L E G E
privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială
a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă
nr. 102-XV din 13.03.2003
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.70-72/312 din 15.04.2003
* * *
Abrogat: 10.02.2019
Legea R.Moldova nr.105 din 14.06.2018
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Destinaţia şi sfera de aplicare a prezentei legi
Articolul 2. Noţiuni principale
Articolul 3. Obiectivele legii
Articolul 4. Măsurile de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă
Articolul 5. Categoriile de beneficiari
Articolul 6. Piaţa forţei de muncă
Articolul 7. Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova
Articolul 8. Principiile de aplicare a prevederilor prezentei legi
Capitolul II
INSTITUŢIILE IMPLICATE ÎN REALIZAREA POLITICILOR
ÎN DOMENIUL OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ
Articolul 9. Instituţiile implicate în realizarea politicilor în domeniul ocupării forţei de muncă
Articolul 10. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
Articolul 101. Agenţia privată de ocupare a forţei de muncă
Capitolul III
MĂSURILE DE PREVENIRE A ŞOMAJULUI
Articolul 11. Măsurile de prevenire a şomajului
Articolul 12. Serviciile de preconcediere
Articolul 13. Participarea angajatorilor la realizarea politicilor privind ocuparea forţei de muncă
Capitolul IV
MĂSURILE ACTIVE DE STIMULARE A OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ
Articolul 14. Realizarea măsurilor active
Articolul 15. Conţinutul măsurilor active
Articolul 16. Serviciile de realizare a posibilităţilor de ocupare
Articolul 17. Serviciile de intermediere
Articolul 18. Serviciile de informare şi de consiliere profesională
Articolul 19. Serviciile de consultanţă şi asistenţă a activităţii de întreprinzător
Articolul 20. Stimularea mobilităţii forţei de muncă
Articolul 21. Stimularea ocupării forţei de muncă
Articolul 211. Stagii de practică pentru studenţi şi absolvenţi
Articolul 22. Organizarea lucrărilor publice
Articolul 23. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor
Articolul 24. Susţinerea financiară şi facilităţile acordate pentru crearea a noi locuri de muncă
Articolul 25. Organizarea formării profesionale
Articolul 26. Beneficiarii de formare profesională
Articolul 27. Aprobarea actelor normative
Articolul 28. Evaluarea ocupării forţei de muncă
Capitolul V
MĂSURI PASIVE DE PROTECŢIE SOCIALĂ
Articolul 29. Măsurile pasive de protecţie socială
Articolul 30. Beneficiarii şi condiţiile de acordare a ajutorului de şomaj
Articolul 31. Ajutorul de şomaj
Articolul 32. Cuantumul ajutorului de şomaj
Articolul 33. Perioada de plată a ajutorului de şomaj
Articolul 34. Alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională
Articolul 35. Asigurarea socială în caz de şomaj
Articolul 36. Obligaţiile şomerului
Articolul 37. Categoriile de persoane care nu beneficiază de ajutor de şomaj şi de alocaţii
Articolul 38. Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj şi a alocaţiei
Articolul 39. Încetarea plăţii ajutorului de şomaj şi a alocaţiei
Articolul 40. Anunţarea încetării sau suspendării plăţii ajutorului de şomaj şi a alocaţiei
Articolul 41. Recuperarea sumelor plătite necuvenit
Capitolul VI
FINANŢAREA MĂSURILOR DE STIMULARE A OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ
ŞI DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR AFLATE
ÎN CĂUTAREA UNUI LOC DE MUNCĂ
Articolul 42. Fondul de şomaj
Articolul 43. Direcţiile de utilizare a mijloacelor de stimulare a ocupării forţei de muncă şi de protecţie socială
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
Articolul 44. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi
Articolul 45. Organul care constată contravenţii
Articolul 46. Soluţionarea litigiilor din aplicarea legii
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 47. Dispoziţii tranzitorii
Articolul 471. Cetăţenii cu domiciliul în localităţile din partea stîngă a Nistrului şi în municipiul Bender
Articolul 48. Intrarea în vigoare
Articolul 49. Îndatoririle Guvernului
Articolul 50. Abrogări
Notă: În textul legii, sintagma „Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei” se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, iar sintagma „Ministerul Educaţiei” – cu sintagma „Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării”, conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018
Notă: Pe tot cuprinsul legii, cuvîntul „mediere”, la orice caz gramatical, se substituie cu cuvîntul „intermediere” la cazul gramatical corespunzător, conform Legii nr.211 din 29.07.2016, în vigoare 30.09.2016
Notă: În cuprinsul legii, sintagma “Ministerul Economiei şi Comerţului” se substituie prin sintagma “Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei” conform Legii nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010
Notă: În textul legii, sintagma “Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale” se înlocuieşte cu sintagma “Ministerul Economiei şi Comerţului”, sintagma “Ministerul Educaţiei” – cu sintagma “Ministerul Educaţiei şi Tineretului”, sintagma “Departamentul Statistică şi Sociologie” – cu sintagma “Biroul Naţional de Statistică”, sintagma “Departamentul Standardizare şi Metrologie” – cu sintagma “Serviciul Standardizare şi Metrologie” conform Legii nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Destinaţia şi sfera de aplicare a prezentei legi
(1) Prezenta lege reglementează măsurile privind realizarea strategiilor şi politicilor de menţinere a unui nivel înalt al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii, privind protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, prevenirea şomajului şi combaterea efectelor lui sociale.
(2) Pentru realizarea măsurilor şi atingerea obiectivelor prevăzute de prezenta lege se aprobă strategii şi programe naţionale în domeniul ocupării forţei de muncă şi protecţiei sociale a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:
angajator – persoana juridică sau persoana fizică, înregistrată legal pe teritoriul Republicii Moldova, care angajează forţă de muncă în condiţiile legii;
loc de muncă – cadrul, determinat în spaţiu şi timp, în care se desfăşoară o activitate producătoare de venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă;
loc de muncă corespunzător – locul de muncă potrivit pregătirii profesionale, vechimii şi experienţei în profesia respectivă, stării de sănătate a persoanei, situat la o distanţă acceptabilă de domiciliul ei, care garantează un salariu lunar egal cu cel puţin un salariu minim stabilit oficial;
persoană aflată în căutarea unui loc de muncă – persoana înregistrată la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la o agenţie privată de ocupare a forţei de muncă, autorizată în condiţiile legii, pentru a fi sprijinită în ocuparea unui loc de muncă;
şomer – persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are vîrsta cuprinsă între 16 ani şi vîrsta stabilită pentru obţinerea dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sau la o altă pensie, cu excepţia pensiei de urmaş şi a pensiei de dizabilitate a persoanelor cu dizabilităţi cărora, în baza concluziei Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă sau structurilor sale teritoriale, li se recomandă încadrarea în cîmpul muncii;
b) este aptă, după starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice, pentru prestarea unei munci;
c) nu are loc de muncă şi nu desfăşoară activitate în scopul obţinerii de venituri;
d) caută activ un loc de muncă şi este disponibilă să înceapă lucrul;
e) nu studiază la secţia cu frecvenţă la zi la o instituţie de învăţămînt;
f) este înregistrată la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul;
şomer de lungă durată – persoana care nu şi-a găsit loc de muncă în primele 12 luni de la data înregistrării ca şomer;
rată a şomajului – raportul dintre numărul de şomeri şi totalul populaţiei active exprimat în procente şi calculat la nivel naţional şi la nivel teritorial;
asigurat – persoana fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova, care realizează venituri şi care, în vederea beneficierii de drepturi, are obligaţia de a plăti contribuţiile de asigurări sociale de stat pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de legislaţia în vigoare, inclusiv a riscului de a pierde locul de muncă;
persoană neasigurată – persoana fizică aptă pentru muncă, domiciliată în Republica Moldova, care nu plăteşte contribuţii de asigurări sociale de stat pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de legislaţia în vigoare, inclusiv a riscului de a pierde locul de muncă;
populaţie ocupată – totalitatea persoanelor care desfăşoară activitate economică sau socială producătoare de bunuri şi servicii în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii sau de alte beneficii;
populaţie activă – totalitatea persoanelor care participă la procesul muncii sociale şi care desfăşoară o activitate profesională, precum şi a persoanelor în vîrstă apte pentru muncă ce doresc să lucreze şi sînt disponibile de încadrare;
ocupare a forţei de muncă – indicator economic ce exprimă gradul de participare a populaţiei active la desfăşurarea activităţilor din ţară;
piaţă a forţei de muncă – spaţiul economic în care se întîlnesc, se confruntă şi se negociază liber cererea de forţă de muncă exprimată de către deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători, şi oferta de forţă de muncă reprezentată de posesorii de forţă de muncă, în calitate de ofertanţi;
agenţie privată de ocupare a forţei de muncă – persoană juridică care desfăşoară activitate de selectare şi plasare a forţei de muncă în ţară şi/sau peste hotare şi care dispune de licenţă, eliberată în modul stabilit de legislaţie;
selectare şi plasare a forţei de muncă în ţară şi/sau peste hotare – servicii acordate în domeniul medierii muncii, care cuprind activităţi de informare a părţilor medierii, de preselectare sau de selectare a candidaţilor conform cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în corespundere cu pregătirea profesională, cu aptitudinile şi interesele acestora;
stagiu de practică – formă de dobîndire a experienţei de muncă într-un domeniu de activitate.
[Art.2 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]
[Art.2 completat prin Legea nr.117 din 03.07.2014, în vigoare 25.07.2014]
[Art.2 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.2 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 3. Obiectivele legii
Măsurile prevăzute de prezenta lege conduc la atingerea următoarelor obiective:
a) prevenirea şomajului şi asigurarea unui nivel cît mai înalt al ocupării forţei de muncă;
b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea ocupării persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei;
d) asigurarea egalităţii de şanse pe piaţa forţei de muncă;
e) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
f) îmbunătăţirea structurii ocupării forţei de muncă pe ramuri economice şi zone geografice;
g) creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale din economie;
h) susţinerea materială a şomerilor şi stimularea acestora pentru a ocupa un loc de muncă;
i) protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
j) informarea populaţiei despre cererea şi oferta forţei de muncă.
Articolul 4. Măsurile de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă
(1) Protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă se realizează prin măsuri active şi măsuri pasive.
(2) Măsurile active includ măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă, orientarea profesională a populaţiei adulte şi formarea profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Aceste măsuri sînt adresate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum şi angajatorilor.
(3) Măsurile pasive includ plata unor indemnizaţii băneşti pe perioade limitate, diferenţiate, în condiţiile legii.
Articolul 5. Categoriile de beneficiari
În sensul prezentei legi, beneficiar este persoana, aflată în căutarea unui loc de muncă:
1) care nu dispune de carnet de muncă şi de stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat;
2) al cărei contract individual de muncă a fost desfăcut din motivul:
a) concedierii;
b) demisionării;
c) unor circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor;
d) expirării termenului contractului;
3) care a încetat să muncească renunţînd la autorizaţia (licenţa) pentru desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător sau pe bază de patentă;
4) care a încetat să muncească peste hotare în condiţiile încheierii preliminare a unui contract individual de asigurări sociale de stat;
5) care a revenit pe piaţa forţei de muncă:
a) după expirarea perioadei de îngrijire a copilului;
b) după o perioadă de îngrijire a unui membru de familie persoană cu dizabilităţi severe, a unui copil cu dizabilităţi în vîrstă de pînă la 18 ani sau a unei persoane de vîrstă înaintată (75 de ani şi mai mult);
c) după trecerea în rezervă la eliberarea din serviciul militar în termen, serviciul militar cu termen redus sau serviciul de alternativă;
d) după expirarea recomandărilor Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă sau structurilor sale teritoriale ce nu-i ofereau posibilitatea de a ocupa un loc de muncă corespunzător;
e) după eliberare din locul de detenţie sau din instituţia de reabilitare socială, medicală sau profesională;
6) care este cetăţean străin sau apatrid, sosit în Republica Moldova în migraţie de familie şi documentat cu permis de şedere permanent sau provizoriu. Sub incidenţa prezentului punct nu cad lucrătorii imigranţi, elevii şi studenţii străini.
[Art.5 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]
[Art.5 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.5 în redacţia Legii nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 6. Piaţa forţei de muncă
(1) În Republica Moldova, fiecărei persoane îi este garantat dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurare în caz de şomaj.
(2) Piaţa forţei de muncă, în Republica Moldova, este liberă şi constituie cadrul de afirmare a drepturilor la muncă şi la protecţie socială ale persoanelor apte pentru muncă.
(3) La nivel naţional şi teritorial, situaţiile şi evoluţiile de pe piaţa forţei de muncă sînt monitorizate cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici.
(4) Sistemul de indicatori statistici şi metodologia de calcul al acestora se stabilesc de către Biroul Naţional de Statistică, în comun cu Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.
(5) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă creează şi administrează sistemul informaţional al pieţei forţei de muncă, care include documente primare şi baze proprii de date, informaţii ale tuturor participanţilor la piaţa muncii.
Articolul 7. Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova
(1) Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova este un sistem de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din economie, care se elaborează şi se aprobă de către Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în comun cu ministerele, cu alte autorităţi administrative centrale şi instituţiile interesate.
(2) Înscrierea de noi ocupaţii în Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova şi modificarea celor existente se aprobă de către Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale. Ocupaţiile înscrise ori modificate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(3) Utilizarea Clasificatorului ocupaţiilor din Republica Moldova este obligatorie la completarea documentelor oficiale.
[Art.7 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
[Art.7 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]
Articolul 8. Principiile de aplicare a prevederilor prezentei legi
În aplicarea prevederilor prezentei legi este exclusă orice discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
Capitolul II
INSTITUŢIILE IMPLICATE ÎN REALIZAREA POLITICILOR
ÎN DOMENIUL OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ
Articolul 9. Instituţiile implicate în realizarea politicilor în domeniul ocupării forţei de muncă
În realizarea politicilor în domeniul ocupării forţei de muncă şi în atingerea obiectivelor prevăzute de prezenta lege sînt implicate următoarele instituţii:
a) Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale;
b) ministerele şi alte autorităţi administrative centrale;
c) Comisia Naţională pentru Consultări şi Negocieri Colective;
d) patronatele şi sindicatele;
e) Casa Naţională de Asigurări Sociale;
f) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
g) Inspecţia Muncii;
h) autorităţile administraţiei publice locale;
i) comisiile ramurale şi teritoriale pentru consultări şi negocieri colective;
j) angajatorii;
k) agenţiile private de ocupare a forţei de muncă;
l) organizaţiile neguvernamentale, inclusiv cele care desfăşoară activităţi de antreprenoriat social, precum şi întreprinderile sociale, inclusiv întreprinderile sociale de inserţie;
m) organismele internaţionale.
[Art.9 modificat prin Legea nr.223 din 02.11.2017, în vigoare 24.05.2018]
[Art.9 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]
[Art.9 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 10. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
(1) Politicile, strategiile, planurile şi programele privind piaţa forţei de muncă se realizează, în principal, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare – Agenţia Naţională).
(2) Agenţia Naţională este o autoritate administrativă în subordinea organului central de specialitate responsabil de ocuparea forţei de muncă şi activează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de Guvern.
(21) Bugetul Agenţiei Naţionale se elaborează, se aprobă şi se administrează în conformitate cu principiile, regulile şi procedurile stabilite de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.
(3) Pentru organizarea şi coordonarea activităţii de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, se instituie, la nivel teritorial, în subordinea Agenţiei Naţionale, agenţii pentru ocuparea forţei de muncă (în continuare – agenţie), în baza oficiilor forţei de muncă.
(4) Agenţia Naţională este condusă de un director, numit în funcţie publică şi eliberat sau destituit din funcţie publică, în condiţiile legii, de către ministru.
[Art.10 modificat prin Legea nr.140 din 27.07.2018, în vigoare 17.08.2018]
[Art.10 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]
Articolul 101. Agenţia privată de ocupare a forţei de muncă
(1) Agenţia privată de ocupare a forţei de muncă (în continuare – agenţie privată) îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legislaţiei naţionale cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, la licenţierea unor genuri de activitate, la migraţiune, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu normele internaţionale ce reglementează activitatea agenţiilor private.
(2) Agenţia privată desfăşoară activitatea de selectare şi plasare a forţei de muncă în ţară şi/sau peste hotare prin prestarea serviciilor de intermediere a muncii.
(3) Agenţia privată îşi poate desfăşura activitatea dacă întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
a) dispune de licenţă pentru desfăşurarea activităţii de selectare şi plasare a forţei de muncă în ţară şi/sau peste hotare;
b) dispune de spaţiu şi de dotările tehnice şi tehnologice necesare pentru buna desfăşurare a activităţii;
c) a creat o bancă de date veridice referitoare la ofertele şi solicitările de locuri de muncă din ţară şi/sau de peste hotare, la condiţiile de ocupare a acestor locuri, la calificările şi aptitudinile solicitanţilor aflaţi la evidenţă la agenţia privată;
d) a încheiat cu angajatorii persoane juridice şi fizice din ţară şi/sau de peste hotare contracte ce conţin oferte veridice de locuri de muncă.
(4) Agenţia privată nu acordă servicii de intermediere a muncii persoanelor din rîndurile marinarilor şi minorilor.
(5) Agenţia privată acordă servicii de intermediere a muncii persoanelor în mod gratuit.
(6) Licenţa pentru desfăşurarea activităţii agenţiei private se retrage în cazul sesizării parvenite de la organele de drept privind implicarea ei în traficul de fiinţe umane şi/sau în alte activităţi ilegale.
(7) Coordonarea şi controlul activităţii agenţiilor private se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(8) Guvernul, după consultarea patronatului şi a sindicatelor, stabileşte:
a) modul de conlucrare a agenţiei private cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi cu angajatorii;
b) tipurile de servicii acordate contra plată de către agenţia privată şi categoriile de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă care pot beneficia de aceste servicii;
c) cerinţele minime privind condiţiile de activitate a agenţiei private şi personalul acesteia.
[Art.101 introdus prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Capitolul III
MĂSURILE DE PREVENIRE A ŞOMAJULUI
Articolul 11. Măsurile de prevenire a şomajului
(1) În cazul schimbărilor din organizarea producţiei şi a muncii, inclusiv lichidarea, reorganizarea sau reprofilarea unităţii, care poate conduce la reducerea numărului de personal, angajatorul are obligaţia de a informa în scris, cu 2 luni pînă la disponibilizare, agenţia în a cărei rază teritorială se află unitatea despre posibila disponibilizare a fiecărui salariat în parte, conform unui formular aprobat de Agenţia Naţională.
(2) Angajatorul este obligat, în situaţiile prevăzute la alin.(1), să dea preaviz de concediere, conform Codului muncii şi contractului colectiv de muncă, salariaţilor care urmează a fi disponibilizaţi şi să informeze organul sindical al unităţii.
(3) Reorganizarea sau lichidarea unităţii şi a subdiviziunilor ei, staţionarea totală sau parţială a procesului de producţie din iniţiativa administraţiei, orice altă acţiune ce conduce la reducerea în masă a locurilor de muncă sînt permise numai cu condiţia avizării, în cel puţin 3 luni înainte de data declanşării lor, a sindicatelor respective şi condiţia negocierii cu ele în vederea respectării drepturilor şi intereselor salariaţilor, încunoştinţînd în acelaşi termen şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Criteriile vizînd reducerea în masă a locurilor de muncă se stabilesc prin convenţii colective.
(4) După emiterea preavizului menţionat la alin.(2), salariaţii vor participa la serviciile de preconcediere realizate de agenţie.
(5) Angajatorul care a disponibilizat salariaţi din cauza reorganizării, lichidării sau reprofilării unităţii este obligat să-i anunţe despre reluarea activităţii în noile condiţii, pentru a fi reangajaţi.
(6) Procedura privind accesul la măsurile pentru prevenirea şomajului este elaborată de Agenţia Naţională şi aprobată de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.
[Art.11 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 12. Serviciile de preconcediere
(1) În sensul prezentei legi, serviciile de preconcediere prevăd următoarele activităţi:
a) informarea despre prevederile legale referitoare la protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi la acordarea serviciilor de ocupare şi de formare profesională;
b) angajarea la locurile de muncă libere şi instruirea în privinţa folosirii modalităţilor de căutare a unui loc de muncă;
c) reorientarea profesională în cadrul unităţii sau la cursuri de scurtă durată;
d) sondarea opiniei salariaţilor şi consilierea acestora, cu participarea organului sindical, asupra măsurilor de reducere a şomajului.
(2) De serviciile de preconcediere prevăzute la alin.(1) beneficiază, la cerere, şi alte persoane ameninţate de riscul de a deveni şomeri.
Articolul 13. Participarea angajatorilor la realizarea politicilor privind ocuparea forţei de muncă
(1) Angajatorii contribuie la realizarea politicilor privind ocuparea forţei de muncă în baza:
a) respectării condiţiilor prevăzute în contractele (acordurile) ce reglementează relaţiile de muncă în conformitate cu legislaţia în vigoare;
b) creării de condiţii pentru calificarea, recalificarea şi perfecţionarea salariaţilor;
c) efectuării defalcărilor financiare obligatorii în bugetul asigurărilor sociale, destinate Fondului de şomaj al Republicii Moldova;
d) informării, în scris, prin telefon/fax, prin poşta electronică a agenţiei în a cărei rază îşi au adresa juridică, despre toate locurile de muncă devenite vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care au devenit vacante;
e) informării în scris obligatorii, în termen de 3 zile, a agenţiei asupra angajării şomerilor la locurile de muncă libere despre care a fost informată în condiţiile lit.d).
(2) Ofertele şi anunţurile privind locurile de muncă nu includ elemente discriminatorii bazate pe criterii de naţionalitate, origine etnică, sex, vîrstă, apartenenţă politică sau origine socială.
(3) Angajatorul acordă ajutor salariaţilor preavizaţi despre concediere în ocuparea unui loc de muncă corespunzător şi le oferă o zi pe săptămînă pentru a-şi căuta loc de muncă, menţinîndu-le salariul (tarifar sau al funcţiei).
(4) Agenţia privată licenţiată în condiţiile legii are obligaţia de a comunica trimestrial agenţiei publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul date privind numărul solicitanţilor de servicii, numărul persoanelor plasate în cîmpul muncii, numărul locurilor de muncă libere înregistrate.
[Art.13 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.13 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Capitolul IV
MĂSURILE ACTIVE DE STIMULARE A OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ
Articolul 14. Realizarea măsurilor active
Măsurile active de stimulare a ocupării forţei de muncă se realizează prin intermediul serviciilor specializate, prestate de agenţii, sau prin alţi furnizori de servicii similare din sectorul public sau privat.
Articolul 15. Conţinutul măsurilor active
Măsurile active de stimulare a ocupării forţei de muncă constau în:
a) sporirea posibilităţilor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
b) stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea a noi locuri de muncă;
c) stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a studenţilor şi absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior.
[Art.15 completat prin Legea nr.117 din 03.07.2014, în vigoare 25.07.2014]
Articolul 16. Serviciile de realizare a posibilităţilor de ocupare
Creşterea posibilităţilor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă se realizează prin:
a) intermediere a muncii;
b) informare şi consiliere profesională;
c) consultanţă şi asistenţă pentru iniţierea unei activităţi de întreprinzător;
d) subvenţionare a costurilor forţei de muncă;
e) stimulare a mobilităţii forţei de muncă;
f) orientare şi formare profesională;
g) stagii de practică.
[Art.16 completat prin Legea nr.117 din 03.07.2014, în vigoare 25.07.2014]
Articolul 17. Serviciile de intermediere
(1) Intermedierea muncii este activitatea prin care se realizează colaborarea dintre angajatori şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii unor raporturi de muncă.
(2) Agenţia are obligaţia de a identifica locurile de muncă libere la angajatori şi a le face cunoscute persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
(3) Serviciile de intermediere pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit de către agenţii şi constau în:
a) informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a lor prin publicare sau afişare, prin organizare de tîrguri ale locurilor de muncă;
b) intermediere electronică avînd ca scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul;
c) preselecţie a candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile şi interesele acestora.
(4) Pentru şomerii care beneficiază de ajutor de şomaj ori de alocaţie de integrare sau reintegrare profesională în condiţiile prezentei legi şi care au domiciliul în raza teritorială a agenţiei de pînă la 10 km este obligatorie prezentarea şi participarea, o dată la 15 zile calendaristice, la serviciile de intermediere a muncii sau la alte servicii de ocupare a forţei de muncă, pentru ceilalţi, inclusiv pentru şomerii care nu beneficiază de ajutor de şomaj ori de alocaţie de integrare sau reintegrare profesională – o dată la 30 de zile calendaristice de la data ultimei prezentări, precum şi la solicitarea agenţiei.
(5) De servicii de intermediere gratuite beneficiază, la cerere, şi persoanele încadrate care doresc să-şi schimbe locul de muncă.
[Art.17 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
Articolul 18. Serviciile de informare şi de consiliere profesională
(1) Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate gratuit persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi au ca scop:
a) furnizarea de informaţii privind piaţa forţei de muncă şi evoluţia ocupaţiilor;
b) evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea integrării sau reintegrării profesionale;
c) dezvoltarea abilităţii şi încrederii în sine pentru a decide asupra propriei cariere;
d) instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă.
(2) Informarea şi consilierea profesională se realizează în cadrul agenţiilor, precum şi al agenţiilor din sectorul privat autorizate în condiţiile legii.
(3) Informarea privind piaţa forţei de muncă, stabilirea traseului educaţional, evaluarea şi autoevaluarea personalităţii se realizează prin autoinformare, prin acordare de servicii de consiliere individuală sau de grup oferite în cadrul cluburilor muncii organizate de agenţii.
(4) Consilierea privind cariera şi instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă şi de prezentare la interviuri în vederea ocupării unui loc de muncă se realizează în cadrul agenţiilor, centrelor de informare şi consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.
Articolul 19. Serviciile de consultanţă şi asistenţă a activităţii de întreprinzător
(1) Consultanţa şi asistenţa pentru iniţierea unei activităţi de întreprinzător se acordă, la cerere, persoanelor neîncadrate în muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi sub alte forme de servicii de consultanţă.
(2) Serviciile prevăzute la alin.(1) se prestează de agenţii în colaborare cu patronatele şi sindicatele sau, după caz, de agenţii private, organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii.
Articolul 20. Stimularea mobilităţii forţei de muncă
(1) Şomerii care se încadrează cu contract individual de muncă la un loc de muncă într-o altă localitate selectată de agenţie la o distanţă mai mare de 30 km de localitatea în care îşi au domiciliul beneficiază de o indemnizaţie unică de încadrare egală cu un salariu mediu pe economie pentru anul precedent.
(2) Şomerii care se încadrează cu contract individual de muncă la un loc de muncă într-o altă localitate selectată de agenţie şi, ca urmare, îşi schimbă domiciliul primesc o indemnizaţie unică de instalare egală cu 3 salarii medii pe economie pentru anul precedent.
(3) Cheltuielile legate de plata drepturilor enumerate la alin.(1) şi (2) pentru asiguraţi se finanţează din mijloacele Fondului de şomaj, iar pentru celelalte persoane – din mijloacele bugetului de stat alocate Fondului de şomaj.
(4) Procedura de stimulare a mobilităţii forţei de muncă se stabileşte de Guvern.
[Art.20 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.20 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 21. Stimularea ocupării forţei de muncă
Stimularea angajatorilor pentru a încadra în muncă şomeri se realizează prin:
a) subvenţionarea locurilor de muncă;
b) acordarea de facilităţi la plata contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) susţinerea financiară în vederea creării locurilor de muncă.
Articolul 211. Stagii de practică pentru studenţi şi absolvenţi
(1) Autorităţile publice, instituţiile publice şi întreprinderile de stat vor oferi anual locuri pentru stagii de practică în număr de cel puţin 10% din efectivul de personal. În cazul în care pentru un loc de stagiu de practică pretind mai mulţi candidaţi, se va organiza concurs de selectare. Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului se stabileşte de către Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării.
(2) La angajarea în cîmpul muncii a unui candidat sau la atestarea şi promovarea unui angajat, stagiul de practică va fi considerat de angajator ca experienţă de muncă.
[Art.211 introdus prin Legea nr.117 din 03.07.2014, în vigoare 25.07.2014]
Articolul 22. Organizarea lucrărilor publice
(1) Din mijloacele bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale şi din alte mijloace alocate conform legislaţiei (investiţii, granturi, mijloacele sponsorilor direcţionate spre dezvoltarea comunităţii) se finanţează, total sau parţial, cheltuielile aferente realizării unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forţei de muncă din rîndul şomerilor în vederea executării de lucrări publice de interes pentru autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Din sursele prevăzute la alin.(1) se finanţează, în principal, următoarele categorii de servicii:
a) serviciile publice de refacere şi întreţinere a infrastructurii, de ecologizare şi de realizare a unor lucrări de folos public, organizate de autorităţile administraţiei publice locale;
b) serviciile sociale care cuprind activităţi de îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, persoanelor vîrstnice, persoanelor cu dizabilităţi etc.
(3) Şomerilor antrenaţi la lucrări publice li se acordă din Fondul de şomaj o indemnizaţie egală cu 30 la sută din salariul mediu pe economie pentru anul precedent, la data stabilirii indemnizaţiei, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 12 luni calendaristice.
(4) Indemnizaţia lunară se plăteşte beneficiarilor prin intermediul instituţiilor financiare, în baza contractului încheiat de agenţie.
(5) Procedura de antrenare a şomerilor la lucrările publice se stabileşte de Guvern.
[Art.22 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]
[Art.22 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 23. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor
(1) Angajatorii care încadrează cu contract individual de muncă pe o durată nedeterminată absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt superior înregistraţi la agenţii, ale căror studii au fost finanţate de la bugetul de stat, primesc de la bugetul de stat, pe o perioadă de 12 luni calendaristice, pentru fiecare absolvent încadrat, o sumă egală cu un salariu minim pentru remunerarea suplimentară a muncii absolventului.
(2) Pentru încadrarea absolvenţilor cu dizabilităţi, suma menţionată la alin.(1) se plăteşte timp de 18 luni.
(3) Angajatorii care încadrează absolvenţi în condiţiile alin.(1) şi (2) sînt obligaţi să menţină valabilitatea contractului individual de muncă al acestora cel puţin 3 ani de la data încheierii.
(4) Angajatorii care desfac din iniţiativa lor contractele individuale de muncă ale absolvenţilor înainte de termenul prevăzut în alin.(3) sînt obligaţi să restituie în totalitate agenţiilor sumele plătite pentru fiecare absolvent.
(5) Prevederile alin.(4) nu se extind asupra absolvenţilor ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute din motivul încălcării disciplinei de muncă.
(6) Absolvenţii prevăzuţi la alin.(1) şi (2) pot fi încadraţi o singură dată în condiţiile prezentei legi, în termen de 12 luni de la data absolvirii instituţiilor.
(7) Procedura de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt se stabileşte de Guvern.
[Art.23 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]
[Art.23 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 24. Susţinerea financiară şi facilităţile acordate pentru crearea a noi locuri de muncă
(1) Pentru crearea a noi locuri de muncă de către angajatori şi pentru organizarea activităţii de întreprinzător se acordă, în condiţii avantajoase, credite rambursabile.
(2) Sursele de constituire a fondului de finanţare a proiectelor angajatorilor şi şomerilor destinate creării a noi locuri de muncă şi organizării unei activităţi de întreprinzător sînt: Fondul de şomaj, bugetul de stat, vărsămintele benevole şi donaţiile de binefacere ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine.
(3) Volumul de finanţare a creditelor acordate în condiţii avantajoase pentru crearea a noi locuri de muncă se stabileşte anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(4) Administrarea fondului destinat acordării de credite se face de o bancă comercială, selectată pe bază de concurs de către Agenţia Naţională.
(5) Condiţiile de organizare şi desfăşurare a concursului pentru desemnarea băncii comerciale care să acorde credite din bugetul Fondului de şomaj se stabilesc de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale în comun cu Banca Naţională.
(6) Procedura şi condiţiile de acordare şi rambursare a creditelor, modul de stabilire a garanţiilor se exprimă în norme metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale în comun cu banca comercială.
(7) Selectarea proiectelor de creditare se efectuează prin concursul planurilor de afaceri.
(8) Creditele se acordă pentru o perioadă de pînă la 3 ani cu o dobîndă de 50 la sută din rata de bază a Băncii Naţionale, cu o perioadă de graţie de cel mult un an pentru proiectele privind producerea şi construcţia şi de cel mult 6 luni pentru proiectele de prestări servicii.
(9) Creditele se acordă angajatorilor şi şomerilor care:
a) desfăşoară activităţi în sectorul de producere, construcţie, prestări servicii sau în turism;
b) îşi asumă angajamentul de a antrena, în proporţie de cel puţin 50 la sută, la locurile de muncă nou-create persoane din rîndurile şomerilor înregistraţi la agenţii şi de a le menţine în activitate cel puţin 3 ani.
(10) Responsabilitatea pentru rambursarea creditului şi a dobînzilor aferente o poartă organul abilitat cu dreptul de a lua decizia acordării de credit.
(11) Angajatorii care încadrează persoane din rîndurile absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior, inclusiv şomeri din categoria respectivă, aflaţi în evidenţa agenţiilor beneficiază de reducerea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii timp de 12 luni, cu condiţia menţinerii raporturilor de muncă cel puţin 2 ani. Mărimea reducerilor se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(12) Modul de stimulare a angajatorilor şi şomerilor în crearea a noi locuri de muncă se stabileşte de Guvern.
[Art.24 modificat prin Legea nr.37-XVI din 23.02.2007, în vigoare 16.03.2007]
Articolul 25. Organizarea formării profesionale
(1) Pentru creşterea mobilităţii profesionale şi pentru integrare sau reintegrare în piaţa forţei de muncă, şomerii sînt în drept să urmeze cursuri de calificare, recalificare şi perfecţionare (în continuare – formare profesională), organizate de Agenţia Naţională pe o perioadă de cel mult 9 luni calendaristice.
(2) Programele de formare profesională se elaborează conform standardelor ocupaţionale aprobate la nivel naţional.
(3) Formarea profesională se realizează pe bază de contract cu instituţiile de învăţămînt publice sau private, autorizate în condiţiile legii.
(4) Normele metodologice de organizare şi desfăşurare a formării profesionale a şomerilor, integrarea lor profesională se elaborează de către Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în comun cu Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, şi se aprobă în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(5) Serviciile de formare profesională organizate de agenţii se prestează gratuit.
(6) Formarea profesională a persoanelor neîncadrate în muncă se înfăptuieşte în concordanţă cu dorinţele şi aptitudinile lor individuale, ţinîndu-se cont de cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii.
(7) Modul de organizare a formării profesionale se stabileşte de Guvern.
[Art.25 modificat prin Legea nr.109 din 04.06.2010, în vigoare 30.07.2010]
Articolul 26. Beneficiarii de formare profesională
(1) Accesul la formarea profesională se face în urma activităţii de orientare profesională sau de intermediere.
(2) Au acces la formare profesională, de la vîrsta de 16 ani, persoanele înregistrate la agenţii, care au sau nu o meserie (profesie) şi nu pot fi încadrate în muncă din lipsa locurilor de muncă corespunzătoare.
(3) La cursurile de formare profesională sînt trimişi, în mod prioritar, absolvenţii şcolilor-internat, copiii orfani, copiii rămaşi fără îngrijirea părintească şi cei aflaţi sub tutelă, copiii din familii cu mulţi copii, copiii din familii monoparentale, precum şi victimele violenţei în familie, victimele traficului de fiinţe umane, persoanele cu dizabilităţi, veteranii de toate categoriile şi persoanele eliberate din locuri de detenţie sau din instituţii de reabilitare socială.
(4) Şomerii beneficiari de ajutor de şomaj ori de alocaţie de integrare sau reintegrare profesională care urmează cursuri de formare profesională beneficiază de ajutor de şomaj ori de alocaţie de integrare sau reintegrare profesională în cuantumul şi pentru perioada stabilită anterior.
(41) Şomerilor care urmează cursuri de formare profesională şi nu beneficiază de ajutor de şomaj ori de alocaţie de integrare sau reintegrare profesională li se acordă o bursă lunară neimpozabilă, pe perioada instruirii, în cuantum de 10 la sută din salariul mediu pe economie din anul precedent, la data stabilirii plăţii.
(5) Finanţarea activităţii de orientare şi formare profesională a şomerilor atît asiguraţi, cît şi neasiguraţi se efectuează din contul şi în limita mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat alocate Fondului de şomaj, aprobat anual în modul stabilit.
(6) Persoanele prevăzute în prezentul articol pot beneficia de servicii de formare profesională gratuite o singură dată pentru fiecare caz de înregistrare a lor în calitate de şomer.
[Art.26 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]
[Art.26 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.26 modificat prin Legea nr.167 din 09.07.2010, în vigoare 03.09.2010]
[Art.26 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 27. Aprobarea actelor normative
Procedurile, instrucţiunile şi normele metodologice privind accesul la măsurile active de stimulare a ocupării forţei de muncă şi la modalităţile de realizare a acestor măsuri se aprobă prin ordin al directorului Agenţiei Naţionale.
[Art.27 modificat prin Legea nr.140 din 27.07.2018, în vigoare 17.08.2018]
[Art.27 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 28. Evaluarea ocupării forţei de muncă
La expirarea fiecărui an de activitate, Agenţia Naţională întocmeşte bilanţul de ocupare prin care se evidenţiază efectele măsurilor active de stimulare a ocupării forţei de muncă, realizate în perioada respectivă.
Capitolul V
MĂSURI PASIVE DE PROTECŢIE SOCIALĂ
Articolul 29. Măsurile pasive de protecţie socială
(1) Măsurile pasive de protecţie socială a şomerilor includ:
a) acordarea ajutorului de şomaj;
b) acordarea de alocaţii pentru integrare sau reintegrare profesională.
(2) Procedurile de acordare a ajutorului de şomaj şi a alocaţiei pentru integrare sau reintegrare profesională se stabilesc de Guvern.
[Art.29 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 30. Beneficiarii şi condiţiile de acordare a ajutorului de şomaj
(1) Şomerii beneficiază de ajutor de şomaj dacă întrunesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sînt înregistraţi la agenţia în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul;
b) au lucrat şi au un stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat de cel puţin 9 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării;
c) nu obţin venituri impozabile conform legii.
(2) Şomerii beneficiază de ajutor de şomaj dacă au încetat activitatea de muncă în următoarele circumstanţe:
a) deces al angajatorului persoană fizică, declarare a acestuia decedat sau dispărut fără urmă prin hotărîre a instanţei judecătoreşti;
b) retragere, de către autorităţile competente, a autorizaţiei (licenţei) de activitate a unităţii;
c) expirare a termenului contractului individual de muncă încheiat pe o durată determinată – de la data prevăzută în contract, cu excepţia cazurilor cînd raporturile de muncă continuă şi nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lor;
d) finalizare a lucrării prevăzute de contractul individual de muncă încheiat pentru perioada îndeplinirii unei anumite lucrări;
e) încheiere a sezonului, în cazul contractului individual de muncă pentru îndeplinirea lucrărilor sezoniere;
f) forţă majoră, confirmată în modul stabilit, care exclude continuarea raporturilor de muncă;
g) lichidare a unităţii sau încetare a activităţii angajatorului persoană fizică;
h) reducere a numărului sau a statelor de personal din unitate;
i) constatare a faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în baza certificatului medical;
j) constatare a faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca urmare a calificării insuficiente, confirmate prin hotărîre a comisiei de atestare;
k) schimbare a proprietarului unităţii – în privinţa conducătorului de unitate, a adjuncţilor săi, a contabilului-şef;
l) restabilire la locul de muncă, conform hotărîrii instanţei judecătoreşti, a persoanei care a îndeplinit anterior munca respectivă, în cazul cînd permutarea sau transferul salariatului la o altă muncă nu sînt posibile;
m) refuz al salariatului de a fi transferat la o altă muncă din motive de sănătate, în baza certificatului medical;
n) refuz al salariatului de a fi transferat în altă localitate în legătură cu mutarea unităţii în această localitate;
o) au demisionat, au căutat activ de lucru, s-au aflat la evidenţă la agenţie ca şomeri cel puţin 3 luni calendaristice şi, din lipsa locurilor de muncă corespunzătoare, nu s-au putut angaja în cîmpul muncii;
p) renunţare la autorizaţia (licenţa) pentru desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător sau pe bază de patentă;
q) încetare a activităţii de muncă peste hotare – în condiţiile încheierii anticipate a unui contract individual de asigurări sociale de stat.
(3) Ajutorul de şomaj se acordă începînd cu a opta zi de la data înregistrării cererii la agenţie.
(4) Pentru persoanele specificate la alin.(2) lit.g) şi h), ajutorul de şomaj se acordă după expirarea a 3 luni calendaristice de la data concedierii. În cazul în care persoanele respective s-au înregistrat la agenţie mai tîrziu de perioada indicată, ajutorul de şomaj se acordă în condiţiile alin.(3).
(5) Pentru persoanele specificate la alin.(2) lit.o), ajutorul de şomaj se acordă nu mai devreme de expirarea a 3 luni calendaristice de la data înregistrării cererii la agenţie.
[Art.30 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.30 în redacţia Legii nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 31. Ajutorul de şomaj
(1) Ajutorul de şomaj reprezintă o sumă neimpozabilă, stabilită în mod diferenţiat în funcţie de circumstanţele în care a încetat activitatea de muncă a persoanei.
(2) Ajutorul de şomaj se acordă de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
[Art.31 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 32. Cuantumul ajutorului de şomaj
(1) Persoanele îndreptăţite beneficiază de ajutor de şomaj al cărui cuantum se stabileşte diferenţiat, în funcţie de circumstanţele în care a încetat activitatea de muncă a persoanei, după cum urmează:
a) 30 la sută din salariul mediu al persoanei calculat în modul stabilit de Guvern – în cazul persoanelor specificate la art.30 alin.(2) lit.o)-q);
b) 40 la sută din salariul mediu al persoanei calculat în modul stabilit de Guvern – în cazul persoanelor specificate la art.30 alin.(2) lit.b)-f), i)-n);
c) 50 la sută din salariul mediu al persoanei calculat în modul stabilit de Guvern – în cazul persoanelor specificate la art.30 alin.(2) lit.a), g) şi h).
(2) Cuantumul ajutorului de şomaj nu poate fi mai mic decît cuantumul salariului minim stabilit pe ţară şi nu va depăşi cuantumul salariului mediu pe economie din anul precedent.
[Art.32 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.32 în redacţia Legii nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 33. Perioada de plată a ajutorului de şomaj
Persoanele îndreptăţite beneficiază de ajutor de şomaj o perioadă care se stabileşte diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 6 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare de pînă la 5 ani, dar nu mai puţin de 9 luni;
b) 9 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 10 ani;
c) 12 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare de peste 10 ani.
[Art.33 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.33 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.33 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 34. Alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională
(1) Alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională este o sumă lunară fixă neimpozabilă, de 15 la sută din salariul mediu pe economie din anul precedent, la data stabilirii plăţii, alocată de la bugetul de stat Fondului de şomaj şi acordată pe o perioadă de cel mult 9 luni calendaristice şomerilor care se află în următoarele circumstanţe:
a) le-a expirat perioada de încadrare în grad de dizabilitate severă sau accentuată;
b) le-a încetat perioada de îngrijire a copilului în intervalul de vîrstă a copilului de la 1,5 ani pînă la 6 ani, la momentul naşterii copilului nefiind încadraţi în muncă;
c) le-a încetat perioada de îngrijire a unui membru de familie persoană cu dizabilităţi severe sau a unui copil cu dizabilităţi în vîrstă de pînă la 18 ani, sau a unei persoane de vîrstă înaintată (75 de ani şi mai mult);
d) nu s-au putut angaja în cîmpul muncii la trecerea în rezervă după satisfacerea serviciului militar în termen, serviciului militar cu termen redus sau serviciului de alternativă;
e) nu s-au putut angaja în cîmpul muncii după eliberare din locuri de detenţie sau din instituţii de reabilitare socială;
f) sînt victime ale traficului de fiinţe umane cu statut confirmat de autorităţile competente şi nu s-au putut angaja în cîmpul muncii.
(2) Alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională se acordă persoanelor specificate la alin.(1) începînd cu a opta zi de la data înregistrării cererii la agenţie.
(3) Alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională se acordă o singură dată.
[Art.34 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]
[Art.34 în redacţia Legii nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005, cu excepţia alin.(1) lit.d) şi lit.f) care intră în vigoare la 01.01.2006]
Articolul 35. Asigurarea socială în caz de şomaj
(1) Beneficiarii de ajutor de şomaj şi de alocaţii de integrare sau de reintegrare profesională sînt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat şi dispun de toate drepturile prevăzute de Legea privind sistemul public de asigurări sociale.
(2) Drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor prevăzute la alin.(1) se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
(3) Ajutorul de şomaj şi alocaţiile de integrare sau de reintegrare profesională se acordă şomerilor lunar prin intermediul băncilor.
(4) Perioada de primire a ajutorului de şomaj şi a alocaţiei de integrare sau de reintegrare profesională constituie stagiu de cotizare şi se fixează în carnetul de muncă de către agenţii.
[Art.35 modificat prin Legea nr.528-XV din 18.12.2003, în vigoare 06.02.2004]
Articolul 36. Obligaţiile şomerului
Şomerul înregistrat la agenţie, inclusiv beneficiarul de ajutor de şomaj ori de alocaţie de integrare sau reintegrare profesională, are următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la agenţie conform prevederilor art.17 alin.(4), inclusiv la solicitarea agenţiei, pentru a primi sprijin în vederea angajării în cîmpul muncii sau pentru a se implica în măsuri active de stimulare a ocupării forţei de muncă;
b) să participe activ la serviciile de intermediere a muncii şi la alte servicii de ocupare a forţei de muncă, oferite de agenţia la care este înregistrat;
c) să comunice, în termen de 3 zile, agenţiei la care este înregistrat orice modificare a condiţiilor ce au condus la acordarea statutului de şomer.
[Art.36 în redacţia Legii nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
Articolul 37. Categoriile de persoane care nu beneficiază de ajutor de şomaj şi de alocaţii
Nu beneficiază de ajutor de şomaj, de alocaţie de integrare sau de reintegrare profesională persoanele care, la data solicitării drepturilor, refuză neîntemeiat un loc de muncă corespunzător sau participarea la servicii de stimulare a ocupării forţei de muncă oferite de agenţii.
Articolul 38. Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj şi a alocaţiei
(1) Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj, a alocaţiei de integrare sau de reintegrare profesională are loc:
a) după expirarea a 3 zile din data în care nu a fost îndeplinită obligaţia prevăzută la art.17 alin.(4);
b) pe perioada îndeplinirii obligaţiei militare;
c) pe perioada arestului;
d) pe perioada concediului de boală;
e) pe perioada antrenării la lucrări publice.
(2) Restabilirea plăţii ajutorului de şomaj, a alocaţiei de integrare sau de reintegrare profesională, după suspendare în condiţiile alin.(1) lit.(a), se face la cerere, dar nu mai tîrziu de 60 de zile calendaristice de la data ultimei vizite la agenţie.
(3) Restabilirea plăţii ajutorului de şomaj, a alocaţiei de integrare sau de reintegrare profesională, după suspendare în condiţiile alin.(1) lit.b)-d), se face la cerere, dar nu mai tîrziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare.
(4) Perioada de suspendare prevăzută la alin.(1) lit. a) şi perioada concediului de boală plătit fac parte din perioada de acordare a ajutorului de şomaj, a alocaţiei de integrare sau de reintegrare profesională.
[Art.38 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.38 modificat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Articolul 39. Încetarea plăţii ajutorului de şomaj şi a alocaţiei
Încetarea plăţii ajutorului de şomaj, a alocaţiei de integrare sau de reintegrare profesională a beneficiarului are loc:
a) la expirarea perioadei stabilite de lege pentru acordarea lor;
b) la data încadrării în muncă;
c) la data autorizării activităţii de întreprinzător;
d) la data refuzului neîntemeiat de încadrare într-un loc de muncă corespunzător, oferit de agenţie;
e) la data refuzului neîntemeiat de participare la serviciile de stimulare a ocupării forţei de muncă oferite de agenţie sau la data întreruperii acestora;
f) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare;
g) la data plecării în străinătate;
h) la data intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti de condamnare;
i) la data începerii concediului de maternitate;
j) în cazul obţinerii sau încercării de a obţine ajutor de şomaj sau alocaţie de integrare sau de reintegrare profesională prin înşelăciune;
k) la expirarea termenelor prevăzute la art.38 alin.(2) şi (3);
k1) în cazul în care beneficiarul nu mai întruneşte condiţiile prevăzute la art.2 lit.a) – f);
l) în caz de deces al beneficiarului.
[Art.39 completat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
Articolul 40. Anunţarea încetării sau suspendării plăţii ajutorului de şomaj şi a alocaţiei
Agenţia va anunţa în mod obligatoriu şomerul, în termen de 5 zile, despre decizia privind încetarea sau suspendarea plăţii ajutorului de şomaj şi a alocaţiei de integrare sau de reintegrare profesională.
Articolul 41. Recuperarea sumelor plătite necuvenit
(1) Sumele plătite fără temei legal, cu titlu de ajutor de şomaj, de alocaţie de integrare sau de reintegrare profesională, de bursă, precum şi debitele create în condiţiile prezentei legi, se recuperează de la cei care le-au primit în mod necuvenit.
(2) Sumele nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai urmăresc.
(3) Funcţionarii agenţiilor din a căror vină au fost stabilite şi plătite necuvenit sume din Fondul de şomaj, ca urmare a nerespectării prevederilor legislaţiei în vigoare, sînt obligaţi să le restituie.
Capitolul VI
FINANŢAREA MĂSURILOR DE STIMULARE A OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ
ŞI DE PROTECŢIE SOCIALĂ A PERSOANELOR AFLATE
ÎN CĂUTAREA UNUI LOC DE MUNCĂ
Articolul 42. Fondul de şomaj
(1) Măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă şi de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă sînt finanţate din mijloacele Fondului de şomaj.
(2) Fondul de şomaj se constituie din contribuţii obligatorii ale angajatorilor şi salariaţilor, precum şi din mijloacele bugetului de stat alocate lui.
(3) Bugetul Fondului de şomaj este parte componentă a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Articolul 43. Direcţiile de utilizare a mijloacelor de stimulare a ocupării forţei de muncă şi de protecţie socială
(1) Mijloacele Fondului de şomaj provenite din contribuţii se utilizează la realizarea măsurilor de stimulare a ocupării forţei de muncă şi de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, asigurate contra riscului şomajului.
(2) Mijloacele de la bugetul de stat alocate Fondului de şomaj se utilizează la stimularea ocupării forţei de muncă şi la protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă neasigurate contra riscului şomajului.
(3) Persoane asigurate contra riscului şomajului se consideră persoanele care au lucrat şi au un stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat de cel puţin 6 luni calendaristice.
[Art.43 completat prin Legea nr.100-XVI din 27.05.2005, în vigoare 01.07.2005]
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
Articolul 44. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere conform legislaţiei în vigoare.
[Art.44 în redacţia Legii nr.131-XVIII din 23.12.2009, în vigoare 12.02.2010]
Articolul 45. Organul care constată contravenţii
Constatarea contravenţiilor şi încheierea proceselor-verbale conform prevederilor Codului contravenţional al Republicii Moldova ţin de competenţa Inspecţiei Muncii.
[Art.45 în redacţia Legii nr.131-XVIII din 23.12.2009, în vigoare 12.02.2010]
Articolul 46. Soluţionarea litigiilor din aplicarea legii
Litigiile din aplicarea prezentei legi se soluţionează în instanţă de judecată, conform legislaţiei în vigoare.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
[Titlul cap.VIII în redacţia Legii nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
(1) Persoanele cărora li s-a stabilit şi cărora a început să li se plătească ajutorul de şomaj înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi beneficiază de acest drept în cuantumul, pe durata şi în condiţiile stabilite de Legea nr.878-XII din 21 ianuarie 1992 privind utilizarea forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Persoanele neasigurate care nu au profesie (meserie) pot urma, în anii 2003-2004, cursuri de formare profesională finanţate din mijloacele Fondului de şomaj.
Cetăţenii Republicii Moldova asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale care au domiciliul în localităţile din partea stîngă a Nistrului şi în municipiul Bender pot fi înregistraţi cu statut de şomer în cazul adresării la una din agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă controlate efectiv de către Republica Moldova.
[Art.471 introdus prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
Prezenta lege intră în vigoare la 1 iulie 2003, cu excepţia art.20, 23, 26 alin.(6) şi art.34, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2005.
Guvernul, în termen de 3 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aproba actele normative necesare punerii în aplicare a prezentei legi;
c) va stabili modul de reorganizare a Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă în Agenţie Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
Legea nr.878-XII din 21 ianuarie 1992 privind utilizarea forţei de muncă (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.158-160, art.1262);
Legea nr.119-XIII din 26 mai 1994 pentru modificarea şi completarea Legii privind utilizarea forţei de muncă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.3, art.25);
articolul II al Legii nr.640-XIII din 10 noiembrie 1995 pentru modificarea articolului 181 din Codul muncii şi completarea articolului 9 din Legea privind utilizarea forţei de muncă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.70, art.804);
Legea nr.1407-XIII din 17 decembrie 1997 pentru modificarea şi completarea Legii privind utilizarea forţei de muncă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.16-17, art.103);
articolul I al Legii nr.520-XV din 11 octombrie 2001 pentru modificarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.136-138, art.1051).
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Eugenia OSTAPCIUC
|
| Chişinău, 13 martie 2003. | |
| Nr.102-XV. |
