şi a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă se aprobă de către directorul Agenţiei Naţionale.

 

Articolul 26. Ghidarea în carieră

(1) Ghidarea în carieră are drept scop susţinerea persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă în identificarea oportunităţilor educaţionale şi profesionale.

(2) Ghidarea în carieră include:

a) informare cu privire la profesii şi specificul pieţei muncii;

b) autocunoaştere;

c) consultanţă în elaborarea instrumentelor de marketing personal;

d) consultanţă pentru decizia de carieră.

(3) Informarea cu privire la profesii şi specificul pieţei muncii urmăreşte sprijinirea persoanei în vederea corelării intereselor profesionale cu solicitările pieţei muncii.

(4) Autocunoaşterea constă în sprijinirea persoanei în evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea corelării abilităţilor, aptitudinilor, studiilor şi a experienţei cu interesele profesionale.

(5) Consultanţa în elaborarea instrumentelor de marketing personal include suport şi informare în elaborarea curriculumului vitae, scrisorii de intenţie şi pentru susţinerea unui interviu pentru integrare în cîmpul muncii.

(6) Consultanţa pentru decizia de carieră presupune sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea luării deciziei privind propria carieră.

(7) Procedura de ghidare în carieră se stabileşte de către directorul Agenţiei Naţionale.

 

Articolul 27. Intermedierea muncii

(1) Intermedierea muncii constă în mijlocirea, de către subdiviziunile teritoriale, între eventualii angajaţi şi angajatori în vederea satisfacerii cererilor ambelor părţi şi stabilirii unor raporturi de muncă.

(2) Intermedierea muncii se realizează prin:

a) oferirea de informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de tîrguri ale locurilor de muncă;

b) preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora;

c) acordarea suportului suplimentar persoanelor specificate la art.23 alin.(3) în cadrul angajării asistate;

d) intermedierea electronică care are drept scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnologiilor informaţionale.

(3) Procedura de intermediere se stabileşte de către directorul Agenţiei Naţionale.

 

Articolul 28. Serviciile de preconcediere

(1) Serviciile de preconcediere se acordă persoanelor preavizate în legătură cu lichidarea unităţii, reducerea numărului sau a statelor de personal şi constau în:

a) punerea la dispoziţie a informaţiilor cu privire la:

– prevederile legale referitoare la asigurarea de şomaj, serviciile şi măsurile active de ocupare a forţei de muncă, precum şi acordarea acestora;

– locurile de muncă vacante înregistrate;

b) instruirea în modalităţile de căutare a unui loc de muncă;

c) oferirea posibilităţilor de formare profesională.

(2) Pentru facilitarea procesului de desfăşurare a serviciilor de preconcediere, angajatorul este obligat, în termenele stabilite de Codul muncii, să informeze, în scris, subdiviziunea teritorială în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea despre posibila disponibilizare a fiecărui salariat în parte.

(3) În cazul unei decizii a instanţei de judecată privind declararea stării de insolvenţă, angajatorul este obligat să informeze, în scris, în maximum 5 zile de la data emiterii hotărîrii judecătoreşti, subdiviziunea teritorială în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea despre personalul ce urmează a fi concediat.

(4) Angajatorul este obligat să asigure condiţiile necesare pentru furnizarea de către subdiviziunea teritorială a serviciilor de preconcediere conform procedurii stabilite.

(5) Serviciile de preconcediere se pot acorda, la cerere, şi altor persoane expuse riscului de şomaj.

(6) Procedura de acordare a serviciilor de preconcediere se stabileşte de către directorul Agenţiei Naţionale.

 

Articolul 29. Reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi

(1) Serviciile de reabilitare profesională sînt oferite persoanelor cu dizabilităţi în vederea restabilirii, recuperării sau compensării capacităţii de muncă a acestora.

(2) Reabilitarea profesională se prestează în cadrul instituţiilor şi centrelor de reabilitare profesională specializate, la îndreptarea subdiviziunilor teritoriale, în conformitate cu recomandările conţinute în Programul individual de reabilitare şi incluziune socială a persoanei cu dizabilităţi, elaborat de către Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă.

(3) Agenţia Naţională contractează servicii de reabilitare profesională de la furnizorii de servicii specializate, în condiţiile actelor normative în vigoare.

(4) Procedura de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi se stabileşte de către Guvern.

 

Secţiunea a 2-a

Măsuri active de ocupare a forţei de muncă

Articolul 30. Măsurile active de ocupare a forţei de muncă

(1) Măsurile active de ocupare a forţei de muncă se adresează şomerilor şi angajatorilor şi sînt acordate în scopul creşterii şanselor de ocupare a forţei de muncă, fie prin crearea de noi locuri de muncă, fie prin înlesnirea accesului la locurile de muncă vacante.

(2) Pentru realizarea scopului prevăzut la alin.(1), Agenţia Naţională, prin intermediul subdiviziunilor teritoriale, implementează următoarele măsuri active de ocupare a forţei de muncă:

a) formarea profesională;

b) subvenţionarea locurilor de muncă;

c) suportul pentru crearea sau adaptarea locului de muncă;

d) stimularea mobilităţii forţei de muncă.

(3) Nu pot beneficia de măsuri active de ocupare a forţei de muncă, conform prezentei legi, angajatorii care:

a) au activitatea suspendată, se află în proces de insolvabilitate sau lichidare;

b) au datorii faţă de bugetul public naţional;

c) au datorii faţă de salariaţi.

 

Articolul 31. Formarea profesională

(1) Formarea profesională presupune calificarea, recalificarea, perfecţionarea, specializarea sau, după caz, certificarea şomerilor în scopul reintegrării lor ulterioare în cîmpul muncii.

(2) Formarea profesională a şomerilor se realizează de către furnizorii de servicii de formare profesională, publici sau privaţi, autorizaţi în condiţiile legii sau de către angajatori.

(3) Formarea profesională se realizează prin:

a) cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare;

b) instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii;

c) stagii profesionale;

d) certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală.

(4) Procedura de formare profesională a şomerilor se stabileşte de către Guvern.

 

Articolul 32. Cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare

(1) Subdiviziunea teritorială direcţionează şomerii la cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau specializare (în continuare – cursuri de formare profesională) ca urmare a ghidării în carieră.

(2) Sînt direcţionaţi la cursuri de formare profesională şomerii care nu pot fi încadraţi în cîmpul muncii din lipsa locurilor de muncă corespunzătoare.

(3) Cursurile de formare profesională se efectuează în baza contractului de instruire încheiat între Agenţia Naţională şi şomer.

(4) Selectarea furnizorilor de cursuri de formare profesională se efectuează conform legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice.

(5) Şomerii înmatriculaţi la cursurile de formare profesională beneficiază de o bursă lunară neimpozabilă, în cuantum de 15% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, care se acordă proporţional frecvenţei la cursurile de formare profesională.

(6) Şomerii pot beneficia gratuit de un singur curs de formare profesională, într-un interval de 24 de luni consecutive.

(7) Durata şi curriculumurile cursurilor de formare profesională se stabilesc conform actelor normative în vigoare în domeniul educaţiei.

(8) Pentru cursurile de formare profesională a şomerilor se acoperă, conform modului aprobat de către Guvern, următoarele cheltuieli aferente:

a) de instruire;

b) de cazare, în proporţie de 20% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, pentru fiecare lună de închiriere;

c) de transport, în cazul direcţionării şomerului la cursuri de formare profesională în altă localitate decît cea în care îşi are domiciliul;

d) pentru bursă.

 

Articolul 33. Instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii

(1) Instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii se organizează pentru şomerii care nu au o profesie sau meserie, direcţionaţi de către subdiviziunea teritorială, în baza contractului între angajator, furnizorul de servicii de formare profesională, şomer şi Agenţia Naţională.

(2) Contractul prevăzut la alin.(1) poate să conţină obligaţia şomerului de a activa în cadrul unităţii după finalizarea instruirii.

(3) Programul de instruire la locul de muncă se elaborează de către furnizorul de servicii de formare profesională în comun cu angajatorul şi se aprobă conform actelor normative în vigoare în domeniul educaţiei.

(4) Şomerul antrenat în instruirea la locul de muncă (şomer-cursant) beneficiază de o bursă lunară neimpozabilă, conform prevederilor art.32 alin.(5), şi i se acoperă corespunzător cheltuielile prevăzute la art.32 alin.(8) lit.b) şi (c).

(5) Bursa prevăzută la alin.(4) se acordă dacă şomerul-cursant nu primeşte salariu achitat conform contractului prevăzut la alin.(1).

(6) Angajatorul care asigură instruirea la locul de muncă a şomerului- cursant, la solicitarea depusă în formă scrisă la Agenţia Naţională, beneficiază pe toată durata instruirii de o subvenţie egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent.

(7) Instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii se poate acorda o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de şomer.

 

Articolul 34. Stagiul profesional

(1) Stagiul profesional se organizează pentru şomerii fără vechime în muncă în profesia deţinută, direcţionaţi de către subdiviziunea teritorială, cu o durată de pînă la 4 luni, în scopul dobîndirii abilităţilor practice, în baza contractului între angajator, şomer şi Agenţia Naţională.

(2) Contractul prevăzut la alin.(1) poate să conţină obligaţia şomerului de a activa în cadrul unităţii după finalizarea stagiului.

(3) Şomerul antrenat în stagiu profesional (şomer-stagiar) beneficiază de o bursă lunară neimpozabilă, conform prevederilor art.32 alin.(5), şi i se acoperă corespunzător cheltuielile prevăzute la art.32 alin.(8) lit.b) şi c).

(4) Bursa prevăzută la alin.(2) se acordă dacă şomerul-stagiar nu primeşte salariu achitat conform contractului prevăzut la alin.(1).

(5) Angajatorul care asigură stagiul profesional al şomerului-stagiar, la solicitarea depusă în formă scrisă la Agenţia Naţională, beneficiază pe toată durata stagiului de o subvenţie egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent.

(6) Şomerii pot beneficia gratuit de stagiu profesional în profesia deţinută doar o singură dată.

(7) În scopul dobîndirii abilităţilor practice, şomerii pot fi antrenaţi şi în activităţi de voluntariat conform Legii voluntariatului nr.121/2010.

 

Articolul 35. Certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală

(1) Certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală se efectuează pentru şomerii care deţin astfel de competenţe, identificate ca urmare a ghidării în carieră.

(2) Certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală se realizează conform actelor normative în vigoare în domeniul educaţiei.

(3) Agenţia Naţională asigură certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală, în baza contractelor încheiate cu şomerul şi structura abilitată în acest sens, conform actelor normative în vigoare în domeniul educaţiei.

(4) Şomerii pot beneficia gratuit de certificarea cunoştinţelor şi a competenţelor dobîndite în contexte de educaţie nonformală şi informală o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de şomer.

 

Articolul 36. Subvenţionarea locurilor de muncă

(1) Subvenţionarea locurilor de muncă se organizează pentru şomerii care necesită suport suplimentar pe piaţa muncii, în scopul facilitării integrării acestora în cîmpul muncii.

(2) Angajatorul care angajează pe o perioadă nedeterminată şomeri din categoriile persoanelor menţionate la art.23 alin.(3) lit.c), e)–j), direcţionaţi de către subdiviziunea teritorială, primeşte subvenţii lunare în sumă egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, pe un termen de 6 luni, pentru fiecare şomer angajat. Subvenţia se acordă în scopul compensării parţiale a salariului şomerului angajat.

(3) Angajatorul prevăzut la alin.(2) este obligat să menţină raporturile de muncă cu persoana angajată pe o perioada de cel puţin 12 luni de la data încheierii perioadei în care a primit subvenţia.

(4) Angajatorul care desface, din iniţiativă proprie, contractul individual de muncă cu persoana angajată înainte de termenul prevăzut la alin.(3) este obligat să restituie subvenţiile primite pentru aceasta, cu excepţia cazului în care temei pentru desfacerea contractului individual de muncă l-a constituit încălcarea disciplinei de muncă, constatată conform actelor normative în vigoare.

(5) Angajatorul are dreptul să primească subvenţii pentru fiecare persoană angajată doar o singură dată într-o perioadă de 36 de luni consecutive.

(6) Procedura de acordare a subvenţiilor se stabileşte de către Guvern.

 

Articolul 37. Suport pentru crearea şi adaptarea locului de muncă

Angajatorii şi şomerii care creează locuri de muncă sau adaptează locurile de muncă existente pot beneficia de suport din partea subdiviziunilor teritoriale care constă din:

a) subvenţii acordate pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi;

b) consultanţa, asistenţa şi sprijinirea iniţierii unei afaceri;

c) susţinerea proiectelor de iniţiative locale.

 

Articolul 38. Subvenţii pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi

(1) Subvenţiile pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi se acordă angajatorilor care creează locuri de muncă sau adaptează locurile de muncă existente şi care angajează în bază de contract individual de muncă, pe o perioadă nedeterminată, şomerii cu dizabilităţi, conform prevederilor art.34 din Legea nr.60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.

(2) Agenţia Naţională compensează 50% din costurile necesare creării sau adaptării locului de muncă, suportate de către angajator, iar mărimea subvenţiei nu poate depăşi cuantumul a 10 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent pentru fiecare loc de muncă creat sau adaptat.

(3) Angajatorul este obligat să păstreze locul de muncă creat sau adaptat cel puţin 36 de luni.

(4) În cazul concedierii sau demisiei persoanei cu dizabilităţi înaintea expirării termenului prevăzut la alin.(3), angajatorul este obligat să angajeze, cel puţin pentru perioada restantă, alt şomer cu dizabilităţi, direcţionat de subdiviziunea teritorială.

(5) În cazul lichidării înainte de termen a locului de muncă creat sau adaptat, angajatorul restituie:

a) 100% din subvenţie, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în primele 12 luni din ziua creării sau adaptării acestuia;

b) 80% din subvenţie, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 13 pînă la 24 de luni din ziua creării sau adaptării acestuia;

c) 50% din subvenţie, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 25 pînă la 36 de luni din ziua creării sau adaptării acestuia.

(6) Controlul privind menţinerea locului de muncă se efectuează de către subdiviziunea teritorială.

(7) Decizia cu privire la restituirea subvenţiei se adoptă de către Agenţia Naţională în baza propunerii subdiviziunii teritoriale.

(8) Subdiviziunile teritoriale ţin evidenţa locurilor de muncă create şi a celor rezervate pentru persoanele cu dizabilităţi.

(9) Procedura de acordare a subvenţiilor pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru şomerii cu dizabilităţi se stabileşte de către Guvern.

 

Articolul 39. Consultanţa, asistenţa şi sprijinirea iniţierii unei afaceri

(1) Consultanţa, asistenţa şi sprijinirea iniţierii unei afaceri se acordă, la cerere, şomerilor care iniţiază o activitate de antreprenoriat, prin care îşi creează loc de muncă.

(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) beneficiază de:

a) consultanţă şi asistenţă pentru iniţierea unei afaceri;

b) subvenţionare pentru acoperirea cheltuielilor necesare iniţierii unei afaceri, precum şi pentru dotarea locului de muncă creat.

(3) Consultanţa şi asistenţa pentru iniţierea unei afaceri presupun:

a) acordare de informaţii şi consultanţă privind condiţiile de iniţiere a unei activităţi de antreprenoriat;

b) consultanţă juridică, contabilă, financiară, de marketing, de management, în probleme privind vînzările;

c) asistenţă în dialogul cu autorităţile publice locale şi, după caz, centrale;

d) cursuri de formare profesională privind bazele antreprenoriatului;

e) asistenţă tehnică la elaborarea actului constitutiv, înregistrarea persoanei juridice sau persoanei fizice, legalizarea de acte, elaborarea planului de afaceri.

(4) Subvenţionarea se realizează prin compensarea, de către Agenţia Naţională, a 50% din cheltuielile specificate la alin.(2) lit.b), estimate de către şomer, dar nu mai mult de 10 salarii lunare medii pe economie pentru anul precedent. Lista cheltuielilor necesare iniţierii unei afaceri care se subvenţionează de către Agenţia Naţională se stabileşte de către Guvern.

(5) Subvenţiile se acordă în baza dosarului depus la subdiviziunea teritorială, care conţine:

a) cererea de finanţare;

b) formularul de aplicare conform modelului aprobat de Guvern.

(6) Evaluarea dosarului se efectuează de către Agenţia Naţională în parteneriat cu ministerele competente şi partenerii sociali.

(7) Beneficiarul subvenţiei este obligat să păstreze locul de muncă creat cel puţin 36 de luni.

(8) În cazul lichidării locului de muncă creat înainte de expirarea termenului prevăzut la alin.(7), beneficiarul restituie:

a) 100% din subvenţie, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în primele 12 luni din ziua creării;

b) 80% din subvenţie, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 13 pînă la 24 de luni din ziua creării;

c) 50% din subvenţie, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 25 pînă la 36 de luni din ziua creării.

(9) Consultanţa, asistenţa şi subvenţia pentru iniţierea unei afaceri se pot acorda o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de şomer.

(10) Procedura de acordare a subvenţiilor, inclusiv mecanismul de evaluare a dosarului, se stabileşte de către Guvern.

 

Articolul 40. Susţinerea proiectelor de iniţiative locale

(1) În scopul stimulării creării locurilor noi de muncă şi reducerii şomajului în localităţile rurale, statul acordă subvenţii pentru susţinerea proiectelor de iniţiative locale prin care se creează locuri de muncă.

(2) Subvenţiile se acordă întreprinderilor care creează locuri noi de muncă, care angajează şomeri înregistraţi la subdiviziunea teritorială şi care activează în localităţile rurale.

(3) Subvenţiile se acordă în baza dosarului depus la subdiviziunea teritorială, care conţine:

a) cererea de finanţare;

b) formularul de aplicare conform modelului aprobat de Guvern;

c) alte acte stabilite de către Guvern.

(4) Subvenţiile se acordă în condiţiile acoperirii de către întreprinderea beneficiară de subvenţie a 35% din costul proiectului, iar cuantumul subvenţiei acordate nu poate depăşi 65% din acesta, dar nu mai mult de 10 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent.

(5) Evaluarea dosarului se efectuează de către Agenţia Naţională în parteneriat cu ministerele competente şi partenerii sociali.

(6) Proiectele de iniţiative locale se implementează în localităţile rurale cu un nivel înalt al şomajului, stabilite de către Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale la propunerea Agenţiei Naţionale.

(7) Procedura de acordare a subvenţiilor pentru susţinerea proiectelor de iniţiative locale şi modelul formularului de aplicare se stabilesc de către Guvern.

 

Articolul 41. Stimularea mobilităţii forţei de muncă

(1) Şomerul care se angajează, în bază de contract individual de muncă, la un loc de muncă într-o altă localitate selectată de subdiviziunea teritorială, la o distanţă mai mare de 20 de km de localitatea în care îşi are domiciliul, beneficiază de o indemnizaţie unică de încadrare egală cu un salariu mediu lunar pe economie pentru anul precedent.

(2) Şomerul care se angajează, în bază de contract individual de muncă, la un loc de muncă într-o localitate selectată de subdiviziunea teritorială, alta decît cea în care îşi are domiciliul, şi, ulterior angajării, îşi schimbă domiciliul în localitatea în care se află locul de muncă primeşte o indemnizaţie unică de instalare egală cu 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent.

(3) Indemnizaţiile prevăzute la alin.(1) şi (2) se pot acorda o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de şomer.

(4) Procedura de stimulare a mobilităţii forţei de muncă se stabileşte de către Guvern.

 

Secţiunea a 3-a

Programe de facilitare a ocupării forţei de muncă

Articolul 42. Programe de facilitare a ocupării forţei de muncă

(1) Pentru facilitarea ocupării forţei de muncă, Agenţia Naţională poate implementa programe speciale de ocupare a forţei de muncă, printre care:

a) programe de prevenire a şomajului;

b) programe teritoriale de susţinere a ocupării forţei de muncă;

c) programe de facilitare a integrării în cîmpul muncii a migranţilor, a minorităţilor naţionale;

d) programe de facilitare a ocupării şomerilor indicaţi la art.23 alin.(3);

e) alte programe.

(2) Programele de facilitare a ocupării forţei de muncă prevăzute la alin.(1) se aprobă de către Guvern.

 

Secţiunea a 4-a

Asigurare de şomaj

Articolul 43. Stabilirea ajutorului de şomaj

(1) Dreptul la ajutorul de şomaj se stabileşte de către subdiviziunile teritoriale.

(2) Ajutorul de şomaj se acordă în baza cererii de acordare a ajutorului de şomaj depuse de către şomer la subdiviziunea teritorială.

(3) Decizia privind acordarea ajutorului de şomaj se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acordare a ajutorului de şomaj.

(4) Ajutorul de şomaj se stabileşte şomerilor care întrunesc cumulativ următoarele condiţii:

a) nu realizează venituri la momentul stabilirii ajutorului de şomaj;

b) au activat şi au realizat un stagiu de cotizare în sistemul public de asigurări sociale de stat de cel puţin 12 luni în ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării;

c) nu refuză un loc de muncă corespunzător sau participă la măsurile active de ocupare a forţei de muncă oferite de subdiviziunea teritorială conform planului individual de angajare a şomerului.

(5) Procedura de examinare a cererii de stabilire a dreptului la ajutorul de şomaj se stabileşte de către Guvern.

 

Articolul 44. Termenele şi condiţiile de stabilire a ajutorului de şomaj

(1) Persoanele care au încetat activitatea de muncă ca urmare a lichidării unităţii şi reducerii statelor de personal şi s-au înregistrat la subdiviziunea teritorială pînă la expirarea a 3 luni calendaristice de la data concedierii beneficiază de ajutorul de şomaj imediat după expirarea a 3 luni calendaristice de la data concedierii.

(2) În cazul în care persoanele indicate la alin.(1) s-au înregistrat la subdiviziunea teritorială după expirarea a 3 luni calendaristice de la data concedierii, precum şi în cazul persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă din alte motive decît cele indicate la alin.(1), ajutorul de şomaj se acordă începînd cu a 8-a zi de la data înregistrării la subdiviziunea teritorială a statutului de şomer.

(3) Şomerilor beneficiari de indemnizaţie de îngrijire a copilului, stabilită anterior înregistrării la subdiviziunea teritorială, li se acordă ajutorul de şomaj după expirarea perioadei în care beneficiază de indemnizaţia indicată.

 

Articolul 45. Cuantumul ajutorului de şomaj

(1) Cuantumul ajutorului de şomaj se stabileşte în funcţie de circumstanţele în care persoana a încetat activitatea de muncă, după cum urmează:

a) în cazul încetării activităţii de muncă ca urmare a lichidării sau încetării activităţii angajatorului, reducerii numărului sau a statelor de personal sau în cazul decesului, declarării decedat sau dispărut fără veste, prin hotărîrea instanţei de judecată, a angajatorului persoană fizică – 50% din venitul mediu lunar asigurat al persoanei realizat în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării;

b) în cazul încetării activităţii de muncă în alte circumstanţe decît cele prevăzute la lit.a) – 40% din venitul mediu lunar asigurat al persoanei realizat în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării.

(2) Cuantumul lunar al ajutorului de şomaj nu poate depăşi cuantumul salariului mediu lunar pe economie pentru anul precedent.

(3) Lucrătorul migrant asigurat, în cazul încetării activităţii de muncă, beneficiază de ajutor de şomaj conform acordurilor (convenţiilor) în domeniul securităţii sociale şi migraţiei forţei de muncă la care Republica Moldova este parte.

(4) Cuantumul ajutorului de şomaj pentru persoanele care s-au aflat în concediul pentru îngrijirea copilului se stabileşte în baza venitului asigurat al persoanei realizat înaintea începerii concediului de maternitate.

 

[Alin.(5) art.45 abrogat prin Legea nr.280 din 29.11.2018, în vigoare 01.01.2019]

 

(6) Stabilirea cuantumului şi plata lunară a ajutorului de şomaj se realizează de către Casa Naţională de Asigurări Sociale.

(7) Agenţia Naţională asigură transmiterea, prin sistemul informaţional, a informaţiei cu privire la schimbările în statutul şomerului către Casa Naţională de Asigurări Sociale.

[Art.45 modificat prin Legea nr.280 din 29.11.2018, în vigoare 01.01.2019]

 

Articolul 46. Perioada de plată a ajutorului de şomaj

Perioada de plată a ajutorului de şomaj se stabileşte diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

a) 5 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între cel puţin 12 luni şi pînă la 10 ani;

b) 7 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 10 şi 15 ani;

c) 9 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare de peste 15 ani.

 

Articolul 47. Asigurarea socială în caz de şomaj

(1) Şomerii beneficiari de ajutor de şomaj sînt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale.

(2) Şomerii înregistraţi la subdiviziunea teritorială sînt asiguraţi în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

(3) Perioada în care şomerul primeşte ajutor de şomaj se include în stagiul de cotizare.

 

Articolul 48. Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj

(1) Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj are loc:

a) pe perioada concediului medical;

b) pe perioada angajării temporare, pînă la 3 luni, a şomerilor beneficiari de ajutor de şomaj;

c) după expirarea a 3 zile calendaristice de la data în care beneficiarul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art.20 alin.(4) lit.a);

d) pe perioada antrenării în măsuri active de ocupare a forţei de muncă.

(2) Perioada de plată a ajutorului de şomaj se prelungeşte cu perioada suspendării, în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.b) şi d), şi cu perioada concediului medical neplătit, în cazul prevăzut la alin.(1) lit.a).

 

Articolul 49. Încetarea plăţii ajutorului de şomaj

Încetarea plăţii ajutorului de şomaj are loc în următoarele situaţii:

a) în cazul expirării perioadei stabilite de lege pentru acordarea ajutorului de şomaj;

b) în cazul pierderii statutului de şomer;

c) în cazul începerii concediului de maternitate;

d) în cazul restabilirii în funcţia deţinută, în temeiul hotărîrii definitive a instanţei de judecată;

e) în cazul constatării uneia dintre circumstanţele care nu ar fi permis acordarea ajutorului de şomaj;

f) în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art.20 alin.(4) lit.b), c) şi d);

g) în cazul încetării sau retragerii dreptului de şedere în Republica Moldova, încetării sau anulării statutului de apatrid sau a formei de protecţie, conform Legii nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova;

h) în cazul încadrării în cîmpul muncii în mod individual, cu excepţia cazului prevăzut la art.48 alin.(1) lit.b);

i) în cazul constatării, în urma controlului de stat al activităţii de întreprinzător, că persoana realizează muncă nedeclarată;

j) în cazul decesului beneficiarului.

 

Articolul 50. Restabilirea şi acordarea repetată a ajutorului de şomaj

(1) Restabilirea plăţii ajutorului de şomaj după suspendarea dispusă în condiţiile prevăzute la art.48 se face la cerere, dar nu mai tîrziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare.

(2) Agenţia Naţională anunţă şomerul despre decizia privind încetarea sau suspendarea plăţii ajutorului de şomaj în termen de pînă la 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei.

(3) Şomerii cărora li s-a suspendat plata ajutorului de şomaj în condiţiile art.48 alin.(1) lit.b) şi d), după restabilirea plăţii, beneficiază de ajutor de şomaj în cuantumul şi perioada stabilite iniţial.

(4) Persoana poate beneficia din nou de ajutor de şomaj cu condiţia că a realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 12 luni după încetarea plăţii ajutorului de şomaj în condiţiile art.49 lit.a).

 

Capitolul VI

FINANŢAREA MĂSURILOR DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ

Articolul 51. Finanţarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă

(1) Măsurile de ocupare a forţei de muncă acordate de către Agenţia Naţională se finanţează din bugetul de stat.

(2) Cheltuielile aferente plăţii ajutorului de şomaj şi prestaţiilor sociale pentru şomeri se acoperă din bugetul asigurărilor sociale de stat.

 

Articolul 52. Recuperarea sumelor plătite necuvenit

(1) Conform prezentei legi, plăţile acordate fără temei legal se recuperează de la persoanele beneficiare.

(2) Sumele nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai urmăresc.

(3) Funcţionarii Agenţiei Naţionale din a căror vină au fost stabilite şi acordate plăţi încălcînd prevederile legislaţiei în vigoare sînt obligaţi să le restituie.

(4) Procedura de recuperare a sumelor plătite necuvenit se aprobă de către ministrul sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale.

 

Capitolul VII

EMIGRAREA ÎN SCOP DE MUNCĂ A CETĂŢENILOR REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 53. Modul de angajare provizorie în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova

Angajarea provizorie în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova se face:

a) în mod individual, în baza unui contract individual de muncă încheiat cu beneficiarul solicitant înainte de ieşire din Republica Moldova;

b) prin intermediul agenţiilor private;

c) în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

 

Articolul 54. Condiţiile de angajare provizorie în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova în mod individual

În cazul în care cetăţeanul Republicii Moldova se angajează provizoriu în cîmpul muncii în străinătate în mod individual, în vederea asigurării protecţiei lui, acesta trebuie:

a) să obţină un contract individual de muncă;

b) să înregistreze contractul individual de muncă la Agenţia Naţională;

c) să înregistreze contractul individual de muncă la Casa Naţională de Asigurări Sociale şi să achite contribuţiile de asigurări sociale;

d) să prezinte Agenţiei Naţionale, în modul stabilit de către Guvern, copia documentului de confirmare privind luarea la evidenţă a copiilor minori care rămîn în ţară, emis de către organul competent de protecţie a copiilor din raionul/sectorul de domiciliu al părinţilor.

 

Articolul 55. Angajarea prin intermediul agenţiilor private

(1) Agenţiile private îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale legislaţiei naţionale cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, cu privire la reglementarea activităţii de întreprinzător, la migraţie şi în conformitate cu normele internaţionale ce reglementează activitatea acestora.

(2) Agenţia privată îşi poate desfăşura activitatea dacă dispune de licenţă pentru desfăşurarea activităţii de recrutare şi plasare a forţei de muncă în ţară şi/sau peste hotare.

(3) Agenţia privată nu acordă servicii de intermediere a muncii marinarilor şi a minorilor.

(4) Pentru prestarea serviciilor sale, agenţia privată nu are dreptul să încaseze de la persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, direct sau indirect, total sau parţial, niciun fel de onorarii sau alte plăţi.

(5) În interesul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, după consultarea partenerilor sociali, Guvernul, la propunerea Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, poate autoriza agenţiile private să încaseze plăţi de la unele categorii de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau pentru unele tipuri de servicii prestate de către acestea.

(6) În cazul prevăzut la alin.(5), Republica Moldova prezintă în rapoartele sale, expediate Organizaţiei Internaţionale a Muncii, informaţia privind aceste excepţii şi indică motivele lor.

 

Articolul 56. Eliberarea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate

(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate se eliberează de către organul de licenţiere dacă agentul economic întruneşte următoarele condiţii:

a) directorul şi colaboratorii agenţiei private sînt cetăţeni cu domiciliul permanent pe teritoriul Republicii Moldova şi dispun de diplomă de studii superioare de licenţă/diplomă de studii profesionale sau experienţă de muncă în domeniul managementului resurselor umane, domeniul plasării în cîmpul muncii, consultanţei sau în alte domenii conexe;

b) directorul şi colaboratorii agenţiei private nu au antecedente penale nestinse sau neanulate conform legislaţiei în vigoare;

c) dispune de spaţiu (încăperi cu destinaţie nelocativă) uşor accesibil pentru toate categoriile de cetăţeni, mobilat corespunzător şi dotat cu mijloace de telecomunicaţii (computer, telefon, fax);

d) a încheiat cu intermediarii/beneficiarii solicitanţi din străinătate, persoane juridice sau fizice autorizate de către organul competent din străinătate acorduri de colaborare în care sînt stipulate oferte veridice de locuri de muncă şi a coordonat cu aceştia proiectul contractului individual de muncă, întocmit în conformitate cu legislaţia ţării de destinaţie şi legislaţia Republicii Moldova;

e) a coordonat cu autoritatea competentă pentru ocuparea forţei de muncă acordul de colaborare cu intermediarul/beneficiarul solicitant străin şi proiectul contractului individual de muncă;

f) dispune de o bază de date veridice privind ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate, condiţiile de ocupare a acestor locuri, nivelul de calificare a candidaţilor ce urmează a fi selectaţi pentru încadrarea în muncă.

(2) Sînt considerate veridice ofertele de locuri de muncă prezentate de către angajatorul din străinătate care cuprind următoarele elemente cu caracter minimal:

a) condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare, durata şi natura angajării;

b) funcţia sa, calificarea profesională, salariul, durata timpului de muncă şi de odihnă, achitarea orelor suplimentare de lucru, concediul de odihnă plătit, condiţiile de muncă, măsurile de protecţie şi securitate a muncii;

c) acordarea de despăgubiri angajaţilor în cazul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale;

d) condiţiile de trai şi de asigurare a hranei;

e) asigurarea îndeplinirii formalităţilor, asumarea cheltuielilor de transport;

f) fiscalitatea şi alte contribuţii care grevează veniturile angajaţilor.

(3) Agenţia Naţională examinează, în termen de pînă la 15 zile lucrătoare, acordurile de colaborare ale agenţiei private cu intermediarul/beneficiarul solicitant din străinătate, întocmite în conformitate cu cerinţele stipulate în anexa nr.2, şi proiectele contractelor individuale de muncă.

 

Articolul 57. Suspendarea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate

(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate este suspendată, în condiţiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, în cazul în care titularul:

a) activează cu licenţă sau cu un alt document ce confirmă dreptul intermediarului/beneficiarului solicitant din străinătate de intermediere sau angajare a străinilor avînd termenul de valabilitate expirat;

b) în 6 luni de activitate nu a înregistrat contracte individuale de muncă la Agenţia Naţională, cu excepţia situaţiei în care se constată că agenţia privată nu a încheiat contracte;

c) nu prezintă la timp Agenţiei Naţionale dările de seamă statistice în forma stabilită;

d) oferă cetăţenilor care solicită angajarea în cîmpul muncii informaţii neveridice şi inautentice despre posibilitatea de angajare, despre condiţiile contractului individual de muncă, despre condiţiile de muncă şi de remunerare, despre condiţiile climaterice şi de trai din ţara de destinaţie;

e) nu repară prejudiciile cauzate solicitantului locului de muncă ca urmare a încălcării procedurii de mediere a unui loc de muncă;

f) în alte cazuri prevăzute de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(2) Licenţa poate fi suspendată la dorinţa titularului în cazul în care acesta se află în imposibilitatea de a activa.

 

Articolul 58. Retragerea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate

(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate se retrage în condiţiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, precum şi în cazul în care:

a) instanţa de judecată a stabilit că titularul de licenţă a fost implicat în traficul de fiinţe umane;

b) titularul de licenţă prestează servicii de selectare şi plasare a forţei de muncă în străinătate în baza licenţei sau acordului de colaborare cu un alt intermediar/beneficiar solicitant din străinătate care nu este indicat în licenţă;

c) titularul de licenţă organizează angajarea în cîmpul muncii în străinătate fără acorduri de colaborare cu intermediarul/ beneficiarul solicitant din străinătate;

d) titularul de licenţă prestează servicii de angajare în cîmpul muncii în străinătate fără încheierea unor contracte individuale de muncă între lucrătorii emigranţi şi beneficiarul solicitant din străinătate;

e) titularul de licenţă face, direct sau indirect, publicitate falsă locurilor de muncă în străinătate;

f) titularul de licenţă oferă servicii de mediere a muncii la o altă adresă decît cea indicată în licenţă;

g) titularul de licenţă nu a intervenit pentru soluţionarea litigiilor apărute între beneficiarul solicitant din străinătate şi cetăţeanul Republicii Moldova;

h) una dintre situaţiile prevăzute la art.57 alin.(1) se repetă.

(2) Titularul licenţei retrase are dreptul să solicite eliberarea unei noi licenţe pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii în ţară şi/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova numai după expirarea termenului de 3 ani de la data retragerii, cu excepţia cazului prevăzut la alin.(1) lit.a).

(3) Organul de licenţiere prezintă, în termen de 5 zile lucrătoare, Agenţiei Naţionale informaţia privind licenţele reperfectate, cele suspendate şi cele retrase.

 

Articolul 59. Controlul activităţii agenţiei private

(1) Controlul activităţii agenţiilor private se efectuează în conformitate cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(2) Agenţia privată care nu dispune de licenţă, dar care desfăşoară activităţi legate de plasarea în cîmpul muncii în ţară şi/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv activităţi de creare a unei baze de date, de publicare a anunţurilor, de difuzare a informaţiei cu privire la beneficiarii şi intermediarii solicitanţi din străinătate, poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare.

 

Articolul 60. Evidenţa lucrătorilor emigranţi

(1) Agenţia Naţională va înregistra contractele individuale de muncă încheiate între beneficiarii solicitanţi din străinătate şi cetăţenii Republicii Moldova în cazul angajării individuale.

(2) Agenţiile private vor înregistra la Agenţia Naţională contractele individuale de muncă încheiate între beneficiarii solicitanţi din străinătate şi cetăţenii Republicii Moldova pînă la ieşirea din ţară a lucrătorilor emigranţi.

(3) Înregistrarea datelor cetăţenilor care solicită un loc de muncă în străinătate, precum şi a contractelor individuale de muncă sau a altor date, nu impune achitarea unor taxe sau plăţi.

(4) Datele personale ale lucrătorilor emigranţi nu pot fi utilizate în alte scopuri decît pentru plasarea în cîmpul muncii în străinătate. Colectarea, selectarea, păstrarea, difuzarea sau orice altă utilizare a datelor cu privire la lucrătorii emigranţi este considerată confidenţială şi aceste date se protejează conform legislaţiei în vigoare.

 

Articolul 61. Drepturile şi obligaţiile agenţiei private

(1) Agenţia privată care desfăşoară activitatea de plasare în cîmpul muncii în ţară şi/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova are dreptul:

a) să desfăşoare activitatea de plasare în cîmpul muncii în ţară şi/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova conform legislaţiei în vigoare;

b) să contribuie la încheierea contractelor individuale de muncă sau să încheie contracte individuale de muncă cu cetăţenii care solicită angajarea în cîmpul muncii în străinătate în baza procurii beneficiarului solicitant din străinătate, legalizată conform legislaţiei în vigoare;

c) să presteze servicii de mediere a muncii prin coordonarea cererii cu oferta locurilor de muncă;

d) să creeze şi să gestioneze propria bază de date privind oferta locurilor de muncă, calificarea solicitanţilor şi să publice informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora;

e) să creeze asociaţii profesionale conform legislaţiei în vigoare.

(2) Agenţia privată care desfăşoară activitatea de plasare în cîmpul muncii în ţară şi/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova este obligată:

a) să obţină licenţă pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi/sau în străinătate şi să respecte condiţiile de licenţiere şi legislaţia în vigoare;

b) să încheie acord de colaborare cu intermediarul/beneficiarul solicitant din străinătate în baza licenţei sau a altui document ce confirmă dreptul de intermediere sau angajare, eliberate partenerului respectiv de către organele competente ale ţării de destinaţie;

c) să ţină sub control îndeplinirea clauzelor contractului individual de muncă, încheiat între cetăţeanul Republicii Moldova şi beneficiarul solicitant din străinătate, solicitant din ţara de destinaţie, şi să intervină pentru soluţionarea litigiilor apărute;

d) să acorde gratuit persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate informaţia completă şi veridică privind posibilitatea de angajare în străinătate, condiţiile contractului individual de muncă, condiţiile climaterice şi de trai, cultura ţării de destinaţie;

e) să încheie cu persoana aflată în căutarea unui loc de muncă în străinătate un contract de prestare a serviciilor de intermediere a angajării în cîmpul muncii în străinătate;

f) să înmîneze lucrătorului emigrant contractul individual de muncă, întocmit în corespundere cu cerinţele stipulate în anexa nr.1, pînă la ieşirea acestuia de pe teritoriul ţării, dacă contractul respectiv este încheiat în Republica Moldova;

g) să comunice lucrătorului emigrant datele intermediarului/beneficiarului solicitant din străinătate;

h) să înregistreze la Agenţia Naţională contractele individuale de muncă/proiectele contractelor individuale de muncă;

i) să prezinte trimestrial Agenţiei Naţionale dări de seamă privind persoanele intermediate şi angajate în străinătate, conform modelului stabilit;

j) să prezinte organului de licenţiere noile acorduri de colaborare cu intermediarii/beneficiarii solicitanţi din străinătate, însoţite de copiile licenţelor sau ale altor documente ce confirmă dreptul intermediarului/beneficiarului solicitant din străinătate pentru activitatea de intermediere sau de angajare a străinilor, legalizate conform legislaţiei Republicii Moldova şi a ţării de destinaţie, precum şi proiectele contractelor individuale de muncă;

k) să creeze şi să gestioneze propria bază de date prin înregistrarea tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate, a locurilor de muncă vacante, a lucrătorilor emigranţi angajaţi prin intermediul agenţiei private, precum şi a termenului de valabilitate a contractului individual de muncă.

 

Articolul 62. Drepturile şi obligaţiile lucrătorului emigrant

(1) Cetăţenii Republicii Moldova aflaţi în căutarea unui loc de muncă provizoriu în străinătate se bucură de drepturile consfinţite de Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) În condiţiile prezentei legi, lucrătorul emigrant are dreptul:

a) să-şi stabilească locul provizoriu de muncă în afara hotarelor ţării conform legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova şi legislaţiei ţării de destinaţie;

b) să fie informat adecvat despre natura locului de muncă, calificarea cerută, condiţiile de muncă şi de trai (inclusiv costul vieţii), salarizarea, securitatea socială, locuinţa, transferul economiilor, precum şi despre reţinerile din salariu pentru impozite şi alte plăţi;

c) să-şi apere drepturile şi interesele în instanţele judecătoreşti ale ţării de destinaţie şi să fie protejat de stat prin intermediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova;

d) să aibă acces la informaţia privind oportunităţile de angajare;

e) să beneficieze de alte drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) În condiţiile prezentei legi, lucrătorul emigrant este obligat:

a) să respecte legislaţia ţării de destinaţie şi regulamentul intern al beneficiarului solicitant din străinătate;

b) să respecte clauzele contractului individual de muncă;

c) să nu depăşească termenul legal de şedere pe teritoriul ţării de destinaţie;

d) să prezinte Agenţiei Naţionale copia documentului de confirmare privind luarea la evidenţă a copiilor minori care rămîn în ţară, emis de organul competent de protecţie a copiilor din raionul/sectorul de domiciliu al părinţilor.

 

Articolul 63. Restricţii privind emigrarea în scop de muncă

(1) Cetăţenii Republicii Moldova au restricţii de emigrare în scop de muncă în următoarele situaţii:

a) sînt traşi la răspundere penală sau se află sub urmărire penală, în baza unei hotărîri a instanţei judecătoreşti;

b) au obligaţii patrimoniale faţă de stat sau faţă de unele persoane fizice şi/sau juridice, în baza unei hotărîri a instanţei judecătoreşti;

c) nu au prezentat copia documentulului de confirmare privind luarea la evidenţă a copiilor minori care rămîn în ţară, emis de organul competent de protecţie a copiilor din raionul/sectorul de domiciliu al părinţilor;

d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

(2) Agenţia privată va anunţa solicitantul unui loc de muncă în străinătate cu privire la restricţiile prevăzute la alin.(1) pînă la negocierea în vederea încheierii contractului individual de muncă.

 

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 64. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru a aduce legislaţia în vigoare în corespundere cu prevederile prezentei legi;

b) va aproba actele normative necesare punerii în aplicare a prezentei legi.

(3) Agenţia Naţională, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, aprobă componenţa consiliilor tripartite şi regulamentul-cadru cu privire la activitatea acestora.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr.714/2001 cu privire la Fondul de şomaj al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.161, art.1307), cu modificările ulterioare;

b) Legea nr.102/2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.70–72, art.312), cu modificările şi completările ulterioare;

c) capitolul III din Legea nr.180/2008 cu privire la migraţia de muncă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.162–164, art.598), cu modificările şi completările ulterioare.

 

Articolul 65. Dispoziţii tranzitorii

Măsurile de ocupare a forţei de muncă aflate în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să se realizeze conform legislaţiei în vigoare la data dispunerii lor.

 

 

Anexa nr.1

 

Clauze minime

ale contractului individual de muncă

 

Contractul individual de muncă va conţine următoarele:

1. Compartimentul „Date generale”:

a) data şi locul de încheiere a contractului individual de muncă, data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;

b) date referitoare la beneficiarul solicitant din străinătate (denumirea şi adresa juridică a întreprinderii, numărul şi data înregistrării, denumirea organului de stat care a autorizat/licenţiat beneficiarul solicitant, numele şi funcţia persoanei responsabile);

c) date referitoare la lucrător (numele şi prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia şi domiciliul permanent, starea familială, numărul paşaportului, studiile, profesia pentru care se angajează, domeniul de activitate).

2. Compartimentul „Obligaţiile beneficiarului solicitant din străinătate”:

a) retribuţia lucrătorului şi echivalentul acesteia într-o unitate convenţională; termenele şi modul de plată a salariului pentru munca prestată în orele de program (8 ore pe zi) şi, după caz, pentru munca prestată peste orele de program, pe timp de noapte sau în condiţii nefavorabile; compensaţia pentru munca prestată în zilele de odihnă şi de sărbătoare;

b) concediul anual plătit, alte suplimente şi indemnizaţii prevăzute de legislaţie;

c) modul de achitare a cheltuielilor de drum din ţara de origine în ţara de destinaţie;

d) asigurarea cu locuinţă corespunzătoare normelor sanitare, condiţiile de alimentare;

e) asigurarea medicală (durata, cine o achită şi pe teritoriul cărei ţări);

f) asigurarea contra accidentelor de muncă, compensarea daunelor şi prejudiciilor cauzate ca urmare a accidentelor de muncă, transportul accidentatului sau al defunctului în ţara de origine, cercetarea accidentelor de muncă şi a cazurilor de îmbolnăvire profesională, întocmirea şi expedierea actelor corespunzătoare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate ale ţării de origine.

3. Compartimentul „Obligaţiile lucrătorului”:

a) respectarea legislaţiei ţării de destinaţie;

b) respectarea regulamentului de ordine interioară a muncii, a modului stabilit de păstrare a valorilor materiale şi a documentelor;

c) respectarea disciplinei de muncă, a regulilor de protecţie a muncii şi a disciplinei tehnologice;

d) îndeplinirea dispoziţiilor beneficiarului solicitant ce ţin de activitatea de muncă;

e) păstrarea secretelor tehnologice şi comerciale în măsura prescrisă de legislaţia ţării de destinaţie;

f) răspunderea materială pentru pagubele pricinuite beneficiarului solicitant.

4. Compartimentul „Condiţii generale”:

a) condiţiile de prelungire sau desfacere a contractului individual de muncă înainte de expirarea termenului lui de valabilitate;

b) modalitatea de transfer al mijloacelor financiare cîştigate;

c) responsabilitatea părţilor pentru nerespectarea clauzelor din contractul individual de muncă, modul de soluţionare a litigiilor;

d) impozitarea şi mărimea reţinerilor din salariu;

e) termenul de valabilitate a contractului individual de muncă, începutul şi încetarea raporturilor de muncă.

 

 

Anexa nr.2

 

Clauze minime ale acordului de colaborare

dintre intermediarul/beneficiarul solicitant străin şi agenţia privată

de ocupare a forţei de muncă privind plasarea în cîmpul muncii

în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova

 

Acordul de colaborare privind plasarea în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova va conţine următoarele:

1. Date generale:

a) data şi locul încheierii acordului de colaborare, data de la care acordul urmează să îşi producă efectele;

b) date referitoare la intermediarul/beneficiarul solicitant din străinătate (denumirea şi adresa juridică a întreprinderii, numărul şi data înregistrării, denumirea organului de stat care a autorizat/licenţiat beneficiarul solicitant din străinătate, numele şi funcţia persoanei responsabile);

c) date referitoare la agenţia privată de ocupare a forţei de muncă din Republica Moldova (denumirea şi adresa juridică a agentului economic, numărul şi data înregistrării, iar în cazul cînd acesta este titular de licenţă – numărul şi data eliberării licenţei, numele şi funcţia persoanei responsabile).

2. Obiectul acordului.

3. Oferta locurilor de muncă:

a) numărul estimativ al locurilor de muncă conform specialităţilor solicitate;

b) condiţiile de angajare, de încetare a activităţii de muncă, durata şi natura angajării;

c) funcţia, specialitatea sau profesia potrivit căreia va fi prestată munca, salariul, durata timpului de muncă şi de odihnă, concediul de odihnă plătit, condiţiile de muncă.

4. Drepturile şi obligaţiile agenţiei private de ocupare a forţei de muncă (în contextul prezentei legi).

5. Obligaţiile intermediarului/beneficiarului solicitant din străinătate:

a) respectarea cerinţelor de securitate şi de sănătate în muncă stabilite în ţara-gazdă pentru genul de muncă prestat, asigurarea medicală a lucrătorului emigrant (durata, modul de achitare);

b) procedura de compensare a daunelor survenite în urma traumelor, leziunilor corporale, bolilor profesionale sau a altor daune cauzate sănătăţii lucrătorului emigrant;

c) achitarea de către beneficiarul solicitant din străinătate a compensaţiilor prevăzute de legislaţia statului beneficiarului solicitant din străinătate în cazul decesului lucrătorului emigrant din vina beneficiarului solicitant din străinătate;

d) responsabilitatea beneficiarului solicitant din străinătate în organizarea transportării lucrătorului emigrant decedat şi suportarea de către beneficiarul solicitant din străinătate a tuturor cheltuielilor legate de transportare;

e) informarea misiunii diplomatice sau a oficiului consular al Republicii Moldova despre decesul lucrătorului emigrant.

6. Responsabilitatea părţilor pentru nerespectarea clauzelor acordului de colaborare, modul de soluţionare a litigiilor.

7. Termenul de valabilitate a acordului de colaborare, condiţiile de prelungire sau de desfacere înainte de termen a acestuia.